Pretenţii. Decizia nr. 1659/2013. Tribunalul ILFOV

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:

- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;

Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt probe noi în calea de atac.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2517/18.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 15.06.2012 sub numărul_, reclamanta S.C. P. V. AG, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. Romania asigurare Reasigurare S.A. și intervenientul P. P. B. a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8.555,40 lei reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate în temeiul asigurării facultative CASCO; la plata sumei de 290,88 lei reprezentând reactualizarea cuantumului despăgubirii cu 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, respectiv 8,55 lei pe zi corespunzător a 34 zile întârziere, calculate de la data de 10.05.2012 și până la data de 13.06.2012; la plata sumei corespunzătoare reactualizării cu 0,1% calculată, în continuare până la data plății integrale, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat ca la data de 14.12.2011 a avut loc un accident de circulație constatat prin Constatarea amiabilă de accident în care au fost implicate autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, asigurat de răspundere civilă auto conform poliței RCA nr._/23.12.2010 și autovehiculul cu număr de înmatriculare_ .

În urma accidentului de circulație, a fost avariat autovehiculul marca Seat având nr. de înmatriculare_, asigurat CASCO la societatea reclamantă cu polița nr._; s-a stabilit culpa exclusivă a conducătorului autovehiculului asigurat de către S.C. E. S.A.

Mai arată că în baza raportului de asigurare facultativă CASCO a deschis dosarul de daună nr. P. 5041EC11, achitând asiguratului păgubit, despăgubirea în cuantum de 8.555,40 lei.

Reclamanta a menționat că la data de 24.04.2012 a avizat și convocat la conciliere pârâta pentru achitarea despăgubirii în cuantum de 8.555,40 lei, depunând toată documentația necesară soluționării cererii, de către asiguratorul de răspundere civilă S.C. E. S.A., în termenul de 15 zile prevăzut de lege, însă regresul nu a fost soluționat.

În drept au fost invocate disp. art.1349 alin.1 și 2 din Codul civil, Legea nr.136/1995 și disp. Ordinului CSA.

În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus documente din dosarul de daună nr. P. 5041EC11.

Cererea a fost timbrată cu 654,71 lei taxă de timbru și 4,5 lei timbru judiciar.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 04.04.2013 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.078,96 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței până la data achitării debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect și respingerea penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, cu motivarea că a procedat la achitarea despăgubirii solicitate în cuantum 8555,40 lei la data de 07.01.2013.

Prin sentința civilă nr. 2517/18.04.2013, instanța de fond admite in parte cererea, astfel cum a fost precizată, obligă pârâta la plata sumei de 2078,96 lei reprezentand penalități în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere calculate de la data de 10.05.2012 pana la data de 07.01.2013, obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecata – 654,71 lei taxa judiciara de timbru, 4,5 lei timbru judiciar si 500 de lei onorariu avocatial redus.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamanta, la data de 22.04.2012, a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, cuantumul prejudiciului si actele dosarului de dauna (f. 19), pârâta neachitând suma solicitată în termen de 15 zile conform art. 64 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 14/2011 și nici nu a formulat obiecțiuni cu privire la suma solicitată.

Conform art. 1357 din Codul Civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. De asemenea, conform alin.2 „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.

Parata a achitat suma de 8555,4 lei la data de 07.01.2013.

Față de precizarea formulată de reclamantă la termenul de judecata din data de 10.04.2013 prin note scrise, instanța o califică drept o diminuare a cuantumului pretențiilor solicitate în temeiul art. 132 pct. 2 C.pr.civ. ce reprezintă prin raportare la dispozițiile art. 129 C.pr.civ. obiectul învestirii instanței.

Având în vedere că cererea de despăgubire a fost primită de către pârâtă la data de 22.04.2012, așa cum reiese din ștampila de intrare aplicată pe înscris, și că pârâta nu a efectuat plata debitului în termen de 15 zile, în baza dispozițiile art. 64 alin.4 din Normele aprobate prin Ordinul 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, instanta a obligat pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 2078,96 lei reprezentand penalitati in cuantum de 0,1% pe zi de intarziere, calculate de la data de 10.05.2012 până la data de 07.01.2013.

În temeiul art. 275 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Având în vedere faptul că în litigiile comerciale, în prezent denumite litigii cu profesioniști, debitorul este de drept în întârziere de la data scadenței, precum și faptul că pârâta a căzut în pretenții, instanța a obligat parata la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata reprezentate de 654,71 lei taxa judiciara de timbru, 4,5 lei timbru judiciar si 500 de lei onorariu avocațial redus. In temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedura civila instanta a redus onorariul avocatului la suma de 500 de lei, avand in vedere complexitatea cauzei si munca indeplinita de avocat.

Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 16.07.2013, sub nr._ .

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte sentinței recurate în sensul în care să se dispună obligarea paratei la plata integrala a onorariului de avocat in cuantum de 1.338,90 lei.

Arată recurenta că, solutia instantei in ceea ce priveste reducerea cuantumului onorariului de avocat de la 1.338,90 lei la 500 lei este netemeinică si nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. În mod eronat, instanta de fond a dispus obliga rea paratei doar la plata sumei de 500 lei in loc de 1.338,90 lei.

Apreciază recurenta ca solutia instantei de fond nu este justificata intru cat onorariul de avocat poate fi redus proportional insa legea prevede expres situatiile in care judecatorul poate proceda, la cerere, la micsorarea ori majorarea onorariului de avocat: valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat,

Avand in vedere ca din totalul cheltuielilor de judecata acordate de instanta, onorariul avocatului este in cuantum de 1.338,90 lei si a fost achitat la data introducerii actiunii, fata de cuantumul pretentiilor ce constituie obiectul actiunii, apreciază recurenta ca in cauza nu se impune reducerea onorariului de avocat.

Mai mult decat atat, parata intimata poarta culpa initierii litigiului prin neplata la scadenta a despagubirilor.

Mai arată recurenta ca onorariul de avocat a fost fixat si achitat la momentul sesizarii instantei de judecata, moment la care subscrisa nu puteam previziona daca parata va achita sau debitul in timpul procesului sau daca il va achita dupa comunicarea hotararii judecatoresti.

In acest context, prin reducerea onorariului de avocat s-a cauzat un prejudiciu in patrimoniul societății recurente intrucat diferenta de onorariu de avocat neacordata de instanta de fond( 838,9 lei} reprezinta o cheltuiala efectuata in promovarea actiunii din culpa paratei.

Totodata, solutia instantei este gresita intrucat parata a fost de drept in intarziere prin expirarea termenului de 15 de zile de la data avizarii, respectiv din 10.05.2012, data de la care trebuia sa achite suma soliciata cu titlu de despagubire.

Precizează recurenta că onorariul de avocat nu este excesiv de mare prin raportare la. cuantumul despagubirii solicitate si la munca avocatului.

Mai mult decat atat, munca avocatului nu consta numai in a asigura reprezentarea judicira, ci si in a redacta avizul de dauna, convocarea la conciliere, cererea de chemare in judecata, depunerea actiunii la oficiul postal.

Pe de alta parte, drept expresie a principiului disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 C.pr.civ., cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, așa cum prevede, de altfel, chiar art. 274 alin. 1 C.pr.civ. In acest context, amintește recurenta ca parata nu a solicitat reducerea onorariului de avocat.

Instanta a ignorat si prevederile art. 34 din Legea 51/1995 potrivit caruia "contractul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului".

Raporturile dintre parte si avocatul sau, inclusiv cele referitoare la onorariu nu pot fi cenzurate de nimeni, aspect prevazut si de art. 30 si art. 31 din Legea 51/1995, raportat la art. 94 alin. 2 si 3 din Statutul profesiei de avocat, astfel limitarea cheltuielilor de judecata de catre instanta privitoare la onorariul avocatului formulate inclusiv pe calea recursului sunt inadmisibile.

În drept au fost invocate dispozițiile art.304^l si 304 pct.9 c.pr.civ, art. 66 din Ord. 20/2008 al CSA, art.69 alin.3 si art. 274 Cod procedura civila.

Intimata și intervenientul, legal citați, nu au formulat întâmpinare.

Analizând recursul prin raportare la motivele invocate în cuprinsul cererii și sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041 C. pr. civ., tribunalul constată următoarele:

Prin motivele de recurs este criticată hotărârea primei instanțe pentru motive de nelegalitate, respectiv se invocă faptul că prima instanță a ignorat convenția părților – contractul de asistență juridică, și a diminuat onorariul de avocat fără a lua în considerare valoarea pricinii, natura comercială a litigiului, onorariile avocaților practicate în domeniu și munca depusă de avocat pentru soluționarea dosarului.

Tribunalul constată că prima instanță, aplicând art. 274 alin. 3 C. pr. civ., a diminuat onorariul de avocat solicitat de către reclamantă de la 1338,90 de lei la 500 de lei.

În ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă. Însă, dacă nu ar fi existat art. 274 C. pr. civ., contractul încheiat între avocat și clientul său, ca orice act juridic, și-ar fi produs efectele (drepturile și obligațiile care izvorăsc din contractul respectiv) numai între părți, iar nu și față de terțe persoane, inclusiv față de adversarul din proces. Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract, încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul, întrucât aceasta din urmă se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deși ea, evident, nu a participat nici personal și nici prin reprezentare la încheierea contractului respectiv, în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.

Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca otice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. Așadar, în funcția de situația concretă din speță, instanța ar avea posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul, apreciind că aceasta din urmă a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă, care angajează răspunderea civilă delictuală a acesteia (diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o va plăti partea care a pierdut procesul ar reprezenta tocmai prejudiciul suferit de aceasta ca urmare a abuzului de drept săvârșit de adversarul din proces).

În speță, tribunalul apreciază că având în vedere valoarea pricinii (s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8555,40 de lei), natura cauzei și munca îndeplinită de avocat, cuantumul onorariului de avocat solicitat, respectiv 1.338,9 lei, nu este disproporționat de mare. Prin urmare, se constată că prima instanță a făcut o aplicare nelegală a prevederilor art. 274 alin. 3 C. pr. civ., prin reducerea onorariului de la 1.338,9 lei la 500 de lei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi admis și se va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va fi obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.338,9 lei, cu titlu de onorariu de avocat. În același timp, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurenta .>, în contradictoriu cu intimata .>, intervenient P. P. B..