Pretenţii. Decizia nr. 197/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-03-2012 în dosarul nr. 197/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 197R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.03.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR L. C. C.
JUDECĂTOR A. M. C.
GREFIER T. S.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta S.C. P. INTERNATIONAL T. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 802 din data de 02.03.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata B. F. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 24 din dosarul cauzei, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior, după care:
Recurenta, prin avocat, soicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosarul cauzei înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior.
În baza art. 167 coroborat cu art. 305 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Recurenta, prin apărător, solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Instanța reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de fata, instanța constata următoarele:
Prin sentința civilă nr. 802 din data de 02.03.2011, Judecătoria Cornetu a respins acțiunea formulata de reclamanta S.C. P. International T. S.R.L., in contradictoriu cu pârâta Badita F. M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 04.06.2010, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ cererea formulată de reclamanta S.C. P. International T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Badita F. M. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 9.700 lei, precum și plata dobânzii legale la această sumă începând cu data punerii în întârziere - 13.08.2009 și până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta Badita F. M. a devenit angajata societății în baza contractului de muncă înregistrat la I.T.M. sub nr. 2769/III/A din 13.05.2008. În aceasta calitate i-a fost acordată cu titlu de împrumut suma de 15.400 lei, conform contractelor nr. 1998/11.07.2008, 2156/28.08.2008 și 2237/11.09.2008, sumă din care pârâta a restituit 5.700 lei, rămânând 9.700 lei. Potrivit clauzelor contractuale, în cazul încetării contractului individual de muncă al pârâtei, din orice motiv, aceasta era obligată la restituirea integrală și anticipată a împrumutului, astfel încât la data de 11.08.2009 încetând contractul individual de muncă al pârâtei prin concediere, împrumutul a devenit scadent.
Pârâta, deși a fost pusă în întârziere la 13.08.2009, nu a dat curs solicitării privind restituirea sumei împrumutate, motiv pentru care reclamanta s-a văzut obligată să promoveze prezenta acțiune pentru recuperarea creanței sale.
La dosarul cauzei au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: contract individual de muncă nr. 2769 III A/13.05.2008 și act adițional (f. 4, 5), dispoziții de plată (f. 7, 8, 10, 11, 15, 16), contract de împrumut nr. 2237/11.09.2008 (f. 9), nr. 2156/28.08.2008 (f. 12-14), nr. 1998/11.07.2008 (f. 17, 18), Decizia nr. 786/06.08.2009 și actele privind cercetarea disciplinară (f. 21-25), notificare nr. 789/10.08.2009 (f. 25-29).
Legal citată, pârâta nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că, pârâta Badita F. M. a fost angajata S.C. P. International T. S.R.L. ca funcționar economic începând cu data de 06.05.2008 (f. 4, 5) și până la 06.08.2009 (f. 19) când i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, fiind concediată pentru abateri disciplinare.
În calitatea sa de angajată, societatea angajatoare i-a acordat un împrumut în suma totală de 15.400 lei, astfel: 3.500 lei conform contractului nr. 2237/11.09.2008 (f. 9, 8), 5.400 lei, conform contractului nr. 2156/28.08.2008 (f. 11-14) și 2.500 lei conform contractului de împrumut nr. 1998/11.07.2008 (f. 15-18).
Instanța de fond a constatat că suma solicitată a fi restituită de către pârâtă nu este o creanță certă deoarece în cuprinsul contractului de împrumut nr. 2237/11.09.2008 (f. 9, 10) se stipulează că împrumutatul are obligația de a restitui suma împrumutată și de a restitui anticipat împrumutul în cazul în care încetează contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată, stabilindu-se la capitolul „Termen de rambursare și grafic de restituire” faptul că acest contract „va cuprinde în graficul de restituire și suma de 7.500 lei rămasă de restituit din contractul anterior încheiat între cele două părți”, fără a indica numărul contractului, aceasta în condițiile în care au fost două contracte de împrumut încheiate anterior.
Astfel, instanța de fond a considerat că reclamanta nu a făcut dovada unei creanțe certe, pe de-o parte pentru că nu a stabilit exact suma ce urmează a fi restituită de pârâtă, iar, pe de altă parte, nu a anexat nici graficul de restituire semnat de către aceasta, pentru ca instanța să poată verifica întinderea creanței.
Față de aceste motive instanța de fond, apreciind că reclamanta nu a dovedit pretențiile, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat recurs, înregistrat pe rolul Tribunalului I. - Secția Civilă la data de 14.11.2011, prin care a solicitat instanței casarea, in temeiul art. 304 pct. 2 si pct. 5 coroborat cu art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, a sentintei civile nr. 802/02.03.2011 pronunțata de Judecătoria Cornetu in dosarul civil nr._ si trimiterea cauzei la rejudecare la Judecătoria Cornetu, iar, în situația in care nu se va dispune casarea sentinței recurate, a solicitat modificarea in totalitate a sentintei civile nr. 802/02-03-2011 pronunțata de Judecătoria Cornetu in dosarul civil nr._ si, pe fondul cauzei, obligarea paratei-intimate Badita F.-M. la plata sumei de 9.700 lei, reprezentând debitul datorat in mod legal, obligarea paratei-intimate la plata dobânzii legale la suma susmenționata, calculata începând de la data punerii in întârziere - 13.08.2009 - si pana la data plătii efective, obligarea paratei-intimate la plata cheltuielilor de judecata generate de ducerea prezentului proces, constând in taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat.
I. În susținerea cererii de recurs, recurenta a arătat că sentința civila nr. 802/02-03-2011 este lovita de nulitate motivat de faptul ca nu este menționat corect si complet numele judecătorului care a pronunțat sentința, învederând dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, care prevede ca "Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: 1. arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecată".
II. Recurenta a învederat faptul că hotărârea atacată nu a fost motivata de judecătorul care a pronunțat hotărârea, aceasta fiind pronuntata de Dna. Judecator L. A.-C. si motivata (redactata) de un alt judecător (având inițialele C.N.) care nu a participat la judecata cauzei. A arătat recurenta că doctrina si jurisprudența s-au pronunțat in mod constant ca judecătorul care a pronunțat hotărârea trebuie sa o si motiveze, în caz contrar, în situația in care hotărârea este motivata de un alt judecător, care nu a participat la judecata cauzei, hotărârea fiind nula. Daca judecătorul care a pronunțat hotărârea nu mai poate sa o motiveze, cauza trebuie repusa pe rol si distribuita altui judecător care sa participe la judecata cauzei. Astfel, se încalcă dispozițiile imperative ale art. 264 C.pr.civ. care prevăd obligativitatea motivării hotararii judecătorești de judecătorul care a pronunțat-o si a participat la judecarea cauzei.
III. În criticarea hotărârii atacate, recurenta a arătat că art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă conferă definiția legala noțiunii de creanța certa, definiție de care judecătorii primei instanțe nu au ținut cont. Astfel, conform dispozițiilor art. 379 alin. 3 C.pr.civ.: "Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul." În speța de fata existenta creanței rezulta din Contractele de împrumut depuse la dosar si din dispozițiile de plata si chitanțele, toate semnate de debitoarea Badita F. M.. Astfel, in contractele de împrumut anterior menționate rezulta nașterea creanței recurentei - creditoare împotriva debitoarei - intimata din prezenta cauza, toate contractele de împrumut fiind semnate de aceasta din urmă.
Recurenta a mai arătat că, din cele trei contracte de împrumut rezulta foarte clar ca intimata - parata a primit de la recurenta - reclamantă cu titlul de împrumut suma de 11.400 lei (2.500 lei din primul contract, 5.400 lei din cel de-al doilea contract si suma de 3.500 lei din cel de-al treilea contract), suma care este certa, lichida si exigibila, din care a fost restituită suma de 400 lei.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
1. Cu referire la primul motiv de recurs vizând neindicarea în cuprinsul hotărârii a numelui corect și complet al judecătorului care a pronunțat hotărârea recurată, tribunalul reține că, potrivit art. 261 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, hotărârea va cuprinde numele judecătorilor care au luat parte la judecată.
Textul menționat având caracter imperativ, înseamnă că, lipsa unor mențiuni din cuprinsul hotărârii, poate atrage nulitatea acesteia în condițiile art. 105 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, adică cu condiția producerii unei vătămări, a cărei înlăturare nu se poate face decât prin anularea hotărârii.
Sub acest aspect, tribunalul reține că în practicaua hotărârii recurate s-a menționat numele judecătorului care a luat parte la judecată, respectiv F. A..
Împrejurarea că hotărârea nu cuprinde numele corect, respectiv L. și complet, respectiv A. C. nu este de natură să atragă sancțiunea nulității, în condițiile în care recurenta nu a dovedit că, prin aceasta, i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea hotărârii, deși sarcina probei pe acest aspect îi revenea, în conformitate cu prevederile art. 1169 din Codul civil din anul 1864.
Sub aspectul vătămării, fiind în prezența unei nulități virtuale, tribunalul reține că intervenirea acesteia trebuie probată de partea care invocă incidența sancțiunii nulității, astfel încât, față de toate aceste considerente, tribunalul va respinge acest prim motiv de recurs ca neîntemeiat.
2. Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs vizând împrejurarea că hotărârea recurată nu a fost motivată de judecătorul care a pronunțat hotărârea, tribunalul reține, de asemenea caracterul nefondat al acestuia, urmând a-l respinge în consecință.
Și sub acest aspect, tribunalul reține că recurenta avea obligația de a face proba vătămării ce i s-a cauzat ca urmare a faptului că, din mențiunile aflate pe ultima pagină a hotărârii rezultă că aceasta ar fi fost redactată de o persoană cu inițialele C.N.. Astfel, se reține, pe de o parte, că, în cauză, nu există dovada certă a faptului că sentința recurată nu ar fi fost redactată de judecătorul care a participat la judecarea cauzei, indicarea celor două inițiale putând fi rezultatul unei erori materiale, iar, pe de altă parte, recurenta nu a făcut dovada producerii vreunei vătămări, în condițiile art. 105 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, fiind vorba despre o nulitate virtuală, a cărei incidență este condiționată de dovedirea producerii unei vătămări.
Sub aspectul cerinței vătămării, tribunalul reține că, și în ipoteza în care sentința recurată ar fi fost redactată de un alt judecător decât cel care a participat la dezbaterea pricinii, recurenta nu a fost vătămată atâta vreme cât, în cuprinsul minutei întocmită în condițiile art. 258 Cod procedură civilă, s-a consemnat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată de chiar judecătorul care a luat parte la judecata cauzei, astfel încât garanțiile procesuale invocate de recurentă în cererea de recurs au fost respectate.
Prin urmare, neputându-se reține din actele dosarului producerea vreunei vătămări și în condițiile în care recurenta nu a făcut proba acesteia, tribunalul apreciază neîntemeiat acest motiv de recurs.
3. Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs referitor la greșita soluționare a cauzei pe fond, tribunalul reține următoarele:
Intimata parata a fost angajata societății recurente reclamante in baza contractului individual de munca înregistrat sub nr. 2769/III/A/13.05.2008. Pe parcursul derulării contractului de muncă, între părți s-au încheiat trei contracte de împrumut și anume:
- contractul nr. 1998/11.07.2008 (filele 17-18), prin care recurenta reclamantă a împrumutat-o pe intimata pârâtă cu suma de 2.500 lei, astfel cum rezultă din dispoziția de plată din data de 11.07.2008 (filele 15-16).
Potrivit acestui contract, intimata pârâtă urma sa restituie împrumutul in rate lunare egale de cate 200 lei/luna, prin reținerea acestei rate lunare pe statul de plata a salariilor (100 lei la avans si 100 lei la lichidare);
- contractul nr. 2156/28.08.2008 (filele 12-14), prin care recurenta reclamantă a împrumutat-o pe intimata pârâtă cu suma de 5.400 lei, astfel cum rezultă din dispoziția de plată din data de 28.08.2008 (filele 10-11).
Până la momentul încheierii celui de-al doilea împrumut, intimata pârâtă achitase deja suma de 300 lei aferentă primului contract de împrumut, astfel încât la momentul încheierii celui de-al doilea contract intimata pârâtă mai avea de achitat suma de 2.200 lei din primul contract de împrumut. Astfel, după acordarea și celui de-al doilea împrumut, intimata pârâtă datora recurentei reclamante suma de 7600 lei.
- contractul nr. 2237/11.09.2009 (fila 9), prin care recurenta reclamantă a împrumutat-o pe intimata pârâtă cu suma de 3.500 lei, astfel cum rezultă din dispoziția de plată din data de 11.09.2008 (filele 7-8).
La încheierea acestui contract de împrumut, intimata pârâtă urma sa restituie împrumutul in suma totala restantă de 7.600 lei in rate lunare egale de rate 200 lei/luna, prin reținerea acestei rate lunare pe statul de plata a salariilor (100 lei la avans si 100 lei la lichidare), la care s-a adăugat împrumutul suplimentar in suma de 3.500 lei acordat prin cel de-al treilea contract. Până la momentul încheierii celui de-a treilea contract de împrumut, intimata pârâtă achitase deja 100 lei din suma de 7.600 lei acordata prin împrumuturile anterioare, astfel încât la momentul încheierii celui de-al treilea împrumut parata-intimata mai avea de plătit suma de 7.500 lei din împrumuturile anterioare.
Prin urmare, după acordarea celui de-al treilea împrumut, intimata pârâtă avea de restituit către recurentă suma de 11.000 lei.
De altfel, în cuprinsul contractului nr. 2237/11.09.2009, părțile au învederat că intimata pârâtă are obligația de a restitui și suma de 7.400 lei, rămasă de restituit din contractul anterior încheiat între cele două părți.
De asemenea, părțile au stabilit că împrumutatul are obligația de a restitui suma împrumutată și de a restitui anticipat împrumutul în cazul în care încetează contractul de muncă pe perioadă nedeterminată între părți, indiferent de motivele încetării acestuia.
Până in luna martie 2009 intimata pârâtă a restituit cate 200 lei/luna, însumând suma de 1.300 lei, ulterior refuzând să mai restituie vreo sumă de bani, rămânând de restituit suma totală de 9.700 lei din întregul împrumut acordat intimatei pârâte.
Prin decizia nr. 786/06.08.2009 (filele 19-20), contractul individual de munca al intimatei parate a încetat prin desfacere disciplinară, situație fata de care împrumuturile acordate de recurentă au devenit scadente începând cu acea data.
La data de 13.08.2009, recurenta reclamantă a comunicat intimatei notificarea nr. 789/10.08.2009 (filele 25-26) prin care i-a solicitat sa restituie suma datorata, insa aceasta nu a dat curs notificării si nu a mai achitat pana in prezent nicio rata din imprumut.
Pe cale de consecinta, tribunalul apreciaza ca, in cauza, sunt pe deplin indeplinite conditiile raspunderii civile contractuale, respectiv:
- existenta unei fapte ilicite a intimatei paratei, care consta in nerespectarea unei obligatii contractuale si anume aceea de a achita integral si la scadenta contravaloarea împrumutului acordat, aducand prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al recurentei reclamante. Din dispozitiile art. 1082 din Codul civil din anul 1864 (incident în prezenta cauză, față de prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2009), rezulta ca debitorul va fi obligat la plata despagubirilor nu numai atunci cand actioneaza cu intentia de a-l pagubi pe creditor, ci ori de cate ori nu va dovedi existenta unei cauze straine, neimputabile, in conditiile art. 1083 Cod civil. In acelasi timp, textul de lege instituie si o prezumtie de vina in sarcina paratei, prezumtie relativa, care, insa, in cauza, nu a fost rasturnata de parata nici prin dovada cazului fortuit sau a celui de forta majora si nici prin dovada vinovatiei recurentei reclamante.
- existenta unui prejudiciu patrimonial in care se concretizeaza aceasta atingere, constand in suma de 9.700 lei, reprezentand contravaloarea împrumutului acordat.
Astfel, art. 1084 cod civil dispune ca daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit, in vreme ce art. 1086 din Codul civil din anul 1864 prevede ca este reparabil numai prejudiciul direct care se gaseste in legatura cauzala cu faptul care a generat neexecutarea contractului.
- raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu
- vinovatia celui ce savarseste fapta ilicita, constand in executarea necorespunzatoare a obligatiei contractuale asumate, prin raportare si la prevederile art. 1080 din Codul civil din anul 1864, potrivit cu care diligenta ce trebuie sa se puna in indeplinirea unei obligatii este totdeauna aceea a unui bun proprietar.
Totodata, tribunalul retine și ca, in speta, s-a facut dovada indeplinirii de catre recurenta reclamanta a procedurii punerii in intarziere a intimatei parate.
F. de cele de mai sus, tribunalul urmeaza a retine ca, in speta, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul recurentei reclamante a unei creanțe certe, lichide și exigibile, care este constatată prin inscrisurile administrate la dosar.
Astfel, tribunalul retine caracterul cert al creantei, in conformitate cu dispozitiile art. 379 alin. 3 Cod procedura civila, existenta acesteia rezultand din inscrisurile mentionate, precum si caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, catimea creantei fiind determinabila prin acelasi act de creanta, opozabil paratei și exigibil, potrivit considerentelor anterioare.
Pe cale de consecinta, în temeiul dispozițiilor art. 1169 din Codul civil din anul 1864, rezultă că recurenta reclamanta a reușit să facă pe deplin dovada pozitivă, verosimilă și demnă de crezare a faptului alegat, în sensul existenței unei obligații de plată a intimatei pârâte în sumă de 9.700 lei.
Văzând și dispozițiile art. 969 alin. 1 din Codul civil din anul 1864, potrivit cu care actul juridic civil se impune autorului său întocmai ca și legea, precum și necesitatea asigurării stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice civile, dar și imperativul moral al respectării cuvântului dat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată și va admite cererea, dispunând obligarea intimatei parate la plata catre recurenta reclamanta a sumei de 9.700 lei, cu titlul de despăgubiri.
Referitor la cel de-al doilea capat de cerere, privind obligarea intimatei parate la plata dobanzilor aferente perioadei cuprinse intre data punerii în întârziere si data achitarii integrale a debitului de catre intimata parată, tribunalul retine ca, in speta de fata, este incident art. 1088 coroborat cu art. 1079 pct. 3 din Codul civil din anul 1864. Asadar, in speta de fata, intimata pârâtă se afla in intarziere din momentul notificării, respectiv 13.08.2009, moment de la care dobanzile legale incep sa curga. Pe cale de consecinta, prezumand ca lipsa de folosinta a sumei achitate intimatei pârâte produce recurentei reclamante un prejudiciu, se impune a fi reparat prin acordarea dobanzii legale calculate pe durata intarzierii in executare. Sub aspectul cuantumului dobânzii, tribunalul urmează a dispune obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 707 lei, calculata pentru perioada 13.08._10, precum si a dobânzii legale aferente debitului principal, calculata in continuare pana la data plătii efective.
Fiind in culpa procesuala, în temeiul dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, intimata parata urmează a fi obligata si la plata cheltuielilor de judecată suportate de către recurenta reclamanta cu prilejul solutionarii cererii de chemare în judecată atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa recursului, in cuantum de 1083 lei, constand in taxă judiciara de timbru și timbre judiciare.
Potrivit art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Prin urmare, constatând că, în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatei reclamante la plata dobânzii legale, prima instanță nu a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru aferentă, calculată de la data de 13.08.2009 și până la data introducerii acțiunii, potrivit art. 35 alin. 4 din Ordinul nr. 760/1999 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, tribunalul dispune darea in debit a recurentei reclamante pentru suma de 68 lei, reprezentând cheltuieli de judecata aferente capătului de cerere având ca obiect dobânda legala, pentru fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta S.C. P. INTERNATIONAL T. S.R.L., cu sediul în București, sector 3, Splaiul Unirii nr. 223, Lotul 4B, . civile nr. 802 din data de 02.03.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata B. F. M., cu domiciliul în ., sat Fundeni, ..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite cererea.
Obliga parata la plata către reclamanta a sumei de 9.700 lei, cu titlul de despăgubiri, a sumei de 707 lei, dobânda legala calculata pentru perioada 13.08._10, precum si a dobânzii legale aferente debitului principal, calculata in continuare pana la data plătii efective.
Obliga intimata sa achite recurentei suma de 1.083 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Dispune darea in debit a recurentei pentru suma de 68 lei, reprezentând cheltuieli de judecata aferente capătului de cerere având ca obiect dobânda legala, pentru fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR E. M. O. L. C. C. A. M. C.
GREFIER
T. S.
Concept red. gref. T.S. - 22.04.2012
Red. Jud: E.M.O./2 ex. - 27.04.2012
Jud. fond: F. A. - Jud. Cornetus
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 31/2012. Tribunalul ILFOV | Partaj judiciar. Hotărâre din 02-04-2012, Tribunalul ILFOV → |
|---|
