Pretenţii. Decizia nr. 501/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 501/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ NR. 501 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 SEPTEMBRIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE M. E.
JUDECĂTOR A. D.
GREFIER O. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanții C. R. și H. Y.-E. prin reprezentant C. R. împotriva sentinței civile nr. 4204/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul H. A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterilor au avut loc în ședința publică din 09.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 16.09.2014 și apoi astăzi 23.09.2014 când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva 4204/18.06.2013 constată următoarele:
P. sentința civilă nr.4204/18.06.2013 Judecătoria B. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât și a respins cererea formulată de reclamanții, C. R. și H. Y.-E. prin reprezentant C. R. ca prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
In temeiul art 137 Cod proc civ, instanta se va pronunta cu precadere asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parat.
In fapt, instanta a reținut că prin sentința civila nr. 826/26.02.2007 pronunțata de Judecătoria B. in cauza ce a format obiectul dosarului nr._, s-a dispus desfacerea casatoriei dintre reclamanta si parat, iar in temeiul art 271 Cod proc civ s-a consfințit învoiala partilor cuprinsa in tranzacția încheiata de parti, paratul obligându-se sa cumpere pe numele reclamantei un apartament compus din trei camere si dependințe pana la data de 20 decembrie 2007, precum si la achitarea chiriei lunare a apartamentului situat in Otopeni, ., . comun) pana la data de 20 decembrie 2007, data la care ar fi trebuit îndeplinita obligația de cumpărare a unui apartament. (f. 47 verso) Sentința este definitiva si irevocabila.
Ulterior, paratul din prezenta cauza, a solicitat instantei sa se constate nulitatea tranzactiei cuprinsa in dispozitivul sentintei civile nr. 826/26.02.2007 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr._, cauza ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecatoriei Sectorului 6. Actiunea reclamantului (paratul din prezentul dosar) a fost respinsa ca neintemeiata, sentinta ramanand definitiva si irevocabila prin respingerea apelului, prin nerecurare si renuntarea la calea de atac. (f. 48-51)
De asemenea, instanta a reținut că paratul a formulat contestatie la executare impotriva executarii silite inceputa de reclamanta, aceasta fiind respinsa ca inadmisibila de Judecatoria sectorului 3 prin sentinta civila nr. 3649/12.03.2013 pronuntata in dosarul nr._ . (f. 123-124)
P. prezenta actiune reclamanta solicita obligarea paratului la plata sumei de 70.000 Euro, suma ce ar reprezenta pretul mediu al unui apartament compus din 3 camere de locuit si care face obiectul tranzactiei, cuprinsa in dispozitivul sentintei civila nr. 826/26.02.2007 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr._, precum si obligarea paratului la plata chiriei in cuantum de 12.600 Euro, reprezentand chirie platita pana in prezent de catre reclamanta.
Instanta de fond a constatat că, in fapt reclamanta solicita obligarea paratului la executarea obligatiilor asumate de acesta prin tranzactia incheiata intre parti la 05.01.2007 si cuprinsa in dispozitivul sentintei mai sus mentionate.
Ca atare, instanta a reținut că intre parti a fost incheiat un contract de tranzactie, cuprins in dispozitivul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, reclamanta avand impotriva paratului un drept de creanta izvorat din acesta, iar obiectul prezentei actiuni este obligarea paratului la indeplinirea obligatiilor asumate de acesta prin contractul mai sus mentionat.
Dreptul dedus judecatii este intemeiat pe obligatia de a face a reclamantului, respectiv pe dreptul de creanta corelativ al reclamantei, fiind o actiune izvorata din executarea unui contract, fiind asadar o actiune patrimoniala si prescriptibila extinctiv in termenul general de trei ani, prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Acest termen poate a fi intrerupt in conditiile art 16 din Decretul nr. 167/_.
In drept, instanta retine ca potrivit art. 7 din Decretul nr. 67/1958, “Prescriptia incepe sa curga de la data cind se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita.”
Conform art. 16 alin 1. lit b si c din Decretul nr. 67/1958 prescriptia se intrerupe: “b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act incepator de executare.”
De asemenea, potrivit art. 16 alin. 2 din acelasi act normativ, prescriptia nu este intrerupta, daca “cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.”
In ceea ce priveste sustinerile reclamantei, ca ar fi fost intrerupt cursul prescripriptiei, deoarece prin Incheirea din 08.07.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3, in dosarul nr._ avand ca obiect contestatie la executare, a fost suspendat cursul judecatii in cauza in temeiul art 244 alin 1 Cod proc civ (f. 128), instanta urmeaza a le inlatura retinand urmatoarele:
- contestatia la executare a fost formulata de paratul din prezenta actiune, nu de catre reclamanta;
- a fost suspendata judecata contestatiei la executare in temeiul art 244 alin 1 Cod proc civ, asadar judecata cererii paratului din prezenta actiune pana la solutionarea dosarului nr._ al Judecatoriei Sectorului 6, nu executarea silita insasi;
- din probatoriul administrat nu rezulta ca ar fi fost suspendata executarea silita insasi - temeiul juridic pentru aceasta fiind art 403 alin 1, respectiv alin 4 Cod proc civ (asa cum insasi reclamanta a inteles sa depuna copie de pe rezolutia din dosarul mai sus mentionat – f. 133);
- actiunea – contestatia la executare - a fost respinsa ca inadmisibila, prin sentinta civila nr. 3649/12.03.2013;
Potrivit art 16 alin. 1 lit c si alin 2 din Decretul nr. 167/1958, instanta retine ca nu a fost întrerupt cursul prescriptiei, o asemenea intrerupere operand doar daca cererea de chemare in judecata ar fi fost admisa, ceea ce nu este cazul in speta.
In cazul intreruperii prescriptiei extinctive prin introducerea unei cereri de chemare in judecata, efectele se produc definitive la data ramanerii definitive a hotararii de admitere a cererii respective. In consecinta, intre data sesizarii instantei si data ramanerii definitive a hotararii, intreruperea prescriptiei este provizorie si conditionata, in sensul ca definitivarea (consolidarea) efectului intreruptiv este conditionata de admiterea cererii de chemare in judecata si de ramanerea definitiva a hotararii. Insa, efectul intreruptiv de prescriptie al cererii de chemare in judecata va disparea cu efect retroactiv (deci se va considera ca prescriptia extinctiva nu a fost intrerupta prin introducerea cererii) daca nu se va ajunge la pronuntarea unei hotarari definitive de admitere a cererii respective, intervenind asadar prescriptia extinctive.
De asemenea, efectele intreruperii prescriptiei profita celui de la care emana actul intreruptiv si nu pot fi opuse decat impotriva celui caruia a fost intreptat un asemenea act.
Astfel, instanta de fond a reținut că cererea de anulare a tranzactiei, respectiv contestatia la executare au fost formulate de paratul din prezenta cauza si au avut ca obiect insasi anularea actului de tranzactie incheiat de acesta cu reclamanta, cu consecinta desfiintarii titlului executoriu, or reclamantei nu ii poate profita aceasta actiune, cat timp a stat in pasivitate neinsistand in executarea silita a paratului, aceasta nefiind suspendata.
In ceea ce priveste sustinerile reclamantei ca actiunea ar fi imprescriptibila “deoarece actiunea se refera la cumpararea unui imobil, adica la un drept de proprietate asupra unui imobil” (f 121), instanta urmeaza a le inlatura, pe de o parte, asa cum am aratat deja, actiunea este personala si patrimoniala, izvorand din executarea unui contract (paratul avand o obligatie de a face), pe de alta parte art 22 din Decretul nr. 167/1958 sunt de stricta interpretare si aplicare (“dispozitiilor Decretului de fata nu se aplica dreptul la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie”). Asadar sunt imprescriptibile doar actiunile reale (actiunea in revendicare, negatorie, confesorie prin care se urmareste apararea unui drept de superficie, granituire etc), ceea ce nu este cazul in speta.
In concluzie, instanta a constatat că reclamanta s-a adresat executorului judecatoresc S. D. la 17.01.2008, (f. 149), cursul prescriptiei fiind intrerupt in conditiile art. 16 alin. 1 lit. c din Decretul nr. 167/1958. De la aceasta data 17.01.2008 - incepe sa curga un nou termen de prescriptie de 3 ani, asa cum este prevazut de art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958, acesta fiind implinit la 17.01.2011.
F. de aceste motive si avand in vedere ca prezenta cererea de chemare in judecata a fost formulata la 10.07.2012, cu depasirea termenului de 3 ani, instanta urmeaza a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei si a respins cererea reclamantei ca fiind prescrisa.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta H. R. solicitand admiterea recursului, casarea sau modificarea in tot a hotărârii instanței de fond și în temeiul art.312 pct.(l) teza I judecand cauza in temeiul art 304/ 1 c.pr.civ. casarea sentinței recurata, iar in temeiul art.312 pct.4 c.pr.civ. rejudecarea pricina in fond, cu consecinta respingerii exceptiei perimarii invocata de parat si trimiterea cauzei spre Judecatoria B. in vederea administrarii probatoriului si judecarii pe fond a cererii introductive;
In temeiul art 304 pct.6, pct.7, pct.8 si pct.9 C.pr.civ coroborat cu dispozitiile art 306 pct.3 si 312 pct.1 teza 1, motificarea sentintei recurata ca fiind netemeinica si nelegala, intrucat instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut, cuprinde motive contradictorii, au fost interpretate gresit inscrisurile existente in dosar si actul dedus judecatii sau ca fiind data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, si drept urmare sa constatati ca "exceptia prescriptiei dreptului la actiune" nu a fost invocata de parat sau a fost invocata tardiv fata de dispozitiile art.2513 raportate la art.2501 C civ.Nou, cu consecinta trimiterii cauzei spre Judecatoria B. in vederea administrarii probatoriului si judecarii pe fond a cererii introductive; Obligarea intimatului-parat la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu acest proces atat in fond cat si in recurs.
In motivarea recursului a aratat ca prin cererea introductiva care formeaza obiectul acestui dosar a solicitat instantei de fond ca prin hotararea judecatoreasca sa se dispuna: Obligarea paratului H. A. la plata sumei de 70.000 EURO (echivalentul in lei conform cursului B.N.R. din ziu platii), suma ce reprezinta pretul mediu al unui apartament compus din 3 camere de locuit si dependinte, situat in Bucuresti, si care face obiectul Tranzactiei incheiata de noi partile la data de 05.01.2007, depusa in Dosarul nr._ judecat de Judecatoria B., Tranzactie ce face parte din dispoozitivul Sentintei Civile nr. 826 pronuntata la data de 26.02.2007 in acest dosar, Sentinta ramasa definitiva si irevocabila;
Obligarea paratului la plata contravalorii chiriei lunare in cuantum de 12.600 EURO (echivalentul in lei conform cursului B.N.R. din ziua platii), si dobanda aferenta acestei sume pana la data platii, chirie platita de subsemnata C. R. conform contractelor de Inchiriere pe care le anexez prezentei cereri;
Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu acest proces, constand din taxa de timbru, onorariu avocat si un eventual onorariu de expert (art.274 c.pr.civ.).
Motivarea cererii s-a bazat pe reaua credinta a paratului, de a pune in practica dispozitiile art.1.270 alin. 1, art.1.271 alin. 1 si art 1.350 C. civ. nou, precum si pe faptul ca punerea in executare a tranzactiei, nu poate fi realizata de catre executor, intrucat paratul refuza cu rea credinta sa se achite de buna voie, de obligatiile asumate, drept pentru care am considerat ca singura modalitate de a-l obliga pe parat la realizarea propriilor obligatii asumate prin tranzactie, este aceea de a-l obliga la plata contravalorii medii a unui apartamentformat din 3 camere si dependinte, situat in Bucuresti, conform ofertelor prezentate de Agentiile imobiliare din aproximativ toate zonele Mun. Bucuresti si pe care le-am anexat la dosar.
La aceasta cerere, paratul, a depus intampinare pentru termenul din data de 04.02.2013, cand partile au fost legal citate, fara a invoca prescriptibilitatea dreptului la actiune asa cum prevad dispozitiile art.2513 raportate la arte 2501 c.civ.nou.
Insa, la termenul din data de 04.06.2013, paratul a depus o cerere nemotivata in drept, prin care a invocat "exceptia perimarii" si nu "Exceptia prescriptiei dreptului la actiune", exceptie care, contrar dispozitiilor art.2512 alin.2 si alin.3 C.Civ.Nou, instanta a invocat-o din oficiu pentru casarea sau modificarea in totul a Sentintei:
Instanta de fond, "a acordat mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut" schimband exceptia perimarii actiunii invocata de parat, in exceptia prescriptiei dreptului la actiune, incalcandu-mi astfel drepturile legitime la un proces echitabil si contrar dispozitiilor art.2S12 alin.2 si alin.3 C.civ.nou. In acest sens, Instanta, substituindu-se avocatului paratului a incalcat legea.
Or, in cazul in care avea nelamuriri cu privire la felul exceptiei invocata de parat, in virtutea rolului activ prevazut de art. 129 alin.4 si alin.5 c.pr.civ., avea posibilitatea sa mai dea un termen pentru ca paratul sa-si motiveze in fapt si in drept exceptia invocata si nu sa considere din oficiu ca exceptia paratului ar fi exceptia prescriptibilitatii dreptului la actiune, intrucat "dreptul la actiune" astfel cum a fost invocat de parat se refera la repunere a pe rol a unui proces suspendat.
Motivele invocate de catre Instanta de fond sunt straine de natura pricinii, intrucat aceasta nu a observat ca subsemnata introducand actiunea dupa . Codului civil Nou, mi-am motivat in drept actiunea pe baza dispozitiilor cuprinse de legiuitor in art.1.164, art.l.166, art.1.169, art.1.182, art.l.224, art. 1270 alin. 1, art.1.271 alin. 1 si art.1.350, art.2267 Cod civ. nou, fiind o actiune introdusa la data de 10.07.2012 adica, dupa data de 01.10.2011, cand Noul cod civil a intrat in vigoare.
Or, prin art.230 litera pdin Legea 71/2011 care este Legea pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil se arata fara putinta de tagada ca "La data intrarii in vigoare a Codului civil se abroga"": ... lit. P .,.,Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva., republicat in Buletinul Oficial nr.11 din 15 iulie 1960""., adica tocmai Decretul pe care se intemeiaza motivarea Sentintei recurate.
In acest sens, a invederat ca, chiar daca actiunea sa introductiva, are la baza o Hotarare definitiva, irevocabila si executorie, pronuntata pe vechiul cod civil, avand in vedere momentul introducerii sale(1 0.07.2012), deci dupa . Noului Cod Civil, cand prin Legea 71/2011 prin care s-a pus in aplicare Noul Cod Civil, a fost abrogat Decretul 167/1958, judecarea ei trebuia sa se faca in baza Noului Cod Civil, sens in care, Instanta de fond era obligata sa aiba in vedere dispozitiile art. 2512 alin.1 in care se arata fara echivoc ca "prescriptia poate fi opusa numai de cel in folosul caruia curge" si vazand ca alin.2 al acestui articol arata ca"Organul de jurisdictie competent nu poate aplica prescriptia din oficiu" trebuia sa constate ca momentul pana la care se putea invoca prescriptia dreptului la actiune a fost depasit, intrucat legiuitorul prin art.2513 c. civ. nou a dispus ca "Prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate."
Or, paratul prin intampinare nu a invocat aceasta prescriptie, iar primul termen de judecata la care partile au fost legal citate a fost termenul din 04.02.2013 si nu termenul din 04.06.2013.
Instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii(cererea sa introductiva) a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.
Astfel, in considerente arata ca "dreptul dedus judecatii este intemeiat pe obligatia de a face a reclamantului, respectiv pe dreptul de creanta corelativ al reclamantei, fiind o actiune izvorata din executarea unui contract, fiind asadar o actiune patrimoniala si prescriptibila extinctiv in termenul general de trei ani, prevazut de art.3 din Decretul nr. 167/1958. Acest termen poate afi intrerupt in conditiile art.16 din Decretul nr.167/1958.
Or, cererea sa introductiva este o cerere de obligare a debitorului la plata contravalorii bunului, intrucat prin titlul executoriu, nu s-a stabilit ce suma urmeaza a fi platita ca echivalent al valorii lucrului in cazul imposibilitatii predarii acestuia.
De asemenea, la momentul cand s-a solicitat executarea silita, de catre avocata noastra, in fata executorului judecatoresc care a solicitat incuviintarea executarii silite, s-a solicitat si stabilirea acestei sume prin hotarare data cu citarea partilor, conform art. 574 alin.I c.pr.civ. vechi.
Aceasta cerere s-a facut si din cauza faptului ca Tranzactia propusa de catre parat si scrisa de catre acesta in domiciliul nostru conjugal., prin care se obliga sa cumpere pe numele sotiei H. R. si a minorului H. Y.-E. un apartament compus din trei camere de locuit si dependinte situat in Bucuresti, pana la data de 20 Decembrie 2007, cu obligatia ca sotia sa, sa nu instraineze apartamentul pana la implinirea varstei de 18 ani a minorului Y.-E. si care sta Ia baza sentintei definitive si irevocabile nr.826/26.02.2007, pronuntata de Judecatoria B., in Dosarul nr._, nu putea fi pusa in executare din cauza relei credinte si culpei exclusive a paratului, care ulterior semnarii ei, a refuzat sa o puna in practica.
In aceste conditii, a considerat ca cererea noastra nu se incadreaza dispozitiilor art.3 sau art.16 din decretul nr.167/1958, ABROGAT la data depunerii de catre noi a prezentei cererii de chemare in judecata.
Faptul ca, la data de 17.01.2008 s-a adresat in termen legal, executorului judecatoresc Staiculescu D., in vederea punerii in executare a Titlului Executoriu iar executorul Judecatoresc a format dosarul de executare nr.l/2008 emitand somatia catre parat la data de 24.01.2008, iar paratul nu a inteles sa se prezinte la executor si nici sa execute de buna voie propriile obligatii asumate in fata instantei ci a formulat 3 actiuni de chemare in judecata, nu mai este culpa noastra, scoasa in evidenta de catre instanta, care s-a grabit sa invoce in mod nelegal prescriptia dreptului nostru la actiune.
Dimpotriva, daca ar fi analizat pe fond cele trei cuvinte ale paratului privind exceptia perimarii, ar fi constatat ca "exceptia perimarii actiunii"., este nefondata, intrucat pe rolul instantei de judecata, acest dosar nu a fost suspendat sau lasat in nelucrare din vina noastra, mai mult de 1 an, asa cum prevede legiuitorul in art. 248 alin.(1) c.pr.civ. vechi, ci este un dosar nou. Dimpotriva, in prezenta cauza se regasesc dispozitiile art. 248 alin.(2) c.pr.civ. vechi si anume: "Termenul perimarii nu curge cat timp, fara vina partii, cererea n-a ajuns inca la instanta competenta sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecata"
Instanta de fond, desi a amanat pronuntarea, a analizat in mod superficial inscris urile depuse de noi la dosar.
Altfel, din inscrisurile depuse de noi la dosar, consideram ca, rezulta in mod indubitabil ca subsemnatii ne-am aflat in situatia actiunii unei forte majore care ne-a impiedicat sa punem in executare hotararea definitiva, irevocabila si executorie, din cauza relei credinte a paratului care, folosindu-se de anumite subterfugii, si introducand cu rea credinta cereri la instanta, a reusit sa-l determine pe executorul judecatoresc, la care se afla si astazi in original titlul nostru Executoriu., sa aplice prevederile legale, asteptand mai intai solutinarea dosarului privind Contestatia la Executare.
De altfel, de eate ori a fost contactat de catre executorul judecatoresc pentru a se prezenta la biroul sau, paratul a invocat faptul ca pe rolul instantei se afla contestatia la executare, drept pentru care, pana cand nu se judeca aceasta contestatie, el nu se va conforma hotararii definitive, irevocabile si executorii, pronuntata de Instanta de judecata si care reprezenta titlul nostru executoriu.
Astfel ca, paratul, profitand de buna credinta a executorului judecatoresc, cu rea credinta a introdus imediat dupa ce a fost somat sa treaca la executarea propriului angajament, urmatoarele actiuni:
- O actiune avand ca obiect contestatie la executare introdusa la data de 24.01.2008 la Judecatoria B., care prin Sentinta civila 901/22.02.2008 si-a declinat competenta de solutionare catre Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, unde s-a format dosarul nr._ ;
- o actiune in anulare act(Tranzactie), depusa la data de 06.02.2008, la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, prin care a solicitat constatatrea nulitatii absolute a tranzactiei incheiate intre noi, si in baza careia s-a pronuntat hotararea executorie, invocand lipsa obiectului si a cauzei acesteia, cerere in baza careia s-a format dosarul nr._, si o actiune care a avut ca obiect micsorarea pensiei de intretinere, introdusa la Judecatoria B., unde s-a format dosarul nr._ .
Dosarul nr._ s-a judecat cu celeritate, Judecatoria B. respingandu-i actiunea ca nefondata, dar Tribunalul Bucuresti, i-a admis in parte recursul si i-a redus pensia de intretinere de la suma de 350 Euro/luna, la suma de 135 lei/luna.
Dosarul nr._ avand ca obiect contestatie la executare, a fost suspendat in baza art.244 pct.1 cpc. V., prin Incheierea din 08.07.2008, la cererea paratului, pana la solutionarea irevocabila a dosarul nr._, avand ca obiect constatatrea nulitatii absolute a Tranzactiei incheiate intre parti, desi subsemnatii recurenti, au fost impotriva suspendarii, (motivat de faptul ca prin suspendare se incearca stoparea executarii).
Dosarul nr._ care a stat la baza suspendarii dosarului de executare a fost judecat in prima instanta la data de 09.05.2008 prin sentinta civila nr.3138, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti si prin Decizia Civila nr.1742A pronuntata la data de 17.12.2008 de catre Tribunalul Bucuresti in apel, prin care i se respinge cererea paratului de anulare a Tranzactiei.
Ulterior, desi solutia i-a fost nefavorabila, H. A. nu a mai facut recurs, dar din motive necunoscute lor, subsemnatilor C. R. si H. Y.-E., nu i-a mai fost comunicata hotararea din apel, cu toate ca a facut toate demersurile legale posibile pentru comunicarea ei, in vederea indeplinirii procedurii legale, pentru a o putea investi cu formula definitiva, irevocabila si executorie, necesara repunerii pe rol a dosarului suspendat.
A învederat că dupa mai multe cereri de renuntare la calea de atac a recursului si in final dupa mai multe plimbari ale dosarului intre Judecatoria Sectorului 6 si Tribunal, numai dupa declararea subsemnatei C. R., in fata d-nei P. a Sectiei a V-a civila, a Tribunalului Bucuresti, ca renuntă, atat la comunicarea Deciziei pronuntata in apel cat si la calea recursului, a reusit la data de 04.12.2012 sa legalizeze aceste doua hotarari.
Astfel ca, dosarul nr._, avand ca obiect contestatie la executare a putut fi judecat de abia la data de 12.03.2013, cand s-a pronuntat Sentinta Civila nr.3649/12. 03.2013, prin care instanta respinge contestatia la executare ca inadmisibila.
Aceasta Sentinta i-a fost comunicata la data de 26.04.2013.
Avand in vedere aceste aspecte, a considerat ca subsemnatii au facut toate demersurile necesare in vederea executarii titlului, dar nu s-a putut realiza executarea din culpa exclusiva a paratului, cu atat mai mult cu cat, titlul executoriu nu se refera la recuperarea unei creante pe care executorul putea sa o execute imediat in baza unei popriri ci la obligatia asumata de debitor la cumpararea unui apartament de trei camere in Bucuresti, obligatie care a fost suspendata de instanta, pana la data de 12.03.2013, cand i-a fost respinsa cererea.
A învederat că instanta de fond a dat o hotarare cu aplicarea gresita a legii. In acest sens a considerat că in prezenta cauza sunt aplicabile dispozitiile art.2500 si urmatoarele din Noul Cod Civil intrat in vigoare la data de 01.10.2011, intrucat prin legea 71/2011 prin care s-a pus in aplicare Noul Cod Civil, la data de 01.10.2011 a fost abrogat Decretul 167/1958 republicat.
Mai arată că întrucat instanta nu s-a pronuntat in niciun fel pe cererea, privind repunerea lor in dreptul de a introduce aceasta actiune si acordarea unui nou termen de judecata, in vederea administrarii probatoriului si judecarii cauzei, asa cum a fost formulata, repunere invocata de avocatul lor, in subsidiar, atat la momentul dezbaterilor pe exceptie cat si prin concluziile scrise aflate la dosar, in temeiul art. 3041 c.pr. civ. vechi, a solicitat să se constate, pe langa faptul ca au fost impiedicati in executarea silita a Titlului Executoriu de o forta majora, reprezentata de suspendarea nedorita de ei a Contestatiei la executare pana la data de 12.03.2013, la cererea paratului H. A., care cu rea credinta a incercat si reusit pana in prezent, sa îi impiedice in executarea obligatiilor asumate, instanta de fond nu a luat in seama si a refuzat sa analizeze, macar cererile invocate in termen legal.
In drept: a invocat art.248 alin.l si alin.2, art.2 74, art.304/ 1, art.304 alin.6, alin. 7, alin.8 si alin 9 c.pr.civ. vechi, art.2501, art.2512 alin.2 si alin.3, art.2513 si urm.cod civil nou, Legea 71/2011 litera "p".
Intimatul H. A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă ca neîntemeiat sau ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 4204 pronunțată în ședința publică de la 18.06.2013 de Judecătoria B., în dosarul_ ca temeinică și legală. Obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua cu această cauză.
A arata ca motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă nu subzistă în cauză, nu au temei legal, iar lipsa de diligență a acesteia pentru ași apăra un drept, dacă acesta ar fi fost recunoscut de legiuitor prin convenția întocmită, ar fi trebuit să-I valorifice în termenul prevăzut de legiuitor, prin dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
Or, susținerile recurentei-reclamante că, acțiunea sa, ar fi imprescriptibilă, întrucât, acțiunea se referă la cumpărarea unui imobil, adică la un drept de proprietate asupra unui imobil, nu poate fi retinută de instantă, această sustinere nu este motivată, este tendențioasă întrucât, pe de o parte așa cum este cunoscut, actiunea este personală și patrimonială, izvorând din executarea unui contract (subsemnatul având o obligație de a face), iar pe de altă parte dispozițiile art. 22 din Decretul nr. 167/1958 sunt de strictă interpretare și aplicare ("dispozițiile decretului de față nu se aplică dreptul la acțiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct; uz, abitațiune, servitute și superficier) .
Așadar, sunt imprescriptibile doar acțiunile reale (acțiunea în revendicare, negatorie, confesorie prin care se urmărește apărarea unui drept de superjicie, grănițuire, etc.), ceia ce nu este cazul în speța de față.
A invederat că, cererea de anulare a tranzacției, respectiv, și contestația la executare au fost formulate de intimat și au avut ca obiect însăși anularea actului de tranzacție încheiat între intimat si recurenta-reclamantă, cu consecința desființării titlului executoriu, or recurentei-reclamantă nu îi poate profita această acțiune, cât timp a stat în pasivitate neinsistând în executarea silită a subsemnatului, aceasta nefiind suspendată.
A mai aratat că, recurenta-reclamantă s-a adresat executorului judecătoresc S. D., la 17.01.2008, cursul prescripției fiind întrerupt în condițiile art. 16 alin. 1 lit. c) din decretul nr. 167/1958.
De la data de 17.01.2008 a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, așa cum este prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, acesta fiind împlinit la 17.01.2011, iar la data de 10.07.2012 recurenta-reclamantă a înregistrat cererea de chemare în judecată, deci după un an și 7 luni de la momentul împlinirii termenului de prescriptie de 3 ani.
Așa cum a arătat și prin întâmpinarea depusă la judecarea fondului cauzei, subsemnatul a fost căsătorit cu recurenta-reclamantă din data de 20.04.2002 și până la data de 26.02.2007, când în urma acțiunii introdusă de recurenta-reclamantă prin hotărâre definitivă și irevocabilă, instanța Judecătoriei B., a desfăcut căsătoria noastră prin acordul părților, fapt rezultat și din Sentința civilă nr. 826 pronunțată la data de 26.02.2007, în dosarul nr._ .
Din căsătorie a rezultat minorul H. Y. E. care a fost încredințat spre creștere și educare recurentei-reclamante.
Tot prin sentința civilă nr. 826, instanța s-a pronunțat și asupra capătului de cerere privitor la partajul bunurilor, luând act de tranzacția partilor în baza art. 271 C.pr. civ .
La momentul încheierii tranzacției, având în vedere că minorul HOSAFCl Y. E. era foarte mic și mai ales că fosta sa soție dorea să aibă din partea mea o formă scrisă prin care eu să garantez viitorul copilului si mai ales asigurarea acestuia cu o locuintă din partea sa, a încheiat împreună cu aceasta tranzacția despre care face vorbire în prezenta acțiune, fiind de acord în fața instanței de judecată cu semnarea ei pentru a termina și procesul care a format obiectul dosarului nr._ .
De fapt, la acel moment nu aveam dobândite bunuri comune în timpul căsătoriei, dar tranzacția am făcut-o pentru a o asigura pe recurenta-reclamantă că-mi voi face datoria privitor la asigurarea unui viitor copilului nostru.
Ulterior, însă recurenta-reclamantă a avut un comportament neadecvat creșterii și educării copilului de către ambii părinți așa cum se înțelesesera anterior făcându-i șicane, în sensul că, după divorț nu i-a permis să preiau minorul la mine acasă sau să-I viziteze în domiciliul acesteia, încălcând astfel programul de vizitare acordat de instanță și dreptul meu legitim la creșterea și educarea minorului.
Imediat după divorț, recurenta-reclamantă a început să il șantajeze în sensul că, dacă doreste să vada copilul trebuie să-i cumpăr apartamentul copilului promis în tranzactie.
Tranzacția despre care se face vorbire și este considerată titlul executoriu, este nula" de drept din următoarele motive: Convenția rezultată din această tranzacție este lipsită de obiect, întrucât se referă la partajul bunurile dobândite în timpul căsătoriei, însă așa cum a arătat mai sus, în timpul căsătoriei noi nu au dobândit nici un bun.
Rezultă că, această tranzacție este nula: pentru lipsa uneia dintre conditiile esentiale pentru validitatea unei convenții și anume lipsa unui obiect determinat. Totodată, tranzacția este nula" și pentru lipsa cauzei.
A solicitat sa se constate că, într-o tranzacție încheiată în cadrul unui proces de partaj, cauza trebuie să fie aceia de a pune capăt stării de indiviziune dintre soti cu consecinta atribuirii bunurilor comune în natură, în loturi egale, către fiecare dintre aceștia, iar în cazul în care bunurile respective nu se pot atribui în natură unuia dintre soți, cu obligarea acestuia la plata suitei corespunzătoare către celălalt soț. dar, din tranzacția despre care face vorbire recurenta-reclamantă și pe care o invocă și-n prezenta cerere, rezultă în mod evident că aceasta este lipsită de cauză, Întrucât aspectele menționate mai sus nu se regăsesc în această tranzacție.
Rezultă deci, că și din acest punct de vedere tranzacția este nulă de drept, având în vedere și dispozițiile arte 966 Cod civil vechi, valabil la momentul încheierii tranzacției.
Privitor la acțiunea introductivă, având în vedere aspectele prezentate la litera a) și b) de mai sus, considerăm că cererea este neîntemeiată sau nefondată, Întrucât se întemeiază pe un titlu executoriu nul de drept.
A solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat sau ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate ca temeinică și legală prin respingerea cererii recurentei-reclamante ca prescrisă.
In drept, a invocat art. 308 alin. 2 C. pr. civ. vechi și a celor din petitul întâmpinării.
La data de 04.09.2014 intimatul a depus note de ședință prin care a reluat apărările din întâmpinare.
Analizând sentința apelata prin prisma criticilor invocate si fata de probatoriul administrat in fata primei instanțe, tribunalul reține următoarele:
Având in vedere ca acțiunea introductiva de instanța a fost înregistrata la data de 10.07.2012, litigiul este supus procedurii reglementate de Vechiul Cod de procedura civila.
Pentru primul termen de judecata din 04.02.2013 paratul a depus întâmpinare, iar cauza s-a amânat in vederea repartizării aleatorii ca urmare a admiterii excepției nelegalei compuneri a completului de judecata, întrucât dosarul fusese repartizat inițial pe un complet de judecători stagiari.
La termenul de judecata următor din 23.04.2013, judecata a fost amânata in vederea solutionarii cererii de ajutor public judiciar formulata de reclamanta. Pentru acest termen, atat reclamantii cat si paratul depusesera cererii de amanare a judecatii.
La următorul termen de judecata din 04.06.2013 cand partile au fost legal citate si in prezenta aparatorului reclamantilor prima instanta a pus in discutie exceptia perimarii dreptului la actiune invocata de parat prin cererea depusa la data de 04.06.2013 (f-114); a calificat-o ca fiind exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, a luat concluziile partii prezente si a retinut cauza in pronuntare pe exceptie.
Tribunalul retine ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune nu a fost invocata din oficiu de prima instanta ci de parat, iar instanta a calificat-o in mod corect tinand cont de sustinerile partii care afirmase ca reclamantii nu au respectat termenul de 3 ani pentru a-si exprima pretentiile. Nu in ultimul rand, tribunalul retine ca reclamantii isi exprimasera punctul de vedere asupra exceptiilor perimarii actiunii, prescriptiei dreptului de a cere executarea silita sau a prescriptiei dreptului la actiune, prin concluziile scrise depuse la 10.06.2013 (f.116-121).
Tribunalul retine ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, desi nu a fost mentionata in intampinare, a fost invocata de parat in termenul procedural reglementat de art.2513 teza a II-a NCC, respectiv la primul termen de judecata la care partile au fost legal citate. Acest termen a fost cel din data de 04.06.2013, atunci partile legal citate au putut pune concluzii, si nu cel din 23.04.2013, cand atat reclamantii cat si paratul solicitaseră amânarea judecații, iar prima instanta a acordat termen in vederea continuarii judecatii si a solutionat pe camera de consiliu, cererea de ajutor public judiciar.
Concluzionand, tribunalul respinge ca neintemeiata prima critica a apelantilor, constatand ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, calificata in mod corect de prima instanta conform art.129 VCPC, a fost invocata de parat in termenul legal, fiind astfel respectate prevederile art.2512 alin.1 si art.2513 NCC.
Cu privire la actul normativ care reglementeaza prescriptia in cazul de fata, tribunalul constata de asemenea ca sustinerile apelantilor sunt neintemeiate.
In speta, prima instanta a retinut in mod corect ca obiectul actiunii il constituie obligarea paratului la indeplinirea obligatiilor asumate prin contractul de tranzactie consfintit prin sent civ nr.826/26.02.2007, deci actiunea promovata de reclamanti este una personala patrimoniala si prescriptibila in termenul general de 3 ani reglementat de Decretul nr.167/1958, avand in vedere ca prescriptia a inceput martie 2007, situatie ce atragea aplicarea dispozitiilor art.201 din Legea nr.71/2011 (legea de punere in aplicare a NCC) potrivit carora: „Prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.”
In mod corect a retinut prima instanta si aplicat prevederile art.16 alin.1 lit.c si alin.2 din Decretul nr.167/1958 in sensul ca termenul de prescriptie inceput in anul 2007 si a fost o singura data întrerupt la data de 17.01.2008 cand reclamanta s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea in executare silita a sentintei civile nr.826/26.02.2007, moment de la care a inceput sa curga un nou termen de 3 ani, care s-a implinit la 17.01.2011, anterior introducerii prezentei actiuni.
Au fost inlaturate in mod legal de catre prima instanta sustinerile reclamantilor privind intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie intrucat cele 3 actiuni promovate de parat si respinse nu indeplineau cerintele prevazute de art.16 alin.1 lit.c si alin.2 din Decret, iar celelalte situatii expuse de reclamanti nu se incadrau in cazurile de suspendare reglementate strict de prevederile art.13 si 14 din legea aplicabila.
In privinta faptului ca prima instanta nu s-a pronuntat pe cererea reclamantilor de repunere in termenul de prescriptie a dreptului la actiune, tribunalul apreciaza critica ca fiind neintemeiata intrucat prima instanta s-a pronuntat doar asupra exceptiei prescriptiei pusa in discutia contradictorie a partilor in sedinta publica din data de 04.06.2013, termen la care reclamantii, desi reprezentati de avocat nu au inteles sa sustina si cererea de repunere in termenul de prescriptie a actiunii.
Pentru considerentele expuse, in baza art.296 C.p.c., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții C. R. cu domiciliul în sector 6, București, .. 3, ., ., și H. Y.-E., prin reprezentant C. R. cu domiciliul în sector 6, București, .. 3, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4204/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul H. A. cu domiciliul ales în București, ..33, ., etaj 5, .,ca nefondat.
Pronuntata in sedinta publica, azi 23.09.2014.
PRESEDINTEJUDECATOR
M. EPURANALINA D.
GREFIER
O. S.
pt grefier aflat in co
semneaza grefier sef sectie civila
Red.jud.fond.E. M. I.
Red.jud.A.D./ 5 ex/.>
| ← Fond funciar. Sentința nr. 699/2014. Tribunalul ILFOV | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4330/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
