Pretenţii. Hotărâre din 01-09-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 422/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 422/A
Ședința publică de la 01 Septembrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. D.
Judecător: N. P. G.
Grefier: V. F. A.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanții pârâți K. A. și K. N. împotriva sentinței civile nr.580/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți K. K. și K. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații reclamanți prin apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanții pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Intimații reclamanți prin apărător solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile apelate ca legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta, reclamantul K. K. a chemat in judecata pe paratul K. A., solicitand obligarea acestuia la plata sumei avansate si consemnate in ACORDUL din 18.05.2009.
Se arata ca in 2006 reclamantul a cumparat de la parat ½ din teren, au construit impreuna doua case, avand in vedere relatiile bune dintre parti la acel moment, ulterior urmand sa se incheie si actele autentice.
Pentru ca paratul nu mai avea bani sa-si termine casa, reclamantul s-a oferit sa avanseze banii necesari finalizarii ambelor case, dar aceasta intelegere a fost verbala, nu a mai fost consemnata.
Ulterior, printr-un inscris sub semnatura private in limba araba, paratul s-a obligat sa restituie suma de 34000euro datorata. Desi a vandut locuinta, banii nu au mai fost restituiti. Cererea se intemeiaza pe art.998, 1532cciv.
Reclamantul a depus inscrisuri in sustinerea actiunii, taxa de timbru.
Prin intampinare, paratul solicita respingerea actiunii ca neantemeiata, aratand ca respectivul inscris nu indeplineste formalitatea “multiplului exemplar; mentiunea bun si aprobat” prevazute de art.1179cciv.se mai arata ca in realitate situatia este alta, in 2009, partile nu au ajuns la o intelegere intrucat fiecare avea calculate o alta suma. Se mai arata ca toate costurile aferente perfectarii contractului de vanmzare cumparare au fost suportate de catre parat.
A fost incuviintata pentru parti proba cu inscrisuri ,interogatoriul si testimoniala.
Analizand actele depuse la dosar, si probele administrate, instanta a apreciat cererea intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Din actele depuse si probele administrate, a reieșit ca intre parti a intervenit o intelegere tacita si ulterior recunoscuta si consemnata de catre parti in acordul incheiat ulterior la data de 18.05.2009, fila 57. Aceasta situatie reiese din raspunsurile partilor la interogatorii precum si din declaratiile martorilor audiati.
Atat martorul AHMAD NAZER propus de ambele parti cat si HESSO K. arata ca prin acord s-a specificat ca banii trebuiau returnati in 3 ani, suma din accord este cea care trebuie returnata reclamantului, si intrucat paratul a semnat acordul inseamna ca a recunoscut datoria.
In ceea ce priveste inscrisul sub semmnatura private incheiat de catre parti, este adevarat ca nu indeplineste formalitatea “multiplului exemplar; mentiunea bun si aprobat” prevazute de art.1179cciv, dar acest inscris a fost incheiat in limba araba,, si desi nu contine respectivele mentiuni, nulitatea relative a inscrisului nu afecteaza valabilitatea obligatiei unilaterale, deci actul juridic poate fi dovedit prin alte mijloace de proba, inscrisul valorand ca inceput de dovada scrisa.
Mai mult decat atat, nerestituirea sumei datorate reprezinta o imbogatire fara justa cauza.
Imbogatirea fara just temei este un fapt juridic licit prin care patrimonial unei persoane se mareste pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic.
In cauza de fata patrimoniul paratului s-a marit prin suma de 34.000 euro necuvenita, si care trebuie rambursata. Pentru aceste considerente instanța a admis cererea ca fiind intemeiata.
Împotriva acestei soluții au formulat apel pârâții K. A. și K. N., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 13.09.2013, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței civile apelate în sensul respingerii acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că reclamanții s-au folosit de un acord scris în limba arabă care nu este valabil întrucât înscrisul sub semnătură privată a fost scris în limba arabă de o terță persoană, din conținutul înscrisului lipsește mențiunea cu numărul originalelor întocmite, formalitatea multiplului exemplar.
Au mai arătat că reclamanții, prin acțiunea formulată, încearcă o îmbogățire fără justă cauză având în vedere că împrumutul nu a fost niciodată materializat. Semnătura subsemnatului de acord a fost dată sub presiunea și amenințări din partea reclamantului, a fost scris numai în limba arabă și cunoscând că în Siria nu i s-ar fi putut întâmpla nimic semnând un astfel de înscris, și-a imaginat că acest lucru este general valabil.
În drept au fost invocate disp. art.282 Cod de procedură civilă.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile apelate ca legală și temeinică.
În motivare au arătat că înscrisul sub semnătură privată numit Acord a fost redactat fără îndeplinirea anumitor formalități legale, tocmai datorită condițiilor speciale în care a fost întocmit înscrisul.
Au mai arătat că înscrisul a fost aprobat prin semnarea acestuia fără nici un fel de rezerve. Din probele administrate rezultă faptul că pârâtului K. A. i-au fost predați banii necesari pentru finalizarea unei construcții.
Au menționat că afirmația pârâților privind îmbogățirea fără justă cauză este lipsită de logică și neprobată. Pârâții nu numai că și-au construit o casă cu banii împrumutați de la subsemnații dar ulterior au și vândut casa obținând astfel un dublu profit.
În drept au fost invocate disp. art.155 Cod de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din 25.11.2013 s-a respins cererea de ajutor public judiciar sub forma reducerii, scutirii, eșalonării sau amânării plății taxei judiciare de timbru formulată de pârâții K. A. și K. N., ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din 13.01.2014 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.242 Cod de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din 10.03.2014 s-a admis excepția de netimbrare, s-a anulat cererea de repunere pe rol a cauzei ca netimbrată și s-a menținut măsura suspendării cauzei.
La data de 12.03.2014 reclamantul K. K. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1173,48 lei.
La data de 05.05.2014 pârâții K. A. și K. N. au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2295 lei și au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând apelul civil de fată, prin raportare la motivele invocate în cuprinsul cererii, Tribunalul retine următoarele:
Referitor la critica privind data eronata a pronuntarii sentintei civile apelate tribunalul retine ca aceasta nu poate fi analizata in prezenta cale de atac, intrucat pentru situatia in care in cuprinsul hotararii s-au strecurat erori materiale, legiuitorul a inteles sa reglementeze o procedura speciala materializata in procedura de indreptare a erorilor materiale conform art. 281 C.proc.civ., astfel incat o atare ipoteza nu poate constitui motiv de reformare a sentintei civile apelate.
In ce priveste motivul de apel referitor la cadrul procesual, tribunalul constata ca . publica din data de 18.06.2012 instanta a acordat cuvantul asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei K. M. si exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei K. N., exceptii procesuale admise la acelasi termen de judecata, cand instanta a dispus scoaterea din cauza a reclamantei K. M. si a paratei K. N., insa nu s-a mai pronuntat prin hotararea finala cu privire la consecintele admiterii celor doua exceptii, sentinta civila fiind pronuntata cu privire la toate partile initiale, fiind intemeiata critica formulata de apelanti sub acest aspect.
Cu privire la motivul de apel vizând greșita solutionare a cauzei pe fond, avand in vedere atat pretentia dedusa judecatii, cat si sustinerile paratului din intampinare si concluziile scrise depuse la dosar de catre parti, tribunalul apreciza ca apelul nu este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul retine ca desi instanta de fond nu a lamurit cauza juridica a actiunii (adica faptul juridic ce reprezinta fundamentul dreptului pretins), solutia data cererii de chemare in judecata trebuie sa raspunda imperativului respectarii principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil. Continutul acestui principiu se raporteaza atat la dreptul persoanei de a porni sau nu actiunea civila, cat si la dreptul de a determina limitele cererii de chemare in judecata sau ale apararii. Astfel, limitele obiective ale actiunii, respectiv pretentia concreta dedusa judecatii si cauza juridica, precum si limitele subiective ale acesteia, privitoare la partile intre care exista raportul juridic litigios, sunt fixate de reclamant. Conform art. 129 alin. 6 din Codul de procedura civila de la 1865, instanta de judecata este tinuta de limitele investirii sale, determinate prin cererea de chemare in judecata, judecatorul neputand hotari decat asupra obiectului cererii deduse judecatii. Rolul judecatorului trebuie inteles in contextul asigurarii unui echilibru cu celelalte doua principii, al disponibilitatii si contradictorialitatii. Spre deosebire de temeiul actiunii, care nu leaga instanta, indreptatita si chiar obligata in exercitarea rolului activ si pentru a ajuta efectiv partile in ocrotirea intereselor lor legitime, sa dea calificarea juridica exacta (alta decat cea data de reclamant prin cererea sa de chemare in judecata), obiectul actiunii nu poate fi schimbat si nici depasit. Numai in situatia unei calificari juridice eronate a pretentiilor, in aplicarea principiului iura novit curia, judecatorul ar urma sa faca aplicarea corecta a normelor incidente.
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratului sa ii restituie suma de 34.000 euro, avansata de catre reclamant pentru finalizarea lucrarilor de constructie a imobilului paratului. Prin intampinare, paratul recunoaste ca datora o suma de bani reclamantului, insa arata ca nu a ajuns la o intelegere cu reclamantul intrucat fiecare avea calculata o alta suma de bani.
Pârâtul a declarat în acordul de la fila 34 (semnat la data de 18 mai 2009 potrivit recunosterii acestuia din intampinare - fila 34 dosar fond), că va plati suma de 34.000 euro reclamantului pana la data de 12.05.2012.
În materia probelor, Codul civil, prin art. 1180 C.civ., prevede că actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând întotdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să iscălească.
Potrivit art. 129 alin. 1 C.pr.civ., părțile au îndatorirea de a-și proba pretențiile.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, tribunalul constată că părțile litigante au încheiat la data de 18.05.2009 un înscris intitulat „acord”. Cauza acestui acord, apărea în acest înscris a fi restituirea unei sume de bani datorata reclamantului de catre parat, instanței revenindu-i obligația ca, în temeiul regulilor de probare și interpretare a raporturilor juridice, să constate care este adevărul juridic în prezenta cauză.
Reclamantul a sesizat instanța cu o cererea având ca obiect pretenții, întemeiată pe dispozițiile art. 998 si art. 1532 C.civ., solicitând obligarea pârâtului la restituirea sumei de 34.000 Euro, această cerere fiind insa ulterior modificată, reclamantul precizand prin raspunsul la intrebarea nr. 11 la interogatoriu ca suma de bani solicitata reprezinta un imprumut, modificare la care paratul nu s-a opus, prin apararile paratului din concluziile acesta incercand sa combata existenta valabila a unui imprumut.
Sub aspect probator, înscrisul intitulat „acord”, nu valorează înscris sub semnătură privată (mijloc de probă suficient prin el însuși), în accepțiunea Codului civil, care să facă proba deplină prin el însuși a obligației pârâtului de restituirea sumei pretinse de reclamant, 34.000 Euro. Întrucât contractul are ca obiect o sumă de bani și este unilateral (real fiind, dă naștere unei obligații în sarcina unei singure părți contractante), înscrisul doveditor al contractului – pentru a fi avut deplină forță probantă ca înscris sub semnătură privată – trebuia să fie scris în întregime de către pârât sau cel puțin acesta să adauge la finele actului, cuvintele „bun și aprobat” (unul sau altul din aceste cuvinte sau o formulă echivalentă), arătând în litere suma și apoi să iscălească (art. 1180 C.civ.).
În speța de față, înscrisul (f. 57, 58, dosar fond), semnat de părțile litigante, nu respectă formalitățile prevăzute de art. 1180 C.civ. deoarece nu cuprinde în litere suma datorata, ceea ce înseamnă că este nul ca înscris sub semnătură privată, nu are forța juridică probantă a înscrisului sub semnătură privată, ci valorează numai un început de dovadă scrisă ce poate fi completat în dovedirea convenției cu alte mijloace de probă.
Reținând recunoașterea pârâtului, făcută în intampinare, recunoaștere prin care pârâtul admite că datoreaza o suma de bani reclamantului, raspunsul paratului la intrebarea numarul 8 la interogatoriu, prin care arata ca acordul semnat reprezinta vointa sa libera si lipsita de constrangeri (neviciata), contrar sustinerilor din cererea de apel, in sensul ca semnatura sa pe acord a fost data sub presiune si amenintari din partea reclamantului, declaratiile martorilor audiati in prima instanta, martori prezenti la incheierea acordului dintre parti si care au semnat acest acord in calitate de martori, din declaratia martorului Hesso K. rezultand ca paratul datoreaza reclamantului suma solicitata de 34.000 euro, imprumutata de la reclamant pentru finalizarea locuintei, tribunalul constată că este probată obligația pârâtului de restituire a acestei sume. Odată dovedită această obligație, revenea pârâtului sarcina probei executării acesteia, ceea ce pârâtul nu a invocat și nu a probat.
Asadar, coroborând răspunsurile la interogatoriu cu înscrisurile depuse la dosar si cu declaratiile martorilor audiati, tribunalul reține existența unei datori a apelantului pârât către intimatul reclamant. Apelantul a recunoscut și că a semnat înscrisul depus la dosar conform căruia datoreaza intimatului suma de 34.000 euro cu titlu de imprumut nerestituit.
Observând că reclamantul și-a îndeplinit obligația ce îi revenea în virtutea art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.pr.civ., constatând obligația pârâtului de restituire sumei de 34.000 Euro, reținând că pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație, tribunalul constata ca motivul de apel vizând analiza probelor administrate nu este intemeiat si că în mod corect prima instanța a admis cererea constatând existența unei obligații de plată în sarcina apelantului pârât.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, tribunalul va admite apelul, va schimba in parte sentința civila apelata, in sensul ca va respinge cererea formulata de K. M. ca fiind introdusa de o persoana lipsita de calitate procesuala activa, va respinge cererea formulata in contradictoriu cu K. N. ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva si va menține in rest dispozițiile sentinței civile apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții pârâți K. A. și K. N. împotriva sentinței civile nr.580/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți K. K. și K. M..
Schimba in parte sentinta civila apelata in sensul ca:
Respinge cererea formulata de K. M. ca fiind introdusa de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
Respinge cererea formulata in contradictoriu cu K. N. ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.
Mentine in rest dispozitiile sentintei civile apelate.
Cu recurs.
Pronunțata in sedinta publica astazi 01.09.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, N. P. G. | |
Grefier, V. F. A. |
Concept red. gref. A.V.F.
Red. Jud: N.P.G./06.04.2015/2 exemplare
Jud. fond: F. A. L. - Jud. B./Cornetu
| ← Expropriere. Sentința nr. 2369/2014. Tribunalul ILFOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 984/2014.... → |
|---|
