Pretenţii. Sentința nr. 1386/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1386/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 280 A
Ședința publică de la 10 decembrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR M. E.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 1386/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. G., în cauza având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul personal și asistat de avocat V. M., lipsă fiind și intimatul; asistența juridică pentru acesta a fost asifurată de avocat M. I..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se arată că nu sunt cereri prealabile de formulat și probe noi în calea de atac.
Tribunalul ia act că nu sunt probe noi în calea de atac și acordă cuvântul pe fond în cadrul dezbaterilor.
Apelantul, prin avocat, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul în care intimatul să fie obligat și la plata de daune interese compensatorii ce reprezintă beneficiu nerealizat; cu cheltuieli de judecată :taxă judiciară de timbru, onorariul de avocat urmând a fi solicitat pe cale separată; depune la dosar concluzii scrise. Apreciază apelantul că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1084, 1085, 1086 c.civ.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefundat, menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Arată intimatul, prin avocat că apelanta a făcut susțineri noi în calea de apel, manopere dolosive reprezintă un nou motiv de apel.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1386/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 25.11.2011, reclamantul M. D. în contradictoriu cu pârâții I. G. și I. C., a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună partajul forțat pentru terenul din comuna Corbeanca, . pârâții îl dețin în proprietate devălmașe; obligarea pârâtului I. G. la executarea în natură a obligației, respectiv obligarea pârâtului la întocmirea actului de vânzare – cumpărare autentic, asupra cotei – parte din teren, care îi va reveni acestuia în urma partajului forțat dintre acesta și soția sa; atragerea răspunderii civile a pârâtului ca urmare a neîndeplinirii în parte sau în totalitate a obligației asumate, respectiv neîndeplinirea obligației de a transfera dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe a terenului situat în comuna Corbeanca, . pârâtului I. G. la plata de daune – interese patrimoniale compensatorii reprezentând beneficiul nerealizat.
În motivare, reclamantul a arătat că a cumpărat de la pârâtul I. G. imobilul teren în suprafață de 1250 mp, situat în ., ., iar în anul 1994 a convenit cu acesta transferul dreptului de proprietate asupra terenului, sens în care a plătit arvuna, prețul integral fiind achitat în anul 1995, fiind pus în posesia terenului cu acordul ambilor soți – pârâți.
Mai arată că pârâtul I. G. a refuzat întocmirea actului de vânzare –cumpărare autentic.
Consideră reclamantul că simpla îndeplinire prin echivalent a obligației, îi este cauzatoare de prejudiciu, nemaiputând beneficia de valoarea pe care îl are un asemenea teren la momentul actual.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art.969, art.970, art. 1073, art. 1075, art. 1084 din Codul civil, art.33 alin.2 din Codul familiei, art. 493 din Codul de procedură civilă.
Reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiza.
În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: proces – verbal încheiat la data de 16.11.1994, Chitanță încheiată la data de 20.01.1995, decizia civilă nr. 1257R/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, raport de expertiză contabilă extrajudiciară, alte înscrisuri.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de dosarul nr._, excepția prescripției dreptului la acțiune; excepția inadmisibilității primului capăt de cerere.
În motivarea excepției prescripției dreptului la acțiune au arătat că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 20.01.1995, dată de la care a fost plătită suma de bani convenită, pasivitatea reclamantului nu le poate fi imputată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității primului capăt de cerere au arătat că reclamantul nu a făcut dovada faptului că ar deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, care, conferindu-i calitatea de creditor personal, să permită investirea instanței cu această cerere.
Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că reclamantul nu poate solicita constatarea dreptului de proprietate pentru ½ din terenul situat în . cât nu este stabilită cota pe care o deține fiecare din dreptul de proprietate asupra acestui bun imobil. Mai arată că dreptul de proprietate asupra terenului nu a ieșit niciodată din patrimoniul lor, exercitând toate atributele dreptului lor, respectiv posesia, folosința și dispoziția.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 și urm. din Codul de procedură civilă.
Prin cererea modificatoare depusă la termenul din data de 21.03.2012, reclamantul a înțeles să renunțe la primul și al doilea capăt de cerere și la judecata în contradictoriu cu pârâta I. C., solicitând valorificarea creanței izvorâtă din neperfectarea actului autentic de vânzare – cumpărare, obligarea pârâtului I. G. la plata sumei de 50.000 lei reprezentând restituirea prețului precum și daune – interese patrimoniale compensatorii pentru beneficiul nerealizat.
Pârâtul a formulat întâmpinare la cererea modificatoare prin care a solicitat să se constate că dreptul material la acțiune al reclamantului este prescris; respingerea cererii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din data de 02.05.2012, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată în ședință publică de către reclamant.
Prin încheierea de ședință din data de 09.05.2012 instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba cu expertiza specialitatea evaluare proprietăți imobiliare, raportul de expertiză fiind întocmit de expert D. C. (f.121-139).
Reclamantul a depus la dosar la data de 19.12.2012 o cerere prin a precizat cuantumul obiectului cererii la suma de 200.000 lei.
Cererea a fost timbrată cu 2.611 + 3.000 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
Prin sentința civilă nr. 1386/12.03.2013 instanța de fond amite în parte cererea precizată, obligă pârâtul la plata sumei de 15.735 lei, reprezentând restituirea prețului actualizat și a dobânzii legale aferente, obligă pârâtul la plata sumei de 6611 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că, potrivit procesului verbal de 16.11.1994 și chitanța de mână din 20._, pârâtul a primit de la reclamant suma de 2.000.000 lei, pentru ca pârâtul să îi vândă reclamantului un teren situat în ..
Instanța reține că vânzarea-cumpărarea terenului în cauză nu a avut loc, iar prin Decizia civilă nr. 1257R/22.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București, instanța a constatat că obligația asumată de către pârât nu poate fi îndeplinită în natură.
Pârâtul recunoaște faptul că a primit suma de 2.000.000 lei de la reclamant, solicitând în principal respingerea acțiunii, iar în subsidiar obligarea sa la plata către reclamant a prețului actualizat primit potrivit înscrisurilor mai sus menționate.
Acțiunea formulată de reclamant se întemeiază pe dispozițiile privind răspunderea civilă contractuală, în patrimoniul acestuia născându-se un drept de creanță în contra pârâtului.
Astfel, în cauză se impune executarea indirectă a obligației pârâtului, respectiv restituirea sumei de bani pe care a primit-o conform procesului verbal încheiat în anul 1994 și a chitanței de mână încheiat în anul 1995, ceea ce înseamnă, în fapt, dreptul reclamantului- creditor de a pretinde și obține de la debitorul-pârât echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației.
În ceea ce privește prejudiciul suferit, răspunderea civilă contractuală include dreptul la despăgubiri al creditorului, reprezentând în fapt executarea patrimonială a obligației.
În ceea ce privește condițiile acordării despăgubirilor (daunelor- interese) instanța constată că în cauză există fapta ilicită a debitorului-pârât, care nu a înțeles să restituie reclamantului suma achitată de acesta, în lipsa îndeplinirii obligației corelative de către pârât. De asemenea neexecutarea este imputabilă debitorului, datorându-se culpei sau relei–credințe a acestuia (art 1082 Cciv).
În ceea ce privește evaluarea daunelor interese, raportat la dispozițiile art 1084-1086 C civ, acestea cuprind pierderea efectivă suferită și câștigul pe care debitorul nu l-a putut realiza. Instanța subliniează faptul că, în cazul răspunderii civile contractuale, daunele interese datorate sunt cele care au fost prevăzute sau care au putut fi prevăzute la încheierea contractului, așadar debitorul-pârât este ținut să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului.
Chiar și în situația în care neexecutarea contractului, respectiv nerestituirea sumei de bani achitată de către reclamant pârâtului, nu se datorează culpei acestuia, daunele interese nu pot cuprinde decât ceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației (art 1086 C civ).
In ceea ce privește obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, potrivit art 1088 Cciv, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, reprezentând prejudiciul înregistrat ca urmare a întârzierii plății de către debitorul-pârât.
Având în vedere cele arătate, și anume că în situația în care obiectul obligației neexecutate îl reprezintă restituirea de către pârât a prețului achitat de către reclamant, instanța admite în parte cererea precizată (f 78) și obligă pârâtul la plata sumei de 15.735 lei, reprezentând restituirea prețului actualizat și a dobânzii legale aferente, astfel cum rezultă din expertiza contabilă extrajudiciară administrată în cauză (10.808 lei, reprezentând suma de 2.000.000 lei vechi, actualizată cu rata inflației, la care se adaugă dobânda legală de 4.927 lei).
În temeiul art 274 Cod proc civ, și având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții, admite cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată și obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 6611 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 5611 lei taxa judiciară de timbru și 1000 lei onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 17.06.2013, sub nr._ .
Apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei atacate, in sensul in care intimatul sa fie obligat in temeiul art. 1073, 1075, 1084, verchiul Cod Civ, la plata de daune interese compensatorii, respectiv la plata sumei de 184.265 lei, beneficiul nerealizat ( diferenta dintre pretul actualizat platit si valoarea terenului care s-a stabilit prin raportul de expertiza efectuat in cauza).
Solicită pastrarea in parte a sentintei atacate, in sensul: sa se mentina obligarea intimatului la plata sumei de 15.735 lei, ce reprezinta pretul actualizat si denominat achitat pentru teren, sa se mentina obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata, respectiv suma de 6611 lei.
Apelantul critică sentința de fond apreciind că instanța de fond a aplicat gresit legea, atunci cand a stabilit ca reclamantul nu are dreptul de a cere daune interese ce reprezinta beneficiul nerealizat, aplicand gresit art.1073, art.1075, art.l084, vechiul Cod Civil.
Arată apelantul că, daca intimatul isi indeplinea obligatiile contractuale. pentru care sa primit integral pretul cu mai bine de 18 ani in urma, ar fi avut acum in patrimoniu o valoare de 200.000 lei, asa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat in prezenta cauza (sporul de crestere in valoare al terenului datorita bum-ului imobiliar s-ar fi produs in patrimoniul său si nu in cel al intimatului). In aceste conditii apreciază apelantul că are dreptul. conform art.l073 si art.l 084 din vechiul cod civil la despagubiri ce reprezinta daune interese compensatorii (restituirea pretului pentru care nu s-a oferit nici o contraprestatie si aducerea in patrimoniului său a valorii de care a fost lipsit - beneficiul nerealizat -din culpa contractuala a intimatului).
In drept au fost invocate dispozițiile art.282, C., art.1073, art.1075, art.1084 vechiul Cod Civil.
În susținere a solicitat proba cu inscrisurile depuse in dosarul cauzei.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2649 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
Arată intimatul că, criticile aduse de către apelant sentinței apelate se referă în esență la aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 1073 și 1084 din Codul civil privind acordarea daunelor compensatorii.
Temeiul acțiunii formulată de către apelant este răspunderea civilă contractuală, în patrimoniul acestuia născându-se un drept de creanță, ceea ce presupune executarea indirectă a obligației asumate.
Modalitatea de executare a obligației, în speță, constă în restituirea sumei de bani primită potrivit înscrisurilor încheiate între părți, respectiv proces- verbal și chitanță.
Raportat la art. 1084 și 1085 c.civ., daunele interese cuprind pierderea efectivă ce a fost suferită și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza, debitorul fiind ținut să repare numai prejudiciul previzibil la încheierea contractului.
Motivele invocate de către apelant în critica sentinței apelate nu au niciun argument juridic, faptul că "intimatul s-a obligat să o determine pe soția sa să îmi transfere partea ei de proprietate" fiind o susținere fără legătură cu obiectul cauzei.
În fapt, apelantul invocă aceleași texte de lege care reprezintă argumentele instanței, apreciind doar că prejudiciul suferit ar fi altul, nu prețul plătit actualizat.
În speță, în cazul răspunderii civile contractuale, daunele interese datorate sunt cele care au fost prevăzute sau care au putut fi prevăzute la încheierea contractului, debitorul fiind obligat să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului.
În drept au fost invocate disp. art. 289 Cod procedură civilă.
În susținere a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de apel s-a invocat faptul că prima instanță a aplicat în mod greșit legea atunci când a susținut că apelantul nu are dreptul de a solicita daune interese ce reprezintă beneficiul nerealizat, aplicând în mod greșit art. 1073, 1075 și art. 1084 C. civ..
Tribunalul reține că prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat de către reclamant, printre altele, și obligarea pârâților la plata sumei de 50.000 de lei, reprezentând beneficiu nerealizat, respectiv diferența dintre valoarea de piață pe care o avea terenul la momentul achitării prețului și valoarea de piață pe care o are terenul la momentul pronunțării hotărârii.
În drept, întrucât părțile nu au stabilit pe cale convențională o modalitate de evaluare a despăgubirilor datorate în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor, urmează a se aplica prevederile art. 1084 – 1086 C. civ., în vigoare la data nașterii raportului de drept, care stabilesc principiile în conformitate cu care urmează a se face evaluarea despăgubirilor de către instanță. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 1085 C. civ., debitorul nu răspunde decât de daunele – interese care au fost prevăzute, ori care ar fi putut fi prevăzute la facerea contractului, când neîndeplinirea obligației nu provine din dolul său. Așadar, debitorul va fi ținut să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului. Or, în speță tribunalul apreciază că la momentul încheierii chitanței depusă la dosarul primei instanțe (f. 5), în anul 1994, nu era previzibilă o valoare de piață a terenului mult superioară celei avute în vedere de către părți la încheierea înscrisului sub semnătură privată. Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1085 c. civ. pentru acordarea daunelor – interese în sensul solicitat de către apelantul – reclamant.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 296 C. pr. civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul apelului formulat de apelantul M. D., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat V. M. în sector 1, București, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. G., cu domiciliul în sector 4, București, .-86, ., ., ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la pronunțare
Pronunțată în ședința publică de la 10 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. M. O. M. E. C. J.
pentru judecător promovat la
Curtea de Apel C.
semnează președintele Secției civile,
judecător S. F. I.
GREFIER
C. D.
Red. judecător fond I. E. M./Judecătoria B.
Red. jud. M.E./03.03.2014
Thn. red. C.D. /4 ex./2013
..03.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1918/2013. Tribunalul ILFOV | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 28-01-2014, Tribunalul ILFOV → |
|---|
