Pretenţii. Sentința nr. 24/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-09-2012 în dosarul nr. 577/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.577R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.09.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. S.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul pârât A. M. împotriva sentinței civile nr.2492/17.06.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul pârât reprezentat de apărător ales lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurentul pârât a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care,
Recurentul pârât prin apărător, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și motivele de recurs.
Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul pârât.
Recurentul pârât prin apărător, solicită admiterea cererii și repunerea în termenul de recurs pentru motivele invocate în cererea de recurs.
Tribunalul deliberând respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul pârât ca neîntemeiată, față de împrejurarea că la dosarul instanței de fond există dovada de citare a recurentului pârât, dovada îndepliniri procedurii de citarea fiind semnată de o persoană care este rudă cu destinatarul, iar recurentul pârât avea obligația de a înștiința instanța despre o eventuală schimbare a domiciliului.
Tribunalul din oficiu invocă excepția tardivității formulării recursului și acordă cuvântul părții prezente asupra acestei excepții.
Recurentul pârât prin apărător, solicită respingerea excepției tardivității formulării recursului față de împrejurarea că așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar recurentul și-a schimbat domiciliul încă din data de 23.10.2010, însă procedura de citare a fost efectuată la domiciliul anterior.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.10.2010, sub nr._ reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâtul A. M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 7.753,76 lei dintre care: 4.428 Ron actualizată cu rata inflației reprezentând chiria restantă pentru perioada ianuarie – martie 2009, 424,63 lei reprezentând diferența chirie pentru luna decembrie 2008; 602,50 lei reprezentând cheltuielile efectuate de reclamant (dintre care cheltuieli efectuate cu înlocuirea Yalei în valoare de 176,76 lei, repartitoare în valoare de 125 lei și contravaloare încălzire – 300,74 lei), 1.697,20 lei reprezentând cota de întreținere restantă, 601,43lei reprezentând curent electric restant. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumelor alocate de proprietar imobilului pentru înlăturarea defectelor constatate după rezilierea apartamentului și efectuarea reparațiilor și renovărilor aferentă.
În fapt, reclamantul a arătat că a procedat la închirierea contractului de închiriere cu pârâtul A. M. înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Sectorul 4 București sub nr._/23.10.2008 cu privire la apartamentul situat în București, ., nr.3-5, Scara 2, Etaj 1, Apartament 29, administrat de mandatarul R. D.. În cuprinsul contractului s-a stabilit că toate cheltuielile privind cotele de întreținere, electricitate, telefonie, cablu aferent apartamentului închiriat vor fi achitate de către chiriaș. Pentru orice defecțiune sau stricăciune cauzată apartamentului închiriat, chiriașul va suporta cheltuielile cu aducere a imobilului la starea în care a fost predat. Contractul de închiriere a fost reziliat de către mandatar de comun acord cu chiriașul conform declarației de reziliere nr._ din data de 24.03.2009 prin care chiriașul se obliga să achite sumele restante reprezentând cotele de întreținere.
La data de 24.03.2009 mandatarul reclamantului însoțit de un reprezentant al Asociației de proprietari a constatat mai multe stricăciuni provocate de chiriaș. În cutia poștală s-a găsit factura de la curent electric în valoare de 445,72 lei precum și factura de la căldură în cuantum de 305,86 lei. Deși pârâtul a beneficiat de folosința imobilului în condițiile corespunzătoare, acesta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti chiria stabilită, fiind restant cu lunile ianuarie – martie 2009 pentru care are de achitat suma de 4.428 lei.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.969 Codul civil, 1073 Codul civil, art.112 și urm. Codul de procedură civilă, Legea nr.114/1996, 1428 și urm. Codul civil.
În susținerea cererii reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie:
Totodată s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu 576,23 lei taxa judiciară de timbru potrivit legii 146/1997 și 3 lei timbru judiciar potrivit art. 3, alin 1 din OG 32/1995.( fila 26 dosar).
Pârâtul deși legal citat nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2492/17.06.2011, Judecătoria B. a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul la plata sumei de 7577 lei către reclamant și a obligat pârâtul la plata sumei de 2079,23 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, se reține că intre reclamant si pârâta s-a încheiat contractul de închiriere la data 01.11.2008, în cadrul căruia reclamantul a asigurat folosința apartamentului situat în ., nr. 3-5, . beneficiul pârâtului, iar acesta din urmă și-a asumat obligația corelativă de a achita chiria și contravaloarea utilităților spațiului respectiv constând în cheltuieli de întreținere, electricitate, telefon, cablu. Totodată pârâtul s-a obligat să suporte contravaloarea cheltuielilor de reparație a stricăciunilor produse în apartament pe perioada de închiriere.
Contractul de locațiune este un convenție bilaterală sinalagmatică, astfel că obligația pârâtului de a plăti chiria, utilitățile își are izvorul în obligația corelativă a reclamantei de a asigura liniștita folosință a spațiului.
Obligația chiriașului de a suporta costurile reparațiilor stricăciunilor produse în apartament a fost prevăzută expres în contract și este prevăzută și de art. 1434 C.civ.
În drept, potrivit art. 969 si 970 alin. 1 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante si trebuie executate cu bună-credință. Analizând dispozițiile art. 1073, 1075-1078, 1081-1086 C.civ. rezultă că pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, constând în neexecutarea obligațiilor contractuale, producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului, existența unei legături de cauzalitate între cele două și existența culpei pârâtului.
Instanța a reținut că, fiind vorba de o obligație de rezultat, în sarcina pârâtului operează o prezumție relativă, respectiv de neexecutare a obligațiilor contractuale și de culpă în neexecutarea obligațiilor, în condițiile prevăzute de art. 1082 C.civ, potrivit cărora, „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea-i, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”, reclamantul trebuind doar să dovedească existența contractului și executarea propriei obligații.
Cu privire la prima condiție enunțată, cea a faptei ilicite, s-a constatat că reclamantul au făcut dovada asigurării liniștitei folosințe a spațiului obiect al contractului până la data de 24.03.2009, când de comun acord părțile au hotărât încetarea efectelor contractului. Astfel până la această dată, pârâtului îi revenea sarcina de a-și executa obligația de a plăti chiria și utilitățile precum și pe cea de a repara stricăciunile produse apartamentului.
Conform susținerilor reclamantului coroborate cu înscrisurile depuse la dosar pârâtul nu a plătit chiria stabilită prin contract decât parțial în luna decembrie 2008 și integral în perioada ianuarie-martie 2010, rezultând un debit total de 4852,63 lei. Totodată pârâtul nu a achitat cheltuielile de întreținere aferente lunilor ianuarie - martie 2010, către Asociația de Proprietari acumulând un debit de 1697,20 lei. Conform înscrisurilor de la dosar pârâtul deși a beneficiat de utilități nu a achitat contravaloarea energiei electrice consumate cuprinsă în facturile . nr._ și . nr._/12.03.2009, în cuantum total de 601,43 lei și nici cheltuielile de încălzire în perioada 01.01._09 în cuantum de 300,74 lei.
Analizând înscrisurile depuse la dosar instanța de fond a reținut că pârâtul în perioada în care a beneficiat de folosința imobilului închiriat a produs spațiului anumite stricăciuni, ce au fost reparate pe propria cheltuială de către reclamant, contravaloarea acestora fiind de 125 lei. Susținerile reclamantului referitoare la cheltuielile de reparație și înlocuire a yalei în cuantum de 176,76 lei, nu sunt susținute de nici un mijloc de probă motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a acestora.
Instanța a mai reținut că deși pârâtul a beneficiat de folosința spațiului respectiv, în condițiile în care nu s-a invocat si nu s-a dovedit în cauză contrariul, acesta nu a înțeles să respecte dispozițiile contractuale prin executarea obligațiilor ce îi incumbau, de a plăti chiria, de a achita utilitățile și de a suporta cheltuielile de reparații, acumulând astfel un debit către reclamant de 7577 lei, producând un prejudiciu material egal cu această valoare în patrimoniul acestuia.
Legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este indiscutabilă, în lipsa neexecutării obligației de către pârâtă neexistând prejudiciul reclamantului.
În ceea ce privește condiția vinovăției, operează prezumția de culpă în persoana pârâtului, aceasta nedovedind faptul exonerator de vinovăție deși îi revenea sarcina probei.
Având în vedere că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, nefăcând dovada achitării debitului solicitat prin cererea de chemare în judecată, cu toate că și-a însușit obligația de plată a contravalorii chiriei, utilitătilor și reparațiilor, și avându-se în vedere principiul general de drept pacta sunt servanda (forța obligatorie a actului juridic civil), instanța, în baza art. 969 Cciv, a fost admis acest capăt de cerere, constatând îndeplinirea condițiilor cumulative ale răspunderii civile contractuale și să oblige pârâta la achitarea sumei de 7577 lei către reclamantă.
Pe de altă parte, conform art. 274 alin. 1 C., reținând culpa procesuală a pârâtei și având în vedere taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul de avocat achitate de reclamant instanța l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 2079,23 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 2492/17.06.2011, pronunțată de Judecătoria B., a formulat recurs pârâtul solicitând repunerea în termenul de exercitarea a căii de atac; admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate ca fiind vadit netemeinică și nelegală, cu trimiterea cauzei în vederea rejudecării către instanța competentă, Judecătoria Sector 2 București și obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu privire la solicitarea de repunere în termenul de recurs recurentul pârât a arătată că prevederile art.85 cod de procedura civila, coroborate cu prevederile principiilor contradictorialitatii si a dreptului la aparare, obliga atat instanta de judecata cat si reclamantul in a depune diligente pentru aflarea domiciliului paratului.
Aceste dispozitii sunt de natura a asigura respectarea principiilor mentionate, conduita contrarie fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a sentintei dispuse ( C.S.J- Decizia nr. 1783/2000), sens in care, depunem la dosarul cauzei, in copie certificata, dovada schimbarii domiciliului de la adresa indicata in cuprinsul sentintei recurate la urmatoarea adresa: Bucuresti, ., ., inca din 23.06.2010.
A arătat recurentul pârât, ca raportat la data introducerii actiunii, 27.10.2010 coroborata cu data schimbarii oficiale a adresei sale de domiciliul, 23.06.2010, intreaga procedura de citare in dosarul nr._, a fost viciata, punandu-l in imposibilitate obiectiva de a formula aparari
In raport de aceasta situatie, a susținut recurentul pârât, ca in prezenta cauza sunt aplicabile dispozitiile art.103 alin 1 cod de procedura civila.
Astfel in sensul art.103 alin 1 cod de procedura civila, imprejurarea mai sus de vointa partii trebuie sa fie una obiectiva asimilabila fortei majore care nu putea fi prevazuta si nici depasita de catre subsemnat.
Unei astfel de situatii a apreciat recurentul pârât, ca ii poate fi asociata citarea pe intreaga durata a cauzei a sa la o adresa la care nu mai domicilia cu mult inainte de demararea procedurilor judiciare.
A mai invocat de asemenea recurentul pârât ca dispozitiile art. 103 alin. (1) teza a II-a Cod procedura civila, reglementeaza o repunere in termen sui generis, respectiv in conditii restrictive, cand partea dovedeste ca " a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei" sa actioneze inauntrul termenului defipt de lege, in speta inauntrul termenului de recurs de 15 zile care curge de la data comunicarii deciziei recurate.
În opinia recurentului textul legal invocat, spre deosebire de dispozitiile art. 19 alin. (1) din Decretul 167/1958, are un caracter mult mai restrictiv, deoarece consacra posibilitatea repunerii în termen pentru situatia în care partea a fost împiedicata sa îndeplineasca actul de procedura de o "împrejurare mai presus de vointa ei", în timp ce art. 19 alin.(l) din Decretul 167/1958 vizeaza împiedicarea partii datorita unor "motive temeinice".
Existenta unei împrejurari mai presus de vointa partii nu constituie singura conditie necesara pentru a acorda beneficiul repunerii în termen, fiind necesar ca împrejurarea mai presus de vointa partii sa intervina înauntrul termenului legal.
Pentru acordarea beneficiului repunerii în termen mai este necesara o dubla conditie: partea sa indice motivele împiedicarii în termen de 15 zile de la încetarea acesteia si actul de procedura sa fie îndeplinit înauntrul aceluiasi termen.
Cu privire la capatul doi de cerere: a arătat recurentul pârât că față de cele deja expuse si dovedite in totalitate din care rezulta fara dubiu de tagada, neindeplinirea formei de procedura prevazuta de dispozitiile art. 85 din cod de procedura civila, prevazute sub sancțiunea nulității absolute, a apreciat ca este constituit motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 din codul de procedura civila.
Aceste dispozitii stabilesc sub sancțiunea nulitatii absolute ca judecătorul nu va putea judeca pricina decat după citarea sau infatisarea partilor, aceasta fiind o garanție a respectarii dreptului la un proces echitabil al parții, sens in care a solicitat ca in temeiul art.312 alin 2 si 5 raportat la art.304 punct 5 cod de procedura civila admiterea recursului, casarea hotarârii si trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca la rejudecarea sa se procedeze in conditiile de legala citare, de respectare a principiului dreptului la aparare, a principiului contradictorialitatii precum si a principiului dreptului la un proces echitabil.
In drept au fost invocate disp. art. 103 alin 1 coroborate cu art.l05 alin 2 cod de procedura civila art. 304 punct 5 coroborat cu dispozitiile art.312 alin 2 si 5 cod de procedura civila,
In probatiune recurentul pârât a solicitat proba cu inscrisuri.
În ședința publică din data de 11.09.2012, Tribunalul a pus în discuție și a respins cererea de repunere în termen formulată de recurentul pârât, pentru motivele expuse în practicaua prezentei hotărârii.
În ședința publică din data de 11.09.2012, Tribunalul din oficiu a invocat și a pus în discuția părți prezente excepția tardivității formulării recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea excepției tardivității recursului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Prin urmare, dispoziția legală menționată reglementează un termen de decădere a cărui nerespectare este sancționată cu respingerea căii de atac ca fiind tardiv formulată.
Din cuprinsul actelor dosarului, rezultă că sentința recurată a fost comunicată recurentului la data de 15.06.2011, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la fila 72 din dosar fond, iar recurentul a depus cererea de recurs prin poștă, cu confirmare de primire, la data de 06.03.2012, așa cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul atașat cererii, cu luarea în considerare a prevederilor art. 104 Cod procedură civilă (fila 15).
Astfel, instanța constată că, prin raportare la temenul la care recurentul a luat cunoștință de sentința pronunțată de prima instanță, respectiv 15.06.2011, data limită de exercitare a recursului era 01.07.2011. Or, în cauză, recursul a fost promovat la data de 06.03.2012, după expirarea termenului de 15 zile menționat.
Așadar, față de dispozițiile art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând că termenul limită la care recurentul ar fi putut formula recursul era 01.07.2011, că, în cauză, cererea de repunere în termen a fost respinsă ca neîntemeiată, constată că prezenta cerere de recurs a fost introdusă după expirarea termenului imperativ de 15 zile de la comunicarea încheierii recurate, prevăzut în mod imperativ de dispozițiile art. 301 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care tribunalul va admite excepția tadivității recursului invocată din oficiu și va respinge recursul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării recursului.
Respinge recursul formulat de recurentul pârât A. M. cu domiciliul procesual ales la C.. Av. N. C., în București, .. 17, ., parter, ., împotriva sentinței civile nr.2492/17.06.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. cu domiciliul ales în București, .. 3-5, ., sector 2ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2012.
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. C. S.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.09.2012
Red. Jud: M.E./2exemplare
Jud.fond :–C. C. M.. Judecătoria B.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 75/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
