Pretenţii. Sentința nr. 2583/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2583/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 2583/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ,
SENTINTA CIVILA NR.2583
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 01.10.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
GREFIER: L. I.
Pe rol soluționarea cererii formulată de reclamanta . P. ADMINISTRATOR J. A&A CONSULTRANTS I.P.U.R.L în contradictoriu cu pârâta P. C. P. BURGHII P. P. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta reprezentată de consilier juridic C. M. D. cu delegație la fila 12 din dosar și pârâta prin apărător ales N. M. cu delegație la fila 182 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,â
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de soluționat Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamanta prin consilier juridic solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și proba cu expertiza în specialitatea contabilitate numai în măsura în care instanța consideră necesară administrarea acestei probe.
Pârâta prin apărător, având cuvântul asupra probelor solicitate de reclamantă arată că nu se opune probei cu înscrisuri. În privința probei cu interogatoriul solicită decăderea reclamantei în condițiile art. 254 alin. 1 C. proc. Civ. întrucât această probă nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată. În apărare solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Tribunalul deliberând, în temeiul disp. art. 255 alin 1 C. proc. Civ. încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind utilă soluționării cauzei. Cu privire la proba cu interogatoriul pârâtei solicitată de reclamantă, Tribunalul constată că această probă nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată astfel încât în temeiul disp. art 254 alin. 1 C. proc. Civ. reclamanta este decăzută din dreptul de a mai solicita această probă. Totodată Tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente disp. art. 254 alin. 2 c. proc. Civ. Tribunalul ia act că nu s-a solicitat încuviințarea probei cu expertiza în specialitatea contabilitate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat Tribunalul acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta prin consilier juridic solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se constate că din înscrisuri rezultă faptul că prejudiciul a fost cauzat de interdicția de a exploata. Cu privire la daunele morale solicitate arată că acestea se solicită față de șicanele la care a fost supusă și plângerile penale formulate. Nu solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta prin apărător, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Cu privire la obligarea sa la plata prejudiciului invocat prin cererea de chemare în judecată apreciază că nu sunt incidente dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală. Arată că în anul 2005 reclamanta a investit Judecătoria Ploiești cu o acțiune prin care pârâta să fie obligată să-i permită acesteia accesul la râul Ialomița pentru a efectua operațiuni de exploatare a agregatelor minerale, cerere care a fost soluționată în 01.07.2010. Pe parcursul acestui proces, pârâta din prezenta acțiune a investit Curtea de Apel Ploiești cu o acțiune pe cale de ordonanță președințială prin care a solicitat obligarea reclamantei la sistarea lucrărilor până la soluționarea irevocabilă a primei cererii. Urmare a fost pronunțată decizia civilă nr. 1573 care a produs efecte până la soluționarea irevocabilă a primei cereri. Susține că nu pot fi acuzați că nu s-a permis accesul reclamantei pentru că nu s-a făcut decât să se aducă la îndeplinire efectele deciziei pronunțate pe cale de ordonanță președințială. Cu privire la prejudiciu arată că acesta nu este cert așa cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar suma de 477.000 lei cuprinde și contravaloarea unei sancțiuni contravenționale aplicate reclamantei și cu privire la care instanța s-a pronunțat irevocabil, astfel încât aceste sume nu pot fi incluse în prejudiciu. Susține că reclamanta nu a depus probe din care să rezulte că în perioada 2005-2010 ar fi efectuat cheltuieli pentru înființarea altor puncte de lucru pentru a duce la îndeplinire activitatea. În ceea ce privește plata daunelor morale cauzate de plângerile penale arată că acele plângeri penale au fost formulate împotriva unei persoane fizice astfel încât cererea este neîntemeiată. Iar în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată suportate în cadrul demersurilor judiciare purtate în perioada 2005-2010 și aceasta este neîntemeiată întrucât în cadrul acelor dosare nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Cu privire la o parte din cheltuielile de judecată respectiv suma de 1518,30 lei instanța s-a pronunțat deja prin sentința civilă nr._/2008, pârâtul fiind obligat la plata acestei sume astfel încât există autoritate de lucru judecat. Arată că nu solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta . P. ADMINISTRATOR J. A&A CONSULTRANTS I.P.U.R.L a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. C. P. BURGHII P. P. pronunțarea unei hotărârii prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 4.077.632,70 lei reprezentând prejudiciu creat în perioada 01.04._10 și dobânda legală la această sumă calculată de la data de 01.06.2010 și până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive și irevocabile, cheltuielile de judecată din cele două cicluri procesuale ale dosarului nr._ și în temeiul disp. art. 257 cod civil la plata daunelor morale în cuantumul aceleași sume echivalent cu prejudiciul.
În fapt reclamanta a arătat că prin acțiunea înregistrată la 01.04.2005, sub nr. 4411/2005 pe rolul Judecătorie Ploiești, a chemat în judecată pe pârâta . P., solicitând ca aceasta să fie obligată să îi permită accesul la limita teritorială administrativă dintre . Parahova și ., până la albia râului Ialomița către zona ce făcea obiectul Autorizației de Gospodărire a apelor nr. 55/30.07.2004, a Avizului de Gospodărire a Apelor nr. 53/30.07.2004 emise de Administrația Națională „Apele Române” și a Permisului de Exploatare nr. 463/09.08.2004 emis de Agenția Națională de Resurse Minerale
P. sentința civil nr. 5595/29.06.2005, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești și a declinat soluționarea cauzei către Tribunalul Prahova, unde cauza a fost înregistrată la 21.07.2005, sub nr. 5232/2005. P. sentința civilă nr. 490/02.11.2005, Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a obligat pârâta să permită accesul și la plata sumei de 518,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. P. decizia civilă nr. 87/31.03.2006, Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 1402/2006, instanța a respins ca nefundat apelul declarat de pârâtă aceasta fiind obligată la plata sumei de 1.000.000 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată .
P. decizia civilă nr. 2093/31.05.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis excepția necompetenței materiale a instanțelor comerciale, s-a casat decizia Curții de Apel Ploiești și sentința Tribunalului Prahova și a fost trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Ploiești dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
P. sentința civilă nr._/23.12.2008, Judecătoria Ploiești a admis acțiunea și a obligat pârâta să permită accesul reclamantei la limita teritorială administrativă dintre . Parahova și ., până la albia râului Ialomița către zona ce făcea obiectul Autorizației de Gospodărire a apelor nr. 55/30.07.2004, a Avizului de Gospodărire a Apelor nr. 53/30.07.2004 emise de Administrația Națională „Apele Române” și a Permisului de Exploatare nr. 463/09.08.2004 emis de Agenția Națională de Resurse Minerale și la plata sumei de 1.518, 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele cicluri procesuale.
P. decizia civilă nr. 637/04.11.2009 Tribunalul Prahova a respins ca nefundat apelul declarat de pârâtă iar împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 466/01.06.2010.
Reclamanta a mai arătat că prin încheierea de ședință din data de 08.07.2010 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010 s-a admis cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței.
Reclamanta a susținut că pentru a putea onora comenzile contractate și în speranța rezolvării într-un termen rezonabil a dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, a fost nevoită să-și deschidă alte puncte de exploatare fiind nevoită să suplimenteze resursele financiare ceea ce a condus la influențare în sens negativ a activității economice și la crearea de prejudicii.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale reclamanta a arătat că pe lângă starea sa de insolvență provocată de pârâtă prin refuzul nejustificat de a-i permite accesul în zona de exploatare, aceasta a mai intentat societății două acțiuni penale, prin dosarul nr. 1364/P/2006 și dosarul nr. 5523/P/2006 cât și o acțiune civilă prin dosarul nr._ .
P. dosarul nr. 1364/P/2006 înregistrat la data de 22.02.2006 la P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, . formulat plângere penală împotriva societății reclamante pentru infracțiunile prevăzute de art. 271 și art. 218 Cod Penal.
P. rezoluția din 20.07.2006 pronunțată în dosarul penal nr. 1364/P/2006 P. de pe Lângă Judecătoria Ploiești, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 litera d) Cod Procedură Penală, a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale.
P. dosarul nr. 5523/P/2006, înregistrat la data de 12.07.2006 la P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, . sesizat postul de Poliție P. B. solicitând efectuarea de cercetări față de administratorul societății dl. R. I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod Penal.
P. rezoluția din data de 06.04.2010, pronunțată în dosarul penal nr. 5523/P/2006, P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, în temeiul art. 249, raportat la art. 242 coroborat cu art. 11 pct. 1 lit. b) cu referire la art. 10 lit. d) Cod Procedură Penală a dat soluția de scoatere de sub urmărire penală.
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, pârâta a chemat în judecată societatea reclamantă pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acesteia din albia răului Ialomița, precum și la obligarea la plata contravalorii daunelor produse de excavarea fără drept a resurselor minerale precum și a florei distrusă în zonă.
P. sentința civilă nr. 486/04.04.2007 Tribunalul Prahova a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea.
P. decizia nr. 129/18.06.2007, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat de . sentinței civile nr. 486/04.04.2007,.
Reclamanta a mai solicitat să se aibă în vedere faptul că urmare a stării de insolvență este în imposibilitate de a mai obține în continuarea avize și autorizații de gospodărire a apelor, cât și permise de exploatare.
Reclamanta a mai susținut că a încercat soluționarea litigiului prin procedura medierii însă la data de 24.05.2013, nu s-a prezentat nici un reprezentant al pârâtei sens în care s-a încheiat procesul verbal nr. 3/24.05.2013.
În drept au fost invocate disp. art. 192 și art. 453 C. proc. Civ. art. 257, art. 622 alin. 1 și art. 1359 Cod Civil, art. 28 alin. 1 din Legea Apelor nr. 107/1996 și art. 77 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
P. întâmpinarea depusă la dosar la data de 20.06.2013, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cererea vând ca obiect obligarea sa la plata sumei de 4._,70 lei cu titlul de prejudiciu pentru perioada 01.04._10, excepție care a fost respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 03.09.2013.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâta a arătat că pentru angajarea răspunderii delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Din succesiunea juridică a aspectelor prezentate de reclamanta în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu rezultă îndeplinirea vreuneia din condițiile atragerii răspunderii civile delictuale.
Pârâta a arătat că întrucât reclamanta nu a respecta dispozițiile deciziei civile nr. 1573/05.07.2005, în sensul ca efectua lucrări de excavare în albia răului Ialomița, în perioada 27.02._07 a procedat la sancționarea acesteia prin încheierea de procese verbale de contravenție ale căror efecte au fost menținute de instanța de judecată, aspecte față de care aceasta trebuia să plătească suma de 325.000 lei cu titlul de amendă contravențională, valoare cu care pârâta s-a înscris la masa credală.
Pârâta a mai susținut că prejudiciul solicitat de reclamantă nu are caracter cert și nu-i poate fi imputat, întrucât aceasta pe parcursul derulării litigiului ce a făcut obiectul al dosarului nr. 4411/2005, efectua lucrări de excavare a albiei răului Ialomița fără a deține autorizație valabilă în acest sens, aspect, care a condus la sancționarea sa contravențională.
În ceea ce privește solicitarea având ca obiect obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată din cele două cicluri procesuale ale dosarului nr._, pârâta a arătat că suma de 518,30 lei stabilită prin sentința civilă nr. 490/02._, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 5232/2005 și suma de 1.000 lei dispusă prin decizia civilă nr. 87/31.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 1402/2006, nu mai pot fi solicitate de reclamantă întrucât efectele celor două hotărâri judecătorești au fost înlăturate prin intermediul deciziei civile nr. 2093/31.05.2007 pronunțată de ÎCCJ, ele nefiind solicitate de reclamantă la momentul soluționării cererii de chemare în judecată în cel de al doilea ciclu procesual.
Cu privire la suma de 1.518,30 lei stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată în cadrul sentinței civile nr._/23.12.2008, pârâta a mai arătat că aceasta nu mai poate fi solicitată încă odată întrucât există autoritate de lucru judecat sub acest aspect, neexistând temei legal în baza căruia instanța de judecată să se pronunțe de mai multe ori asupra aceluiași lucru.
În opinia pârâtei nici solicitarea privind obligarea sa la plata daunelor morale nu este întemeiată întrucât nu s-a făcut dovada exercitării de către pârâtă a unor fapte care să aducă atingere drepturilor patrimoniale și nepatrimoniale ale reclamantei. Sesizările cu caracter penal, cu privire la care a făcut referire reclamanta în cererea de chemare în judecată nu reprezintă altceva decât demersuri legale, indiferent de modalitatea în care au fost soluționate, cu atât mai mult cu cât acestea nu au fost promovate împotriva persoanei juridice, ci au vizat persoane fizice în calitate de organe de conducere ale acesteia.
În cauză Tribunalul a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și a respins proba cu interogatoriul pârâtei solicitată de reclamantă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.077.632,70 de lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de către pârâtă în perioada 01.04.2005 – 01.06.2010, întrucât aceasta nu i-a permis accesul de la limita teritorială administrativă dintre . Prahova, și ., până la albia râului Ialomița.
În drept, potrivit prevederilor art. 1349 C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției autorului faptei prejudiciabile.
În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite în mod cumulativ. Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită, aceasta nu există, întrucât prin decizia nr. 1573/05.07.2005, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești (f. 166), admițându-se recursul declarat de către pârâta din prezenta cauză, s-a dispus, pe calea ordonanței președințiale, sistarea lucrărilor de excavare efectuate de . SRL în albia râului Ialomița, până la soluționarea irevocabilă a cauzei care formează obiectul dosarului nr. 4411/2006 al Judecătoriei Ploiești. Or, soluționarea irevocabilă a acestei cauze s-a realizat prin decizia nr. 466/01.06.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Ploiești – secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respins ca nefundat recursul declarat de către ., până la data de 01.06.2010, pârâta din prezenta cauză nu a săvârșit o faptă ilicită care ar fi produs un prejudiciu reclamantei, întrucât avea obligația de a respecta dispozițiile deciziei civile nr. 1573/05.07.2005, pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești.
Pentru considerentele expuse mai sus, reținând neîndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 alin. 1 – 2 c. civ., cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, se va lua act că nu s-au solicitat de către pârâtă cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., J_ ; C.U.I.: RO 6719065cu sediul în Tâncăbești, .. 172, . P. ADMINISTRATOR J. A&A CONSULTRANTS I.P.U.R.L cu sediul în București, .. 12, . în contradictoriu cu pârâta P. C. P. BURGHII P. P. cu sediul în Comuna P. B., ., județ Prahova, C._, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul I..
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2013
Președinte Grefier
M. E. L. I.
Concept red. gref. L.I-.09.2013
Red. Jud: ME./4 exemplare
Comunicat exemplare
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 150/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
