Pretenţii. Sentința nr. 3114/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3114/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 717/2014
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.717A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 4 NOIEMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - N. P. G.
JUDECĂTOR - M. E.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul T. F. împotriva sentinței civile nr.3114/16.04.2014, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul L. E., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.10.2014, ulterior la data de 04.11.2014 pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 20.08.2013 sub nr._ reclamantul L. E. a solicitat obligarea paratului T. F. sa-i plătească suma de 67.975 lei, din care suma de 55.000 lei reprezintă debit principal, suma de 5.870 reprezintă dobânda legala calculata de la data de 1.01.2011 si pana la data introducerii cererii, iar suma de 7150 lei reprezintă actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație de 5%. S-a solicitat dobânda legala si calcularea indicelui de inflație in continuare, pana la achitarea debitului, cheltuieli de judecata si cheltuieli de executare silita.
In motivarea cererii reclamantul a arătat ca a incheiat patru contracte de împrumut cu paratul, in perioada 5.07.2007 – 15.05.2008, in baza acestora împrumutându-i paratului suma totala de 95.000 lei. Paratul i-a restituit 40.000 lei, insa cu privire la diferența nu si-a indeplinit obligatia de plata. Desi termenul de restituire a fost prelungit de mai multe ori, ultima data scadenta fiind in 1.01.2011, paratul nu si-a îndeplinit obligatia, cu toate ca reclamantul a facut mai multe demersuri pentru recuperarea sumei restante (notificare, convocare la conciliere).
In drept a indicat art. 1164, 1170, 1270, 1272, 1516 si 1530 C. Civ.
In probațiune a depus contractul de împrumut nr. 1/5.07.2007, contractul de imprumut nr. 2/27.08.2007, contractul de împrumut nr. 3/4.10.2007, contractul de imprumut nr. 4/15.05.2008, act aditional nr. 1/31.12.2007, act adițional nr. 2/31.12.2008, notificare, proces-verbal de solutionare amiabila.
Cererea este legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 2464,50 lei.
Paratul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la actiune, aratand ca au trecut mai mult de 3 ani de la data încheierii contractelor. Pe fond a solicitat respingerea cererii, aratand ca a restituit suma de 40.000 lei, ca nu au fost incheiate contractele in forma autentica si ca nu datoreaza dobanda, nefiind un raport intre profesionisti.
La termenul din 9.04.2014 instanta a unit cu fondul exceptia prescriptiei dreptului la actiune, retinand ca sunt necesare pentru solutionarea acesteia aceleasi probe ca si pentru solutionarea fondului, respectiv contractele de imprumut si actele aditionale incheiate intre parti.
In cauza a fost incuviintata proba cu inscrisurile depuse de reclamant.
Prin sentința civila nr.3114/16.04.2014 pronunșata de Judecatoria Cornetu in dosarul nr._, a fost respinsă exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de parat prin intampinare, ca neintemeiata, a fost admisă in parte cererea formulata de reclamantul L. E..
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanta a constatat urmatoarele:
Cu privire la exceptia prescriptiei, instanta a retinut ca aceasta este neintemeiata, urmand a se respinge ca atare, avand in vedere ca termenul de prescriptie de 3 ani (prevazut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil cf. art. 201 din Legea 71/2011) a inceput sa curga, potrivit art. 7 alin. 1 din acelasi Decret, de la data scadentei (31.12.2010, cum s-a stabilit prin actul aditional nr. 2/31.12.2008), astfel ca la data introducerii cererii (20.08.2013) acesta nu era implinit.
Din contractele de imprumut depuse la dosar rezulta ca reclamantul a imprumutat paratului suma totala de 95.000 lei. Conform sustinerilor ambelor parti, a fost restituita suma de 40.000 lei.
Conform art. 1169 C. Civ, in vigoare la data incheierii contractelor de imprumut, cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. In cazul obligatiilor de a da si de a face, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, iar apoi neexecutarea se prezuma.
In prezenta cauza reclamantul a dovedit existenta creantei in suma de 55.000 lei prin contractele de imprumut depuse, semnate de catre parat. Astfel, avand in vedere ca este vorba despre o obligatie de a da, ii revine paratului sarcina probei cu privire la executarea obligatiei de restituire. Cum paratul nu a dovedit ca a restituit imprumutul in totalitate, instanta constata ca acesta ii datoreaza reclamantului suma de 55.000 lei, astfel ca va admite acest capat de cererea si va obliga paratul la plata acestei valori catre reclamant.
Cu privire la dobanda legala, instanta a retinut ca aceasta este datorata in baza art. 1 din OG 9/2000, in vigoare la data incheierii contractelor de imprumut. Astfel, potrivit art. 1 alin. 4, dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare, iar potrivit art. 3 alin. 4 cuantumul acesteia, in raporturile care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ în sensul prevăzut la art. 3 alin. (3) din Codul civil, se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%. Avand in vedere ca in prezenta cauza dobanda nu decurge din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, instanta constata ca aceasta este datorata in cuantumul prev. de art. 3 alin. 3, de la data scadentei obligatiei, respectiv 1.01.2011, si pana la achitarea integrala a debitului. Instanta nu va acorda suma de 5.870 lei cu acest titlul, intrucat din actele dosarului nu rezulta modul de calcul al acesteia, o parte din sumele imprumutate fiind restituita (respectiv suma de 40.000 lei), iar dobanda trebuie calculata doar pentru datoria restanta (suma de 55.000 lei).
Cu privire la suma de 7150 lei, reprezentand actualizarea sumei datorate cu indicele de inflatie de 5%, instanta a retinut ca scopul dobanzii este de a acoperi prejudiciul cauzat creditorului prin intarzierea la plata, astfel ca, in mod natural acesta cuprinde si prejudiciul cauzat prin devalorizarea monezii, asadar, prin acordarea acestei sume s-ar realiza o dubla reparatie pentru acelasi prejudiciu, motiv pentru care acest capat de cerere va fi respins ca neintemeiat.
Referitor la cheltuielile de executare solicitate, instanța a reținut ca acestea nu pot fi acordate in aceasta faza procesuala, in primul rând pentru ca nu au fost inca efectuate, si, in al doilea rând pentru ca acestea urmează a fi stabilite de către executorul judecătoresc in faza executării, neputând fi stabilite de către instanța.
In baza art. 274 alin. 1 C. Pr. Civ. instanța a obligat paratul căzut in pretenții la plata sumei de 3464,50 lei catre reclamant, reprezentând cheltuieli de judecata (2464,50 lei taxa de timbru si 1000 lei onorariu de avocat, conform chitanței nr. 33/9.04.2014).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul T. F. solicitând admiterea prezentului apel si modificarea hotărârii nr. 3114/2014, pronunțata de Jud. Cornetu, in sensul reducerii considerabile a cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest dosar, in subsidiar anularea, precum si anularea de la plata a dobânzilor aferente sumei de 55.000 lei, deoarece suma rămasa de plata este 15.000 lei, fără dobânda legala calculata fără baza legala, deoarece raporturile contractuale nu au fost încheiate intre profesioniști, precum si anularea tuturor penalităților decurgând din aceasta suma de 15.000 lei.
În motivarea cererii, apelantul a arătat ca presupusa creanța solicitată la plata de către reclamant nu este o creanța certa, lichida si exigibila, deoarece nu îndeplinește condițiile de exigibilitate si certitudine impuse de normele legale in vigoare.
Așa cum corect a susținut si instanța in Hotărârea pronunțata in fond in sensul respingerii capătului de cerere privind indicele de inflație calculat de reclamant la 5%, reținând ca ar fi un prejudiciu cauzat debitorului si s-ar realiza o dubla reparație pentru același prejudiciu. Tot pentru a-si îndestula așa presupusa creanța, reclamantul a mai solicitat si acordarea cheltuielilor de executare, calificate ca inadmisibile in faza judecării pe fond a cauzei. Având in vedere buna credința a paratului, animat de sentimentul civic, acesta i-a achitat reclamantului suma considerata "a fi datorie", in cuantum de 40.000 lei, celelalte pretenții ale reclamantului susținute in prezenta cauza fiind nefondate.
Referitor la faptul ca, reclamantul a făcut toate demersurile si a depus toate diligentele pentru recuperarea debitului, adică la aprox. 5 ani de la data scadenta a platii respectiv, 31.12.2007, transmițând o cerere de conciliere care nu a ajuns la parat, chiar arata, convingerea reclamantului ca a dorit de la parata recuperarea banilor împrumutați prin contractele de împrumut.
Referitor la forța obligatorie a contractelor, precum si dreptul de a cere dezdăunări, invocate de reclamant in prezenta cauza, ar fi fost obligatorie in cazul in care contractele ar fi fost încheiate intre profesioniști sau sub forma ceruta de lege "ad validitatem ". Prin urmare fata de acest aspect, toate articolele invocate de catre reclamat privind forta obligatorie a contractelor nu sunt relevante in prezenta cauza.
Prin urmare, asa cum instanța de fond a retinut in Hotărârea pronunțata in data de 16.04.2014, nr. 3114/2014, in aceasta cauza reclamantul a dovedit existenta unei creanțe in Suma de 55.000 de lei din care a achitat suma de 40.000 lei, rămânând o diferența de 15.000 de lei.
Totodată de la suma de 15.000 lei presupusa ca a rămas de restituit din suma totala de 55.000 lei, împreuna cu dobânda legala aferenta acestei sume, calculata la data exigibilității considerate de instanța in mod eronat data de 01.01.2011 si pana la plata efectiva este exagerat de mare, nemaiamintind de suma in cuantum de 3464, 50 lei reprezentând cheltuieli de judecata. Cheltuielile de judecata pentru acest dosar aflat pe rolul instanței sunt exagerat de mari, consideră, pentru o acțiune in pretenții bazata doar pe documentele de la dosar, fără interogatorii, fără alte probe, fără martori.
In concluzie, apreciază ca datoria pe care o avea față de dl. L. E. a fost achitata prin ordin de plata, in data de 03.10.2011, iar plata pana la concurenta sumei de 55.000 lei, o reprezintă o diferența de 15.000 lei, fără a adăuga penalitățile considerate si de instanța de fond, nelegale.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art.466-471 C.proc.civ.
La data de 09.07.2014, intimatul L. E. a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea in tot a sentinței civile atacate ca temeinica si legala.
Pe cale de exceptie, solicit respingerea apelului ca netimbrat, respectiv respingerea apelului ca inadmisibil.
Contrar susținerilor apelantului, fata de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, creanta este certa, lichida si exigibila.
In ceea ce priveste prescriptia dreptului la acțiune aceasta a fost respinsa in mod corect de catre instanta de fond ca neintemeiata.
Asa cum prevede art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil conform art. 201 din Legea nr. 71/2011, termenul de prescriptie a inceput sa curga, potrivit art. 7 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, de la data scadentei (31.12.2010), asa cum a stabilit de comun acord cu apelantul prin semnarea sub semnatura privata a Actului Aditional nr. 2, din 31.12.2008 (anexa 6, fila 9 dosar fond), astfel ca la data de 20.08.2013, data la care a introdus cererea de chemare in judecata, termenul de prescriptie nu era implinit, iar prin introducerea cererii de judecata termenul de prescriptie a fost intrerupt.
A mai arătat si ca plata dobanzii legale datorata de catre apelant, pentru suma de 55.000 lei, incepand cu data de 01.01.2011, apreciaza ca aceasta dobanda datorata este in conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 9/2000, care era in vigoare la data incheierii si semnarii contractelor de imprumut. Astfel, potrivit art. 1 alin 4, dobanda datorata de apelantul reclamant, debitorul obligatie banesti, pentru neindeplinirea obigatiei de rambursare a sumei datorate la data scadenta, atrage dupa sine dobanda penalizatoare, si potrivit art. 3 alin. 4 cuantumul acesteia se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, care este de 5,5 % pe an, aplicata la suma datorata in cuantum total de 55.000 lei. Aceasta dobanda datorata se calculeaza de la data scadenta a obligatiei, data de 01.01.2011" pana la achitarea integrala a debitului si calculata pentru suma datorata restanta, respectiv suma de 55.000 lei.
Mai arata intimatul ca în afara de suma de 40.000 de lei pe care a primit-o la data de 03.10.2011, restul sumei de 55.000 lei nu a primit-o. Prin Sentința Civila nr. 3114 din 16.04.2014, pronunțata de catre Judecătoria Cornetu, se recunoaște suma datorata de catre parat in cuantum de 55.000 de lei dintr-un total de 95.000 de lei, din care s-a achitat si s-a primit suma de 40.000 de lei si a rămas ca suma restanta si datorata suma de 55.000 lei. In acesta situatie, apelantul reclamant nu a fost tinut de nimeni in a dovedi ca ar fi achitat alta suma decat cea pe care o recunoaște, aceea de 40.000 de lei, din suma total datorata de 95.000 lei.
Cu privire la critica adusa cheltuielilor de judecata, arata ca aceste cheltuieli sunt pe deplin dovedite, prin chitanța cu care a achitat taxa judiciara de timbru in cuantum de 2.464,50 lei (chitanta nr._/1 din 26.11.2013, fila 28 dosar fond) si onorariu de avocat de 1.000 lei (chitanta nr. 33/09.04.2014), care sunt in conformitate cu art. 274 alin. 1, NCPC, iar obligatia acestor cheltuieli cade in sarcina celui căzut in pretenții.
In probatoriu, solicită proba cu înscrisuri, a celor aflate la dosarul de fond al cauzei, si orice alte probe concludente, pertinente si utile soluționării cauzei.
In drept: Art. 205 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, art. 194 lit e), art. 274 alin. 1, NCPC, art. 1164, art. 1169, art. 1170, art. 1270, 1272, 1516, 1530 C.Civ., art. 1 din OG nr. 9/2000, art. 3 alin.1, Decretul nr. 167/1958, art. 201 Legea nr. 71/2011.
La data de 04.08.2014, apelantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției netimbrării, excepția inadmisibilității apelului, iar pe fond, admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de fapt și de drept, tribunalul reține următoarele:
La data de 05.07.2007 între reclamantul L. E., în calitate de împrumutător, și pârâtul T. F., în calitate de împrumutat, a fost semnat „contractul de împrumut nr. 1” (f. 4) prin care cel dintâi a acordat celui din urmă suma de 30.000 lei, împrumutatul asumându-și principala obligație de a restitui la scadență (31.12.2007) împrumutul în aceeasi, fără dobândă.
La data de 27.08.2007 între reclamantul L. E., în calitate de împrumutător, și pârâtul T. F., în calitate de împrumutat, a fost semnat „contractul de împrumut nr. 2” (f. 5) prin care cel dintâi a acordat celui din urmă suma de 20.000 lei, împrumutatul asumându-și principala obligație de a restitui la scadență (31.12.2007) împrumutul în aceeasi, fără dobândă.
La data de 04.10.2007 între reclamantul L. E., în calitate de împrumutător, și pârâtul T. F., în calitate de împrumutat, a fost semnat „contractul de împrumut nr. 3” (f. 6) prin care cel dintâi a acordat celui din urmă suma de 10.000 lei, împrumutatul asumându-și principala obligație de a restitui la scadență (31.12.2007) împrumutul în aceeasi, fără dobândă.
La data de 15.05.2008 între reclamantul L. E., în calitate de împrumutător, și pârâtul T. F., în calitate de împrumutat, a fost semnat „contractul de împrumut nr. 4” (f. 7) prin care cel dintâi a acordat celui din urmă suma de 35.000 lei, împrumutatul asumându-și principala obligație de a restitui la scadență (31.12.2008) împrumutul în aceeasi, fără dobândă.
Prin actul aditional nr. 1/31.12.2007 la contractele de imprumut nr. 1/05.07.2007, 2/27.08.2007 si 3/04.10.2007 incheiat între reclamantul L. E., în calitate de împrumutător, și pârâtul T. F., în calitate de împrumutat, partile de comun acord au hotarat ca termenul de restituire a sumelor datorate se prelungeste pana la data de 31.12/2008, celelalte prevederi contractuale ramanand neschimbate.
Prin actul aditional nr. 2/31.12.2008 la contractele de imprumut nr. 1/05.07.2007, 2/27.08.2007 si 3/04.10.2007 si 4/15.09.2008 incheiat între reclamantul L. E., în calitate de împrumutător, și pârâtul T. F., în calitate de împrumutat, partile de comun acord au hotarat ca termenul de restituire a sumelor datorate se prelungeste pana la data de 31.12/2010, celelalte prevederi contractuale ramanand neschimbate.
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 55.000 lei, plus dobanda legala si actualizarea sumei datorate cu indicele de inflatie, sustinand ca la data de 31.12.2008 paratul ii datora suma totala de 95.000 lei, iar in data de 03.10.2011 paratul i-a achitat sum de 40.000 lei, suma restanta si nerambursata de parat fiind de 55.000 lei cu scadenta la data de 31.12.2010, conform actelor aditionale incheiate.
Prin intampinarea depusa la dosar paratul a recunoscut partial obligatia contractuala de restituire a imprumutului acordat de catre reclamant, aratand ca a restituit suma de 40.000 lei prin OP la data de 03.10.2011, fara a preciza ce reprezinta aceasta suma si in baza carui contract de imprumut a restituit aceasta suma.
Până la sesizarea instanței și până la pronunțarea prezentei hotărâri, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația contractuală de restituire in totalitate a împrumutului ce i-a fost acordat de reclamant.
Tribunalul retine ca părțile litigante au încheiat mai multe înscrisuri intitulate „contracte de împrumut”, înscrisuri sub semnătură privată, mijloace de probă care, împreună cu recunoașterea pârâtului cu privire la o parte din suma, probează existența între părțile litigante a unor raporturi juridice civile de împrumut, din care a luat naștere în patrimoniul pârâtului obligația de restituire a sumei restante primite de la reclamant cu titlul de împrumut fără dobândă (55.000 lei).
Tribunalul constată astfel că obligația pârâtului de restituire a sumei de 55.000 lei este dovedită. Odată dovedită această obligație, revenea pârâtului sarcina probei executării acesteia, ceea ce pârâtul nu a probat.
Observând că reclamantul și-a îndeplinit obligația ce îi revenea în virtutea art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.pr.civ., constatând obligația pârâtului de restituire la scadență (31.12.2010) a restului de împrumut în sumă de 55.000 lei, acordat de reclamant, reținând că pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație până la pronunțarea prezentei sentințe, in mod corect a fost admisa acțiunea cu privire la aceasta suma.
In ce priveste exceptia prescriptiei invocata de apelantul parat, tribunalul retine ca in mod corect a fost respinsa de catre instanta de fond, avand in vedere ca termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de lege a inceput sa curga de la data scadentei (31.12.2010), astfel incat la data introducerii cererii (20.08.2013) acesta nu era implinit.
Cu privire la suma de 5870 lei solicitata cu titlu de dobanda, tribunalul retine ca aceasta nu poate fi acordata, cat timp in contractele incheiate de parti s-a prevazut expres ca imprumutul se face in conditiile art. 1576 C.civ. si urm. fara dobanda, in acest caz neputand fi solicitata nici macar dobanda legala.
De asemenea, suma de 7150 lei solicitata prin cererea de chemare in judecata reprezentand in opinia reclamantului actualizarea sumei datorate cu indicele de inflatie, in cuantum de 5%, nu poate fi acordata, reclamantul nejustificand in niciun mod cum a ajuns la aceasta suma si ce reprezinta procentul de 5% la care se raporteaza.
In mod corect a fost solutionata insa cererea privind acordarea cheltuielilor de executare, instanta de fond retinand judicios ca acestea nu pot fi acordate in aceasta faza procesuala, neputand fi stabilite anticipat de catre instanta de judecata, ci de catre executorul judecatoresc in faza de executare, daca procesul va parcurge si faza executarii silite.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga parata la plata catre reclamanta, proportional cu pretentiile admise, la plata sumei de 3205 lei lei reprezentând taxa de timbru si onorariu de avocat.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, tribunalul va admite apelul, va schimba in parte sentința civila apelata, in sensul ca va admite in parte cererea, va obliga paratul la plata către reclamant a sumei de 55.000 lei reprezentând împrumut nerestituit, vespinge cererea de obligare a paratului la plata dobânzii legale, ca neîntemeiata, va obliga paratul la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum de 3205 lei si va menține in rest dispozițiile sentinței civile apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul T. F. împotriva sentinței civile nr.3114/16.04.2014, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul L. E..
Schimba in parte sentința civila apelata, in sensul ca:
Admite in parte cererea.
Obliga paratul la plata către reclamant a sumei de 55.000 lei reprezentând împrumut nerestituit.
Respinge cererea de obligare a paratului la plata dobânzii legale, ca neîntemeiata.
Obliga paratul la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum de 3205 lei.
Menține in rest dispozițiile sentinței civile apelate.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publică, azi, 04.11.2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, M. E. | |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: N.P.G/27.02.2015/2 exemplare
Jud.fond: C. D.- Jud.Cornetu
| ← Contestaţie la legea electorală. Sentința nr. 3443/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 820/2014.... → |
|---|
