Pretenţii. Sentința nr. 3788/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3788/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 3788/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ,
SENTINTA CIVILA NR.3788
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.12.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
GREFIER: L. I.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta S.C.A. L. & P. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA C. J. – P. P. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, reclamanta reprezentată de apărător ales B. M. care depune delegație la dosar și pârâta reprezentată de apărător ales Ghizfăvăț R. care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul pune în discuție calificarea excepției invocată de pârâtă prin întâmpinare depusă la dosar respectiv excepția lipsei capacității de exercițiu solicitând părții pârâte să precizeze dacă se invocă excepția lipsei capacității de exercițiu sau excepția lipsei capacității procesuale de folosință.
Pârâta prin apărător, arată că se invocă excepția lipsei capacității de exercițiu și excepția lipsei de folosință întrucât pârâta nu are capacitate. În art. 1, art. 21 și art. 63 din Legea nr. 215/2001 se menționează că singura entitate cu personalitate juridică este persoana de drept public respectiv unitatea administrativ teritorială ori Primăria nu face parte din această categorie. Arată că există o decizia a Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 1956/05.04.2012, care stabilește că potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 doar unitățile administrativ teritoriale au calitate procesuală pasivă și nu Consiliului local sau Primăria.
Reclamanta prin apărător, arată din cuprinsul înscrisurilor încheiate între părți ca beneficiar este menționată Primăria C. J. prin P., dacă nu era menționată sintagma „prin primar”, atunci ar fi existat o problemă însă aceasta este menționată. Arată că se judecă cu Unitatea Administrativ Teritorială iar instituția Primarului reprezintă Unitatea Administrativ Teritorială astfel încât nu se impune admiterea excepției. Cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție arată că aceasta ar fi fost aplicabilă dar nu era menționată sintagma „prin primar”, atunci pârât nu ar fi avut calitate procesuală. Arată că în speță nu se poate vorbii nici de lipsa capacității de exercițiu nici de lipsa calității procesuale de folosință, iar din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că se judecă cu Unitatea Administrativ Teritorială.
Pârâta prin apărător, arată cu privire la susținerile reclamantei referitore la înscrisurile depuse la dosar, că excepția nu poate fi argumentată de înscrisuri întrucât capacitatea părții este dată de lege.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. sub nr. _, reclamanta S.C.A. L. & P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA C. J. – P. P. pronunțarea unei hotărârii prin care să se dispună obligarea pârâtei la achitarea debitului în valoare totală de 215.952,82 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate factura nr. 223/03.06.2013 reprezentând abonament lunar consultanță juridică pe luna mai pentru suma de 21.956,82 lei, factura nr. 224/03.06.2013 reprezentând onorariu orar restant corespunzător perioadei 01.10._13 pentru suma de 193.996 lei, la achitarea dobânzilor legale aferente acestui debit, în temeiul O.G. 13/2011 în raport de dobânda de referință a BNR de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală a debitului și o obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că între părți a fost încheiat contractul de asistență juridică nr._/23.08.2012, prin care reclamanta s-a angajat să presteze în beneficiul Primăriei J. servicii specifice profesiei de avocat, respectiv asistența juridică prin reprezentare, precum și consultanță juridică în probleme juridice curente ale instituției.
Pentru serviciile prestate, la art. 2 din Contract, a fost stabilit un onorariu în cuantum de 50 euro/oră-până la 100 de ore de consultanță, iar dacă aceste servicii de consultanță depășeau 100 de ore, urma să fie plătit un onorariu de 30 de euro/oră. S-a mai convenit ca în cazul în care onorariul va depăși suma de 5.000 de euro lunar, părțile vor putea limita onorariul lunar la suma de 5.000 euro, urmând ca diferența de onorariu să fie facturată în lunile următoare, în care onorariul lunar ar fi mai mic de 5.000 euro.
Reclamanta a mai arătat că la acest moment, exista un numar de 880 de ore de munca, prestate in intervalul temporal 01.10._13, dar care au fost facturate in data de 03.06.2013, cand a fost emisa factura nr. 224 si transmisa Primariei J..
S-a mai arătat că o perioada de timp relatiile contractuale cu parata s-au derulat in conditii normale pana la inceputul lunii iunie anul curent, cand parata si-a manifestat intentia de a reduce catimea onorariului fixat prin contract, desi munca noastra nu scazuse nici calitativ, nici cantitativ.
Mai mult, desi serviciile pe luna mai fusesera deja efectuate, onorariul datorat fiind acela stabilit prin contractul de asistenta juridica in vigoare la acea data, parata a sustinut ca ne va plati onorariul micsorat, in pofida faptului ca nu aveam nicio intelegere in acest sens. .
D. fiind refuzul nejustificat si intempestiv al paratei de a mai achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, in data de 03.06.2013 reclamanta i-a transmis o notificare privind rezilierea contractului de asistenta juridica nr._/23.08.2012 (notificarea avand numar de intrare 6050/03.06.2013 la registratura Primariei C. J., la care parata a raspuns convocând reclamanta, in data 04.06.2013, la discutii pentru definirea noilor conditii contractuale.
Intrucat, in urma discutiilor purtate, nu s-a putut ajunge la nicio intelegere rezonabila, a fost reziliat contractul de asistenta juridica, iar in data de 06.06.2013 au fost predate dosarele inregistrate pe rolul instantei, in acest sens fiind incheiat un proces verbal de predare-primire (nr. de intrare 6202/06.06.2013 la registratura primariei) .
Reclamanta a arătat că și-a indeplinit cu consecventa si la timp activitatile avocatiale la care le-a angajat prin contract, dovada fiind rapoartele de activitate semnate si stampilate de parata, prin care aceasta si-a insusit inclusiv orele nefacturate la momentul emiterii acelor facturi. Munca fiind prestata si recunoscuta in mod expres de catre beneficiar, neavand nicio relevanta cand a fost emisa factura, aceasta putand sa fie transmisa debitoarei oricand inauntrul termenului de prescriptie.
În opinia reclamantei în speta, obligatia debitoarei de a plati contravaloarea prestatiilor executate de catre avocatii s-a nascut odata cu semnarea contractului de asistenta juridica-contract ce trebuie interpretat in sensul in care poate produce efecte, iar nu in sensul in care n-ar putea produce niciunulacesta reprezentand legea partilor, si nu odata cu emiterea facturilor.
S-a mai arătat că emiterea si acceptarea facturii sunt simple efecte ale contractului, iar nu conditii de valabilitate a conventiei, semnarea si stampilarea contractului de asistenta juridica nr._/23.08.2012 dar si a rapoartelor de activitate fiind suficienta pentru a produce efecte si pentru a institui obligatii in sarcina ambelor parti.
În opinia reclamantei sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile pentru atragerea raspunderii civile contractuale a paratei debitoare, respectiv intre partile litigante exista un acord de vointa valabil, concretizat prin incheierea Contractul de asistenta juridica nr._ din data de 23.08.2012, semnat si stampilat de catre parata, in baza caruia s-a obligat sa ne achite onorariul pentru prestarea serviciilor de natura juridica enumerate la sectiunea "Obiectul contractului"; Valoarea euro la data emiterii facturii: lEuro = 4.4 lei; prejudiciul conditie esentiala pentru angajarea raspunderii contractuale, este unul pecuniar, determinat, direct si actual, fiind reprezentat de debitul total in cuantum, de 215.952,82 lei; culpa paratei se traduce in neexecutarea totala si la timp a obligației ce-i revenea, de a ne achita sumele datorate cu titlu de onorariu pentru prestarea serviciilor respective; existenta unei legături de cauzalitate intre atitudinea potrivnica a paratei de a nu-si executa obligațiile contractuale in mod corespunzător si prejudiciul cauzat reclamantului este prezumata de lege, in cazul răspunderii civile contractuale.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1.350 N.C.civ. si 1.516 N.C.civ.
In dovedirea cererii reclamanta a solicitat încuviințarea probei u inscrisuri, interogatoriul paratei, precum si orice alte probe a căror necesitate ar reieși pe parcursul dezbaterilor.
P. întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu solicitând anularea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără personalitate juridică, deci fără capacitate de folosință, a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului București, având ca obiect nulitatea absolută a contractului de asistență juridică și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției lipsei capacității de exercițiu pârâta a invocat art. 1, art. 21 și art. 63 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale care prevede ca singura autoritate publica care are personalitate juridica si implicit calitate procesuala este unitatea administrativ teritoriala, care nu este P. comunei J. prin P.. Neavand personalitate juridica, P. nu poate sta in judecata fata de dispozitiile art. 56 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
Intimata a mai arătat ca P. in intelesul legii nu exista ca si institutie publica, ea nefiind definita in niciun fel, motiv pentru care consideram exceptia invocata ca fiind temeinica si legala, urmand ca instanta sa o admita si sa se pronunte in consecinta.
Un alt articol care intareste motivele pentru care am invocat exceptia lipsei capacitatii de folosinta a Primariei J., este art.21 din Legea 215/2001.
Pârâta a invocat în susținerea excepției invocate și decizia nr. 1956/05.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cărora, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică și nu Consiliul Local sau Primăria, care nu sunt entități cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unității administrativ – teritoriale, neavând capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată, conform art. 21 alin. 2 și art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități public, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
În ședința publică din data de 05.12.2013, Tribunalul a pus în discuția părților excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Analizând excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei, tribunalul reține următoarele:
A avea capacitate procesuală de folosință presupune aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, actele de procedură făcute în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință fiind nule.
În soluționarea excepției invocate din oficiu, instanța constată că, potrivit art. 77 din Legea 215/2001, primăria comunei, orașului sau municipiului este o structură funcțională cu activitate permanentă, care se constituie din primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului și care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Legea administrației publice locale folosește noțiunea de „structură funcțională”, fără a menționa dacă primăria are sau nu capacitate juridică de folosință și de exercițiu, adică dacă își poate asuma drepturi și obligații prin încheierea de acte juridice în nume propriu (ceea ce implică și necesitatea de a avea drepturi și obligații pe plan procesual) sau dacă are sau nu patrimoniu propriu, astfel încât să se poată pune în executare, prin ipoteză, o hotărâre judecătorească.
Pornind de la principiul că dispozițiile unui act normativ se interpretează în mod sistematic, prin coroborarea textelor legale incidente, instanța reține că sunt relevante în cauză prevederile art. 21 din Legea 215/2001.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 1, „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”.
Așadar, potrivit dispozițiilor exprese ale textului legal menționat, titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din diferite raporturi juridice, deci inclusiv de drepturi și obligații pe plan procesual, sunt unitățile administrativ-teritoriale (. județul), care sunt reprezentate în justiție, după caz, de către primar sau de președintele consiliului județean (art. 21 alin. 2). Rezultă la fel de clar că primarul este reprezentant legal în justiție al unităților administrativ-teritoriale, iar nu al Primăriei.
Desigur, pot exista anumite situații în care dispoziții exprese ale unor acte normative să permită Primăriei exercitarea anumitor drepturi și asumarea unor obligații, însă acestea sunt dispoziții speciale care derogă de la dreptul comun (reprezentat de Legea cadru a administrației publice locale) și care se aplică cu titlu de excepție, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Relevante în speță mai sunt și prevederile art. 21 alin. 5, potrivit cărora „despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale, iar despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local”.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul va admite excepția de fond, absolută și peremptorie a lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria J., și va respinge cererea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C.A. L. & P. Cod fiscal nr._ cu sediul în București, ., . sector 6 cu sediul procesual ales în București, Splaiul Unirii, nr. 6, ., sector 4, contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA C. J. – P. P. cod fiscal_ cu sediul în comuna J., ., județ I. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul I..
Pronunțată în ședință publică azi, 05.12.2013
Președinte Grefier
M. E. L. I.
Concept red. gref. L.I-
Red. Jud: ME./4 exemplare
Comunicat 2 exemplare
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 110/2013. Tribunalul ILFOV | Anulare act. Decizia nr. 202/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
