Pretenţii. Sentința nr. 4022/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4022/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 1300/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1300R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.05.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: A. D.
JUDECĂTOR: G. N.
JUDECĂTOR: L. G. A.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurentul P. E. împotriva sentinței civile nr.4022/13.06.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 11.01.2011, reclamantul T. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. E., să se constate, în baza disp.art.1092 c.civ., efectuarea unei plăți nedatorate către pârât și îmbogățirea fără justă cauză a acestuia, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 32.000 lei reprezentând plata nedatorată, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale cuvenite pentru perioada 22.12.2008 până la data executării obligației de restituire a sumei datorate,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 30.10.2007 s-a prezentat împreună cu pârâtul și sora acestuia, Madadi I., la sediul BNP D. M. T. pentru a-i da pârâtului o procură pentru a prelua în arendă terenurile agricole proprietatea reclamantului, cuprinse în titlul de proprietate nr._/_/20.06.2005 și sentința civilă nr.790/18.05.2007, moment în care a fost încheiată procura autentificată cu nr. 3915 .
A arătat reclamantul că, ulterior a constatat că prin această procură îl împuternicea pe pârâtul P. E. ca în numele său să vândă cui va crede de cuviință și la prețul ce se va negocia dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri extravilane situate în satul Roșiori, . motiv pentru care, la data de 12.11.2007 a revocat procura înștiințându-l pe pârât, Primăria Roșiori și Prefectura Slobozia, ocazie cu care pârâtul l-a înștiințat că în baza procurii, a întocmit la data de 01.11.2007 cu numita Madadi I., în calitate de promitentă cumpărătoare, antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 47 la BNP Asociați N. B. și D. B..
Precizează reclamantul că la data de 07.05.2008 s-a prezentat la sediul B. Asociați D. Gont și L. Gont pentru a trimite notificarea nr.959/07.05.2008 prin care îl invita pe pârât în ziua de 16.05.2008, la biroul acestora, pentru a-i restitui suma de 32.000 lei urmând ca pârâtul să anuleze antecontractul de vânzare-cumpărare.
Prin procesul – verbal încheiat la data de 16.05.2008 de către B. Asociați D. Gont și L. Gont s-a consemnat faptul la sediul acestui birou s-au prezentat părțile din cauză, reclamantul dorind să înmâneze suma de 32.000 de lei pârâtului în vederea recuperării de către acesta a terenurilor ce au făcut obiectul antecontractului încheiat între părții, pârâtul refuzând să primească această sumă fapt care l-a determinat pe reclamant ca la data de 04.06.2008 să consemneze la CEC Bank – Sucursala V. suma de 32.000 de lei în favoarea pârâtului din prezenta cauză și ulterior, la data de 12.12.2008, pârâtul a solicitat B. Asociați D. Gont și L. Gont eliberarea recipisei de consemnare a cauțiunii în cuantum de 32.000 de lei.
În drept au fost invocate disp.art.992 c.civ.,1092 c.civ.,1169-1170 c.civ.,1541 c.civ.,1544 c.civ.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri,sens în care a depus la dosar un set de înscrisuri(filele 5-17) și interogatoriu.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2254/02.05.2011 instanța a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată
Prin decizia civilă nr. 1675 R/15.06.2012 Tribunalul București – Secția a IV a Civilă a admis recursul declarat de T. L., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată după casare, la data de 26.09.2012.
Sub aspectul probatoriului, în cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 4022/13.06.2013, Judecătoria B. a admis cererea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_ lei reprezentând despăgubiri; a obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente sumei de_ lei de la data formulării cererii de chemare în judecată până la data executării obligației de restituire și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de 5496 lei reprezentând taxa judiciară de timbru -1891 lei, timbru judiciar - 5 lei și onorariu avocat-3600 lei.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30.10.2007 a fost întocmită la sediul BNP D. M. T., procura autentificată cu nr. 3915, prin care reclamantul din prezenta cauză l-a împuternicit pe pârâtul P. E. ca în numele celui dintâi și pentru acesta să vândă cui va crede de cuviință și la prețul ce se va negocia dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri extravilane situate în satul Roșiori, ..
În baza acestei procuri, pârâtul a întocmit la data de 01.11.2007 cu numita Madadi I., în calitate de promitentă cumpărătoare, antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 47 la BNP Asociați N. B. și D. B.. La data de 12.11.2007, procura menționată mai sus a fost revocată de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 1601/10.06.2009, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Urziceni, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de către numita Madadi I., în contradictoriu cu reclamantul din prezenta cauză, constatându-se intervenit un antecontract de vânzare – cumpărare între părți având ca obiect terenurile menționate în antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 47 la BNP Asociați N. B. și D. B..
Prin procesul – verbal încheiat la data de 16.05.2008 de către B. Asociați D. Gont și L. Gont s-a consemnat faptul la sediul acestui birou s-au prezentat părțile din cauză, reclamantul dorind să înmâneze suma de 32.000 de lei pârâtului în vederea recuperării de către acesta a terenurilor ce au făcut obiectul antecontractului încheiat între părți.
La data de 04.06.2008 reclamantul a consemnat la CEC Bank – Sucursala V. suma de 32.000 de lei în favoarea pârâtului din prezenta cauză. Ulterior, la data de 12.12.2008, pârâtul a solicitat B. Asociați D. Gont și L. Gont eliberarea recipisei de consemnare a cauțiunii în cuantum de 32.000 de lei.
Prin sentința civilă nr. 2554 din 02.05.2011 instanța a respins acțiunea reclamantului, apreciind că în cauză nu se poate vorbi de o plată nedatorată în condițiile art 1092 C. civ., întrucât nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de lege pentru a se putea admite o cerere de restituire a unei plăți nedatorate, anume aceea ca plata să fi fost făcută din eroare. A mai reținut instanța că în cauză efectuarea operațiunii de consemnare a sumei de 32.000 de lei a fost realizată de bunăvoie de către reclamant, iar nu din eroare.
Această hotărâre a fost casată prin decizia nr 1675R a Tribunalului București,secția a IV civilă, care, contrar celor reținute de instanța de fond, a constatat că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de_ lei invocând atât instituția plății nedatorate, cât și instituția îmbogățirii fără justă cauză. A mai reținut Tribunalul că instanța de fond a analizat cererea numai din perspectiva neîndeplinirii condițiilor plății nedatorate fără a se pronunța si asupra îmbogățirii fără justă cauză.
Instanța, cu ocazia rejudecării, a avut în vedere cele reținute de Tribunal prin decizia civilă sus-menționată cu privire la cererea principală, dezlegarea acestei probleme intrând în puterea lucrului judecat.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva instituției îmbogățirii fără justă cauză, instanța a reținut următoarele:
In doctrina si jurisprudenta, imbogatirea fara justa cauza, ca izvor de obligatii, este apreciata ca fiind un fapt juridic licit, care are ca efect marirea patrimoniului unei persoane, ca o consecinta a diminuarii patrimoniului alteia, fara ca pentru aceasta operatiune sa existe o justa cauza sau un temei legal. Din acest fapt se naste obligatia pentru cel care si-a marit patrimoniul de a-l despagubi pe cel care si-a diminuat patrimoniul, in limitele acestei diminuari. Creditorul are posibilitatea intentarii unei actiuni in justitie, numita actio de in rem verso, prin care pretinde restituirea imbogatirii realizate.
Pentru ca imbogatirea fara justa cauza sa dea nastere raportului juridic obligational si, pe cale de consecinta, actiunea de restituire numita actio de in rem verso sa fie permisa, trebuie indeplinite doua tipuri de conditii: conditii materiale si conditii juridice.
Conditiile materiale pentru a se putea promova actio de in rem verso sunt urmatoarele: sa existe o imbogatire a paratului care consta in marirea patrimoniului acestuia prin dobandirea unui bun sau a unei creante, facerea unei plantatii sau executarea unei lucrari. Rezulta ca elementul material al actiunii in restituire are in vedere situatia in care s-a creat un dezechilibru economic intre cele doua patrimonii. De asemenea,concomitent trebuie sa existe o insaracire a reclamantului, prin micsorarea patrimoniului acestuia. Aceasta micsorare poate consta in diminuarea unor elemente active ale patrimoniului sau in efectuarea unor cheltuieli care nu au fost restituite. Asadar, insaracirea poate avea ca obiect, ca si imbogatirea in mod simetric, fie cresterea pasivului, fie diminuarea activului patrimonial.
Între imbogatirea paratului si insaracirea reclamantului trebuie sa existe o corelatie directa, in sensul ca ambele fenomene trebuie sa fie efectul unei cauze unice. Nu se cere o legatura cauzala intre marirea unui patrimoniu si micsorarea celuilalt, caci o astfel de legatura poate fi conceputa numai intre o fapta si rezultatul ei, pe cand marirea unui patrimoniu si micsorarea altui patrimoniu au o cauza unica.
Conditia juridică a actiunii de restituire constă în lipsa unui temei juridic care sa le justifice. Astfel, actiunea intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza poate fi uzitata doar in absenta oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea de catre cel care si-a micsorat patrimoniul a pierderii suferite.
Analizand aceste cerinte prin raportare la situatia de fapt a cauzei instanta a constatat că sunt indeplinite cumulativ conditiile pentru admiterea actio de in rem verso.
Instanța a reținut că patrimoniul reclamantului s-a diminuat cu suma de_ lei, în timp ce patrimoniul pârâtului a crescut corespunzător. În ce privește cauza legitimă a măririi patrimoniului pârâtului, instanța constată inexistența unei justificări juridice a îmbogățirii acestuia.
Astfel, instanța a reținut că în data de 16.05.2008, cu ocazia întocmirii procesului verbal în fața executorului judecătoresc L. G. (fila nr 8), P. E. a declarat că nu primește suma de_ lei pentru că nu poate recupera suprafața de teren vândută .Ulterior, în data de 12.12.2008 sus-numitul s-a prezentat la executor solicitând să i se elibereze ,în original, recipisa de consemnare cu nr_/04.06.2008(fila nr 6). Din moment ce vânzarea terenurilor nu se mai putea anula, încasarea de către pârât a sumei de bani consemnate pe numele și la dispoziția sa este neîntemeiată, fapt ce conduce nașterea obligației de restituire în sarcina sa.
Reclamantul nu are la îndemână o acțiune întemeiată pe răspundere civilă contractuală pentru a-l obliga pe pârât la restituirea sumei de bani ca urmare a neîndeplinirii obligației de a recupera terenurile ce au făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare întrucât pârâtul nu și-a asumat o asemenea obligație, în cauză neexistând un alt instrument juridic în baza căruia să se poată cere restituirea acestei sume de bani. De asemenea, nu sunt îndeplinite nici condițiile răspunderii civile delictuale,în lipsa unei fapte ilicite în sensul prevăzut de art 998-999 Cod Civil, în vigoare la momentul nașterii obligației.Totodată, în temeiul art 225 C. instanța consideră lipsa pârâtului la interogatoriu ca un început de dovadă care, coroborat cu celelalte probe de la dosar, creează prezumția recunoașterii de către parat a pretențiilor reclamantului.
În consecinta, constatând întrunite conditiile prevazute cumulativ pentru obligarea pârâtului la restituirea sumei de_ lei, în baza principiului îmbogatirii fara justa cauza, instanta admite actiunea si obliga pârâtul la plata sumei sus-menționate.
Totodată, în temeiul art 1088 C Civ a fost obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente sumei de_ lei, de la data formulării cererii de chemare în judecată până la data executării obligației de restituire.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5496 lei reprezentând taxa judiciară de timbru -1891 lei, timbru judiciar 5 lei și onorariu avocat-3600 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 4022/13.06.2013, a formulat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a făcut altceva decât să copieze directivele date de către instanța ierarhic superioară, fără a explica în mod clar de ce instanța Judecătoria B. în prima fază de judecată a procesului a respins cererea reclamantului considerând că acțiunea de depunere a banilor a fost o acțiune benevolă a reclamantului și nu ca o eroare a acestuia.
În opinia recurentului, atâta timp cât intimatul nu a făcut dovada faptului că între părți au existat înțelegeri sau contracte, nu se poate afirma faptul că acesta nu avea de făcut nici un fel de plată astfel că nu s-a dovedit îmbogățirea fără justă cauză.
În drept au fost invocate disp. art. 488 alin. 8 din N.C.P.C.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 10.02.2014, intimatul a solicitat respingere recursului ca nefondat și menținerea soluției date de prima instanțe.
Prin întâmpinare intimatul a invocat excepția nulității absolute potrivit cu prevederile art. 301/1 și art. 303 alin. 1 C. proc. Civ.
În motivare intimatul a arătat că recursul nu este motivat în fapt și în drept și nu se arată în mod expres motivele pentru care hotărârea primei instanțe este nelegală, textele de lege încălcate de prima instanță în pronunțarea hotărârii.
Pe fondul cererii de recurs intimatul a arătat că în mod corect prima instanță a reținut că patrimoniul său s-a diminuat cu suma de_ lei, în timp ce patrimoniul recurentului pârât a crescut corespunzător și a constatat în ce privește cauza legitimă a măririi patrimoniului pârâtului P., inexistența unei justificări juridice a îmbogățirii acestuia.
S-a mai arătat că prima instanță a reținut că în data de 16.05.2008, cu ocazia întocmirii procesului verbal în fața executorului judecătoresc L. G., P. E. a declarat că nu primește suma de_ lei pentru că nu poate recupera suprafața de teren vândută. Ulterior, în data de 12.12.2008, recurentul P. s-a prezentat la executor solicitând să i se elibereze, în original, recipisa de consemnare cu nr._/04.06.2008
Față de aceste aspecte, intimatul a arătat că încasarea sumelor de către recurentul pârât a sumei de bani consemnate pe numele și la dispoziția sa este neîntemeiată, fapt ce conduce la nașterea obligației de restituire în sarcina sa.
În drept au fost invocate disp. art. 115 și următoarele C. proc. Civ, art. 992, art. 1092, art. 1169-1170, art. 1541, art. 1544 din Codul Civil.
Analizând recursul civil de față, Tribunalul constata următoarele:
Se apreciază ca fiind neintemeiata si va fi respinsa in consecinta exceptia nemotivarii recursului invocata de intimat intrucat in speta sunt incidente dispozitiile Vechiului Cod de procedura civila si nu cele ale Noului Cod de procedura civila in conditiile in care actiunea de fond a fost introdusa pe rolul instantei la data de 11.01.2011.
Motivul invocat de recurent, respectiv art.488 alin.8 NCPC – cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material va fi avut in vedere de tribunal sub forma reglementata de art.304 pct.9 VCPC – cand hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Prin raportare dispozitiile art.304 pct.9 C.p.c. tribunalul apreciaza ca fiind neîntemeiate criticile recurentului întrucât prima instanta a facut o corecta aplicare in speta a principiului imbogatirii fara justa cauza, constatand absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului paratului in detrimentul patrimoniului reclamantului, precum si faptul ca reclamantul nu avea la indemna un alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.
In speta, recurentul-parat a incasat atat pretul din vanzarea terenului apartinand intimatului-parat cat si suma de 32.000 lei consemnata de vânzător in considerarea recuperarii imobilului vandut, lucru ce nu s-a realizat.
Ca atare, daca pentru pretul terenului incasat de recurent, intimatul avea deschisa o actiune decurgând din contractul de mandat, pentru recuperarea sumei de 32.000 lei, acesta nu avea la dispoziție decât actio de in rem verso, cum in mod legal si temeinic a reținut prima instanta.
Pentru considerentele expuse, in baza art.312 C.p.c. tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului ca neîntemeiată.
Respinge recursul formulat de recurentul P. E. împotriva sentinței civile nr.4022/13.06.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. L. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2014.
Președinte Judecător Judecător
A. D. G. N. L. G. A.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-/Red. Jud: AD./2 ex/Jud.fond :L. C. M. - Jud.B.
| ← Succesiune. Decizia nr. 380/2016. Tribunalul ILFOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1337/2014.... → |
|---|
