Pretenţii. Sentința nr. 4467/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4467/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 1157/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1157 R
Ședința publică de la 22 aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR M. E.
JUDECĂTOR N. P. G.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul N. N. –G. împotriva sentinței civile nr. 4467/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. V., în cauza având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, dosarul fiind apelat la ordine, se prezintă recurentul personal și asistat de avocat M. L., lipsă fiind intimatul; asistența juridică pentru intimat a fost asigurată de avocat R. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;
- la data de 15.04.2014 intimatul a transmis pe fax și pe e-mail și a fost atașată la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Apărătorul intimatului depune la dosar împuternicire avocațială prin care face dovada calității de reprezentant.
Recurentul, prin avocat, arată că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru întrucât atât Primăria B. cât și Primăria Gruiu au refuzat încasarea taxei de timbru. Primăria Gruiu l-a direcționat către Primăria B. și Primăria B. către Voluntari.
Solicită acordarea cuvântului pe fond și amânarea pronunțării pentru a se depune taxa de timbru, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Tribunalul dispune apelarea dosarului la sfârșitul listei de recursului, pentru a fi achitată taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, dosarul fiind apelat la sfârșitul listei de recursului, nu se prezintă părțile; asistența juridică pentru recurent a fost asigurată de avocat M. L. și pentru intimat a fost asigurată de avocat R. D..
Apărătorul recurentului învederează că recurentul nu a revenit cu taxa de timbru. Solicită apelarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
Intimatul, prin avocat, invocă excepția de netimbrare a căii de atac, anularea recursului ca netimbrat.
Apărătorul recurentului insistă ca dosarul să fie apelat la sfârșitul ședinței de judecată, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția de netimbrare.
Tribunalul, în ipoteza în care partea recurentă va depune taxa judiciară de timbru, acordă cuvântul pe fond în cadrul dezbaterilor.
Recurentul, prin avocat, solicită admiterea recursului,casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
După rămânerea cauzei în pronunțare a fost atașată la dosar, prin serviciul registratură, taxa judiciară de timbru în cuantum de 246,04 lei și timbru judiciar de 3 lei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4467/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea formulată si înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 13.09.2012, reclamantul P. V. a chemat în judecata pe pârâtul N. N.–G. solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 1200 Euro, precum si la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 10.11.2011 a încheiat cu pârâtul un contract de împrumut pentru suma de 2600 Euro, urmând ca restituirea sumei împrumutate să se facă potrivit graficului prevăzut in contract. Reclamantul a mai arătat că încheierea contractului de împrumut s-a făcut în considerarea calității pârâtului de angajat al .. La data de 20.05.2012 pârâtul a solicitat . încetarea activității in cadrul societatii iar la data de 21.05.2012 a fost emisă decizia nr.128 prin care a încetat contractul individual de muncă al pârâtului, decizie necontestata de acesta. În aceste condiții, ratele de împrumut neachitate, scadente după data încetării contractului individual de muncă cu ., în cuantum de 1200 euro, urmau să fie achitate de către pârât în termen de 5 zile de la data de 21.05.2012. Acest lucru nu s-a întâmplat, astfel încât, la data de 23 iulie 2012 reclamantul l-a somat pe pârât prin intermediul executorului judecătoresc însă acesta nu a plătit suma de 1200 euro pe care o datorează.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 112 C.pr.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei un set de acte (filele 4-12).
Cererea a fost legal timbrată .
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări și a propune probe.
La data de 18.04.2013 reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că solicită suma de 5.408,76 lei, echivalentul celor 1.200 euro la cursul BNR de la data înregistrării cererii de chemare în judecată și cerere completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 446,55 lei reprezentând daune moratorii, calculate începând cu data de 28.05.2012, daca scadentei anticipate a contractului de împrumut încheiat la data de 10.11.2011 precum și la plata sumei de 496 lei reprezentând cheltuieli de notificare a pârâtului prin intermediul executorului judecătoresc.
Sub aspectul probatoriului, s-au încuviințat reclamantului și administrat de către instanță proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriul pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 4467/25.06.2013 instanța de fond admite cererea, obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5.408,76 lei reprezentând împrumut nerestituit, obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 446,55 lei reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată la debitul principal de la data de 28.05.2012 până la data de 22.04.2013, obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 496 lei reprezentând cheltuieli de notificare, obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2.273,79 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, la data de 10.11.2011, între părți s-a încheiat un contract de împrumut sub forma unui înscris sub semnătură privată (fila 4), prin care reclamantul l-a împrumutat pe pârât cu suma de 2.600 euro, iar acesta din urmă s-a obligat să îl restituie lunar, în cuantum de câte 200 euro, în termen de 12 luni, la anumite termene scadente prevăzute de părți în contract.
S-a stabilit de asemenea, în același contract, faptul că plata ratelor de împrumut se va efectua în principal prin reținerea lor lunar din salariul primit de către debitor de la ., la care creditorul deținea calitatea de asociat iar debitorul pe aceea de angajat.
Părțile au stabilit în plus că în caz de neplată a sumei împrumutate, la oricare dintre termenele stabilite sau în eventualitatea încetării contractului de muncă al debitorului cu societatea Aectra Agrochemicals SRL, debitorul va trebui să achite integral restul de plată, cel mai târziu în 5 zile lucrătoare de la apariția oricăruia dintre cele două evenimente. Altfel, creditul devine exigibil și poate fi executat silit.
Începând cu data de 21.05.2012 a încetat contractul individual de muncă al debitorului N. N. G. cu ., moment din care acesta avea la dispoziție 5 zile lucrătoare pentru achitarea debitului rămas, în cuantum de 1200 euro/5.408,76 lei, conform clauzelor contractuale amintite.
În drept, instanța reține că înscrisul depus la fila 4, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, nu îndeplineste formalitătile prevăzute de art. 1180 C.civ, potrivit căruia actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani trebuie să fie scris în întregime de acela care l-a semnat ori cel putin acesta, înainte de a semna, să adauge la sfârsitul actului cuvintele bun si aprobat, arătând întotdeauna în litere suma si apoi să semneze. Din acest motiv, acest înscris sub semnătură privată poate fi considerat exclusiv un început de dovadă scrisă care conform dispozițiilor legale se completează cu recunoașterea atunci când este opus părții care l-a scris.
Având în vedere că pârâtul a fost citat cu mențiunea „personal la interogatoriu” și, fără a arăta motive temeinice, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a răspunde la întrebări, instanța va face aplicarea art. 225 C.pr.civ. constatând această atitudine ca o mărturisire deplină, care vine în completarea înscrisului depus la dosar și probează astfel contractul de împrumut invocat de reclamant, atât ca instrumentum cât și ca negotium.
În lipsa unei tăgăduiri a scrisului sau a semnăturii din partea pârâtului (care, desi legal citat la adresa indicată în actiune, nu a depus întâmpinare si nici nu s-a prezentat la termen pentru a propune probe), devin aplicabile prevederile art. 1176 C.civ, potrivit cărora înscrisul sub semnătură privată recunoscut de cel căruia i se opune sau privit după lege ca recunoscut are aceleasi efecte între cei care l-au semnat ca si un înscris autentic, respectiv cuprinsul înscrisului, cu mentiunile sale privitoare la actul juridic pe care îl constată, face credintă, ca si cuprinsul actului autentic, până la dovada contrară, care se va putea face potrivit dispozitiilor legale referitoare la admisibilitatea probelor.
Or, această prezumție simplă de autenticitate si validitate (în sensul că cel care folosește înscrisul este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă), nu a fost răsturnată în cauză de către pârât, care nu a înteles să depună întâmpinare sau să se prezinte la termenul de judecată pentru a-si formula apărările.
Având în vedere că în cauză contractul de împrumut a fost încheiat între părți la data de 10.11.2011, acesta este guvernat în ceea ce privește aspectele de drept substanțial de dispozițiile Codului civil adoptat prin Legea 287/2009 republicată (în continuare NCC) care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, întrucât prin legea de punere în aplicare nr 71/2011 este introdus art. 102 alin. 1 care statuează că, „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Constatând împrejurarea că între părti s-a încheiat un contract de împrumut, instanta retine că, potrivit art. 1.270 NCC, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
De asemenea, potrivit art. 2.164 NCC, împrumutatul este dator să restituie aceeași cantitate și calitate de bunuri pe care a primit-o oricare ar fi creșterea sau scăderea prețului acestora, iar dacă împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împumutatul este ținut să înapoieze suma nominală primită, oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel.
Pe de altă parte, instanța reține că în sarcina pârâtului operează o dublă prezumție relativă, respectiv de neexecutare a obligației contractuale și de culpă în neexecutarea obligației. În acest sens, instanța reține că sarcina probei în ceea ce privește executarea obligației contractuale de restituire a împrumutului aparținea pârâtului, întrucât reclamantului nu i se poate pretinde dovedirea unui fapt negativ (neexecutarea obligației de către debitor).
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada respectării obligației contractuale de restituire a sumei de 5.408,76 lei (1.200 euro) și tinând cont de principiul general de drept pacta sunt servanda (forța obligatorie a actului juridic civil), instanța reține că s-a făcut dovada de către reclamant a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtului, constatată prin înscrisuri recunoscute de către acesta, astfel cum prevăd si dispozițiile art. 379 C.pr.civ.
În aceste condiții, instanța va admite această cerere și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5.408,76 lei, reprezentând împrumut nerestituit.
Referitor la capătul de cerere privind dobânda legală, instanța reține că, potrivit art. 1535 NCC, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daunele moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Întrucât în cauză părțile nu au stabilit o dobândă penalizatoare contractuală, este aplicabilă, potrivit dispoziției legale amintite, dobânda legală reglementată de O.G. 13/2011. Prin raportare la modul de calcul al dobânzii legale penalizatoare stabilit de acest act normativ, creditoarea a calculat o dobândă legală în cuantum de 446,55 lei, calculată de la data scadenței obligației de plată, respectiv data de 28.05.2012, conform dispozițiilor contractuale, până la data de 22.04.2013, creanță pe care instanța o consideră certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește suma de 496 lei reprezentând cheltuieli de somare a debitorului prin executor judecătoresc (probate prin factură și chitanță depuse la fila 30 din dosar) instanța constată că și acest capăt de cerere este întemeiat având în vedere dispozițiile art. 1350 NCC conform cărora orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu în condițiile legii.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., retinând culpa procesuală a pârâtului si având în vedere taxele de timbru achitate de către reclamant, va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.273,79 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru de 531,79 lei, timbru judiciar de 6 lei și onorariu avocat de 1.736 lei (conform chitanță depusă la fila 48 din dosar).
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 24.09.2013, sub nr._ .
Invocă recurentul faptul că adresa indicată de reclamant este greșită, fiind adresa mătușii sale, motiv pentru care nu a putut să-și administreze probele în cauză.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 246,04 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat si mentinerea ca temeinica si legala a sentinei atacate.
Arată intimatul că recurentul invoca in motivarea recursului sau, faptul ca acesta nu mai avea domiciliul la adresa indicata in contractul de imprumut si ca, in acest fel, nu a avut posibilitatea de a-si administra probatoriul, In realitate, recurentul-parat a fost citat la adresa indicata ca adresa de domiciliu in contractul de imprumut.
Considera intimatul ca, de rea credinta, acesta a indicat un alt domiciliu decat cel din actul de identitate, tocmai pentru a-l induce in eroare pe creditorul.
În drept au fost invocate disp. art. 304 și urm. c.p.c.
Analizând excepția de netimbrare a cererii de recurs, tribunalul reține următoarele:
Prin rezoluția dată la momentul primirii cererii de recurs s-a pus în vedere recurentului să achite taxa de timbru în cuantum de 246,04 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
În drept, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc cu anticipație, instanța neputând discuta nicio altă problemă mai înainte de legala sa învestire sub aspectul plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Conform art. 20 alin. 2 din același act normativ, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, instanța va pune în vedere reclamantului să o achite până la primul termen de judecată, neîndeplinirea acestei obligații până la termenul astfel stabilit conducând la anularea cererii.
În speță, tribunalul constată că în speță cererea de cererea de recurs a fost timbrată, fiind depusă dovada de achitare a taxei de timbru, astfel încât excepția de netimbrare va fi respinsă ca neîntemeiată.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, dar și a dispozițiilor art. 3041 Cod proc. civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit actului de identitate depus la dosarul instanței de recurs (f. 5) recurentul are domiciliul în satul Gruiu, comuna Gruiu, ., județul I.. Din dosarul primei instanțe reiese faptul că recurentul – pârât a fost citat pentru toate termenele de judecată în localitatea Gruiu, Șoseaua Gruiu – Snagov nr. 126, județul I..
Potrivit art. 312 alin. 5 C. pr. civ., în cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, recursul va fi admis, se va casa sentința civilă recurată și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de netimbrare ca neîntemeiată.
Admite recursul formulat de recurentul N. N. –G., în contradictoriu cu intimatul P. V..
Casează sentința civilă recurată.
Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 aprilie 2014.
Președinte, E. M. O. | Judecător, M. E. | Judecător, N. P. G. |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond A. L. F./Judecătoria B.
Red. jud. M.E./19.06.2014
Thn. red. C.D./2 ex./ 2014
| ← Partaj judiciar. Hotărâre din 16-05-2016, Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Sentința nr. 4133/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
