Pretenţii. Sentința nr. 620/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 620/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 182/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.182R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.01.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. C. M.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta C. E. împotriva sentinței civile nr.620/08.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. E. F. și C. D. I. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și faptul că intimatul D. E. F. a depus la dosar o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței, după care,
Tribunalul având în vedere cererea depusă de intimatul D. E. F., de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței dispune lăsare cauzei la a doua strigarea.
La a doua strigare a cauzei se prezintă: intimatul D. E. F. reprezentat de apărător ales lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Intimatul D. E. F., prin apărător, invocă excepția netimbrării cererii de recurs, solicitând anularea cererii de recurs ca netimbrată și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra netimbrării cererii de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie B. la data de 28.12.2011, sub nr._, reclamantul D. E. F. în contradictoriu cu pârâții C. D. – I. și C. E. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 595 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale; la plata sumei de 9405 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 2005- 2011 a fost chemat în judecată în calitate de pârât, în mai multe dosare, de către pârâții C.-D. I. și C. E..
Precizează reclamantul că este ofițer specialist în cadrul DGPMB Secția 3 Poliție, având grad profesional de comisar poliție iar conduita sa socială și profesională are o importanță deosebită față de activitatea pe care o desfășoară. Acest aspect fiind cu atât mai pregnant cu cât pârâtul a înțeles să-l citeze la locul de muncă ceea ce i-a creat probleme serioase întrucât a fost nevoit să acorde explicații superiorilor săi.
De asemenea, arată că față de faptul că a fost nevoit să se prezinte de mai multe ori în fața instanței penale i-a lezat imaginea profesională, creându-i prejudicii atât de ordin patrimonial cât și de ordin nepatrimonial; că pârâții au formulat mai multe plângerile penale și civile împotriva sa și a familiei mele, respectiv tatăl său D. E. și sora sa, P. (fostă D.) A. D. iar toate acestea s-au dovedit a fi neîntemeiate și nefondate astfel că toate au fost respinse de instanțele de judecată. Pe parcursul a 3 ani s-a judecat cu pârâtul începând cu dosarul nr._ și finalizându-se cu dosarul nr._/2/2010, soluționat irevocabil la data de 14.09.2011.
Mai arată că suma de 595 lei reprezintă cheltuieli generate de procesul penal, respectiv onorariul de avocat, conform chitanței nr. 80/04.03.2010 și facturii nr.88/04.03.2010.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 274 C.proc civ, art.998-999 C.civ., art. 72 și urm NCC, art. 252 NCC, art., 1357 NCC și urm. din NCC, Constituția Românie, art. 8 din C.E.D.O.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: plângerea formulată de C.-D. I. și C. E. la data de 19.12.2009 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 25.11.2009; rezoluția emisă de P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21.10.2009; încheierea de ședință din data de 08.03.2010, în dosarul nr._ ; sentința penală nr. 391/21.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/2/2010; fișa dosarului nr._/2010 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție; factura fiscală nr. 88/04.03.2010; referat cu propunerea de neînceperea a urmării penale emis de Poliția Orașului B. la data de 05.04.2006; rezoluția emisă de P. de pe lângă Judecătoria B. ia data de 06.11.2007; sentința penală nr. 1065/R pronunțată de Tribunalul București - Secția a 11-a Penală la data de 03.09.2008, în dosarul nr._ ; sentința penală nr.76/13.02.2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, alte înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu 711 lei taxă judiciară de timbru (fila 10) și timbru judiciar de 5 lei.
Pârâta C. E. a formulat întâmpinare la data de 23.05.2012 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, nelegală și netemeinică, cu motivare că nu s-au finalizat plângerile penale și reclamantul nu a depus hotărârile definitive și irevocabile a dosarelor la care face referire.
Pârâtul C. D. – I. a formulat întâmpinare la data de 28.05.2012 prin care a solicitat respingerea acțiunii promovata de reclamantul D. E. F., ca nefondata, cu motivarea că reclamantul, prin acțiunea formulata, se lansează într-o . aprecieri personale, limitate la o evidenta denaturare a realității existente la momentul producerii presupusului incident, iar simpla afirmație sau imputare în sensul celor arătate în cererea de chemare în judecata neputând sa atragă obligarea sa la plata sumelor cu titlu de daune materiale si morale, care de altfel nu sunt dovedite.
De asemenea, consideră ca, în prezenta cauza, nu sunt întrunite condițiile generale pentru angajarea răspunderii civile delictuale raportat la împrejurările spetei, respectiv nu exista o fapta ilicita care sa se fi produs, iar în lipsa existentei faptei ilicite nu exista vinovăție; nu exista un prejudiciu, nu exista un raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu.
Întâmpinare a fost întemeiată pe disp. art.115 di Codul de procedură civilă.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul R. B. (fila 139); a încuviințat și administrat pentru pârâtul C. D. – I. proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 620/08.02.2013, Judecătoria B. a admis în parte cererea, a obligat paratul Coarda D. I. sa plateasca reclamantului suma de 595 lei reprezentand cheltuieli de judecata, a obligat sa plateasca reclamantului suma de 9405 lei cu titlu de daune morale, a obligat paratii sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata 739 lei taxa judiciara de timbru si timbru judiciar si 2975 lei onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizand actele si lucrarile dosarului, a reținut urmatoarele:
In ceea ce priveste primul capat de cerere – In fapt, prin sentinta penala nr. 391/23.11.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala si pentru cauze cu minori si de familie in dosarul nr._/2/2010 (2824/2010), s-a respins ca nefondata plangerea formulate de paratul Coarda D.-I. prin reprezentant legal Coarda E. impotriva rezolutiei din data de 21.10.2009 emisa in dosarul nr. 120/P/2009 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia N. Anticoruptie, Serviciul Teritorial Bucuresti si a rezolutiei nr. 1224/II-2/2009 din 25.11.2009 a Procurorului sef al Serviciului Teritorial Bucuresti din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie (f. 19-22).
Impotriva acestei sentinte paratul Coarda D.-I. prin reprezentant legal Coarda E. a formulat recurs care a fost respins ca nefondat de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 14.09.2011 (f. 23).
In drept, potrivit art. 274 Cod procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
Intrucat plangerea penala si caile de atac formulate de parat au fost respinse, instanta constata ca acest capat de cerere este intemeiat doar in parte, urmand a obliga paratul la plata sumei de 585 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial (f. 128). Instanta nu va obliga si parata Coarda E. la suportarea acestor cheltuieli avand in vedere ca in procesul in care au fost efectuate aceasta a avut doar calitatea de reprezentant al paratului, fratele sau.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect plata daunelor morale, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 998 cod civil „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art. 999 Cod civil, „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”. Coroborând cele două texte legale menționate, instanța constată că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cere întrunire cumulativă a următoarelor patru condiții: 1. existența unei fapte ilicite; 2. existența unui prejudiciu; 3. existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; 4. existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat, astfel cum aceste forme de vinovăție sunt definite de art.19 alin.1 Cod penal.
Prima dintre aceste condiții, și anume fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, reprezintă fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează un prejudiciu unei persoane.
În acest sens, din probele solicitate de către reclamant și administrate în cauză, instanța constată că s-a făcut dovada existenței unei fapte ilicite care să fi fost săvârșită de către pârâti. Astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, intre partile prezentei cauze exita o situatie conflictuala generata de raporturile de vecinatate, paratii acuzandu-l pe reclamant ca le-ar fi acaparat o suprafata de 300 mp de teren. Reclamantul a fost cercetat penal pentru savrasirea infractiunilor de trafic de influenta (f.17), tulburare de posesie (f. 26). Instanta constata ca toate sesizarile formulate de catre parati impotriva reclamantului au fost solutionate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, prin care au fost respinse plangerile acestora impotriva solutiilor de netrimitere in judecate emise de parchet.
Pe parcursul solutionarii dosarului nr._ aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie reclamantul a fost citat prin Serviciul Resurse Umane al Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti – Sectia 1 Politie (f. 95-96).
Sub aspectul prejudiciului, instanța reține că acesta constă în rezultatul, în efectul negativ, suferit de o anumită persoană ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de o altă persoană, putând îmbrăca atât forma unui prejudiciu material, cât și pe aceea a unui prejudiciu moral.
Din declaratia martorului audiat reiese ca, in urma citarii reclamantului la locul de munca, colegii de serviciu au aflat ca acesta este cercetat penal, reclamantul fiind afectat din cauza temerii de a nu fi disponibilizat din functie (f. 139).
În raport de situația de fapt mai sus descrisă, instanța a constatat că reclamantul a suferit un prejudiciu moral care constă în trauma psihică cauzată acestuia de faptele paratilor, prin atingerea adusă demnității si a dreptului la propria imagine.
În consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, instanța de fond a constatat că sunt întrunite în cauză toate condițiile legale de existență a răspunderii civile delictuale a pârâtilor pentru fapta proprie, urmând a admite astfel acest capat de cerere si a obliga paratii sa plateasca reclamantului suma de 9405 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, întrucât pârâtii au căzut în pretenții, instanța de fond i-a obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata reprezentate de 739 lei-taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar si 2975 lei onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile nr.620/08.02.2013, a formulat recurs pârâta C. E. solicitând admitere recursului.
În motivare recursului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât reclamantul nu a depus la dosar actele de proprietate al terenului iar din chitanțele nr._ și nr._ prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru nu rezultă că acesta ar fi aferente dosarului în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 04.11.2013, intimatul C. D. I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare intimatul a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că la primul termen de judecată, au fost recunoscute pretențiile reclamantului, dar în măsura în care sunt dovedite, motiv pentru care în mod greșit instanța de fond a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
S-a mai invocat faptul că în mod greșit instanța de fond i-a obligat pe pârâți în solidar la plata daunelor morale și nu a luat în seamă faptul că s-a dovedit cu înscrisuri că recurenta pârâta a formulat în nume propriu majoritatea actelor, cererilor și acțiunilor penale în dosarele de care face vorbire intimatul reclamant.
Intimatul pârât a mai arătat că i-a acordat mandat de reprezentare recurentei – pârâte întrucât nu are pregătire juridică și nu cunoaște legislația cu privire la procedura de judecată în fața instanței, iar aceasta l-a asigurat că este absolventă de drept și poate face față unui proces în fața instanței, drept pentru care consideră că această împuternicire nu poate duce la obligarea sa suporte consecințele unor greșeli săvârșite în nume personal de către recurenta pârâtă.
În ședința publică din data de 21.01.2014, intimatul D. E. a invocat excepția netimbrării cererii de recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, cu privire la netimbrarea cererii, se rețin în fapt și în drept următoarele:
Prin rezoluția de primire a cererii de recurs, constatând că cererea nu este timbrată, Tribunalul a dispus citarea recurentei cu mențiunea achitării sumei de 355,5 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și a sumei de 3 lei, cu titlu de timbre judiciare, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995.
Deși a fost citată cu mențiunea de a achita suma de 355,5 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbre judiciare de 3 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 22 din dosar, recurenta nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa.
F. de cele de mai sus, Tribunalul urmează a retine ca, în speță, devin aplicabile prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii (art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 35 alin. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997).
În consecință, constatând că, deși i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar datorate, recurenta nu și-a îndeplinit obligația de plată, având în vedere și dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 care stabilesc că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, Tribunalul va admite excepția invocată și va anula cererea ca netimbrată.
Pentru aceste motive de fapt și de drept,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul formulat de recurenta C. E. împotriva sentinței civile nr.620/08.02.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. E. F. și C. D. I. ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2014
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. C. C. M.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: MCC/2exemplare
Jud.fond :G. N. - Jud.B.
| ← Fond funciar. Hotărâre din 27-01-2014, Tribunalul ILFOV | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 27-10-2015, Tribunalul ILFOV → |
|---|
