Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1187/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1187/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 1187/2015
DOSAR nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 1187R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.07.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR R. V. A.
JUDECĂTOR M. E.
GREFIER L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți C. I., C. I., C. C. împotriva sentinței civile nr. 6437/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S. D., D. F., P. JUDEȚULUI I., P. JUDEȚULUI G., ..R.L., E. M., E. P., N. L. A., N. M. M., I. M., I. G., BURTUNESCU M., BURTUNESCU M. R. având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30.06.2015, 07.07.2014 și apoi pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria G. la data de 31.05.2007, sub nr._, reclamanții C. I., C. I. și C. C. au chemat în judecată pârâții S. D. și D. I., solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 9.736 mp. situat în com. Vărăști, ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului pe care îl revendică în baza Titlului de proprietate nr._/09.09.1998.
Terenul este posedat de pârâți din anul 2006 fără niciun drept, însă refuză să-l cedeze reclamanților în deplină proprietate și posesie.
Cererea a fost întemeiată în drept pe art. 480, 483 și urm. Cod civil.
Au depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri privind situația de fapt mai sus expusă.
Pârâții S. D. și D. I. nu au formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din data de 29.02.2008, instanța a dispus la solicitarea reclamanților, introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei D. F., având în vedere că este moștenitoarea lui D. I..
S-au administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topo, raportul de expertiză fiind efectuat de expertul P. D., iar în urma expertizei topo se concluzionează că terenul în litigiu este situat pe raza localității Vidra, jud. I..
Prin sentința civilă nr. 8035/12.12.2008 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, în data de 05.02.2009, iar prin sentința civilă nr. 1165/05.03.2009 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ în data de 18.03.2009.
Pe parcursul procesului reclamanții și-au precizat cererea solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Prefecturii Județului G., a Prefecturii Județului I., a S.C. L. G. S.R.L., a lui E. P., a lui E. M., a lui N. L. A., a lui N. M. M., a lui I. M., a lui I. G., a lui B. M. și a lui B. M. R..
S-au administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză topo, raportul de expertiză fiind efectuat de expertul A. M..
Pârâții E. P., E. M., N. L. A., N. M. M., I. M. și I. G. au formula întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar, pe cale reconvențională, au solicitat să se constate nulitatea parțială a Titlului de proprietate nr._/09.09.1998, în ceea ce privește tarlaua 10, . de 9.736 mp.
Față de actele de la dosar, instanța de fond a constatat următoarele:
Acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul neposesor, în virtutea prerogativelor recunoscute de lege, respectiv art. 480 C. civ., pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar.
Conform art. 1169 C. civ., sarcina probei revine celui ce solicită concursul instanței pentru soluționarea unei situații litigioase.
În cauza de față reclamanții-pârâți C. I., C. I. și C. C. trebuiau să dovedească că sunt proprietarii suprafeței revendicate, precum și faptul că pârâții-reclamanți E. P., E. M., N. L. A., N. M. M., I. M. și I. G., precum și ceilalți pârâți exercită o posesie nelegitimă a bunului imobil revendicat.
Astfel, din probele administrate, respectiv înscrisuri și expertize topo, a rezultat că terenul în litigiu se regăsește atât în titlul de proprietate al reclamanților-pârâți, cât și în titlurile de proprietate al pârâților-reclamanți, toate titlurile având ca punct de pornire Legea nr. 18/1991.
Astfel, prin Titlul de proprietate nr._/09.09.1998 a fost reconstituit autorului reclamanților-pârâți, numitul C. P., suprafața în litigiu, identificată în tarlaua 10, . de 9.736 mp., situată în com. Vărăști, ..
Prin Titlul de proprietate nr._/25.06.1999 și prin Titlul de proprietate nr._/18.12.1998 au fost reconstituite autorilor pârâților-reclamanți, numiții S. D. și D. I., suprafața de 7.538 mp, identificată în tarlaua 24, ., în suprafață de 7.538 mp., respectiv suprafața de 11.343 mp., identificată în tarlaua 24, ., ambele situate în com. Vidra, ., iar conform rapoartelor de expertiză cele două suprafețe se suprapun cu suprafața în litigiu solicitată de reclamanții-pârâți.
Se constată că titlurile de proprietate invocate de părți în privința imobilului în litigiu nu provin de la același autor pentru a avea relevanță dacă părțile au îndeplinit sau nu formalitățile de publicitate imobiliară, astfel că principiul de drept ”qui priori tempore, potior jure” este inaplicabil în cauză.
Astfel, urmează a fi avut în vedere situația dreptului preferabil al autorilor părților, conform principiului ”nemo plus iuris ad alium transfere potest, quam ipse habet”, însă și acesta este inaplicabil în cauză, întrucât toate titlurile de proprietate mai sus menționate au același grad de preferabilitate, fiind emise în virtutea legii, lege care, conform art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție, este egală pentru toți.
Astfel, instanța a dat eficiență faptului că pârâții-reclamanți au posesia imobilului în litigiu, având preferință în compararea titlurilor provenind de la autori diferiți, conform principiului ”in pari causa, melior est causa possidentis”.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea principală, având ca obiect acțiunea în revendicare formulată de reclamanții-pârâți C. I., C. I. și C. C..
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere faptul că nu a fost făcută dovada faptului că titlul reclamanților a fost emis cu încălcarea legii.
Atât timp cât nu s-a probat încălcarea unor norme imperative care să conducă la nulitatea titlului de proprietate mai sus menționat, acestea rămâne valabil încheiat.
Împotriva sentinței civile nr. 6437/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu, reclamanții au formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și admiterea acțiunii, iar, în subsidiar, au solicitat a admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile recurate și, rejudecând, admiterea cererii subsidiare.
În motivare, recurenții au arătat, de îndată ce prima instanță a constatat că unul din titlurile de proprietate este preferabil celuilalt, trebuia să admită acea acțiune pe care a considerat-o întemeiată. Respingând ambele acțiuni, situația este identică cu cea dinaintea demarării acțiunii judiciare, ceea ce echivalează cu o nesoluționare a fondului.
Au mai arătat recurenții că prima instanță nu a arătat despre care titlu de proprietate este vorba, având în vedere că pe terenul revendicat de reclamanți au fost emise titluri de proprietate în favoarea mai multor pârâți.
Cu privire la cererea subsidiară, recurenții au arătat că, respingând cererea principală, prima instanță era obligată să se pronunțe cu privire la cererea subsidiară și anume de obligare a pârâtei P. Județului giurgiu să pună în posesie reclamanții asupra suprafeței de teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate ori la acordarea de măsuri reparatorii.
La data de 23.06.2015, intimatul E. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil și nefondat în ceea ce privește cererea principală, iar, în subsidiar, admiterea recursului și rejudecând cauza, admiterea cererii subsidiare a reclamantului.
Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:
Cu privire la motivul de recurs vizând nesoluționarea fondului cauzei, tribunalul reține caracterul neîntemeiat al acestuia, urmând a-l respinge în consecință. În acest sens, se reține că prima instanță a fost învestită cu o cerere principală având ca obiect revendicare și o cerere reconvențională având ca obiect constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate al reclamanților.
Prima instanță a reținut că titlurile de proprietate invocate de părți în privința imobilului în litigiu nu provin de la același autor pentru a avea relevanță dacă părțile au îndeplinit sau nu formalitățile de publicitate imobiliară, astfel că principiul de drept ”qui priori tempore, potior jure” este inaplicabil în cauză. Astfel, prima instanță a dat eficiență faptului că pârâții-reclamanți au posesia imobilului în litigiu, având preferință în compararea titlurilor provenind de la autori diferiți, conform principiului ”in pari causa, melior est causa possidentis”. Prin urmare, în ce privește cererea principală, prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea principală, având ca obiect acțiunea în revendicare formulată de reclamanții-pârâți C. I., C. I. și C. C..
În ceea ce privește cererea reconvențională, prima instanță a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere faptul că nu a fost făcută dovada faptului că titlul reclamanților a fost emis cu încălcarea legii.
Prin urmare, tribunalul reține că motivarea sentinței civile recurate susține dispozitivul acesteia, astfel încât nu se poate afirma că nu a fost soluționat fondul cauzei.
În ce privește soluția dată cererii reconvenționale, tribunalul reține că recurenții reclamanți nu justifică niciun interes în a formula critici privind soluția pronunțată.
Așadar, respingerea de către prima instanță atât a cererii principale, cât și a cererii reconvenționale nu se constituie într-o nesoluționare a fondului cauzei, soluția pronunțată fiind rezultatul aprecierii probatoriului administrat la dosar.
Referitor la motivul de recurs vizând neindicarea de către prima instanță a titlului de proprietate avut în vedere, reținând că pe terenul revendicat de reclamanți au fost emise titluri de proprietate în favoarea mai multor pârâți, tribunalul reține caracterul nefondat al acestuia, urmând a-l respinge ca nefondat. Sub acest aspect, tribunalul reține că, deși nu este expresă, soluția primei instanțe este implicită, vizând, așadar, pe toți pârâții chemați în judecată, prima instanță reținând că titlurile de proprietate invocate de părți nu provin de la același autor. Prin urmare, se reține de către tribunal că soluția primei instanțe îi privește pe toți pârâții, prima instanță analizând întregul material probator administrat la dosar față de toate părțile.
Privitor la motivul de recurs vizând nepronunțarea primei instanțe asupra cererii subsidiare, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea completatoare aflată la fila 18 dosar fond, reclamanții au solicitat ca, în situația în care nu se va da prevalență titlului de proprietate al acestora, să se dispună obligarea pârâtelor P. județului G. și P. județului I. să pună în posesie reclamanții asupra suprafeței de teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate ori la acordarea de despăgubiri.
Or, cu privire la această cerere subsidiară, prima instanță nu s-a pronunțat, în contextul în care această solicitare se activase ca urmare a respingerii cererii principale, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cererii.
Prin urmare, având în vedere că prima instanță nu a soluționat acest capăt de cerere și pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, tribunalul va admite acest motiv de recurs.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., tribunalul va admite recursul, va casa în parte sentinta civilă recurată în ceea ce priveste cererea subsidiară si va trimite cauza spre rejudecare primei instante sub acest aspect, urmând a fi menținute în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți C. I., C. I., C. C. împotriva sentinței civile nr. 6437/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S. D., D. F., P. JUDEȚULUI I., P. JUDEȚULUI G., S.C. L. G. S.R.L., E. M., E. P., N. L. A., N. M. M., I. M., I. G., BURTUNESCU M., BURTUNESCU M. R..
Casează în parte sentinta civilă recurată în ceea ce priveste cererea subsidiară si trimite cauza spre rejudecare primei instante sub acest aspect.
Mentine în rest dispozitiile sentintei civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2015.
Președinte Judecător Judecător
E. M. O. R. V. A. M. E.
Grefier
L. I.
pentru grefier plecat din instanță
semnează grefierul-șef al Secției civile
Concept red. gref. L.I.
Red. Jud.: EMO/2 ex./21.12.2015
Jud. fond: V. B. M. - Jud. Cornetu
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 6636/2015.... | Expropriere. Sentința nr. 1972/2015. Tribunalul ILFOV → |
|---|
