Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1754/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1754/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 1754/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1754R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.11.2013
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: L. C. C.
JUDECĂTOR: L. G. A.
JUDECĂTOR: E. M. O.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenții reclamanți R. I. B. și A. E. B. și recurentul pârât D. I. împotriva sentinței civile nr. 1855/29.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul R. I. B. personal legitimat cu CI . nr._, CNP_6 și recurentul pârât reprezentat de apărător ales, lipsind recurenta A. E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul R. I. B., depune la dosar dovada imposibilității de prezentare pentru termenul anterior.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau excepții de soluționat Tribunalul acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Recurentul R. I. B., nu solicită probe noi în recurs și solicită să se ia în considerare înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Recurentul pârât prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate în dosarul cauzei.
Tribunalul în temeiul disp. art. 305 raportat la disp. art. 167 încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurentul R. I. B., solicită admiterea recursului și redarea pământului ocupat prin abuz, în suprafață de 12 mp și recunoașterea dreptului că are posibilitatea de grănițuire. Arată că s-a comis un abuz din partea expertului care pretinde că a realizat o expertiză calificată. Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul pârât prin apărător, solicită respingerea recursului. Arată că recursul se bazează doar pe faptul că raportul de expertiză ar fi un fals. Susține că instanța de fond a avut în vedere cele expuse în raportul de expertiză în sensul că nu se poate măsura o latură celelalte laturii fiind necontestate, s-a contestat doar latura din spate care nu a putut fi măsurată. La ultimul termen de judecată recurentul a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză însă a depus doar o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare arătând că se va gândi dacă va formula obiecțiuni la raportul de expertiză. În ceea ce privește imposibilitatea de prezentare la ultimul termen de judecată reclamantul a depus o adeverință medicală care este emisă la o lună de la ultimul termen.
În ceea ce privește propriul recurs, recurentul pârât prin apărător, solicită admiterea acestuia arătând că s-au achitat toate taxele inclusiv onorariul de expertiză care trebuia achitat de către reclamant. Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul R. I. B., solicită respingerea recursului formulat de recurentul pârât. Susține că s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, sens în care i-a trimis intimatului două scrisori. Arată că sentința Tribunalului trebuia dusă la capăt și atunci când s-a hotărât că pârâtul trebuie să se retragă acesta trebuia să o facă. Susține că recursul pârâtului este o malversațiune avocațială.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 31.10.2011 înregistrata sub nr._ reclamanții-pârâți B. R. I., B. A.-E. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant D. J. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunta sa se dispună obligarea pârâtului să-i lase în proprietate și posesie suprafața de 12 mp teren situat în ., ., judetul I., precum și grănițuirea proprietății părților.
În motivarea acțiunii reclamantii au arătat că, litigiul dintre ei si pârât s-a ivit în anul 2002.
Deși pârâtul a fost obligat prin decizia penală nr. 1412/R din 27.09.2004 a Tribunalului Bucuresti să refacă un gard, acesta nu s-a conformat decât parțial ( 90%).
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, și a ridicat excepții ce au fost soluționate motivat de instanță.
Pe fondul cauzei, pârâtul-reclamant a arătat că, acțiunea reclamantului-pârât este lipsită de temei, eventualele minusuri în ceea ce privește proprietate sa, încadrându-se în tolerantele admise de lege, situație în care se află toti proprietari de teren din zonă.
Prin cererea reconvențională pârâtul a arătat că, reclamantul-pârât nu este unicul proprietar al terenului învecinat cu al său, acesta a cumpărat în anul 1973 terenul împreună cu soția sa.
S-a mai arătat de catre pârât că, gardul dintre cele două proprietăți a fost edificat de fostul proprietar, gardul are aceeași structură, același aliniament și aceeași delimitare de pe vremea fostului proprietar de la care a cumpărat, respectiv R. M., gard trasat de fostul proprietar împreună cu reclamantul-pârât, care nu a fost modificat până în prezent.
În anul 2000 a cumpărat cu sotia sa terenul în suprafață de 1030,20 mp și construcția situată pe acest, învecinat la nord cu reclamantii.
Sentință penală din anul 2004 invocată de reclamant a fost pronunțată doar pe baza afirmațiilor reclamantului și a unui martor adus de el, și nu pe baza unei expertize calificate efectuate de un specialist.
Pârâtul a mai arătat că toti vecini au avut probleme la măsurătoare, pentru că cei de la OCPI I. le-a adus la cunostință că toate terenurile au suferit o deplasare și că, de fapt întreaga ., mai ales că în anul în care reclamantul a devenit proprietar măsurătorile se realizau cu ruleta.
Pârâtul nu a putut să edifice gardul pe latura învecinată cu reclamantul, întrucât acesta nu a fost de acord cu nicio propunere.
La dosar părțile au depus titlurile de proprietate pentru suprafețele de teren deținute, reclamantul a depus și decizia penală nr. 1412/R din 27.09.2004 a Tribunalului Bucuresti, sentința civilă nr. 812/2003 a Judecătoriei B., o expertiză extrajudiciară topografică.
În cauză a fost introdusă B. A. E., sotia reclamantului.
La ședința publică din 22.03.2012 s-au încuviințat pentru părti proba cu înscrisuri și expertiza topografică având ca obiective: identificarea proprietăților parților; dacă pârâtul-reclamant ocupă din proprietatea reclamantului-pârât vrea suprafață de teren, cât anume; pe schița întocmită să se stabilească coordonatele suprafaței de teren dacă este cazul; stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul actual și pe un aliniament viitor în situația în care pârâtul-reclamant ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantului-pârât.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de expert A. V. a răspuns obiectivelor stabilite de instanță.
În concluziile raportului s-a retinut că, pârâtul nu ocupă din proprietatea reclamantului, o diferență de 9 mp, aflându-se în proprietatea vecinului din nordul proprietatii acestuia.
Prin acelasi raport s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea partilor.
Prin sentința civilă nr. 1855/29.03.2013, Judecătoria B. a admis în parte acțiunea principală, a admis în parte cererea reconvențională a omoloagat raportul de expertiză efectuat în cauză de expert A. V., raport ce face parte integrantă din prezenta; a stabilit linia de hotar dintre proprietatile părților pe lungul laturii 3-4 pe amplasamentul gardului existent, a obligat reclamantul sa permita paratului sa edifice un gard despartitor, dintre proprietatile partilor pe aliniamentul indicat de expert și a compensat cheltuielile de judecata.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând cererile si materialul probator administrat în cauză, a reținut că, între parti exista o situație litigioasă, fondul acestuia fiind rezolvat în cadrul unui proces penal.
S-a mai reținut faptul că, pârâtul nu ocupă nicio suprafață de teren din proprietatea reclamantului.
F. de cele reținute și în temeiul art. 1169 cod civil a fost respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 12 mp ca neîntemeiat.
Au fost admise cererile părților privind granițuirea proprietăților părților.
Privitor la capătul de cerere din reconvențională, privind obligarea reclamantilor la edificarea unui gard împreună cu pârâtul, acesta nu poate fi primit, în conditiile în care nu se solicita stabilirea unei obligatii ferme în sarcina acestuia.
A fost admis însa capatul de cerere privind obligarea reclamantului să permită pârâtului edificarea unui gard, cererea fiind pertinenta.
Procedând în acest mod, instanța a avut în vedere faptul că, expertiza topografică a stabilit că, pârâtul nu ocupă din proprietatea reclamantului, astfel ca nu se mai impun prea multe comentarii.
Privitor la granițuirea proprietăților art. 584 cod civil dă posibilitatea oricărui proprietar să ceară granițuirea proprietăților părților și în acest caz nu se mai impun comentarii.
Împotriva sentinței civile nr. 1855/29.03.2013, au formulat recurs reclamanții pârâții solicitând admiterea cererii și obligarea pârâtului să rădea suprafața de 12 mp.
În motivarea recursului recurenții reclamanții au arătat că expertiza topografică este un fals, deoarece nu se bazează pe măsurători în teren.
S-a mai invocat faptul că la ultimul termen de judecată instanța nu a încuviințat cererea de amânarea a cauzei din motive medicale, cerere formulată de reclamanți și astfel nu le-a dat acestora posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză.
Recursul nu a fost motiva în drept.
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru de 32,75 lei și timbru judiciar de 2 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 1855/29.03.2013 a formulat recurs și pârâtul reclamant solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul obligării reclamanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar și menținerea celorlalte dispoziții ale instanței de fond.
În motivarea recursului, recurentul pârât reclamant a arătat că ambele părți au solicitat proba cu expertiza topo, având în vedere că reclamanții – pârâți au dorit să folosească o expertiză extrajudiciară care le-a fost respinsă, însă reclamanții pârâți au arătat că nu doresc să achite expertiza motiv pentru care costurile acesteia au fost suportate de pârâtul reclamant.
Recurentul pârât reclamant a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică în ceea ce privește compensarea cheltuielilor de judecată întrucât doar el a suportat costurile procesului constând în onorariul necesar efectuării expertiză și onorariul de avocat.
În drept au fost invocat disp. art. 299-316 C. proc. civ.
La data de 02.06.2013, recurenții reclamanți au depus note de ședință prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul pârât reclamant.
În motivare au arătat că nu înțeleg să suporte costurile unei expertize ale cărei concluzii nu sunt relevante și nu reflectă adevărul.
Examinand recursurile formulate, tribunalul retine urmatoarele:
Cu privire la recursul declarat de reclamantii parati, se observa ca acesta este nefondat, urmand a fi respins, conform art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Prin raportul de expertiza intocmit de expert A. V., s-a stabilit ca paratul reclamant ocupa o suprafata de 63, 3 mp mai mare decat cea cumparata si mentionata in documentatia cadastrala, suprafata ce nu provine de la partile adverse din prezentul litigiu, vecinii de la nord ai paratului reclamant, ci de la vecinii de la sud si de la est.
Raportul de expertiza a fost intocmit pe baza masuratorilor din teren si a inscrisurilor puse la dispozitie de parti, aspect ce reseie din cuprinsul raportului.
Partile reclamante parate au formulat obiectiuni cu privire la concluziile expertului, obiectiuni incuviintate de prima instanta prin incheierile de sedinta din datele de 06.09.2012 si 20.12.2012, expertul mentionand in completarea raportului de expertiza ca s-au efectuat masuratori si pe latura de est a proprietatii, ca urmare a accesului permis de reclamantul parat, concluziile raportului initial fiind mentinute, in sensul neocuparii de catre paratul reclamant a unei suprafete de teren din proprietatea reclamantilor parati.
Prin urmare, se va inlatura sustinerea partilor recurente privind efectuarea raportului de expertiza, in lipsa masuratorilor la fata locului.
Nu poate fi retinut nici argumentul conform caruia raportul de expertiza este un fals, in conditiile in care paratile nu au aratat in ce consta falsul, in plus criticile lor vizeaza concluziile raportului de expertiza cu referire la cererea de revendicare, critici ce au facut obiectul analizei expertului si instantei de fond.
In ceea ce priveste incalcarea dreptului la aparare, prin respingerea cererii de amanare, formulata de parte la data de 18.03.2013, se constata ca in mod corect cererea a fost respinsa ca neintemeiata, in conditiile art. 156 din Codul de procedura civila, avand in vedere ca partile nu au dovedit motivele medicale invocate si au beneficiat anterior de amanarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentatului conventional (incheierea de sedinta din data de 16.02.2012).
Se mai retine de tribunal ca nu se opune cu autoritate de lucru judecat, in prezentul litigiu, decizia penala nr. 1412R/27.09.2004, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia I Penala, nefiind incidente dispozitiile art. 22 din Codul de procedura penala, avand in vedere ca prin aceasta hotarare nu s-a determinat ca paratul reclamant ocupa o suprafata de 12 mp din terenul reclamantilor parati.
Nu poate fi avut in vedere nici raportul de expertiza extrajudiciara intocmit de expert A. M., avand in vedere ca acesta a fost efectuat ., concluziile raportului fiind contrazise de expertiza tehnica judiciara efectuata in speta.
Cu privire la recursul formulat de paratul reclamant, se retine ca acesta este fondat, urmand a fi admis, conform art. 312 alin. 1, 3, 304 pct. 9, 274 din Codul de procedura civila.
In mod gresit prima instanta a procedat la compensarea in totalitate a cheltuielilor de judecata, conform art. 276 din Codul de procedura civila, in conditiile in care onorariul de expert a fost achitat de paratul reclamant (fila 70 dosar fond), parte care a depus si dovada cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocat in cuantum de 1500 de lei (fila 177 dosar fond).
Avand in vedere admiterea in parte a cererii principale, precum si obligatia partilor de a contribui in mod egal la cheltuielile privind granituirea, prin raportare la dispozitiile art. 560 din Codul civil (art. 548 din Codul civil din 1864), ale art. 274, 276 din Codul de procedura civila, va fi modificata in parte sentinta recurata, in sensul ca vor fi obligati reclamantii parati la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre paratul reclamant.
Vor fi mentinute in rest celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Constatand culpa procesuala a recurentilor reclamanti parati, conform art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila, vor fi obligati acestia la plata sumei de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata recurs catre recurentul parat reclamant, cheltuieli reprezentate de onorariu avocat – chitanta nr. 95/05.11.2013 (fila 55 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenții reclamanți pârâți R. I. B. și A. E. B. împotriva sentinței civile nr. 1855/29.03.2013 D. I. împotriva sentinței civile nr. 1855/29.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de recurentul pârât reclamant D. I. împotriva sentinței civile nr. 1855/29.03.2013, D. I. împotriva sentinței civile nr. 1855/29.03.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă reclamanții pârâți la plata sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către pârâtul reclamant.
Menține în rest sentința recurată.
Obligă recurenții reclamanți pârâți la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs către recurentul pârât reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2013
Președinte Judecător Judecător
L. C. C. L. GEANINAANTONESCU E. M. O.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: LCC/2exemplare
Jud.fond: C. A. - Jud.B.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 268/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1815/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
