Revendicare imobiliară. Decizia nr. 30/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-03-2012 în dosarul nr. 30/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 30A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.03.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. L. C.
GREFIER T. S.
Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de apelanții V. D. și V. Z. împotriva sentinței civile nr. 4086 din data de 12.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații P. D. Ș., P. O., B. O. V. și E. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații P. D. Ș. și P. O., reprezentați prin avocat C. A.-M. cu împuternicire avocațială la fila 28 din dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că apelanții au depus la dosarul cauzei dovada achitării timbrajului și o cerere precizatoare în 5 exemplare, după care:
Nemaifiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Intimații P. D. Ș. și P. O., prin apărător, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În baza art. 167 coroborat cu art. 305 Cod procedură civilă, tribunalul încuviințează pentru toate părțile proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul costată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Intimații P. D. Ș. și P. O., prin apărător, solicită instanței respingerea apelului, arătând că instanța de fond, în mod corect și pe larg a motivat și a respins acțiunea, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de fata, constata următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4086 din data de 12.09.2011, Judecătoria B. a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamanții V. D. și V. Z. în contradictoriu cu pârâții P. D. Ș., P. O., B. O. V. și E. A. ca neîntemeiată și a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 13.08.2010, sub nr._, reclamanții V. D. și V. Z. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. D. Ș., obligarea acestuia din urmă să-și desființeze rigola de scurgere și trotuarul, ambele cu o lățime de 1,10 m., construite pe o lungime de 1027 m. din terenul limitrof, de 15,27 m. lungime; să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie întregul imobil format din terenul sub formă de curte situat între casa cu nr. cadastral 273/1.0.1 și casa cu nr. cadastral 273/2, înscrise în C.F. nr. 148 a localității Mogoșoaia; restituirea de către pârât a porțiunii deținute fără drept din terenul limitrof, despăgubirea reclamanților pentru lipsa de folosință a terenului, cât și pentru plata impozitului pentru perioada cuprinsă între luna iunie 2003 și până la soluționarea irevocabilă a prezentei cereri, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză în specialitatea topografie.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
La data de 22.11.2010 reclamanții au depus cerere de modificare a cererii de chemare în judecată în sensul că la acest moment instanța rămâne învestită numai cu soluționarea cererii de revendicare(filele 13,14).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 8 lei + 8 lei și timbru judiciar de 0,60 lei.
La data de 06.12.2010 reclamanții au depus la dosar cerere de modificare a cererii introductive de instanță și a cererii de modificare formulate ulterior, prin care au solicitat chemarea în judecată a altor persoane, respectiv a numiților P. O., B. O. V., E. A. (filele 22-27).
Potrivit primului capăt al cererii modificatoare a acțiunii reclamanților, instanța de fond a fost învestită cu cererea reclamantului de obligare a pârâtului la respectarea promisiunii făcută în 2003 de cumpărare a unui teren în suprafață de 10,27 m.p.; al doilea capăt al cererii reclamanților are ca obiect obligarea pârâților la desființarea trotuarului și a rigolei de scurgere a apelor pluviale și revendicarea unei porțiuni a terenului limitrof. Au mai solicitat reclamanții obligarea pârâților la desființarea sau retragerea la o distanță corespunzătoare față de linia de hotar a garajului, astfel încât cei dintâi să aibă posibilitatea de a edifica gardul despărțitor și ultimul capăt al cererii modificatoare privește obligarea pârâților la încheierea unui act adițional la înscrisul intitulat “promisiune de constituire a unui drum de servitute” sau la constatarea nulității absolute a acestui înscris.
În susținerea cererii a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 28-32,41-105,111-179).
La data de 06.04.2011 reclamanții au depus la dosar, prin Serviciul Registratură, notă de ședință (filele 181,182) și la data de 18.04.2011, au depus la dosar, cerere de conexare a dosarului_ la prezentul dosar, precizare la acțiune, înscrisuri (filele 260-271).
Sub aspectul probatoriului, în cauză au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri și interogatoriu.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 87 din data de 6 februarie 1998 la BNP G. C., reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în localitatea Mogoșoaia, .. 18, județul I., compus din teren în două parcele, în suprafață totală de 1.590 m.p.. Prin înscrisul autentificat cu nr. 242/29.08.2006 (fila 28), reclamanții s-au obligat să îi permită accesul pârâtului pe terenul proprietatea lor. În temeiul acestui înscris a fost pronunțată la data de 9.12.2009 sentința civilă nr. 6113 în dosarul nr._ al Judecătoriei B., prin care au fost obligați reclamanții din cauză să îi permită pârâtului trecerea pe drumul de servitute situat pe latura nordică a proprietății celor dintâi.
Potrivit primului capăt al ultimei cereri modificatoare a acțiunii reclamanților (fila 325), instanța de fond a fost învestită cu cererea reclamantului de obligare a pârâtului la respectarea promisiunii făcută în 2003 de cumpărare a unui teren în suprafață de 10,27 m.p.. În cauză, în condițiile în care sarcina probei le revenea reclamanților conform art. 1169 Cod civil, aceștia nu au făcut dovada că pârâtul le-ar fi făcut o astfel de promisiune, deși aceștia au avut posibilitatea de a administra probe în acest sens, fiindu-le încuviințată proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Al doilea capăt al cererii reclamanților a avut ca obiect obligarea pârâților la desființarea trotuarului și a rigolei de scurgere a apelor pluviale și revendicarea unei porțiuni a terenului limitrof. Instanța de fond a respins ca neîntemeiată și această cerere, în condițiile în care la întrebarea nr. 7 din interogatoriul care i s-a administrat reclamantul a răspuns că pârâții nu dețin vreo rigolă de scurgere a apei pluviale sau vreun trotuar pe terenul proprietatea reclamanților.
În privința cererii reclamanților de obligare a pârâților la desființarea sau retragerea la o distanță corespunzătoare față de linia de hotar a garajului, astfel încât cei dintâi să aibă posibilitatea de a edifica gardul despărțitor, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, reținând că, în cauză, reclamanții nu au făcut dovada faptului că modul de amplasare a garajului i-ar împiedica la edificarea acestui gard, iar din răspunsul reclamantului V. D. la întrebarea nr. 8 din interogatoriul formulat de pârâți, reiese că amplasamentul acestei construcții nu conduce la imposibilitatea edificării acestui gard despărțitor.
Ultimul capăt al cererii modificatoare a privit obligarea pârâților la încheierea unui act adițional la înscrisul intitulat “promisiune de constituire a unui drum de servitute” sau la constatarea nulității absolute a acestui înscris. În ceea ce privește prima cerere, instanța de fond a considerat că este vădit neîntemeiată întrucât încheierea actelor juridice este reglementată de principiul libertății de voință a părților contractante, ceea ce înseamnă că o persoană nu poate fi obligată la încheierea unui act juridic în absența unui consimțământ valabil al acesteia, conform art. 948 pct. 2 Cod civil. Referitor la cererea de constatare a nulității absolute a actului menționat, instanța de fond a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei cauze imorale, din modul de motivare a cererii reclamanților nereieșind existența acestei cauze de nulitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor 480, 610 și 968 Cod civil, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și precizată, a fost respinsă ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere soluția dată cererii principale, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, apelanții au formulat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului I. - Secția Civilă, la data de 07.12.2011.
Apelanții au arătat că instanța de fond nu a respectat întocmai dispozițiile dispozițiile Codului de procedură civilă, referitoare la încercarea de soluționare amiabilă a cauzei, de a solicita părților lămuriri și explicații, de a stărui prin toate mijloacele legale pentru prevenirea oricărei greșeli în aflarea adevărului, la încercarea de împăcare a părților.
Au mai arătat apelanții că, deși au solicitat proba cu expertiză topografică și cercetarea la fața locului, aceastea au fost respinse de instanță, precum și că instanța nu a socotit refuzl pârâților de a se prezenta la interogatoriu ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în favoarea acestora.
De asemenea, au arătat apelanții că instanța de fond a reținut în mod greșit că cererea introductivă nu a fost motivată în drept, aceasta fiind întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil.
Apelanții au criticat hotărârea atacată în sensul că prin cererea modificatoare din data de 06.12.2010 nu au solicitat chemarea în judecată a altor persoane. De asemenea, au învederat că nu au renunțat la capetele de cerere formulate inițial.
Apelanții au mai arătat că pârâții nu au dreptul de acces și pe sub geamurile acestora, cu tot felul de automobile care le trepidează casa și că în mod greșit prima instanță a respins cererea în condițiile în care trotuarul și rigola de scurgere a apei pluviale, desființarea și retragerea la o distanță corespunzătoare față de linia de hotar a garajului fac obiectul cererii de chemare în judecată.
Apelanții au criticat și soluția de respingere a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la încheierea unui act adițional la promisiunea de constituire a unui drum de servitute, în condițiile în care pârâții și alte persoane se folosesc de drumul de servitute.
Față de capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului intitulat ,,promisiune de constituire de drum de servitute’’, apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a constatat că în cauză nu se face dovada unei cauze imorale, în condițiile în care la dosar sunt anexate înscrisuri suficiente în acest sens.
Astfel, au considerat apelanții că judecarea cauzei a fost făcută cu rea credință și în mod superficial, iar judecătorul care a soluționat cauza a consemnat în fals răspunsurile la interogatoriu și nu a analizat obiecțiunile și competența.
În drept, apelanții au invocat prevederile art. 282-298 Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând apelul formulat prin raportare la motivele invocate, tribunalul constată următoarele:
1. Cu referire la motivul de apel vizând nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la încercarea de soluționare amiabilă a cauzei, la solicitarea de lămuriri și explicații părților, la stăruința prin toate mijloacele legale pentru prevenirea oricărei greșeli în aflarea adevărului și la încercarea de împăcare a părților, tribunalul reține caracterul nefondat al acestuia, urmând a-l respinge.
În acest sens, tribunalul reține că aspectele invocate de apelanți sunt garanții ale principiului rolului activ al judecătorului, principiu respectat pe deplin în cauză de către judecătorul de primă instanță. Astfel, din actele și lucrările dosarului nu rezulta niciun indiciu care să determine instanța să încerce soluționarea pe cale amiabilă a litigiului. În plus, nimic nu-i împiedica pe apelanții reclamanți să încerce împăcarea pe cale extrajudiciară cu intimații pârâți, apelarea la instanța de judecată trebuind să reprezinte un mijloc de valorificare a drepturilor subiective încălcate, iar nu un demers vexatoriu și dilatoriu.
Referitor la aspectul privind modul de conducere a procesului, tribunalul reține că prima instanță a respectat întru-totul toate garanțiile procesuale și a administrat toate probele pertinente și concludente în dezlegarea cauzei, prin raportare la obiectul și motivarea cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, tribunalul reține că principiul care guvernează procesul civil este cel al disponibilității, care presupune că părțile sunt acelea care dispun de obiectul procesului, iar principiul rolului activ al judecătorul nu poate și nu trebuie să prevaleze asupra disponibilității.
2. Privitor la cel de-al doilea motiv de apel referitor la respingerea de către prima instanță a probei cu expertiză topografică și a solicitării de efectuare a unei cercetări la fața locului, tribunalul reține că, la termenul de judecată din data de 30.05.3011, reclamanții au solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâților. Momentul procesual al propunerii probelor se circumscrie pe deplin principiului disponibilității care guvernează procesul civil, astfel încât apelanții reclamanți nu pot invoca propria turpitudine prin greșita conducere a propriului proces.
În plus, tribunalul observă că proba cu expertiză topografică și cercetarea la fața locului au fost solicitate prin înscrisul aflat la filele 181-182 din dosar, însă, față de teza probatorie propusă de reclamanți, respectivele mijloace de probă nu erau nici pertinente și nici concludente în dezlegarea cauzei. În acest sens, se reține că probele se raportează exclusiv la obiectul și motivarea cererii de chemare în judecată, or, împrejurările pe care reclamanții urmăreau să le dovedească prin mijloacele de probă în discuție nu se circumscriau pretențiilor deduse judecății, ci excedau cadrului procesual stabilit prin cererile succesive de modificare a obiectului cererii.
Nici susținerea vizând nesocotirea de către prima instanță a refuzului pârâților de a se prezenta la interogatoriu ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în favoarea acestora, tribunalul reține că, pentru a deveni incidentă prezumția reglementată de dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă era necesar ca reclamanții să administreze și alte probe cu care aceasta să se coroboreze. Prezumția trasă din faptul refuzului pârâților de a se prezenta la interogatoriu nu poate face dovadă prin ea însăși în lipsa altor probe cu care să se coroboreze. Or, procedând la coroborarea acestei prezumții cu celelalte probe administrate la dosar, tribunalul reține că apelanții reclamanți nu au reușit să facă dovada pozitivă a susținerilor acestora.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge acest motiv de apel ca nefondat.
3. Referitor la cel de-al treilea motiv de apel privind greșita reținere de către prima instanță a împrejurării că cererea introductivă nu a fost motivată în drept, aceasta fiind întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, tribunalul reține caracterul neîntemeiat al acestuia, față de faptul că mențiunea din cuprinsul considerentelor hotărârii apelate vizează cererea introductivă de instanță, iar nu cererile ulterioare de modificare a cererii de chemare în judecată.
Or, verificând dosarul cauzei se observă că reclamanții nu au indicat în cuprinsul cererii introductive niciun temei de drept, astfel încât susținerile apelanților sunt nefondate, urmând a fi respinse.
4. Cu privire la motivul de apel vizând greșita reținere a instanței de fond în sensul că, prin cererea modificatoare din data de 06.12.2010, reclamanții ar fi solicitat chemarea în judecată a altor persoane, tribunalul reține caracterul nefondat al acestuia, reținând că această consemnare în cuprinsul considerentelor sentinței apelate este doar o eroare materială și nicidecum un considerent hotărâtor în dezlegarea cauzei.
Pentru aceste motive, tribunalul va respinge și acest motiv de apel.
5. Referitor la motivul de apel vizând reținerea de către instanța de fond a faptului că reclamanții au renunțat la capetele de cerere formulate inițial prin cererile modificatoare, tribunalul reține caracterul neîntemeiat al acestuia, urmând a-l respinge în consecință. În acest sens, se reține că, din actele și lucrările dosarului, rezultă că, prin cererile succesive de modificare a cererii de chemare în judecată, reclamanții au modificat obiectul cererii introductive de instanță, astfel încât aceștia nu pot susține cu temei menținerea în continuare și a capetelor de cerere introductive de instanță.
Un asemenea demers procesual ar fi presupus formularea de către reclamanți a unei cereri completatoare, prin care, alături de capetele inițiale de cerere, aceștia să adauge și alte petite noi. Or, în cauză, se observă, că reclamanții au înțeles să-și modifice cadrul procesual, aceasta însemnând o înlocuire a capetelor de cerere inițiale.
6. Cu privire la motivul de apel vizând greșita soluționare a cauzei pe fond, tribunalul reține că, față de dispozițiile art. 1169 din Codul civil de la 1864, reclamanții nu au reușit să facă dovada susținerilor lor, deși sarcina probei le revenea.
Astfel, referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la desființarea trotuarului și a rigolei de scurgere a apelor pluviale și revendicarea unei porțiuni a terenului limitrof, tribunalul reține că reclamanții nu au administrat dovezi pe aspectul că pârâții ar aduce atingere în vreun fel drepturilor reclamanților. În privința cererii de obligare a pârâților la desființarea sau retragerea la o distanță corespunzătoare față de linia de hotar a garajului, astfel încât cei dintâi să aibă posibilitatea de a edifica gardul despărțitor, tribunalul constată, de asemenea, că, în cauză, reclamanții nu au făcut dovada faptului că modul de amplasare a garajului ar aduce atingere în vreun fel drepturilor reclamanților. Or, prin intermediul acțiunilor în justiție, reclamanții au posibilitatea de a-și valorifica diferite drepturi subiective cu privire la care se susține că au fost încălcate ori nesocotite. În ipoteza în care nu reușesc să facă proba alegațiilor acestora, cererea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, nefiind îngăduit ca mijloacele procedurale să fie utilizate în alt scop decât cel pentru care au fost recunoscute de lege.
Reținând, așadar, că reclamanții nu au probat temeinicia susținerilor lor, tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
7. În privința motivului de apel privind soluția de respingere a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la încheierea unui act adițional la promisiunea de constituire a unui drum de servitute, tribunalul reține că prima instanță a analizat acest capăt de cerere prin raportare la principiile legale care guvernează formarea valabilă a consimțământului părților la încheierea unui act juridic, reținând în mod legal și temeinic că acesta nu poate lua naștere în mod valabil decât în baza manifestării de voință a părților contractante, liberă și neviciată.
Consimtamantul nu poate fi analizat decât ca pe o prestatie a obiectului unei obligatii civile intuitu personae si nu poate fi raportat decât in sens de element structural al actului juridic la institutia formarii valabile a acestui act. Înlocuirea exteriorizarii vointei interne a persoanei debitorului la formarea valabila a actului juridic nu este realizabila in cauza, deoarece consimtamantul, ca si element de structura intuitu personae al vointei juridice si individuale, nu a fost exprimat in mod liber si constient. Astfel, în cauza, nu este posibila exteriorizarea acestei vointe, in baza autorizarii instantei, nefiind vorba despre existenta acelei concordante intre vointa interna, reala a debitorului si vointa declarata, exteriorizata in locul si in numele acestuia, de catre creditori, potrivit propriului interes al acestora.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge acest motiv de apel ca nefondat.
8. Cu privire la motivul de apel vizând greșita soluționare a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului intitulat ,,promisiune de constituire de drum de servitute’’, tribunalul reține că reclamanții nu au dovedit incidența niciunui motiv de nevalabilitate a acestuia, deși aveau această obligație în condițiile art. 1169 din Codul civil.
Prin urmare, în lipsa invocării și dovedirii vreunui motiv de nevalabilitate a actului juridic menționat, tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub acest aspect.
Față de toate considerentele anterioare, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1Cod procedură civilă, tribunalul va obliga apelanții la plata către intimații P. D. Ș. și P. O. a sumei de 1.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat conform chitanței nr. 602/20.03.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții V. D. și V. Z., ambii domiciliați în Mogoșoaia, . nr. 18, jud. I. împotriva sentinței civile nr. 4086 din data de 12.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații P. D. Ș. și P. O., ambii domiciliați în Mogoșoaia, . nr. 18, jud. I., B. O. V., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 1 și E. A., cu domiciliul în București, sector 3, ., ., . și reședința în comuna Mogoșoaia, .. 10, județul I., ca nefondat.
Obligă apelanții la plata către intimații P. D. Ș. și P. O. a sumei de 1.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR E. M. O. L. C. C.
GREFIER
T. S.
| ← Evacuare. Decizia nr. 247/2012. Tribunalul ILFOV | Partaj judiciar. Hotărâre din 14-01-2013, Tribunalul ILFOV → |
|---|
