Revendicare imobiliară. Hotărâre din 26-11-2012, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-11-2012 în dosarul nr. 845/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 845 R
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2012
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător E. M. O.
Judecător A. D.
Grefier M. P. M.
Pe rol judecarea recursului civil formulat împotriva sentinței civile nr. 1991 pronunțată la data de 06.04.2012 de Judecătoria B., privind pe recurenta S. Ghiorghița în contradictoriu cu intimații H. R., S. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul - reclamant H. R. prin apărător, care depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2012, lipsă fiind recurentul – pârât și intimatul – pârât S. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului faptul că recurentul – pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 38 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Intimatul – reclamant prin apărător învederează tribunalului că recurentul – pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici nu a depus la dosar motivele de recurs pentru a fi comunicate intimaților.
Tribunalul dispune lăsarea dosarului la ordine, pentru a da posibilitate recurentului – pârât să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La a doua strigare a cauzei se prezintă intimatul - reclamant H. R. prin apărător, lipsă fiind recurentul – pârât și intimatul – pârât S. M..
Tribunalul, având în vedere faptul că recurentul – pârât nu s-a prezentat în instanță și nici nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, pune în discuție excepția netimbrării căii de atac.
Intimatul – reclamant prin apărător solicită admiterea excepției de netimbrare, cu cheltuieli pe cale separată.
Tribunalul reține cauza spre soluționarea excepției de netimbrare a căii de atac.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ , reclamantul H. R., a chemat în judecată pe pârâții S. GHIORGHIȚA și S. I., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 52 m.p. situat în comuna D., .; evacuarea pârâților de pe terenul mai sus menționat; obligarea pârâților să participe la refacerea gardului despărțitor dintre terenul proprietatea reclamantului din comuna D., ., Județul I. și terenul proprietatea pârâților, situat în comuna D., ., județul I., sau autorizarea reclamanților de a reface gardul pe socoteala pârâților ; stabilirea liniei de hotar (grănițuirea) dintre terenul proprietatea reclamantului și terenul proprietatea pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este titularul dreptului de proprietate supra imobilului teren în suprafață de 3.065 mp situat în comuna D. ., județul I., conform Titlului de Proprietate nr. 4061 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor - I., la data de 12.10.1993.
Pe acest teren, a edificat o construcție casă de locuit - cu o suprafață construită de 122 mp ridicată în baza autorizației de Construire nr.1/14.01.1994, precum și a procesului-verbal de terminarea lucrărilor nr. 12/06.03.2008.
In prezent, atât pentru terenul mai sus menționat cât și pentru construcția edificată pe acesta, a deschis rol fiscal, plătind taxe și impozite, fiind cunoscut și recunoscut ca și proprietar.
O porțiune de teren, de 52 mp din proprietatea subsemnatului reclamant este ocupată în mod abuziv de către pârâți.
In aceste condiții, o problemă ce trebuie rezolvată este aceea a gardului despărțitor. Este evident că o proprietate nu poate fi administrată corespunzător dacă nu este îngrădită. Dar nu a putut obține concursul vecinilor pentru plasarea unor semne pe linia de demarcație și edificarea unui gard. Ba, mai mult, toate încercările sale de a plasa asemenea semne au fost ignorate de către pârâți, deși linia de demarcație a proprietăților astfel cum aceasta rezultă din documentațiile cadastrale întocmite pentru fiecare dintre acestea este foarte clară și nu lasă loc de interpretări.
A luat legătura cu aceștia în numeroase rânduri aducându-le la cunoștință acest fapt, însă, deși inițial au promis că vor fi de acord cu remedierea problemei ivite, ulterior, au manifestat un refuz categoric, fără a prezenta însă un motiv care să le justifice atitudinea.
In condițiile imposibilității de a obține o înțelegere cu familia S., pârâții din prezenta cauză, formularea prezentei cereri a reprezentat unica soluție.
În dovedirea acțiuni, reclamantul a depus la dosarul cauzei, Titlul de proprietate nr. 4061/1993, încheierea de intabulare în cartea Funciară .
Reclamantul și-a precizat cererea, în sensul că a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului.
Pârâții au depus întâmpinare, ridicând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ( excepție ce a fost respinsă motivat de instanță), pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantul și-a construit casa chiar pe hotarul dintre proprietăți, fără a obține acordul lor prealabil.
Pârâții au depus la dosar Titlul de Proprietate nr._/1995, acte de stare civilă .
Pentru ambele părți, s-au încuviințat proba cu acte și expertiză topometrică, având ca obiective: identificarea suprafețelor deținute de părți ; dacă pârâții ocupă din proprietatea reclamantului vreo suprafață de teren ; stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților .
Expertiza efectuată în cauză de expertul B. G., a fost contestată de reclamant, ulterior acesta fiind înlocuit cu expertul D. G..
Raportul de expertiză întocmit de acest expert nu a fost edificator, fiind încuviințate obiecțiunile reclamantului, căruia i-au fost puse la dispoziție și actele în baza cărora s-au emis Titlurile de Proprietate de către Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 .
Constatându-se din nou că, expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, a fost desemnat un nou expert, N. S. .
Raportul de expertiză efectuat de noul expert desemnat, a stabilit că, reclamantul deține cu 17 m.p. mai puțin decât suprafața pentru care deține Titlul de Proprietate. Se mai reține faptul că, pârâții dețin pe latura opusă, încă o suprafață de teren, fără acte, aceasta neavând nici o legătură cu proprietatea reclamantului .
Întrucât, expertul a răspuns cu prisosință obiectivelor stabilite de instanță, instanța a respins obiecțiunile, la obiecțiuni formulate de reclamant .
S-a stabilit de asemenea noul hotar dintre proprietățile părților, ca urmare a includerii suprafeței de 17 m.p. în proprietatea reclamantului .
Prin sentința civilă pronunțată în cauză s-a admis în parte acțiunea reclamantului, pârâții au fost obligați să lase în proprietate și posesie reclamantului suprafața de 17 m.p. teren, s-a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâților de pe teren, pârâții au fost obligați să contribuie cu 1/2 din valoarea gardului ce va fi edificat între proprietățile părților, s-a stabilit hotarul dintre proprietățile părților pe aliniamentul 9 -137.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, proprietățile părților se învecinează pe o latură, proprietatea reclamantului fiind mai mică cu 17 m.p. decât cea pentru care deține acte de proprietate.
Această suprafață, se regăsește în proprietatea pârâților, care, deși dețin o suprafață de teren cu mult mai mare decât cea din Titlu de Proprietate, nu are legătură cu proprietatea reclamantului.
Față de cele reținute și în baza art. 480, 492 cod civil acțiunea a fost admisă în parte, și a fost fi omologată expertiza efectuată în cauză de expertul N. S..
Pârâții asu fost obligați, să lase reclamantului în proprietate și posesie suprafața de 17 m.p. teren, identificat în raportul de expertiză, făcându-se dovada că, acesta este deținut fără drept de respectivii, conform actelor depuse la dosar.
Întrucât, acțiunea reclamantului este în revendicare, iar între părți nu există vreun contract de închiriere care să justifice o evacuare, capătul de cerere prin care s-a solicitat acest lucru, a fost respins
Hotarul dintre părți, chestiune pe care orice proprietar o poate solicita, va fi stabilit pe aliniamentul stabilit de expert, conform schiței anexă nr. 1 care face parte integrantă din prezenta .
În aceeași ordine de idei, pârâții au fost obligați să contribuie cu ½ din valoarea gardului ce urmează a fi edificat .
Privitor la cererea completatoare (obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință), va fi respins acest capăt de cerere .
Reclamantul, nu a precizat în ce anume constă acest prejudiciu, neindicând măcar modul in care i-a fost creat (de exemplu contravaloarea culturilor agricole ce le-ar fi putut obține pe teren).
Mai mult, reclamantul nu a solicitat probe sub acest aspect, astfel că, cererea este lipsită de suport .
Urmează ca, pârâții să fie obligați la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând ½ din onorariul de expert .
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul S. Ghiorghița a formulat recurs prin care solicită admiterea acestuia.
În motivarea cererii, recurentul – pârât arată că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond i-a respins proba cu interogatoriu și martori prin care dorea să dovedească existența semnelor ce atestă vechiul hotar dintre proprietățile părților. De asemenea, arată faptul că reclamantul a ignorat dispozițiile instanței de fond, cu privire la depunerea de înscrisuri, pentru a ascunde faptul că titlul său de proprietate este de fapt un contract de vânzare – cumpărare pentru o suprafață mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate.
De asemenea, instanța de fond în mod în mod nejustificat i-a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și a admis cererea în revendicare pentru suprafața de 17 mp, în loc de 0,8 mp.
Cererea se întemeiază pe dispoz. art. 299 – 316 Cod proc. civilă.
Cererea nu este legal timbrată.
Examinând excepția de netimbrare invocată, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.”
Recurentul nu a achitat taxa de timbru și timbrul judiciar în momentul depunerii cererii de recurs, astfel că prin rezoluție, s-a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 38 lei și timbrul judiciar de 1,5 lei, astfel cum aceste taxe sunt prevăzute de art. 11 alin. 1 teza a doua, art. 2 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Instanța reține că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel încât față de prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, conform cărora „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii sau acțiunii” și ale art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995, urmează să admită excepția de netimbrare și să anuleze cererea de recurs ca netimbrată.
Va lua act că intimatul H. R. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării.
Anulează recursul formulat de recurentul – pârât S. GHIORGHIȚA în contradictoriu cu intimații H. R., S. M., împotriva sentinței civile nr. 1991 pronunțată la data de 06.04.2012 de Judecătoria B., ca netimbrat.
Ia act că intimatul H. R. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2012.
Președinte, L. C. C. | Judecător, E. M. O. | Judecător, A. D. |
Grefier, M. P. M. |
Red. LC/ex. 2/14.12.2012
M.M. 12 Decembrie 2012
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 507/2012. Tribunalul ILFOV | Legea 10/2001. Sentința nr. 1787/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
