Revendicare imobiliară. Hotărâre din 28-01-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 288/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.288R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: C. C. M.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta pârâtă P. M. împotriva sentinței civile nr.1970/18.03.2013, pronunțată de Judecătoria, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. G. și C. M. C., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu reclamanții C. G. și C. M. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâta P. M., obligarea acesteia să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 62,69 mp, situate în Popești Leordeni T90, . să ridice construcția și gardul edificate fără drept pe terenul acestora și obligarea acesteia la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au dobândit în anul 2007 prin cumpărare terenul de 292 mp, de la autorii CIACHI M. și CIACHI C., aceștia au dobândit terenul printr-un act de partaj voluntar 271/2007, iar pârâta de asemenea tot prin același act de partaj a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 600 mp, lotul 2.
Ulterior, pârâta a desființat țărușii existenți între proprietăți și a intrat în interiorul proprietății reclamanților, ocupând 62,69 mp.
În drept au fost invocate disp. art. 480 C. Civil.
În susținerea cererii s-au depus contractul de vânzare cumpărare nr. 3044/2007, actul de partaj voluntar nr. 271/2007, încheierea de intabulare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică de specialitate, fiind efectuat raportul de expertiză de expertul C. V. T..
Prin sentința civilă nr. 1970/18.03.2013, Judecătoria Cornetu a admis în parte acțiunea, a obligat pârât să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 51 mp, așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză; a obligat pârâta să ridice construcția și gardul edificat pe suprafața ocupată; a obligat pârâta la 50 lei/zi daune cominatorii; a obligat pârâta la 1000 lei cheltuieli reprezentând onorariu expertiză.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Acțiunea în revendicare, este acțiunea prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Regula înscrisă în art. 1169 C. civ. potrivit căreia cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, este valabilă și în materia dovedirii dreptului de proprietate. Reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pozitivă în sensul că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. Pârâtul are o poziție pasivă în favoarea lui operând o prezumție de proprietate dedusă din simplul fapt al posesie.
Instanța de fond a reținut că reclamanții, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3044/2007 au făcut dovada faptului că terenul revendicat le aparține, acesta fiind identificat prin expertiza de specialitate.
Astfel potrivit măsurătorilor efectuare de expert, pârâta ocupa din terenul reclamanților doar 51 mp, cu construcția locuință edificată de aceasta.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii instanța de fond a apreciat suma solicitată ca fiind nejustificat de mare în raport de obiectul cauzei, astfel că a admis în parte aceste capăt de cerere, în sensul reducerii sumei la 50 de lei/zi de întârziere.
Împotriva sentinței civile nr. 1970/18.03.2013, a formulat apel pârâta admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond respingerea acțiunii.
Primul motiv de apel invocat se referă la faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a avea în vedere că pârâtei i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Astfel pârâta a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanții i-au indicat domiciliul ca fiind în București, .. 13. ., ., sector 4. Prin încheierea din data de 18.05.2011 s-a constatat lipsa de procedură cu pârâta, dovada de citarea cu aceasta fiind restituită la dosar cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”, și în plus aceasta a fost citată P. și nu P., motiv pentru care instanța a dispus emiterea unei adrese către INEP în vederea comunicării noului domiciliu al pârâtei.
La termenul din data de 14.09.2011 s-a reținut lipsa de procedură cu pârâta, la dosar regăsindu-se dovada de citare cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă…” și s-a dispus și rectificarea citativului în sensul că numele corect al pârâtei era P.. Prin încheierea de ședință din data de 23.11.2011 s-a constatat îndeplinirea procedurii de citare cu pârâta și s-a dispus emiterea unei adrese către Direcția pentru Evidența Persoanei pentru a se comunica domiciliul pârâtei. La data de 13.02.2012 Direcția pentru Evidența Persoaneia comunicat domiciliul pârâtei ca fiind în Orașul Popești Leordeni, ., județ I.. La termenul din data de 15.02.2012 s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 07.05.2012, termen la care s-a constatat lipsa de procedură cu pârâta, iar instanța de fond a pus în vedere reclamanților să facă dovada citării acesteia prin mica publicitate și a amânat judecarea cauzei acordând un termen la data de 03.09.2012, pentru a se reface procedura de citare.
Pârâta a arătat că pentru termenul de judecată din data de 03.09.2012 a fost citată prin mica publicitate și la adresa din București deși din adresa primită de la DEPABD rezulta că domiciliază în Orașul Popești Leordeni, ., județ I..
S-a mai arătat că pe fondul lipsei de procedură cu pârâta, la termenul de judecată din data de 13.09.2013, instanța a procedat la încuviințarea probelor propuse de reclamanți, respectiv înscrisuri și expertiza în topografie, încălcându-i în acest mod pârâtei dreptul la apărare.
Abia la termenul de judecată din data de 14.01.2013 procedura de citare cu pârâta a fost legal îndeplinită, aceasta fiind citată în mod corect, la adresa indicată de DEPBD. La termenul de judecată din data de 04.03.2013 instanța de judecată a rămas în pronunțare, amânând pronunțarea pentru a data de 11.03.2013, dată la care pârâta a depus concluzii scrise.
Cel de al doilea motiv de apel invocat a constat în faptul că raportul de expertiză omologat de instanța de fond este lovit de nulitate.
Astfel s-a arătat că în raportul de expertiză din data de 14.01.2013 se menționează că părțile au fost convocate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar la data și ora când s-a efectuat expertiza a fost prezentă doar reclamanta C. M. C..
Pârâta a mai arătat că citarea sa în vederea efectuării expertizei a fost făcută la adresa din București, .. 13. ., ., conform confirmării atașate de expert la raportul, în condițiile în care conform relațiilor primite de la DEPABD domiciliat Orașul Popești Leordeni, ., județ I..
S-a mai arătat că expertul a întocmit raportul de expertiză fără a avea în vedere obiectivele stabilite de către instanța de judecată, respectiv identificarea terenului ce aparține pârâtei. Din lecturarea raportului de expertiză se poate observa că expertul a avut în vedere la întocmirea raportului de expertiză doar actele de proprietate ale reclamanților și identificarea terenului acestora, fără a avea în vedere și actele de proprietate ale pârâtei, precum și identificarea fizică a terenului acesteia.
Față de aceste aspecte pârâta a arătat că susținerile expertului cu privire la încălcarea proprietății reclamanților cu o suprafață de teren de 51 mp, nu sunt fundamentate și justificate, în primul rând pentru că nu a răspuns la obiectivele stabilite de către instanță, iar în ultimul rând pentru că raportul de expertiză a fost întocmit numai în baza susținerilor reclamanților.
În dovedirea apelului, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiza topografică și orice alt mijloc de probă ce rezultă din dezbateri.
În drept au fost invocate disp. art. 282 și următoarele din C. proc. Civ.
În ședința publică din data de 21.01.2014, Tribunalul a pus în discuția părților și a calificat calea de atac ca fiind apel.
În ședința publică din data de 21.01.2014, intimații au depus întâmpinare în privința căreia a solicitat calificarea ca fiind note de ședințe și prin care a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată și neîntemeiată și menținerea sentinței instanței de fond.
Cu privire la susținerile recurentei pârâtei în sensul că nu a fost citată cu respectare dispozițiilor legale, intimații au arătat că acestea nu pot fi reținute întrucât pârâta a fost citată cu respectarea prevederilor art. 95 alin. 2 și 3 C. proc. Civ. – prin citare la ușa instanței și prin mica publicitate, atât pentru termenul din 03.09.2012 – procedura de citare fiind astfel legal întocmită.
Mai mult decât atât chiar recurenta recunoaște că instanța de fond a dispus la termenul din 15.11.2012, citarea pârâtei pentru următorul termen din 14.01.2013 termen cu procedura legal îndeplinită și la care pârâta nu s-a prezentat în fața instanței pentru a solicita repunerea în termenul de depunere a întâmpinării.
Intimații au mai arătat că pârâta a cunoscut existența dosarului încă din data de 07.01.2013, dată la care expertul s-a prezentat la imobilul ce face obiectul acțiunii. Din analiza planșelor foto și a vizionării înregistrării video se va putea observa faptul că cele precizate de expert în cuprinsul raportului de expertiză topo se confirmă, pârâta putând fi văzută discutând cu expertul topo refuzând accesul acestuia.
Intimații au susținut că pârâta nu s-a prezentat la termenul de judecată din data de 04.03.2013, termen pentru care îi fusese comunicat raportul de expertiză, și nu a formulat obiecțiuni la raport, nu a solicitat anularea raportului pentru vreun motiv de nelegala convocare.
Față de acestea aspecte intimații au considerat că în cauză sunt incidente disp. art. 108 alin. 3 C. proc. Civ. care stabilesc „neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii pe fond”.
Intimații au arătat că pârâta a dat dovadă de rea-credință, cu ocazia cercetării la fața locului realizată de expertul topo, refuzând să dea acestuia orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării, încălcând astfel în mod grav prevederile art. 208 alin. 2 C. proc. Civ.
S-a mai arătat că pârâta nu invocă și nu dovedește nici un motiv de împiedicare a se prezenta în fața instanței de judecată atât pentru termenul din 14.01.2013 cât și pentru termenul din 04.03.2013, sens în care neregularitățile invocate pe cale apelului nu mai pot fi invocate, pârâta neputând invoca propria culpă pentru a obține protecția legii.
În drept au fost invocate disp. art. 108 alin. 3. C. proc. Civ., art. 208 alin. 3 C. proc. Civ, art. 480 C. Civ.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul primei instanțe s-a solicitat obligarea pârâtei să le lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 62,69 m.p. situat în orașul Popești Leordeni, tarlaua 90, ., să ridice construcția edificată fără drept pe terenul proprietatea reclamanților precum și gardul edificat și materialele depozitate. Prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat-o pe pârâtă să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 51 m.p. identificat prin raportul de expertiză, precum și să ridice construcția și gardul edificat.
Se mai constată că la prima instanță a fost administrată proba cu expertiză în specialitatea topografie iar în cuprinsul raportului de expertiză (f. 102) s-a reținut că raportat la suprafața de 292 m.p. din acte a imobilului proprietatea lui C. G. și M. C., suprafața acestuia a fost micșorată cu 33 m.p. de către P. M.. În același timp, în cuprinsul aceluiași raport de expertiză (f. 103) s-a reținut că suprafața imobilului menționat a fost micșorată cu 51 m.p. de către P. M.. Prin urmare, se constată existența unei contraziceri ale celor constatate de către expertul desemnat, situație care nu poate fi lămurită decât în urma punerii în discuția părților a necesității refacerii raportului de expertiză.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 2 c. pr. civ., va fi admis recursul declarat și se va casa sentința civilă recurată, cu reținerea cauzei în vederea rejudecării fondului cauzei.
Se va acorda termen pentru continuarea judecății la data de 18.03.2014, cu citarea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă P. M. împotriva sentinței civile nr.1970/18.03.2013, pronunțată de Judecătoria, în dosarul nr., în contradictoriu cu intimatul reclamant C. G. și C. M. C..
Casează sentința civilă recurată.
Acordă termen la data de 18.03.2014 – R5, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. C. C. M.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-
Red. Jud: M.E./2
Jud.fond :F. A. L. - Jud. /Cornetu
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1386/2013. Tribunalul ILFOV | Fond funciar. Decizia nr. 435/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
