Revendicare imobiliară. Sentința nr. 181/2012. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 181/2012 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 15-03-2012 în dosarul nr. 181/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 181
Ședința publică de la 15 Martie 2012
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. C. C.
GREFIER M. P. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. F. în contradictoriu cu pârâta P. C. V., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul prin apărător Faure P. I. ( fila 14), lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură, pârâta a depus adresa nr. 2051/2012 din care rezultă că numiții M. F. sau M. N. nu au depus notificare în baza Legii 10/2001 pentru nici un imobil aflat pe raza localității V..
Apărătorul reclamantului depune la dosar un exemplar al cererii precizatoare aflată la filele 19-20 dosar Judecătoria Cornetu, pentru a fi comunicată pârâtei. Învederează instanței că a formulat această cerere pe dreptul comun.
Instanța, față de cererea precizatoare formulată de reclamantă, constată că această acțiune este întemeiază pe Legea 10/2001 și pe dreptul comun, sens în care pune în vedere acesteia să indice temeiul de drept al cererii deduse judecății, precum și valoarea imobilului, sub sancțiunea aplicării dispoz. art. 155 ind. 1 Cod proc. civilă.
Apărătorul reclamantului învederează instanței că nu a formulat notificare pe Legea 10/2001, iar temeiul de drept al cererii este prevăzut de art. 480 Cod civil. Cu privire la valoarea imobilului arată că nu o poate preciza la acest moment, sens în care solicită lăsarea dosarului la ordinea de pe listă.
Față de această precizare privind temeiul de drept al cererii, partea reclamantă invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului I..
Instanța dispune lăsarea dosarului la a doua strigare, pentru a da posibilitate reclamantului să precizeze în scris temeiul de drept al cererii, precum și valoarea imobilului.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reclamantul prin apărător Faure P. I. ( fila 14), lipsă fiind pârâta.
Apărătorul reclamantului depune la dosar cerere precizatoare prin care indică ca temei de drept al cererii, dispoz. art.480 și următoarele, iar valoarea imobilului este evaluată la 4200 lei.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului I..
Apărătorul reclamantei solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului I., apreciind că Judecătoria Cornetu este competentă să soluționeze această cerere. Învederează instanței că la momentul declinării competenței de către Judecătoria Cornetu către Tribunalul I., s-a avut în vedere precizarea de la acel moment.
Instanța reține cauza spre soluționare pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului I..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cornetu la data de 15.10.2009, sub nr._, reclamantul M. F. a chemat în judecată pârâta Primăria V., solicitând instanței să oblige pârâta să-i lase în proprietate și posesie terenul în suprafață de 2,10 ha, situat pe raza localității Crețești, ..
În motivarea cererii reclamantul arată că este moștenitorul legal al tatălui său, M. N., care este proprietarul terenului mai sus menționat, conform înscrisurilor anexate, care certifică trecerea terenurilor din proprietatea tatălui său în posesia statului în anul 1953.
Aceste terenuri au fost preluate abuziv de către stat în timpul regimului comunist, iar după anul 1990 reclamantul a făcut mai multe demersuri pentru a le obține, însă Primăria V. a refuzat să răspundă solicitărilor sale.
În drept reclamantul își întemeiază cererea pe prevederile art.480, 483 și 485 C.civ..
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, nefiind înscris în registrul agricol al localității.
La termenul de judecată din data de 21.01.2010, reclamantul și-a precizat cererea sub aspectul temeiului de drept al acțiunii, aceasta fiind întemeiată pe Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată de Legea nr.1/2009.
Prin sentința civilă nr. 3615 pronunțată la data de 03.11.2011 s-a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Cornetu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului I..
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul I. la data de 09.12.2011 sub nr._ /2001.
La termenul de judecată din data de 15.03.2012, reclamantul a depus cerere precizatoare prin care indică temeiul de drept al cererii introductive ca fiind reprezentat de dispozițiile art. 480 și următ. Cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului asupra excepției procesuale invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță „procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar”.
Prin precizarea depusă la Judecătoria Cornetu la data de 21.01.2010, partea reclamantă a indicat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată ca fiind art. 480, 483, 485 din Codul civil, Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 1/2009.
Ulterior, în fața tribunalului, a precizat că textele legale invocate în susținerea cererii sunt art. 480 și următoarele din Codul civil, menționând că nu își întemeiază susținerile pe legea specială, Legea nr. 10/2001.
În acest sens, reclamantul a indicat valoarea obiectului cererii deduse judecății ca fiind 4200 de lei.
Față de manifestarea de voință a părții reclamante și de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, tribunalul apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, valoarea terenului, potrivit prețuirii reclamantului, situându-se sub limita de 500.000 de lei, astfel încât competența materială de soluționare a cererii revine judecătoriei, în speță Judecătoria Cornetu, în raport și de prevederile art. 13 din același act normativ.
Trebuie menționat și faptul că sesizarea instanței de judecată a avut loc la 13.10.2009 (data poștei), anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile art. 159 indice 1 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În acest sens, tribunalul reține incidența normelor tranzitorii cuprinse în art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2010, conform cărora „dispozițiile art. 159^1 se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după . prezentei legi”.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 2, 158, 159 pct. 2 din Codul de procedură civilă, se va admite excepția necompetenței materiale și se va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Având în vedere că declinarea reciprocă de competență a avut loc între două instanțe diferite, în temeiul art. 21 și 22 alin. 2 C.p.c., va constata conflictul negativ de competență și va înainta dosarul Curții de Apel București în vederea pronunțării regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul M. F. în contradictoriu cu pârâta P. C. V., în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Constată ivit conflictul negativ de competență.
Înaintează dosarul Curții de Apel București, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Fără cale de atac
Pronunțată în ședința publică de la 15 Martie 2012
PREȘEDINTEGREFIER
Judecător L. C. C. M. M.
Red. LC/ex. 2/21.03.2012
M.M. 20 Martie 2012
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 202/2012. Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Sentința nr. 149/2012. Tribunalul ILFOV → |
|---|
