Revendicare imobiliară. Sentința nr. 744/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 744/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 978/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 978 R
Ședința publică de la 18 iunie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR L. C. C.
JUDECĂTOR M. E.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta pârâtă M. I. împotriva sentinței civile nr.744/28.02.2012 pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. F. și intimatul pârât M. I., în cauza având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile; asistența juridică pentru recurentă a fost asigurată de avocat B. I., cu împuternicire avocațială la fila 23 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se arată că n u sunt cereri prealabile de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Recurenta, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul acesteia depune la dosar înscrisuri.
Tribunalul, deliberând asupra probelor, în baza art. 167 c.p.c., încuviințează recurentei proba cu înscrisuri apreciind-o pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul pe fond în cadrul dezbaterilor.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată constând în taxe judiciare de timbru și timbru judiciar.
Precizează recurenta, prin avocat, că instanța de fond a acordat pârâtului suprafața de 352 m.p. dar nu a enumerat toate anexele gospodărești. Cei 352 m.p. privesc toate anexele gospodărești.
Cu privire la terasă, aceasta este trecută în contractul de vânzare-cumpărare ca balcon și expertul, în raportul de expertiză(filele 163-172 dosar fond), i-a dat o nouă denumire.
Terasa și toaleta, în 1987 nu făceau8 parte integrantă din casă, nu au fost edificate de reclamant.
Mai precizează recurenta că în acest dosar nu s-a pus în discuție anularea Ordinului Prefectului.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr.744/28.02.2012 pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Cornetu la data de 02.07.2010 sub nr._, reclamantul S. F. i-a chemat în judecată pe pârâții M. I. și M. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul intravilan în suprafață de 180 mp situat în comuna Cornetu, ., județul I., care face parte din terenul de 352 mp proprietatea sa; obligarea pârâților să-și ridice construcțiile edificate pe proprietatea sa, iar dacă aceștia refuză să fie autorizat reclamantul să le ridice; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1366/10.09.2003 emis de Prefectul județului I. i s-a atribuit în proprietate terenul de 352 mp situat în comuna Cornetu, ., județul I., cvartal 21, . reiese din Ordinul nr. 1747/19.12.2008 privind modificarea anexei la Ordinul nr. 1366/2003).
Pârâții, care locuiesc în vila C1 situată în partea de sud a terenului proprietatea mea, au construit pe suprafața de 180 mp din cei 352 mp, proprietatea sa, o magazie din lemn, o terasă de beton și un gard din plasă de sârmă, fără acordul reclamantului.
Reclamantul dorește să-și împrejmuiască terenul, obținând autorizație în acest sens, însă este obstrucționat de construcțiile pârâților.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică imobiliară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480, art. 494, art. 1077 Cod civil.
A depus în copii la dosar următoarele înscrisuri: Ordinul nr. 1366/2003 emis de Prefectul județului I. și anexa la acesta, extras CF, încheierea nr. 8200/2009, plan de amplasament, autorizație de construire nr. 201/03.11.2009, certificat de urbanism, memoriu tehnic.
Acțiunea a fost legal timbrată conform art. 2 din Legea nr. 146/1997 cu taxă de timbru în cuantum de 543 lei (conform chitanțelor aflate la f. 4 și f. 177, aplicându-se timbru judiciar de 3 lei.
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală arătând că locuiesc în com. Cornetu, ., vila C1 din anul 1987. Pentru fiecare din vile a fost prevăzută o suprafață de teren de 1000 mp (câte 250 mp pentru fiecare apartament al vilei) în cadrul căreia sunt incluse loturi de cultură de 100 mp pentru fiecare apartament, o anexă gospodărească în cotă indiviză și un grup sanitar pentru fiecare apartament.
Vilele au fost construite pe teren agricol – parțial din fondul de curți care la data apariției HG nr. 556/1990 erau proprietatea CAP. Prin hotărârea Guvernului aceste suprafețe de teren au fost trecute în proprietatea statului și nu pot fi revendicate de foștii deținători.
Pârâții au încheiat la data de 24.06.1987 un contract de închiriere a locuinței pentru apartamentul din vila C1, iar în anul 1992 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/6667/8010/27.05.1992 în care se menționează că se atribuie cumpărătorului în folosință pe durata existenței construcției terenul aferent locuinței.
Se arată că au solicitat ca suprafața de 250 mp aferentă să le fie închiriată iar în ședința din 03.10.2001 la sediul Primăriei Cornetu s-a stabilit ca suprafața de 250 mp să fie închiriată locatarilor.
În drept au fost indicate dispozițiile art. 112 C.proc.civ., HG nr. 556/1990, art. 136 alin. 4 din Constituția României.
În dovedire pârâții au depus contractul de vânzare-cumpărare nr._/6667/8010/27.05.1992, schițe, rezoluția 6255/29.12.2009, alte înscrisuri.
La solicitarea instanței Prefectul Județului I. a comunicat actele care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 1366/2003.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de către expert T. P., raportul de expertiză fiind depus la dosar (f. 141-148), iar completările la raport la f. 171.
Prin sentința civilă nr. 744/28.02.2012, instanța de fond a admis în parte acțiunea, așa cum a fost precizată; a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren delimitată de perimetrul AMND de pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert T. P. (fila 144), ocupată de magazia de tablă, șoproanele 1 și 2, coteț, WC, gard, teren ce face parte din suprafața totală de 352 mp; a obligat pârâții să desființeze construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantului - magazia de tablă, șoproanele 1 și 2, coteț, WC, gard; a respins cererea de autorizare a reclamantului să ridice construcțiile edificate de pârâți ca prematură, a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 4.046 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, prin Ordinul Prefectului nr. 1366/10.09.2003 s-a atribuit în proprietate privată reclamantului terenul în suprafață de 352 mp, situat în com. Cornetu, ., jud. I..
Pentru a se elibera acest ordin au fost avute în vedere cererea reclamantului, certificatele de moștenitor nr. 127/02.07.1970 (f. 109-110), emis ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctului D. D. (bunicul reclamantului) și nr. 485/23.07.1997 (f. 107-108), emis ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctului S. P. (tatăl reclamantului), adresa Primăriei Cornetu nr. 2507/17.04.2003.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr._/6667/8010/27.05.1992 încheiat între Regia Autonomă de investiții și administrație locativă „Imobiliara” R.A. și pârâții M. I. și M. I., aceștia din urmă au cumpărat locuința situată în . contract s-a atribuit pârâților în folosință pe durata existenței construcției terenul aferent locuinței în suprafață de 45,36 mp, respectiv cota indiviză de 19% din teren.
În drept, raportat la prevederile art.480 C.civ., acțiunea în revendicare este o acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
În cazul acțiunii în revendicare, subiect activ al raportului de drept material este proprietarul neposesor care are calitatea de reclamant, iar subiect pasiv al raportului de drept material este posesorul neproprietar care are calitatea de pârât în cadrul raportului de drept procesual.
Potrivit raportului de expertiză topografică efectuat în cauză (f. 141-148), terenul, obiect al cererii de chemare în judecată este delimitat de perimterul AMND și face parte din terenul de 352 mp ce face obiectul Ordinului Prefectului nr. 1366/10.09.2003. Totodată, acest teren este ocupat de pârâți care nu dețin vreun titlu de proprietate cu privire la terenul în cauză și au edificate pe această suprafață o magazie de tablă, șoproanele 1 și 2, coteț, WC, gard.
Susținerile pârâților în sensul că terenul revendicat de reclamant și pe care sunt amplasate construcțiile menționate mai sus ar fi proprietatea statului conform HG nr. 556/1990 privind plata despăgubirilor pentru demolarea unor imobile, situate în municipiul București și în sectorul agricol I. nu pot fi reținute de instanță întrucât acest act normativ are în vedere acordarea de despăgubiri persoanelor cărora li s-au demolat casele iar la art. 4 se arată că foștii proprietari își pot reface gospodăriile, pe terenurile deținute anterior, în cazul în care acestea sunt libere. Prin urmare nu putem vorbi de o trecere în proprietatea statului a terenului respectiv prin acest act normativ.
Instanța a avut în vedere faptul că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat conform Ordinului Prefectului nr. 1366/10.09.2003, act care nu a fost anulat și care se bucură astfel de prezumția de veridicitate și legalitate, precum și faptul că prin adresa nr. 4006/29.04.2011, nr._/01.10.2007 Primăria . că terenurile aferente vilelor din com. Cornetu . au în proprietate cota indiviză din terenul aferent vilelor, conform actelor de proprietate, iar solicitările vizând închirierea sau concesionarea unor suprafețe de teren din vecinătatea vilelor nu pot fi soluționate întrucât terenurile nu sunt în proprietatea comunei și administrarea Consiliului Local, ci sunt în proprietatea celor pe al căror teren s-au edificat vilele în anii 1986-1988.
Astfel, instanța constată că potrivit actelor dosarului și concluziilor expertului topograf, numai reclamantul deține un titlu de proprietate pentru această suprafața aflată în posesia pârâților. Din schița anexă la raportul de expertiză (f.160) și completarea la acest raport rezultă că suprafața de teren menționată este parțial ocupată de o magazie de tablă, șoproanele 1 și 2, coteț, WC, gard, restul fiind liber (curte).
Instanța reține așadar că suprafața de teren delimitată prin punctele A-M-N-D pe schița anexă la raportul de expertiză, este proprietatea reclamantului, motiv pentru care, în temeiul art. 480 C.civ., va admite capătul principal de cerere și va obliga pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate, liniștită posesie și pașnică folosință această suprafață de teren.
În raport de soluția dată cu privire la capătul principal de cerere, instanța constată că este întemeiat și capătul accesoriu având ca obiect desființarea construcțiilor edificate de pârâți pe teren, fiind vorba despre dispoziții care întregesc și de care depinde caracterul efectiv al admiterii revendicării.
Cu privire la capătul accesoriu de cerere vizând desființarea construcțiilor edificate de pârâți pe teren, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 494 C.civ., proprietarul terenului devine proprietarul construcțiilor și plantațiilor efectuate de un terț pe terenul său, având însă și dreptul de a solicita terțului să ridice acele construcții și plantații, pe cheltuiala sa. Acest drept nu mai există în ipoteza în care constructorul a fost de bună-credință, caz în care proprietarul este obligat să păstreze construcțiile și să despăgubească pe terț.
În ce privește buna credință a constructorului în materia accesiunii, aceasta se întemeiază tot pe un titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii de fond sau de formă nu sunt cunoscute terțului, la data edificării construcției.
Din situația de fapt reținută de instanță rezultă că magazie de tablă, șoproanele 1 și 2, coteț, WC, gard, a căror desființare se cere se află în totalitate pe terenul aparținând reclamantului, asupra căruia pârâții nu dețin nici un titlu, fiind vorba despre o suprafață de teren stăpânită în fapt, în absența oricărui titlu legal. În mod evident, edificând construcția metalică pe această suprafață, pârâții nu puteau fi de bună-credință, posesia lor nefiind întemeiată pe vreun titlu.
În raport de această manieră de a construi – evident și în lipsa vreunei autorizații, la eliberarea căreia s-ar fi verificat și întinderea materială a terenului, pârâții trebuie considerați de rea-credință pentru toate construcțiile, ca și pentru împrejmuirea terenului.
În consecință, în temeiul art. 494 alin.1 C.civ. (1864) va admite capătul accesoriu de cerere și va obliga pârâții să desființeze magazia de tablă, șoproanele 1 și 2, coteț, WC, gard, construcții edificate pe terenul proprietatea reclamantului și evidențiate în schița anexă aflată la f. 144 dosar.
În ce privește cererea de autorizare a reclamantului să execute obligația pârâților pe cheltuiala acestora va fi respinsă, fiind prematură în raport cu dispozițiile art. 5802 C.proc.civ., conform cărora dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului. Din examinarea acestui text, reiese că o astfel de cerere poate fi formulată doar în cursul procedurii de executare silită și doar dacă debitorul refuză să îndeplinească obligația pusă în sarcina sa.
În temeiul art. 274 al.1 C.pr.civ., pârâții vor achita reclamantului suma de 4.046 lei cheltuieli de judecată, compuse din onorariu avocat, onorariu de expert și taxe de timbru.
Împotriva sentinței civile a formulat recurs pârâta M. I., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 03.10.2012, sub nr._ .
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii recurenta a arătat că solicitarile acesteia se intemeiaza pe urmatoarele considerente:
Actiunea in revendicare este inadmisibila in raport de prevederile art. 23 si 24 din Legea 18/1991. Petentul revendica un teren ce a trecut in proprietatea paratului prin efectul legii.
Ordinul prefectului nr. 1366/2003 este nul de drept din perspectiva aceluiasi text de lege.
Intimatul nu a detinut niciodata teren pe amplasamentul unde i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Intimatului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un teren care, legal nu putea fi retrocedat nici fostilor proprietari.
Recurenta învederează instantei că locuinta sa este amplasata in comuna Cornetu, ., vila CI, jud. I. din anul 1987. Mutarea s-a facut in cursul anului 1987, in . CI, din . tip P+ 1, construita de autoritati, pe baza de proiect, in baza legislatiei respective, in vigoare la acel moment.
Pentru fiecare din vilele P+ 1, construite in ., a fost prevazuta o incinta de 1000 mp (pentru cele 4 apartamente ale fiecarei vile, respectiv 250 mp pentru fiecare apartament) in cadrul careia sunt incluse loturi de cultura de 100 mp pentru fiecare apartament si o anexa gospodareasca in cota indiviza si un grup sanitar pentru fiecare apartament.
Grupul sanitar este o constructie de zid cu acoperis de tigla, grupuri sanitare aflate in imediata apropiere a anexelor gospodaresti, conform"ANSAMBLULUI224APTP+ 1 . AGRICOL I." - PLAN IMPREJMUIRE, situate pe granita din dreapta sau din stanga unui teren aferent unei vile,din doua in doua astfel de imprejmuiri, cate 8 cabine WC care deservesc cate doua vile.
Despre aceste grupuri sanitare reclamantul nu aminteste nimic și, asa cum pretinde reclamantul ca este situat proprietatea lui, aceasta ar cuprinde (in centrul ei) exact grupurile sanitare de care locuitorii vilelor se folosesc .
Instanta fondului a obligat pârâții sa-i lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie inclusiv grupurrile sanitare desi prin Hotararea Guvernului aceste suprafete de teren au fost trecute in proprietatea statului si nu pot fi revendicate de fostii detinatori, intrucat nu se poate modifica detaliul de sistematizare aprobat si executat.
A precizat recurenta ca, pana in anul 1987 a locuit in ., dar au fost expropriati cu compensare in interesul statului roman Terenurile detinute de aceștia au intrat in proprietatea statului fiind aferente unui obiectiv de interes national. In aceeasi situatie s-au aflat toti locuitorii comunei B. si o parte a celor din Cornetu.
La data de 24.06.1987, a incheiat un contract de inchiriere a locuintei tip Vila din . cu RAIAL "IMOBILIARA RA", administratorul acestor locuinte din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti, care dispune la data de 16.05.1991, prin adresa nr. 4359, masuri urgente de includere in contractele de inchiriere ale familiilor care locuiesc in imobilele de tip vila P+ 1 a terenurilor aferente acestor cladiri dupa cum urmeaza: pentru imobilele de tip A si B se va include in contractul fiecarei familii o suprafata de 203 mp, iar pentru imobilele de tip C o suprafata de 208 mp, fapt valabil pentru toate imobilele de acest tip din corn. Magurele, B. si Cornetu, cu precizarea expresa de operare si in contractele existente la beneficiari, recalculandu-se chiria conform prevederilor Legii 5/1973, temei legal intarit de adresa nr. 57/1991 a RAIAL IMOBILIARA RA.
Nu s-a pus niciodată problema reconstituirii dreptului la proprietate pe baza Legii 18/1991, deoarece este vorba de terenuri trecute in proprietatea statului pentru care Legea 18/1991 este inaplicabila (Legea 18/1991, republicata in 1998 sta la baza emiterii Ordinului Prefectului nr.1366/10.09.2003 prin care se atribuie in proprietate privata terenul in suprafata de 352mp, situat in comuna Cornetu,. lui S. F.). Mai mult, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fondului funciar a Comunei Cornetu, a gresit cand a intocmit procese verbale de punere in posesie pentru un grup de cetateni din . de teren aflat in proprietatea statului, in aceste cazuri, fapta indreptata de Prefectura Municipiului Bucuresti si Prefectura I., comunicata comisiei sus-amintite prin adresa nr.cs2/bb/8785/01.09.1994.
In anul 1992 a incheiat cu Regia Autonoma de Investitii si Administrare Locativa- IMOBILIARA RA, contractul de vanzare-cumparare nr._/6667/8010/27.05.1992 a imobilului situat in . mentionata mai sus, contract care are anexat si schita de plan ce face parte integranta din respectivul contract.
Se precizeaza, in acest contract, ca se atribuie cumparatorului in folosinta pe durata existentei constructiei terenul aferent locuintei, precizandu-se suprafata, respectiv cota indiviza din teren.
Aceste schite de plan fac parte din P.U.G. (Planul Urbanistic General) al comunei Cometu, ceea ce conduce la concluzia ca la acea data nu exista nici un act de punere in posesie sau titlu de proprietate pe acest tip de terenuri, fapt confirmat ulterior de raspunsurile Prefecturii Judetului I. cererilor adresate cetatenilor locuitori ai vilelor cu privire la inchirierea terenurilor in suprafata de 250 mp aferente acestor locuinte.
Astfel, in data de 04.10.2001, Prefectura judetului I. comunica, raspunsul unei cereri prin care se solicita proprietatea asupra acestei suprafete, ca solicitarea a fost analizata la audienta tinuta in ziua de 03.10.2001 la sediul Primariei Cornetu de catre Instituția Prefectului. In aceasta sedinta s-a stabilit ca suprafata de 250 mp gospodaresti si constructii cu destinatia toaleta, situatie acceptata si de petent prin semnatura de luare la cunostinta.
Prin urmare, terenurile in aferenta sa fie inchiriata locatarilor, care deja aveau amplasate anexe suprafata de 250 mp aferente vilelor P+ 1 din . drept terenuri proprietate publica aflate in administrarea Primariei Cometu.
In anul 2005, prin adresa nr.1/ADE/_/ 01.07.2005, Prefectura Judetului I., Comisia Judeteana I. pentru stabilirea dreptului de proprietate a terenurilor, raspunde memoriului unui grup de cetateni locuitori ai vilelor din . la aceeasi problema: inchirierea suprafetei de 250 mp din suprafata aferenta vilelor. Se precizeaza totodata ca terenul aferent vilelor construite in perioada 1987-1989 figureaza in folosinta Primariei Cometu, neputand face parte din balanta fondului funciar a comunei Cometu. Pe aceste terenuri locatarii vilelor pot solicita Primariei Cometu incheierea unor contracte de concesionare sau de inchiriere a suprafetei de 250 mp.
Menționează recurenta că, in cei 24 de ani, curtea vilei in care locuiește are aceeasi imprejmuire ca in momentul mutarii la aceasta adresa, conform proiectului de sistematizare, a detaliilor de imprejmuire stabilite de proiectant iar anexele gospodaresti au fost construite pe amplasamentul din acelasi proiect in momentul respectiv.
Precizează recurenta ca nu exista . CC( curti constructii), . 21 in cuprinsul careia se afla toate si numai terenurile aferente vilelor, terenuri construite in perioada 1987-1989, care figureaza in folosinta Primariei Cornetu, neputand face parte din balanta fondului funciar a comunei Cometu.
De asemenea din extrasul de carte funciara nr.2830/2009 reiese ca terenul in suprafata de 352 mp(347 din masuratorile cadastrale) este extravilan, si nu intravilan cum sustine reclamantul.
Un ultim aspect este acela ca prin Ordinul Prefectului I. reclamantului, i-a fost atribuit terenul intravilan, in suprafata de 352 mp, situat in ., insa acesta a solicitat autorizatie de construire pentru imobil situat in . se indica numarul. Totodata i s-a eliberat un certificat de urbanism pentru pentru imobil situat in ., fara a se indica numarul proprietatii.
În drept au fost invocate disp. art.304 c.p.c.
La data de 21.12.2012 intimatul S. F. depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Precizează intimatul că motivarea recursului formulat de catre parata are numai o aparenta de legalitate, in realitate fiind un cumul de confuzii, de interpretari eronate si tendentioase a prevederilor legale, prin care parata-recurenta urmareste anularea efectelor exercitarii de catre acesta a atributelor dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, care reprezinta proprietatea sa.
Recurenta, dovedind rea credinta, a incercat sa creeze o confuzie intre terenul de sub imobilul in care locuieste si terenul din litigiu, proprietatea reclamantului,pe care l-a ocupat in mod abuziv.
În realitate terenul de sub constructia in care locuieste recurenta si terenul proprietatea sa, pe care l-a ocupat in mod abuziv, sunt separate, nu au nici o legatura unul cu celalalt, asa cum atesta si inscrisurile emise de Primaria Cornetu, dar cum rezulta si din raportul de expertiza.
A arătat intimatul că, prin ordinul nr.1366 din 10.09.2003, emis de Prefectul judetului I., i s-a atribuit in proprietate terenul in suprafata de 352 mp, situat in ., nr. 111, judet I., cvartal 21, . vecinatati la N. S. F., S. vile, E. D. F. ,V. B. G..
Paratii, care locuiesc in vila C1 situata in partea de sud a terenului proprietatea reclamantului, mai sus amintit, au construit pe o suprafata de 180 mp din cei 352 mp, proprietatea acestuia, o magazie, 2 soproane, 1 cotet, wc, gard ,terasa din beton.
Toate aceste constructii au fost edificate de parati fara acordul său, fara autorizatie, adoptand un comportament abuziv.
Analizând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, dar și a dispozițiilor art. 3041 Cod proc. civ., tribunalul constată următoarele:
Prin cererea de recurs recurenta a invocat faptul că în mod greșit prima instanță a admis cererea de chemare în judecată, în condițiile în care acțiunea în revendicare era inadmisibilă în raport de prevederile art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991, Ordinul Prefectului nr. 1366/2003 este nul de drept, intimatul nu a deținut niciodată teren pe amplasamentul unde i s-a reconstituit dreptul de proprietate, iar acest teren nu putea fi retrocedat foștilor proprietari.
Tribunalul reține că în speță obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea reclamantului de a obliga pârâții să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 180 m.p. teren intravilan, precum și de obligare a acestora la ridicarea construcțiilor sau, în caz de refuz, a fi autorizat reclamantul să ridice construcțiile edificate de către pârâți pe terenul proprietatea sa. La judecata cauzei în primă instanță, recurenții nu au formulat o cerere reconvențională, ci doar întâmpinare. Cu toate acestea, prin cererea de recurs se invocă nulitatea de drept a titlului de proprietate al reclamantului, respectiv Ordinul Prefectului nr. 1366/2003. Totuși, potrivit prevederilor art. 294 alin. 1 C. pr. civ., aplicabile și în calea de atac a recursului, coroborate cu dispozițiile art. 316 C. pr. civ., în calea de atac a apelului sau a recursului nu pot fi formulate cereri noi. Or, motivul de recurs formulat de către recurentă prin cererea de recurs prin care se invocă nulitatea de drept a Ordinului prefectului nr. 1366/2003 reprezintă o cerere nouă care nu poate fi valorificată ca motiv de recurs în conformitate cu prevederile art. 316 C. pr. civ.. Prin urmare, tribunalul va respinge ca neîntemeiate motivele de recurs vizând nulitatea de drept a Ordinului prefectului nr. 1366/2003, precum și argumentele subsidiare acestuia care vizează faptul că intimatul nu a deținut niciodată teren pe amplasamentul unde i s-a reconstituit dreptul de proprietate și că acest teren nu putea fi retrocedat în mod legal foștilor proprietari.
Un alt motiv de recurs invocat de către recurent se referă la faptul că acțiunea în revendicare este inadmisibilă în raport de prevederile art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991, a fondului funciar, întrucât este revendicat un teren care a trecut în proprietatea pârâtului prin efectul legii, iar Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 a greșit flagrant atunci când a întocmit procese – verbale de punere în posesie. Totuși, tribunalul constată, contrar susținerilor recurentei, că prin adresa nr. 4006/29.04.2011 emisă de Primăria comunei Cornetu (f. 71 din dosarul primei instanțe), s-a comunicat faptul că în ceea ce privește terenul intravilan în suprafață de 352 m.p., acestea nu este domeniu public sau privat al comunei, ci proprietatea lui S. F., conform Ordinului Prefectului nr. 1366/2003, nu a fost și nu este închiriat către M. I. și M. I. și nu este dat în folosința Primăriei Cornetu.
Tribunalul mai reține că în speță doar reclamantul este cel care a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului care face obiectul litigiului, prin Ordinul Prefectului nr. 1366/2003. În același timp, pârâtul a prezentat contractul de vânzare – cumpărare nr._/6667/8010/27.05.1992, prin care a dobândit numai dreptul de proprietate asupra unei construcții, atribuindu-se doar în folosință terenul de 45,36 m.p. aferent construcției. Prin urmare, în mod temeinic, prima instanță, în temeiul prevederilor art. 480 C. civ. a admis acțiunea în revendicare
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă M. I., în contradictoriu cu intimatul reclamant S. F. și intimatul pârât M. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 iunie 2013.
Președinte, E. M. O. | Judecător, L. C. C. | Judecător, M. E. |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond Budei C. O./Judecătoria Cornetu
Red. jud. E.M.
Thn. red.C.D./2 ex./ 09.09.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 234/2013. Tribunalul ILFOV | Partaj judiciar. Decizia nr. 110/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
