Rezoluţiune contract. Decizia nr. 748/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 748/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 748/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 748/2015
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Judecător G. N.
Judecător E. V.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe recurent P. F., recurent P. A., recurent E. S., având ca obiect rezoluțiune contract
La apelul nominal făcut în ședința publică au raspuns recurentii prin avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care,
Tribunalul pune in discutie exceptia ramanerii fara obiect a recursului formulat de P. F. si P. A..
Partile arata ca recursul nu a fost timbrat, invocand exceptia netimbrarii.
Tribunalul retine cauza spre solutionarea exceptiei netimbrarii recursului si exceptia lipsei de obiect al recursului formulat de recurenta-intimata.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Cornetu la data de 31.08.2012, sub nr._, reclamanții P. F. și P. A. au chemat în judecată pe pârâtul E. S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1147/11.06.2007 la BNP S. N., repunerea părtilor în situatia anterioară, intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele reclamantilor, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că, la data de 11.06.2007 au încheiat cu pârâtul contractul de întretinere cu rezervarea dreptului de abitatie viageră, acesta obligându-se în schimbul transferului dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 3 situat în B., ., ., . acorde întretinere, îngrijire, sprijin moral si material pe durata vietii acestora.
Până la sfârsitul anului 2007 pârâtul s-a achitat corespunzător de obligațiile asumate prin contractul de întreținere, însă, din anul 2008, relatiile dintre părti s-au deteriorat grav pârâtul nemaiachitându-se de obligatiile ce îi reveneau.
Reclamanții au precizat că au apelat la diverse cunoștințe atunci când au avut nevoie de ajutor, întrucât pârâtul i-a refuzat și i-au cerut acestuia desființarea contractului în repetate rânduri, dar pârâtul le-a adresat injurii, amenintări.
Se precizează că reclamantii din surse proprii au achitat cheltuielile de întretinere a apartamentului.
Se arată că sunt îndeplinite conditiile pentru rezolutiunea contractului, neexecutarea obligatiei de întretinere fiind imputabilă pârâtului.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.1549-1554 din C.civ. și art. 82, 112 din C.proc.civ..
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriu și au depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, contractul de întreținere autentificat sub nr. 1147/11.06.2007 la BNP S. N..
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 05.02.2012, pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiată, el îndeplinindu-si obligatiile ce îi reveneau conform contractului, însă din anul 2012 reclamantii, cunoscând o altă persoană, si-au schimbat atitudinea fată de el si au refuzat orice ajutor din partea sa.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 115-118 C.proc.civ., 1020-1021 C.civ.
În dovedirea apărărilor pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, martori si interogatoriu.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Reclamantii au depus răspuns la întâmpinare arătând că la sfârsitul anului 2007 au beneficiat de o sumă de bani de la ANRP – 72.074,54 lei, sumă ce a fost folosită pentru efectuarea de înbunătătiri la apartament, pârâtul nu a mai achitat facturile la utilităti motiv pentru care a fost sistată livrarea acestora de către furnizori.
În baza art. 167, alin. 1 din C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părti proba cu înscrisuri, interogatoriul reciproc și proba testimonială cu doi martori, fiind audiați în ședința publică din data de 18.06.2013, martorii pentru reclamanți: M. D. Geni si C. I., iar în sedinta publică din 15.10.2013, martorii pentru pârât: M. M. si M. S., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut:
În fapt, la data de 11.06.2007, părțile au încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 1147/11.06.2007 la BNP S. N., prin care reclamanții i-au transmis pârâtului nuda proprietate asupra apartamentului nr. 3 situat în B., ., ., ., împreună cu cota indiviză din părțile și dependințele comune ale imobilului și suprafața indiviză de 40,11 m.p. teren în folosință, în schimbul obligației pârâtului de a-i întreține pe toată durata vieții, prin asigurare de hrană, îmbrăcăminte, asistență medicală la nevoie, medicamente, îngrijire, menaj când va fi cazul, iar la deces înmormântarea, conform obiceiurilor locului, și purtarea tuturor datinilor creștinești. Reclamantii si-au rezervat dreptul de abitatie viageră asupra apartamentului.
Reclamanții au arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația de întreținere, fiind nevoiți să apeleze la cunoscuți pentru ajutor.
Susținerile reclamanților sunt confirmate de martorii audiați în cauză, inclusiv de martora M. M., care au declarat că pârâtul nu i-a mai ajutat pe reclamanti din 2012, alte persoane fiind cele care i-au ajutat pe reclamanți atunci când au avut probleme medicale sau de altă natură.
Totodată, din înscrisurile depuse la dosar – facturi, chitante de plată, rezultă că reclamantii erau cei care achitau facturile la utilităti, iar faptul că pe numele reclamantilor au fost emise somatii, titluri executorii, notificări conduce instanta la concluzia că pârâtul nu si-a îndeplinit obligatiile ce îi reveneau potrivit contractului de întretinere.
Instanta nu a putut retine sustinerile pârâtului în sensul că reclamantii ar fi refuzat ajutorul său în conditiile în care aceste sustineri nu sunt dovedite prin mijloacele de probă încuviintate de instantă.
În drept, potrivit art. 1021 C.civ. (aplicabil în cauză având în vedere data încheierii contractului de întretinere), partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese.
Întrucât contractul de întreținere este unul nenumit și părțile nu au prevăzut altfel, rezoluțiunea este guvernată de regulile generale în materia obligațiilor, cuprinse în art. 1020-1021 din C.civ..
Rezoluțiunea, ca sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor, presupune îndeplinirea următoarelor condiții: a) una dintre părți să nu își fi executat obligațiile care îi revin; b) neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a executat obligația; c) debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere.
Instanța a constatat că toate aceste cerințe sunt îndeplinite.
Astfel, din probele administrate rezultă că în ultima perioadă pârâtul nu și-a mai executat obligațiile.
Potrivit dispozițiilor art. 1082-1083 C.civ., în sarcina debitorului obligației neexecutate operează o prezumție de culpă cât timp nu face dovada că nerespectarea obligației se datorează unei cauze străine, neimputabile (cazul fortuit, forța majoră, vina creditorului obligației).
În cauză, însă, pârâtul nu a răsturnat prezumția relativă de culpă stabilită de lege în sarcina sa, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua condiție necesară pentru intervenirea rezoluțiunii, și anume neexecutarea culpabilă a obligației de către debitorul întreținerii.
Și cea de-a treia condiție necesară pentru pronunțarea rezoluțiunii este îndeplinită, debitorul obligației de întreținere fiind de drept în întârziere, datorită caracterului alimentar al prestației, care trebuie efectuată în mod succesiv, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1079 alin. 3 din C.civ., potrivit cărora debitorul este de drept în întârziere când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va admite acțiunea și va dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1147/11.06.2007 la BNP S. N., urmând ca dreptul de proprietate asupra imobilului ce a format obiectul contractului să se reîntoarcă în patrimoniul reclamanților si în consecintă va dispune restabilirea situatiei anterioare de carte funciară.
În considerarea culpei procesuale a pârâtului în declanșarea litigiului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ. si cu solicitarea reclamantilor, instanța, admițând acțiunea, va obliga pârâtul la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces și probate conform art. 1169 din Codul civil, în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Impotriva acestei sentinte, recurentii P. F. si P. A. a formulat recurs solicitand admiterea recusrului, casarea in parte a sentintei cu retinerea cauzei spre rejudecare.
In motivare se arata ca instanta a omis sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata reprezentate de taxa de timbru in cuantum de 2048 lei, achitata in rate de catre recurenti conform chitantelor depuse la dosar.
La data de 30.12.2013 recurentul E. S. a formulat recurs.
In motivare arata ca instanta de fond nu a analizat in mod corect probele existente la dosar, nu si-a exercitat rolul activ in conformitate cu dispozitiile art. 129 alin 5 din vechiul cod de procedura civila prin care judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza.
Cu privire la recursul formulat de recurenții P. F. și P. A. tribunalul reține că acesta vizează neacordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond.
Tribunalul reține că la data de 21.01.2012 Judecătoria Cornetu a pronunțat sentința civilă nr. 622/2014 prin care a completat sentința civilă nr. 7106/2013 în sensul că a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Constatând că instanța de fond a procedat la pronunțarea asupra cheltuielilor de judecată, tribunalul urmează să respingă recursul formulat de recurenții P. F. și P. A. ca rămas fără obiect.
Cu privire la recursul formulat de recurentul E. S., tribunalul constată că recurentul a fost obligat la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 1024 lei. Recurentul a formulat cererea de ajutor public judiciar, cerere ce a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 16.03.2015.
La termenul de judecată din data de 11.05.2015 tribunalul a constatat că recurentul nu s-a conformat obligatiei de plată a taxei de timbru datorată pentru soluționarea recursului astfel că va admite excepția netimbrării și va dispune anularea recursului formulat de recurentul E. S. ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de recurentii P. F. si P. A. ca ramas fara obiect.
Admite exceptia netimbrarii.
Anuleza recursul formulat de recurentul E. S. ca netimbrat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2015
Președinte, A. M. C. | Judecător, G. N. | Judecător, E. V. |
Grefier, M. P. |
M.P. 29 Iunie 2015
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 749/2015. Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Sentința nr. 800/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
