Rezoluţiune contract. Sentința nr. 6174/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6174/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 1928/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1928/A
Ședința publică de la 25 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. V.
Grefier C. E. S.
Pe rol judecarea apelului privind pe apelantul reclamant R. S. în contradictoriu cu intimatul - pârât R. C. împotriva Sentinței civile nr.6174/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ având ca obiect „rezoluțiune contract „.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul reclamant, prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 18 și intimatului – pârât reprezentant de fiica sa R. A. – L. cu procură aflată la fila 261 din dosarul Judecătoriei Cornetu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apărătorul intimatului – pârât a depus cerere prin care solicită lăsarea cauzei la ultima strigare, după care,
Reprezentantul intimatului – pârât solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței pentru a da posibilitate apărătorului ales să se prezinte.
Tribunalul pentru ca apărătorul intimatului – pârât să se prezinte dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La strigarea cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă apelantul reclamant, prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 18 și intimatului – pârât, prin avocat Preotesescu P. O. care depune delegație de substituire și împuternicirea avocațială a avocatului P. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri prealabile sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul pe propunerea de probe.
Apărătorul apelantului reclamant depune la dosar înscrisuri în dovedirea faptului că nu a fost plătit impozitul din anul 2010. Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Apărătorul intimatului – pârât învederează faptul că nu are probe noi de propus și, la interpelarea instanței, arată că înțelege să se folosească de probele administrate în fața instanței de fond.
Tribunalul, deliberând, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri apreciind-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, ia act de faptul că părțile înțeleg să se folosească de probele administrate în fața instanței de fond și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apărătorul apelantului reclamant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței civile în sensul menținerii soluției cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și schimbarea soluției privind respingerea cererii de chemare în judecată. Mai solicită admiterea cererii de chemare în judecată și rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare. Învederează faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a asigura întreținerea apelantului. Principala critică adusă hotărârii instanței de fond este aceea că a îndepărtat aproape integral probatoriul propus și administrat. Motivul pentru care cererea a fost respinsă a fost acela că s-ar fi dovedit un presupus refuz din partea apelantului de a fi întreținut iar soluția a fost dată în baza declarației martorei propusă de intimat. Declarația martorei este una indirectă întrucât aceasta nu stă pe stradă cu apelantul și știa de la intimat faptul că acesta îi aduce alimente apelantului și că refuză întreținerea. Instanța de fond a îndepărtat declarația celeilalte martore, aceasta fiind vecina apelantului, care a susținut că intimatul a venit de 7 ori pe o perioadă de 7 ani, că nu îi asigură întreținerea și că apelantul trăiește cu alimentele pe care i le oferă chiar martora. Arată că a mai existat un dosar între părți în care martora propusă de intimat a fost audiată iar identitatea dintre cele două declarații ridică semne de întrebare. Mai arată că a depus dovezi din care rezultă că din anul 2008 până în anul 2014 apelantul și-a plătit toate facturile de utilități și că și-a asigurat singur întreținerea. Înscrisurile depuse la acest termen de judecată fac dovada că inclusiv impozitul nu a fost achitat de către intimat. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Apărătorului intimatului pârât solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că instanța de fond a făcut o analiză amplă a probatoriului administrat rezultând din acesta faptul că partea adversă este în culpă și din cauza poziției procesuale și în fapt a apelantului nu s-a putut îndeplini obligația de întreținere. Din analiza contractului de vânzare – cumpărare rezultă că este accesorie clauza de întreținere. Arată că din momentul în care autoarea a decedat apelantul reclamant l-a dat în judecată pe intimat și a încercat să obțină anularea contractului de vânzare – cumpărare cu scopul de a rămâne singurul proprietar al bunurilor rămase de pe urma moștenirii soției. După administrarea întregului probatoriu s-a constatat că singura persoană culpabilă este apelantul întrucât în mod constant refuză întreținerea. Apreciază că nu există nici un motiv ca instanța de judecată să constate rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauze de uzufruct viager. În faza procesuală a apelului nu s-a administrat o altă probă concludentă care să ducă la schimbarea opiniei instanței. Arată că o să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamantul R. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R. C. rezoluțiunea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1517/4.05.2008, autentificat de către BNP F. D., ., act încheiat între defuncta Rotam O. (fostă Serhi), soția sa și fiul său dintr-o altă căsătorie, R. C., având în vedere neîndeplinirea, de către pârât, a obligației de întreținere ce îi revenea în temeiul dispozițiilor contractuale; ca efect al rezoluțiunii Contractului, restabilirea situației anterioare încheierii acestui Contract;obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, la data de 11.05.2008, între R. O. -soția reclamantului- în calitate de vânzător- și fiul său dintr-o căsătorie anterioară, R. C., în calitate de cumpărător, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1517/ 14.05.2008, autentificat de către BNP F. D., ..
În acord cu prevederile contractuale, soția sa vindea pârâtului nuda proprietate asupra imobilului situat în ., Jud. I., având număr cadastral 2671, rezervându-si dreptul de habitatie viageră. Mai mult, din cuprinsul aceluiași contract rezultă faptul că soția sa a înțeles să stipuleze în favoarea sa, în calitate de tert beneficiar, rezerva dreptului de uzufruct si a dreptului de habitatie viageră.
Din Contract rezultă faptul că vânzarea s-a realizat în schimbul prețului de 81.329 de lei, urmând ca pârâtul să îi asigure, atât reclamantului, cât si soției sale, întreținere, constând în asigurarea de alimente, medicamente, menaj, asistență socială, plata cheltuielilor de întreținere precum și la deces, înmormântarea după datinile creștine.
La data de 03.07.2009, reclamantul a introdus, pe rolul Judecătoriei Cornetu, o cerere, în contradictoriu cu pârâtul R. C., prin care solicita să se constate:i.faptul că este unicul moștenitor al defunctei R. O., în calitatea sa de soț supraviețuitor, pârâtul fiind fiul său rezultat dintr-o căsătorie anterioară;ii.să se constate nulitatea Contractului de vânzare-cumpărare, ca urmare a fraudării legii de către pârât.
La data de 16.06.2010, Judecătoria Cornetu s-a pronunțat în dosarul nr._, având ca obiect succesiune. În speță, Judecătoria Cornetu a constatat deschisă succesiunea defunctei R. O., având ca unic moștenitor pe reclamant, în calitate de soț supraviețuitor al acesteia. Cât privește capătul de cerere prin care solicitase instanței constatarea nulității contractului, motivată de fraudarea legii de către pârât, Judecătoria Cornetu a respins cererea formulată, considerând că nu a reușit să facă dovada fraudei la lege.
Așa cum arăta și anterior, Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1517/ 14.05.2008, autentificat de către BNP F. D., ., prevedea faptul că reclamantul va fi terț beneficiar, părțile stipulând în favoarea sa rezerva dreptului de uzufruct și a dreptului de habitație viageră.
Mai mult decât atât, în cuprinsul Contractului era prevăzută și o clauză de întreținere, în favoarea sa și a soției sale, prin care R. C. se obliga să le asigure întreținere, constând în asigurare alimente, medicamente, menaj, asistență socială, plata cheltuielilor de întreținere precum și la deces, înmormântarea după datinile creștine.
În mod neîndoielnic, clauza de întreținere stipulată în favoarea sa și a soției sale a fost determinantă la încheierea contractului.
Or, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei în dovedirea susținerilor sale, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a-i asigura întreținerea. Reclamantul este cel care a efectuat plata tuturor cheltuielilor necesare asigurării întreținerii sale.
În stabilirea îndeplinirii sau neîndeplinirii, de către pârât, a obligațiilor ce îi reveneau ca urmare a stipulării unei clauze de întreținere în cadrul contractului de vânzare-cumpărare, urmează să se aibă în vedere următoarele aspecte:
i. în primul rând, orice susțineri ale pârâtului, în sensul că după introducerea acțiunii având ca obiect succesiune, a refuzat întreținerea și ajutorul acestuia sunt false, întrucât, așa cum reiese și din înscrisurile atașate la dosarul cauzei, o mare parte a facturilor ce dovedesc faptul că reclamantul își asigură, prin mijloace proprii, întreținerea, au fost achitate anterior datei de 03.07.2009, data la care a introdus acțiunea având ca obiect succesiune pe rolul Judecătoriei Cometu. Cu titlu exemplificativ, precizează că multe dintre aceste facturi sunt aferente cheltuielilor sale de întreținere (utilități: gaze, electricitate, telefon, etc.) pentru anul 2008 și pentru anul 2009, anterior introducerii acțiunii, respectiv: dovada achitării facturilor Romtelecom având . și nr._/ 14.08.2008, nr._/ 14.10.2008, nr._/ 14.03.2009, nr._/14.02.2009, nr._/ 14.06.2009, nr._/ 14.04.2009, nr._/ 14.12.2008, nr._/ 14.01.2009, nr._/ 14.09.2008, etc.
ii.În al doilea rând, așa cum preciza și anterior, o mare parte a dovezilor achitării cheltuielilor cu întreținerea reclamantului sunt aferente utilităților, motiv pentru care pârâtul nu poate susține că a refuzat întreținerea și ajutorul acestuia, întrucât astfel de plăți se pot efectua chiar și fără acordul persoanei întreținute.
Precizează faptul că reclamantul dispune de venituri mici, motiv pentru care clauza de întreținere cuprinsă în Contractul de vânzare-cumpărare a fost determinantă pentru soția sa si pentru acesta, la momentul încheierii contractului. Menționează că neîndeplinirea, de către pârât, a obligației de a-i asigura întreținerea a dus la degradarea simțitoare a standardului său de viață, fapt pe care nu l-a prevăzut, în niciun caz, nici reclamantul și nici soția sa, la momentul încheierii Contractului. Vânzarea- cumpărarea a fost consimțită în special în considerarea ușurării traiului zilnic, pentru acesta și pentru soția sa, pe perioada ultimilor ani de viață.
Având în vedere faptul că, așa cum s-a reținut în mod constant în practică, dar și în literatura de specialitate, contractul de vânzare cu clauză de întreținere este un contract nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, căruia i se aplică regulile generale din materia obligațiilor, făcând aplicarea dispozițiilor art. 1020 și urm. Cod Civil, solicită rezoluțiunea Contractului de vânzare cumpărare.
Neexecutarea culpabilă, de către o pârât, a obligației asumate printr-un contract sinalagmatic lipsește de suport juridic executarea obligației reciproce și interdependente asumate de cealaltă parte, astfel încât reclamantul este îndreptățit să solicite desființarea contractului de vânzare-cumpărare.
În acest sens, arată că, în speță, sunt îndeplinite toate cele trei condiții cerute pentru admisibilitatea rezoluțiunii judiciare:I.Pârâtul nu si-a executat obligația de a-i asigura întreținerea, obligație ce îi revenea, conform dispozițiilor Contractului de vânzare-cumpărare încheiat;II.Neexecutarea este imputabilă pârâtului, așa cum a arătat și anterior;III. Pârâtul este, în temeiul dispozițiilor art. 1079 pct. 3 Cod Civil, de drept în întârziere, întrucât caracterul întreținerii reclamă executarea continuă si cu promptitudine a obligației asumate, având în vedere caracterul alimentar al întreținerii.
Așa cum s-a reținut în mod constant în practica judiciară (a se vedea, în acest sens, decizia pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței Civile nr. 1307/2008, pronunțate la 6 octombrie 2008 de către Judecătoria Năsăud), noțiunea de întreținere include multiple prestații, atât de natură materială (asigurare de alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, tratament medical), cât și de natură psihologică, dat fiind caracterul personal (intuituu personae) al contractului de întreținere, care se întemeiaza, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere.
Aceeași instanță retine, în continuarea motivării: Pentru a se reține lipsa oricărei culpe a întreținătorilor în îndeplinirea obligațiilor asumate, este necesar a se dovedi că aceștia și-au îndeplinit toate obligațiile contractuale. Datorită caracterului alimentar al obligației de întreținere, termenele de executare (de zi cu zi) au caracter esențial în sensul dispozițiilor art. 1079 pct. 3 Cod Civil.
În același sens s-a pronunțat și Tribunalul V., în soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței Civile nr. 2752/ 22 septembrie 2005 pronunțate de Judecătoria Focșani, Tribunalul reținând următoarele: "în contractele cu obligație de întretinere neplata la termen atrage, chiar în lipsa unei stipulatii exprese, rezilierea contractului datorita caracterului alimentar al prestatiei care trebuie executata succesiv, termenul având un caracter esențial”.
Desigur, instanța se referea, în speță, la reziliere, întrucât era posibilă desființarea contractului cu efecte pentru viitor și cu luarea în considerare a faptului că obligațiile asumate de părți presupuneau executarea succesivă. In prezenta cauză, având în vedere faptul că obligația de transmitere a dreptului de proprietate asupra unui imobil este o obligație cu executare uno ictu, consideră că sancțiunea potrivită pentru neexecutarea obligației de întreținere de către pârât este rezoluțiunea Contractului, cu efectul repunerii părților în situația anterioară încheierii convenției. Mai mult decât atât, rezoluțiunea și rezilierea produc aceleași efecte specifice.
În ceea ce privește capătul de cerere privind restabilirea situației anterioare încheierii convenției, așa cum s-a reținut în doctrină, obligația de restituire a prestațiilor nu își are izvorul în contractul sinalagmatic, ci în îmbogățirea fără justă cauză, repunerea părților în situația anterioară fiind un efect logic al rezoluțiunii Contractului. În speță, patrimoniul pârâtului a cunoscut o îmbogățire fără justă cauză, având în vedere faptul că, în schimbul dreptului de proprietate asupra imobilului, acesta a plătit numai 81.329 de lei, neînțelegând să își execute și obligația de a-i asigura întreținerea.
Pentru aceste considerente, se impune rezoluțiunea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1517/14.05.2008, autentificat de către BNP F. D., ., act încheiat între defuncta R. O. (fostă Serhi), soția sa și pârât, având în vedere neîndeplinirea, de către cel din urmă, a obligației de întreținere ce îi revenea, în temeiul prevederilor contractuale și, ca efect al rezoluțiunii Contractului, restabilirea situației anterioare, prin reîntoarcerea imobilului în patrimoniul reclamantului, în calitatea sa de unic moștenitor al defunctei R. O., calitate confirmată prin Sentința Civilă nr. 1764/ 16.06.2010, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ ; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, prezenta cerere se întemeiază pe dispozițiile art. 1020 și urm. Cod Civil.
Evaluează imobilul, in vederea timbrării, la 55.000 lei, motivând ca, in ultimii 5 ani preturile imobilelor au scăzut si, pe de alta parte, „imobilul este localizat in mediul rural, mai precis in .”.
În dovedire au fost atașate facturi și chitanțe fiscale privind plata utilităților în numele reclamantului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, făcând precizarea că si la data incheierii contractului, a cărui rezolutiune se solicita, imobilul avea aceeași situatiune, in mediul rural, iar fata de imprejurarea ca ,in continutul contractului este precizata valoarea -81.329 lei-apreciază ca taxa de timbru datorata de către reclamant trebuie calculata la aceasta valoare, cu atat mai mult, cu cat se solicita si repunerea părtilor in situatia anterioara, invocând excepția netimbrării, respinsă ca neîntemeiată urmare a admiterii reclamantului de ajutor public judiciar sub forma eșalonării, încheierea constituind astfel titlu executoriu.
În întâmpinare, pârâtul a invocat și excepția lipsei calitatii procesual-active a reclamantului, arătând în motivare următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul solicita rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare nr. 1517/04.05.2008, autentificat de către BNP F. D.,., act incheiat intre defuncta R. O., fosta Serhi, soția reclamantului si pârâtul, pretinzând ca nu și-ar fi indeplinit obligația de intretinere ce îi revenea in temeiul dispozițiilor contractuale.
De asemenea, reclamantul solicită, ca efect al rezolutiunii contractului mai sus aratat, restabilirea situatiei anterioare incheierii acelui contract.
Reclamantul nu a fost niciodata proprietar al bunului ce a făcut obiectul contractului de vanzare - cumparare, acesta fiind bun propriu al soției, care a inteles sa îi transfere nuda proprietate a acestuia prin contractul de vanzare - cumparare, rezervandu-si un drept de habitatie viagera asupra acestuia.
De asemenea, prin contractul de vanzare - cumparare a cărui rezolutiune se solicita prin prezenta acțiune, s-a stipulat in favoarea reclamantului - in calitate de tert beneficiar - rezerva dreptului de uzufruct si a dreptului de habitatie viagera pentru imobilul in discuție, fara depunerea cauțiunii legale.
Pârâtul a cumparat de la soția reclamantului nuda proprietate asupra imobilului aratat mai sus, contra sumei de_ lei si a acceptat stipulatia facuta de vanzatoare, in sensul ca aceasta sa isi rezerve dreptul de habitatie viagera atat pentru sine, cat si pentru tertul beneficiar.
Având in vedere ca acțiunea nu a fost pornita de autoarea reclamantului, soția acestuia - singura care a avut un drept de proprietate asupra bunului ce a făcut obiectul contractului (bun propriu) si ca voința acesteia a fost aceea de a-i transmite dreptul de proprietate asupra imobilului, urmează a se aprecia ca reclamantul nu are calitate procesuala activa.
Il.Pe fond, acțiunea reclamantului este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru urmatoarele considerente:
Prin contractul de vanzare-cumparare a cărei rezolutiune se solicită, prin acțiunea introductiva, vanzatoarea, R. O., mi-a vândut nuda proprietate aupra imobilului situat in comuna Clinceni, ., jud.I., cu nr.cadastral 2671, format din teren intravilan in suprafața de 746 mp si constructie edificata pe acesta, in suprafața de 147 mp, rezervandu-si un drept de habitatie viagera asupra acestuia.
Prețul vanzarii a fost de 81.329 lei, pe care vanzatoarea a declarat ca i-a primit cu ocazia semnării actului.
In cuprinsul actului de vanzare-cumparare se mentioneaza ca „se stipuleaza, de asemenea, in favoarea tertului beneficiar, dl.R. S., rezerva dreptului de uzufruct si habitatie viagera pentru imobilul descris mai sus, fara depunerea cauțiunii legale.
Prin urmare, in afara plații prețului, pârâtul s-a obligat sa respecte dreptul de uzufruct si habitatie viagera atat pentru vanzatoare, cat si pentru tertul beneficiar, reclamantul din prezenta acțiune.
Este adevarat că din continutul contractului de vanzare-cumparare rezulta ca s-a obligat sa asigure celor doi- vanzatoarea si soțul acesteia „si intretinere, care va consta in asigurare alimente, medicamente, menaj,asistenta sociala, plata cheltuielilor de intretinere, precum si la deces, inmormantarea dupa datinile creștinești”.
Dupa cum se poate observa, nu este prevăzut nicăieri un termen pentru aceasta obligație, nefiind folosita nicăieri terminologia de intretinere viagera, obligația respectiva avand mai mult un caracter moral, data fiind legătură de rudenie cu reclamantul, tatal său.
De altfel, chiar reclamantul in cererea formulata, recunoaște ca prin contractul in discuție se prevedea „faptul ca subsemnatul voi fi tert beneficiar, părțile stipulând in favoarea mea rezerva dreptului de uzufruct si a dreptului de habitatie viagera.”
Aceasta clauza a fost de esența contractului de vanzare - cumparare si nu clauza de intretinere cum susține, in mod nejustificat reclamantul.
Cu toate acestea, pârâtul și-a indeplinit toate obligațiile asumate prin contractul in discuție, plătind prețul vanzarii, respectând dreptul de uzufruct si habitatie viagera, atat pentru cumparatoare cat si pentru tertul beneficiar si a prestat intretinere fata de cei doi, atat pana la moartea soției tatalui său, cat si in continuare.
Susținerile reclamantului, in sensul ca nu și-ar fi indeplinit obligația de a asigura intretinere fata de vanzatoare si tertul beneficiar sunt lipsite de suport probator, neputandu-se retine vreo culpa a sa.
Neînțelegerile dintre acesta si tatal său se datoreaza intentiei acestuia de a desființa contractul, nefiind de neglijat conduita acestuia, care a mai promovat o acțiune de anulare a contractului, finalizata cu respingerea acesteia ca neîntemeiata, asa cum recunoaște chiar reclamantul in cererea introductiva.
De retinut ca bunul ce a format obiectul contractului de vanzare - cumparare nu a fost niciodata in patrimoniul reclamantului, fiind bun propriu al defunctei soții, care si-a manifestat in mod neechivoc voința de a-i transmite nuda proprietate asupra acestuia, rezervandu-si un drept de uzufruct viager si habitatie, atat pentru ea cat si pentru soțul ei.
De retinut faptul ca vanzatoarea, pana la deces, nu a pornit nici o acțiune impotriva sa, fiind pe deplin multumita de modul in care și-a indepinit obligațiile asumate prin contract.
Pârâtul a avut aceeași atitudine atat fata de soția reclamantului cat si fata de acesta, respectandu-le dreptul de uzufruct si habitatie viagera si indeplinindu-și obligația de intretinere fata de aceștia.
Cu rea credința, reclamantul, dupa eșecul acțiunii ce a avut ca obiect anularea actului de vanzare - cumparare, a inceput sa refuze intretinerea, pentru a preconstitui probe in scopul promovării unui nou proces.
Prin urmare, reclamantul este cel care îl impiedica sa-și respecte obligația de intretinere, neexecutarea acestei obligații nefiindu-i imputabila.
Pârâtul dispune de venituri din munca si realizate prin vanzarea mai multor terenuri si a avut posibilitatea sa-și indeplinească obligația de intretinere fata de tatal său, dar acesta îl impiedica sa-și indeplineascî aceasta obligație, in scop sicanator, pentru a avea motive sa promoveze o noua acțiune avand ca scop desființarea contractului.
In drept, invocă prevederile art 205 C. Pr. Civ., art 270 C.Civ. in vigoare la data nașterii raporturilor juridice.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:C.I.; contracte de vanzare - cumparare avand ca obiect terenuri proprietatea sa, facturi și chitanțe fiscale privind plata utilităților.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare arătând următoarele:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a subsemnatului - invocată de către pârât pe cale de întâmpinare, apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, solicitând respingerea acesteia.
În acest sens, invocă jurisprudența instanței supreme, care, în cuprinsul deciziei nr. 689/1988 (publicată în „Revista română de drept", nr. 2/ 1989, p. 65) reține următoarele: „Obligația rezultând dintr-o convenție de întreținere cu pluralitate de creditori și debitori este indivizibilă. Ca atare, nu este susceptibilă de executare parțială, neputând fi considerată îndeplinită decât dacă s-a executat integral față de toți beneficiarii dreptului de întreținere [...] D. consecință, neexecutarea obligației față de unul dintre beneficiari îndreptățește pe cel sau cei față de care care obligația nu s-a îndeplinit să ceară desființarea convenției și restabilirea situației anterioare cu privire la întregul imobil."
Așadar, este lipsit de importanță aspectul că bunul imobil era bun propriu al defunctei sale soții, atâta vreme cât aceasta din urmă a înțeles să stipuleze clauza de întreținere și în beneficiul său.
Cât privește susținerile pârâtului în sensul că „acțiunea nu a fost pornită de autoarea reclamantului, {...} voința acesteia a fost aceea de a-mi transmite dreptul de proprietate asupra imobilului" atrag atenția asupra faptului că, așa cum precizam și în cererea introductivă de instanță, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual și translativ de proprietate, căruia îi sunt aplicabile regulile generale din materia obligațiilor înscrise în art. 1020 și 1021 din Codul civil, cu privire la condiția rezolutorie aceasta fiind subînțeleasă atunci când una dintre părți nu-și îndeplinește angajamentul luat. Rezultă faptul că soția sa a transmis pârâtului nuda proprietate asupra imobilului sub condiția rezolutorie subînțeleasă ca pârâtul să își execute obligația de a-i asigura atât acestuia, cât și defunctei, întreținere, până la stingerea din viață.
Pentru aceste argumente, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată.
Pe fond, apreciază că susținerile pârâtului în sensul că nu este prevăzut nicăieri un termen pentru această obligație, nefiind folosită nicăieri terminologia de întreținere viageră; obligația respectivă având mai mult un caracter moral, dată fiind legătura de rudenie cu reclamantul, tatăl său;sun lipsite de suport probator.
Faptul că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nu este nicăieri folosită terminologia de întreținere viageră este lipsit de importanță, atâta vreme cât principiul voinței reale a părților acordă prioritate voinței efective asupra expresiei literare a clauzei, astfel că, în caz de divergență, va prevala voința reală asupra voinței declarate.
Din cuprinsul contractului reiese în mod clar faptul că pârâtul R. C. s-a obligat să le asigure, reclamantului și soției sale, întreținere, până la stingerea din viață, respectiv „întreținere, care va consta în asigurare alimente, medicamente, menaj, asistență socială, plata cheltuielilor de întreținere, precum și la deces, înmormântarea după datinile creștine."
Așadar, indiferent de terminologia folosită, urmează ca instanța să procedeze la interpretarea contractului, spre a se stabili sensul exact al acestei clauzei.
Cât privește susținerile pârâtului în sensul că obligația de întreținere asumată are mai mult caracter moral, dată fiind legătura de rudenie cu reclamantul, apreciază că pârâtul face o gravă confuzie între obligația legală de întreținere și obligația de întreținere asumată convențional. Mai precis, obligația legală de întreținere izvorăște din lege, există numai între persoanele prevăzute de lege și se datorează numai dacă sunt întrunite condițiile legii. Conform art. 86 din Codul Familiei, preluat de art. 516 din Noul Cod Civil, „Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, între celelalte persoane anume prevăzute de lege” precum și „între rudele în linie dreaptă și între frați și surori- în cazul adopției". Pe de altă parte, obligația de întreținere asumată convențional izvorăște din acordul de voință al părților și are un alt regim juridic. Așa cum a reținut și instanța supremă în decizia nr. 2462/1992 - publicată în revista „Dreptul", nr. 10-11/ 1993, p. 110, „în absența unei clauze exprese, nu are nicio relevanță că beneficiarul întreținerii are suficiente mijloace materiale, deoarece obligația convențională de întreținere nu se confundă cu obligația legală, când acordarea întreținerii depinde de starea de nevoie a celui îndreptățit să o primească."
În ceea ce privește apărările pârâtului în sensul că susținerile sale sunt lipsite de suport probator și că reclamantul cu rea-credință, a refuzat întreținerea, arăt, în primul rând, faptul că din înscrisurile depuse - în probațiune - la dosarul cauzei rezultă în mod clar că acesta este cel care efectuez plata tuturor cheltuielilor referitoare la întreținerea sa. Mai mult, cât privește apărările pârâtului în sensul că refuză întreținerea, reiterează poziția sa exprimată în cuprinsul cererii introductive de instanță, aceea că cea mai mare parte a cheltuielilor mele de întreținere sunt aferente utilităților, astfel de plăți putând fi efectuate de către debitorul obligației de întreținere chiar fără acordul sau concursul persoanei întreținute. De altfel, așa cum s-a reținut în mod constant în doctrină, „simplul refuz din partea creditorului dintr-un contract de întreținere de a primi prestațiile debitorului nu este suficient pentru a respinge acțiunea în rezilierea contractului. Autorul conchide că în cazul obligațiilor in faciendo, executabile numai cu concursul creditorului, debitorul trebuie să-l someze pe creditor să presteze concursul său după care are acțiunea în justiție pentru a-l condamna pe creditor să primească executarea obligației sau a dobândi rezilierea contractului cu daune-interese.”( a se vedea D. A.- „Explicațiune teoretică și practică a dreptului civil român", voi. IV, Iași, 1990, p. 85).
Din cele de mai sus rezultă în mod clar că reclamantul ar fi făcut dovada faptului că acesta este cel ce efectuează plata tuturor cheltuielile legate de întreținerea sa - prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar debitorul obligației de întreținere nu a prestat întreținerea la care s-a obligat. Mai mult decât atât, pârâtul încearcă să se prevaleze de un așa-zis refuz al său de a primi întreținerea - în condițiile în care acesta nu a întreprins niciun demers legal pentru a obține concursul său în scopul de a-și îndeplini obligația de întreținere asumată.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
La solicitarea părților au fost administrate probele cu înscrisuri, precum și cu martori și interogatoriul reciproc al părților, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate cauzei.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și asupra fondului prezentei acțiuni, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de fond a constatat următoarele:
În fapt prin contractul intitulat de “de vânzare-cumpărare” autentificat sub nr. 1517/14.05.2008 de BNP F. D. încheiat între defuncta R. O. în calitate de vânzătoare și pârâtul R. C., în calitate de cumpărător, precum și reclamantul R. S., în calitate de beneficiar, vânzătoarea a transmis pârâtului cumpărător nuda proprietate asupra imobilului situat în Com. C., ., județul I., având NC 2671 format din teren intravilan în suprafață de 746 mp în T 18, P 1987 și 1988, precum și construcția edificată pe acesta, în suprafață de 147 mp, vânzătoarea rezervându-și dreptul de habitație viageră.
Totodată părțile au stipulat în favoarea terțului beneficiar, reclamantul din prezenta cauză-tatăl pârâtului, reclamantul rezultând dintr-o căsătorie anterioară a reclamantului și soț supraviețuitor al defunctei vânzătoare-rezerva dreptului de uzufruct și a dreptului de abitație viageră pentru același imobil.
În plus, părțile au prevăzut ca preț suma de 81.329 lei, rezultând din conținutul contractului că a fost primit integral de către vânzătoarea-defunctă de la cumpărătorul pârât în momentul autentificării acestui contract.
De asemenea, prin același contract, a rezultat că părțile au convenit obligația pârâtului-cumpărător de a asigura atât reclamantului, cât și defunctei-vânzătoare și întreținere, care va consta în asigurarea alimentelor, a medicamentelor, a menajului, a asistenței sociale, plata cheltuielilor de întreținere, precum și la deces, înmormântarea după datinile creștinești.
Cu privire la natura juridică a contractului încheiat între părți, instanța de fond a rețineut că acesta este unul de vânzare-cumpărare, cu clauză accesorie de întreținere, aspect rezultat din analiza coroborată a tuturor clauzelor conținute în convenția semnată de părți, din intenția acestora exprimată cu ocazia executării contractului în cauză, precum și a litigiului purtat anterior între reclamant și pârât având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită și fraudă din partea pârâtului-acțiune respinsă anterior în mod irevocabil, instanța reține că în fapt între părți a fost încheiat cu titlu principal un contract de vânzare-cumpărare prin care vânzătoarea defunctă-fosta soție a reclamantului- a convenit cu pârâtul-fiul reclamantului-transmiterea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în schimbul plății prețului în cuantum de 81.329 lei-la nivelul anului 2008 pentru imobilul descris în conținutul contractului, imobil cu privire la care din probele administrate și din recunoașterile părților nu s-au efectuat îmbunătățiri anterior vânzării, constituind în fapt o casă de locuit având o vechime considerabilă, însăși părțile nesusținând că în fapt valoarea acestuia ar fi fost considerabil mai ridicată decât prețul convenit între părți-, cu asigurarea dreptului de abitație viageră atât în favoarea defunctei-vânzătoare, cât și a reclamantului din prezenta cauză, acesta din urmă beneficiind în plus pe durata vieții și de dreptul de uzufruct, nefiind dovedite indicii care să conducă la concluzia că în fapt valoarea prestației în bani plătită vânzătoarei de către pârâtul-cumpărător ar fi fost situată sub nivelul a jumătate din valoarea reală a imobilului la data încheierii convenției în cauză, acestea constituind elemente esențiale care în contextul probatoriu adminstrat în prezenta cauză conduc la concluzia că elementul esențial convenit de părți pentru transferul dreptului de proprietate asupra imobilului a fost în fapt plata unui preț considerabil față de valoarea imobilului la data respectivă, nefiind administrate probe care să înlăture o astfel de concluzie, acceptată inclusiv de către pârât, acesta susținând doar că obligația de întreținere ar fi avut un caracter accesoriu și neesențial față de natura juridică a contractului de vânzare-cumpărare convenit cu defuncta soție a reclamantului.
Din această perspectivă, instanța de fond a constatat că deși obligația de întreținere stipulată prin contractul de vânzare-cumpărare prin acordul părților în favoarea reclamantului din prezenta cauză are un caracter accesoriu față de obligația cumpărătorului de a plăti prețul aferent dreptului de proprietate asupra imobilului, accesorialitatea nu poate conduce la concluzia caracterului neesențial al acestei obligații prevăzută în favoarea reclamantului, astfel încât în măsura în care o astfel de obligație nu ar fi executată în mod culpabil de debitorul acesteia nu s-ar putea genera rezoluțiunea contractului de vânzarea-cumpărare, neexecutarea având aptitudinea în accepțiunea art. 1020-1021 din C.civ. 1864-în funcție de data încheierii contractului între părți- de a determina rezoluțiunea convenției de vânzarea-cumpărare pentru neîndeplinirea condiției rezolutorii constând în refuzul nejustificat al pârâtului-debitor de a-și îndeplini obligația de întreținere.
Având în vedere aceste împrejurări de fapt și de drept, instanța de fond a procedat la analiza împrejurărilor în care o astfel de condiție rezolutorie a avut în fapt aptitudinea de a genera intervenția sancțiunii rezoluțiunii contractului principal.
Astfel prin prezenta acțiune reclamantul-terț beneficiar al întreținerii convenită anterior între pârât și defuncta soție a reclamantului, aceasta din urmă în calitate de unic proprietar al imobilului și totodată vânzătoare- a susținut că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit în mod culpabil obligația de întreținere astfel asumată față de acesta ulterior decesului vânzătoarei, reclamantul fiind acela care a achitat cheltuielile aferente utilităților imobilului.
Față de situația de fapt și de drept reținută anterior, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare având în vedere că există o identitate între persoana reclamantului și persoana care în temeiul raporturilor juridice descrise anterior și născute în această modalitate între părți are posibilitatea de a solicita instanței valorificarea drepturilor derivând din stipulația pentru altul, inclusiv acela de a solicita rezoluțiunea contractului principal în contextul în care stipulația promisă terțului beneficiar de către promitentul-pârât nu își execută obligația asumată față de creditorul său prin încheierea convenției de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, fiind vorba despre drepturi procesuale care nu au încetat odată cu decesul vânzătoarei imobilului, în egală măsură beneficiar anterior al obligației de întreținere, născându-se direct în patrimoniul beneficiarului stipulației în favoarea reclamantului.
Pe fondul cauzei, cu privire la susținerile reclamantului, instanța de fond a constatat că sunt neîntemeiate nefiind sprijinite pe probatoriul administrat, având în vedere natura și conținutul complex al obligației de întreținere, persoana beneficiarului întreținerii, precum și modul în care pârâtul debitor al acestei obligații a înțeles să își îndeplinească o astfel de obligație.
În acest context, instanța de fond a constatat din răspunsurile părților la interogatoriu administrat în prezenta cauză, din declarațiile martorilor audiați la cererea ambelor părți, precum și din înscrisurile atașate dosarului de către acestea, faptul că pârâtul s-a obligat față de terțul beneficiar să presteze întreținere constând în asigurarea alimentației, a medicamentației necesară beneficiarului întreținerii, a asistenței sociale și a menajului de care acesta din urmă ar avea nevoie, precum și în cazul decesului, de asigurarea înmormântării conform datinilor creștinești, obligația având prin urmare un caracter complex, iar nu în sensul invocat de către reclamant în calitate de beneficiar al acestei prestații.
Totodată, instanța de fond a constatat că deși acesta din urmă a făcut dovada că în perioada anilor 2010-2012 a plătit contravaloarea utilităților aferente facturilor fiscale emise către reclamant-gaze naturale, energie electrică, telefon, internet și cablul TV, totuși, astfel cum chiar reclamantul a susținut prin răspunsul la întâmpinare, avea obligația de a face dovada că a adus la cunoștință pârâtului-debitor al întreținerii faptul că înregistrează aceste cheltuieli-facturile fiscale fiind emise exclusiv pe numele reclamantului, iar nu al pârâtului, precum și faptul că pârâtul la rândul său, având cunoștință de aceste facturi fiscale scadente, nu și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător și integral obligația de plată a utilităților, din probele administrate-înscrisuri, martorul audiat la solicitarea pârâtului, precum și răspunsurile pârâtului la interogatoriul propus de către reclamant de negare a susținerilor reclamantui-nerezultând refuzul nejustificat al pârâtului de a achita contravaloarea acestor utilități, situația fiind similară și în cazul unor pretinse nevoi medicale, reclamantul susținând că abia în cursul anului 2014, la un an de la data introducerii acțiunii, ar fi descoperit în urma unor analize medicale că ar fi suferi o anumite afecțiuni- nefiind dovedite aceste susțineri-, împrejurarea nefiind adusă la cunoștința pârâtului, inclusiv cu privire la necesitatea acoperirii costurilor acestor analize și a medicamentației necesare efectuării unui tratament.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut din declarația martorului audiat la solicitarea pârâtului, faptul că reclamantul ar fi refuzat întreținerea asigurată în natură de către pârât, constând în alimente furnizate săptămânal, inclusiv cu privire la împrejurarea că deși pârâtul a solicitat reclamantului să îi permită achitarea valorii utilităților, totuși reclamantul a refuzat, în prezența martorului audiat în mod nemijlocit de instanță, susținând, fără motive justificate, faptul că nu dorește să plătească pârâtul, ci reclamantul personal.
Instanța de fond a constatat că declarația martorului audiat la solicitarea reclamantului nu poate conduce la concluzia temeiniciei susținerilor acestuia, în contextul în care martorul audiat nu a relatat aspecte concrete, esențiale cu privire la refuzul pretins a fi fost manifestat de către pârât în legătură cu prestarea întreținerii în natură în favoarea reclamantului, nefiind evidențiate situații din care să rezulte că reclamantul s-ar fi aflat în stare de nevoie urmare a refuzului nejustificat și culpabil al pârâtului de a-i asigura alimente, medicamente, asistență socială și menaj, martorul arătând că nu are cunoștință despre aceste incidente pretinse de către reclamant.
Mai mult, instanța de fond a reținut că martorul nu are cunoștință dacă reclamantul i-ar fi adus la cunoștință pârâtului împrejurarea că urmează a-i fi asigurat costul medicamentelor, iar împrejurarea cu privire la faptul că “reclamantul se descurcă greu” relatată de către martor nu poate fi apreciată în acest sens, nefiind susținută de alte mijloace probatorii.
Totodată, faptul că martora în discuție a relatat că a mai asigurat câte o porție de mâncare reclamantului și că îl mai împrumută cu anumite sume de bani nu poate conduce la concluzia invocată de către reclamant în sensul refuzului pârâtului de a-I asigura prestarea întreținerii în mod continuu susținerile necoroborându-se cu alte probe administrate în prezenta cauză.
Dimpotrivă, din analiza declarației martorului C. M., instanța de fond a reținut că reclamantul a refuzat întreținerea în alimente asigurată de către pârât, neavând cunoștință despre existența unei alte persoane care să îi asigure prepararea hranei și asigurarea menajului.
Coroborând aceste declarații, instanța de fond a constatat că într-adevăr între părți există o stare de tensiune reciprocă generată exclusiv de atitudinea reclamantului de refuz nejustificat de a primi întreținerea din partea pârâtului, acesta din urmă manifestându-și cu bună-credință(nefiind dovedit contrariul), în permanență, disponibilitatea concretă de a asigura îndeplinirea obligației în limitele convenției asumată de către acesta, astfel încât culpa proprie și exclusivă a beneficiarului obligației de întreținere constituie un impediment al intervenției sancțiunii rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, nefiind astfel întrunite cerințele prevăzute de art. 1020-1021 din C.civ. 1864 pentru o astfel sancțiune, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul R. S. și a solicitat admiterea apelului și anularea în parte a Sentinței Civile nr. 6174 din data de 28.10.2014, în sensul menținerii soluției instanței de fond privind respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și, pe de altă parte, anulării soluției emise pe fondul cauzei privind respingerea cererii de chemare în judecată, rejudecarea în fond a litigiului și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, pe cale de consecință, rezoluțiunea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1517/14.05.2008, autentificat de către BNP F. D., Corn. Ciorogâr1a, Jud. I.; de asemenea solicită, ca efect al rezoluțiunii Contractului, restabilirea situației anterioare încheierii acestui contract; cu cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru.
În motivarea cererii se arată că instanța de fond și-a întemeiat concluziile în principal pe declarația martorului propus de pârât, deși din documentele existente la dosar existau indicii clare că aceasta nu a avut o poziție echidistantă. Mai mult, hotărârea este întemeiată pe răspunsurile pârâtului la interogatoriu, deși în urma analizei dosarului se poate observa o lipsă de corespondență între conduita și poziția acestuia până la momentul dezbaterilor și conduita și afirmațiile acestuia din cadrul dezbaterilor.
Instanța nu a efectuat o analiză corespunzătoare a probatoriului administrat pentru a stabili dacă apelantul a fost obligat să se întrețină singur, ci a plecat de la premisa invocată de pârât în apărare că ar fi refuzat întreținerea oferită de el. Instanța a menționat că nu s-au evidențiat situații În care reclamantul s-ar fi aflat în stare de nevoie și pe de altă parte menționează la pag. 4 para. 9 că aveam obligația de a aduce la cunoștința pârâtului existența acestor cheltuieli, după cum ar fi recunoscut prin răspunsul la întâmpinare. Se arată că apelantul niciodată nu a declarat verbal sau scris că aș fi avut obligația să-l înștiințeze pe pârât cu privire la cheltuielile sale lunare; pârâtul știa configurația casei aflate în proprietatea sa, știa că încălzește camera în care sta cu gaze și că imobilul este racordat la rețeaua de energie electrică, deci era evident că trebuie să achite și costul acestor utilități; știa că deține cablu 1V și telefon, prin urmare primea facturi și pentru aceste servicii.
Apelantul învederează că deși nu i-a transmis fiecare factură lunară prin scrisoare recomandate cu confirmare de primire îl scutește pe pârât de obligația de a le achita.
Motivul respingerii acțiunii principale este acela că apelantul ar fi refuzat întreținerea oferită de pârât și arată că această concluzie este contrazisă de probele din dosar, iar referitor la onestitatea declarației martorului ce a fost menționată ca principal argument în acest sens, există semne mari de întrebare pe care le-a relevat în cadrul judecății pe fond.
Referitor la toate afirmațiile relevante pentru speță (frecvența cu care pârâtul mi-ar fi adus mâncare, bani, alimente), consideră că mărturia martorei este una indirectă: a declarat că pârâtul i-a spus că îi aduce alimente sau bani, dar nu a văzut aceste lucruri. Referitor la cheltuielile de înmormântare, a declarat că știe sigur că pârâtul Ie-a efectuat, deși nu a participat direct.
Pe de altă parte, instanța practic elimină mărturia martorei propuse de apelant, d-na N. M., motivând că nu a oferit aspecte concrete cu privire la pretinsul refuz al de a primi întreținerea. Apreciază că această decizie este total neîntemeiată, martora oferind informații clare, percepute în mod direct de către dumneaei, cu privire la aspectele relevante ale speței. Martora N. M. a relatat aspecte concrete, cu relevanță mare pentru problema presupusului refuz al întreținerii: stă practic în curte cu apelantul și nu l-a văzut decât de 7 ori în ultimii 7 ani pe pârât. De asemenea, nu l-a văzut pe acesta aducându-i alimente.
Apelantul mai arată că a depus la dosarul cauzei facturile si chitantele de plata ale utilitatilor aferente perioadei 2008-2014. Împreună cu acțiunea principală a depus documentele justificative (facturile si chitantele) aferente anului 2008-2012, iar la ultimul termen de judecată cele aferente perioadei 2012-2014. Referitor la înscrisurile depuse la dosar de pârât, consideră că sunt lipsite de relevanță și nu reprezintă o probă în sprijinul celor constatate de instanța de fond. Pârâtul nu a dovedit prin înscrisurile depuse decât achitarea în favoarea sa după decesul soției a două facturi - una de gaze (104,4 lei) si una de energie electrica (28,3 lei).
În drept, art.466 și urm. C., art.1020 și urm.din Codul Civil.
La data de 12.02.2015 intimatul - pârât R. C. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
Cu privire la sustinerile reclamantului, se arată că instanta de fond a constatat ca sunt neîntemeiate, nefiind sprijinite pe probatoriul administrat, avand in vedere natura si continutul complex al obligatiei de intretinere, persoana beneficiarului intretinerii, precum si modul in care paratul debitor al acestei obligatii a inteles sa isi indeplineasca o astfel de obligatie. Din motivarea instantei se desprinde concluzia conform careia reclamantul avea obligatia de a face dovada ca a adus la cunostiinta paratului - debitor al intretinerii faptul ca inregistreaza aceste cheltuieli, facturile fiscale fiind emise pe numele reclamantului si comunicate acestuia din urma, situatia fiind similara si in cazul unor pretinse nevoi medicale. Se mai arată că din depozitia martorului audiat la solicitarea paratului, instanta a retinut ca reclamantul a refuzat intretinerea asigurata in natura, sau permisiunea de a achita contravaoarea utilitatilor, discutii ce au avut loc si in prezenta acestui martor.
Instanta de fond a constatat ca declaratia martorului propus de reclamant nu poate conduce la concluzia temeiniciei sustinerilor acestuia, in contextul in care martorul audiat nu a relatat aspecte concrete, esentiale cu privire la refuzul paratului de a presta intretinerea reclamantului, nefiind evidentiate situatii din care sa rezulte ca reclamantul s-ar fi aflat in stare de nevoie, urmare a refuzului nejustificat si culpabil al paratului, martorul aratad ca nu are cunostiinta despre aceste incidente pretinse de catre reclamant.
In privinta motivelor de apel formulate impotriva sentintei de fond, intimatul consideră că acestea nu reprezinta decat o analiza subiectiva si exagerata, pe alocuri chiar rau-voitoare la adresa instantei si a depozitiei martorilor audiati. Astfel, sunt analizate probe din dosar care in opinia noastra nu au legatura cu cerintele impuse de art.l020 - 1021 cod civil vechi, respectiv inscrisuri care dovedesc starea de nevoie a reclamantului - cuantumul pensiei de 900 lei si defalcarea acestuia in cheltuielile lunare curente. Mentionează ca reclamantul a instrainat mai multe bunuri imobile, din care si-a achizitionat chiar si un autoturism nou marca Dacia L..
Intimatul consideră că reclamantul nu a facut dovada indeplinirii acestor cerinte legale pentru a fi in masura sa solicite rezolutiunea contractului de vanzare cumparare, din culpa paratului si repunerea partilor In situatia anterioara.
În drept, art.1020, 1021 Cod Civil, art.205 și Urm.C., art.466 și urm. C..
In apel a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizând sentința civilă apelată în raport de criticile invocate si probatoriul administrat, tribunalul reține următoarele:
In contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1517/14.05.2008 apelantul R. S. are calitatea de terț beneficiar, in favoarea căruia s-au stipulat dreptul de uzufruct si dreptul de abitație asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului, precum si întreținere in timpul vieții sub forma asigurării alimentelor, medicamentelor, menajului, asistentei sociale si plata cheltuielilor de întreținere (f.9).
Tribunalul retine așadar ca apelantul nu era proprietarul imobilului ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării, ci doar un terț beneficiar, astfel că nu poate solicita rezolutiunea contractului pentru neîndeplinirea obligației de întreținere, cu atât mai puțin, repunerea parților in situația anterioara, ci doar putea solicita obligarea cumpăratului-promitent să îi presteze întreținerea, dar partea nu a învestit instanța cu o astfel de cerere.
Tribunalul constata ca in speta contractul cuprinde o stipulație pentru altul – respectiv in favoarea tertului R. S. care are împotriva promitentului deschisa calea unei actiuni directe pentru satisfacerea dreptului său, drept ce consta cum s-a menționat in uzufruct, drept de abitație si întreținere. Pentru neexecutarea uneia dintre aceste obligații, terțul poate fi solicita obligarea promitentului la executarea întreținerii ori acordarea de daune interese pentru prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării obligației.
Raportat la aceste aspecte, tribunalul apreciază că reclamantul nu justifică calitate pentru a promova o acțiune in rezolutiunea contractului si repunerea in situația anterioara, dar cum soluția pe excepție nu a fost contestată si nu face obiectul cenzurii instantei de apel, tribunalul va trata acest aspect drept o chestiune de fond si va concluziona in sensul ca apelantul nu este parte in contractul susmenționat, ci terț, calitate in care nu poate solicita, nici in caz de neexecutare a obligației de întreținere de către promitent, rezoluțiunea contractului cu consecința repunerii părților in situația anterioară încheierii actului.
Față de aceste aspecte, tribunalul apreciază ca fiind de prisos si nu va mai analiza criticile apelantului asupra modului in care prima instanță a interpretat probatoriul administrat.
Pentru motivele expuse, va fi respins ca nefondat apelul.
Urmează a se lua act ca intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul privind pe apelantul reclamant R. S. cu domiciliul ales în sector 2, București, .. 29 în contradictoriu cu intimatul - pârât R. C. cu domiciliul ales în București, sector 3, ., ., . ca nefondat.
Ia act ca intimatul si-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 25.05.2015.
Președinte Judecător Grefier
A. D. E. V. C. E. S.
Pt judecator promovat la CAP
Semneaza presedinte de complet
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: DA/4 exemplare
Jud.fond – M. E. D.-- Jud.Cornetu
Comunicat 2 exemplare
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1150/2015. Tribunalul ILFOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1952/2015.... → |
|---|
