Succesiune. Decizia nr. 843/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 843/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 843/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 843 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.05.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: L. G. A.
JUDECĂTOR: E. M. O.
JUDECĂTOR: A. M. C.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire, formulată de revizuenții-intimați M. M., M. C., M. M., împotriva deciziei civile nr. 287/28.01.2014, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata-recurentă P. R., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, că revizuenții au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, că intimata a depus concluzii scrise după care,
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de revizuire.
TRIBUNALUL,
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 16.03.2007, reclamanta P. R. a chemat in judecata pe parata M. N., solicitând pronunțarea unei hotarari judecatoresti prin care sa se constate deschisa succesiunea defunctei R. M., decedata la 30.14.1994, cu ultim domiciliu in com. Popesti Leordeni, ..11 (actuala . I., sa se constate ca succesori ai defunctei sunt partile din proces, sa se constate ca masa succesorala de pe urma defunctei se compune din: casa de locuit, situată in orasul Popesti Leordeni, ..11 ( fosta I. S., nr.11) jud.I., cu terenul curte de 330 mp, parcelele situate in extravilanul localitatii Popesti Leordeni in suprafata de 1,0408 ha in p 24, sola 1928, 500 mp in parela 20, sola 5216,580 – p 32, sola 52/4, 506 mp in ./6 si 506 mp in p 14, sola 52, totalizand_ mp conform titlului de proprietate nr._/26.09.1994, sa se constate ca a fost instituită legatar universal prin testamentul autentificat sub nr._ din 27.07.1984 cu exceptia casei de locuit edificata in baza autorizatiei de construire in Popesti Leordeni, ..11, sa se constate ca pasivul succesoral compus din cheltuieli de inmormantare in valoare de 7.000 Ron, au fost suportate de reclamante, atribuirea bunului conform testamentului.
Cererea s-a intemeiat in drept pe art. 728 si urmatoarele cod civil .
La 5.04.2007, M. N. a formulat intampinare conform art.115-118 Cod procedura civila si cererea reconventionala conform art 120 Cod procedura civila, arătând că reclamanta-parata, desi nu s-a deschis succesiunea, se considera, in baza unui testament nelegal, ca fiind proprietar al tuturor bunurilor.
Testamentul autentificat cu nr.1842/1984 nu poate avea valoare juridica, parata fiind inlaturata de la mostenire, ca fiind mostenitor rezervatar.
S-au incalcat dispozitile art.841 Cod civil.
Decesul a avut loc in aprilie 1994, iar titlul de proprietate este din 26.09.1994.
Imobilul din ..11, a fost impartit in doua parti, Corp A, nr. postal 11, corp B, nr. postal 11 A. Imobilul avand nr. postal 11 A, a fost instrainat de defuncta. Invoca prescripția de 30 de ani pentru constructia situate la terenul de la nr.2A, pe care ea a edificat-o personal.
Au fost incuviintate probe cu acte, martori si expertiză conform art.167 Cod procedura civila.
Prin incheierea din 31.01.2008, a fost admisa in principiu si in parte cererea reclamantei-parate P. R. si in parte cererea paratei-reclamante M. N.. S-a constatat deschisa succesiunea defunctei R. M., decedata la 30 aprilie 1994,cu ultim domiciliu in loc. Popesti Leordeni, ..11. S-a constatat ca mostenitorii defunctei sant: P. R.(fiică), M. N. (fiica),
S-a constatat ca masa succesorala se compune din casa de locuit, compusa din 2 camere si o marchiza edificata de defuncta in baza autorizatiei de construire, nr.289 si terenul aferent curtii, parcelele din intravilanul orasului Popesti-Leordeni, de 1 ha, 040 in p 24, sola 1918, 500 mp, p 20, sola 52/6, 500 mp, p 32, sola 52/ 6, 506 mp in p 55, sola 53/6,5o6 mp, p 14, sola 52 conform titlului de proprietate nr._/1994.
S-a constatat ca pasivul succesoral se compune din 7000 Ron, cheltuieli de inmormantare, suportate de P. R..
S-a constatat nulitatea testamentului nr.1842/1984, ca urmare a incalcarii rezervei succesorale.
S-a constatat ca partile au ½ din casa compusa din 2 camere si terenul aferent casei de locuit.
S-a atribuit paratei-reclamante cele 2 camere.
Au fost depuse la dosar acte in copie.
Prin sentința civilă nr.3258/16.12.2010, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr._, s-a admis acțiunea reclamantei P. R. în contradictoriu cu pârâta M. N., și s-a respins cererea completatoare formulată de pârâta reclamantă, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.354 R/07.02.2012 s-au admis recursurile părților formulate împotriva sentinței civile nr.3258/16.12.2010, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr._, și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu în data de 18.06.2012, sub nr._ *.
La termenul de judecată din data de 10.01.2013 au fost introduși în cauză numiții M. M., Maecu C. și M. M., în calitate de moștenitori ai pârâtei-reclamante M. N., ca urmare a desului acesteia survenit în data de 05.03.2012, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.67/20.09.2012 depus la dosar.
Prin sentința civilă nr. 2171/28.03.2013, Judecătoria Cornetu a admis în partea acțiunea, a admis în parte cererea-reconvențională; a constatat deschisă succesiunea defunctei R. M.; a constatat că masa succesorală este compusă din cinci terenuri extravilane, în suprafață totală de 12.420 mp, situate în or. Popești-Leordeni, respectiv ./8, în suprafață de 10.408 mp, ./6, în suprafață de 500 mp, ./6, în suprafață de 500 mp, ./6, în suprafață de 506 mp, și ., în suprafață de 506 mp; a constatat că din masa succesorală nu face parte bunul imobil, compus din casă și terenul aferent, în suprafață de 312, 32 mp, situat în or. Popești-Leordeni, ..11, jud. I.; a constatat că reclamanta-pârâtă P. R. a fost instituită legatar universal de către defunctă, prin testamentul autentificat sub nr.1842/27.07.1984 de notariatul de Stat al Sectorului Agricol I. al mun. București; a respins capătul de cerere, din cererea reconvențională, privind reducțiunea testamentului mai sus menționat, ca fiind prescris extinctiv; a constatat caducitatea legatului din testamentul mai sus menționat la momentul deschiderii succesiunii defunctei R. M.; a respins capătul de cerere, din acțiunea principală, privind constatarea existenței pasivului succesoral ca neîntemeiat; a constatat că părțile sunt moștenitori legali ai defunctei R. M.; a constatat că părțile sunt în indiviziune asupra masei succesorale menționate în alineatul 4, în cotă de 1 pentru reclamanta-pârâtă P. R., și în cotă de 1 pentru pârâții-reclamanți M. M., M. C. și M. M., în indiviziune; a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra masei succesorale menționate în alineatul 4; a atribuit reclamantului-pârâte P. R. în natură lotul 1, în suprafața de 8.145,50 mp, din suprafața de 6.210 mp situată în extravilan, conform variantei de lotizare propusă în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul B. G.; a atribuit pârâților-reclamanți M. M., M. C. și M. M., în indiviziune, în natură lotul 2, în suprafața de 8.145,50 mp, din suprafața de 6.210 mp situată în extravilan, conform variantei de lotizare propusă în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul B. G. și a compensat cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Conform art.651 Cod civil „Succesiunile se deschid prin moarte.”
În cauza de față instanța a constatat că la data de 30 aprilie 1994 a decedat R. M., astfel că a admis capătul de cerere privind deschiderea succesiunii defunctei R. M., cu ultim domiciliu in Popesti Leordeni,..11, (in prezent C. Faru, judetul I..
Conform art. 669 Cod civil ,”copiii, sau descendentii succed tatalui, mamei, moșilor, moașelor si oricarui alt ascendant fara deosebire de sex si chiar de ar fi nascuti din deosebite casatorii. Ei succed in parti egale cand se gasesc in gradul intai si sunt chemati dupa propriul lor drept, ei succed pe tulpina cand sunt chemati toti sau unul dintre ei prin reprezentare”.
Din actele de stare civila a rezultat că reiese ca mostenitoarele defunctei sunt reclamanta-pârâtă P. R. (fiica) și pârâta-reclamantă M. N. (fiică), în prezent decedată, calitatea procesuală a acesteia în cauza de față transmițându-se succesorilor săi, numiții M. M., Maecu C. și M. M..
În ceea ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctei R. M., instanța a constatat în baza probatoriului de la dosar, că se compune din cinci terenuri extravilane, în suprafață totală de 12.420 mp, situate în or. Popești-Leordeni, respectiv ./8, în suprafață de 10.408 mp, ./6, în suprafață de 500 mp, ./6, în suprafață de 500 mp, ./6, în suprafață de 506 mp, și ., în suprafață de 506 mp.
De asemenea, a constatat că din masa succesorală nu face parte bunul imobil, compus din casă și terenul aferent, în suprafață de 312, 32 mp, situat în or. Popești-Leordeni, ..11, jud. I., întrucât acestea au aparținut numitului M. I. (în prezent decedat), soțul pârâtei-reclamante M. N..
Astfel, conform Ordinului Prefectului Județului I., nr.140/19.02.2008 (fila 225 din Dosarul nr._ ), s-a constatat că dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 312, 32 mp, situat în or. Popești-Leordeni, ..11, jud. I., aparține numitului M. I., în condițiile art.23 din Legea nr.18/1991m care, conform adresei emise de Primăria Popești-Leordeni (fila 229 din Dosarul nr._ ), a construit la adresa mai sus indicată, în anul 1961, o casă de locuit.
În ceea ce privește testamentul autentificat sub nr.1842/27.07.1984 de Notariatul de Stat al Sectorului Agricol I. al mun. București, instanța a constatat că reclamanta-pârâtă P. R. a fost instituită legatar universal de către defuncta R. M., care a dispus ca toate bunurile ce se vor găsi în patrimoniul său la data încetării din viață să-i revină lui P. R..
Cu toate acestea, instanța a constatat că la momentul deschiderii succesiunii defunctei R. M. nu existau bunuri în patrimoniul defunctei, astfel că legatul din testamentul mai sus menționat a devenit caduc, neputând fi executat în favoarea legatarului din motive independente de voința testatorului.
Bunurile ce compun masa succesorală, mai sus menționate, au intrat în patrimoniul defunctei R. M. post-mortem, prin emiterea Titlului de proprietate nr._/26.09.1994, ca urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, astfel că acestea reprezintă bunuri ab intestat, ce formează obiectul unei succesiuni legale și nu testamentare, părțile fiind moștenitori legali ai defunctei.
În ceea ce privește cererea de reducțiune a aceluiași testament, formulată prin cererea reconvențională, instanța a constatat intervenită prescripția extinctivă a acestei cererii, care are un caracter personal, termenul de prescripție fiind de trei ani, iar începutul său este marcat de data decesului testatorului, când se naște dreptul la acțiune al persoanei interesate, respectiv a moștenitorul rezervatar.
Având în vedere faptul că R. M. decedat în data de 30.04.1994, că cererea de reducțiune a testamentului autentificat sub nr.1842/27.07.1984 de Notariatul de Stat al Sectorului Agricol I. al mun. București este formulată în data de 05.04.2007, prin cererea reconvențională înregistrată la această instanță, că nu există motive de suspendare a cursului termenului de prescripție, conform art.13 și 14 din Decretul nr.167/1958, instanța constată împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru acest capăt de cerere.
Instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere, din acțiunea principală, privind constatarea existenței pasivului succesoral întrucât din probatoriul administrat nu s-a făcut dovada existenței sale, nu există înscrisuri care să confirme faptul că a fost cheltuită suma de 7.000 lei pentru înmormântare și pomenirea defunctei, de către reclamanta-pârâtă P. R..
Având în vedere aspectele mai sus menționate, poziția procesuală a părților, precum și concluziile expertizei topo efectuată în cauză, instanța, în temeiul art. 6731 și urm C.pr.civ., a fost admisă în parte atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională, și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, corespunzător cotelor deținute de aceștia, urmând ca, în temeiul art.67310,alin.1 C.pr.civ., să atribuie cele două loturi rezultate.
Instanța, în temeiul art.276 C.pr.civ., a compensat cheltuielile de judecată ale părților, având în vedere modul de soluționare al celor două acțiuni din cauza de față.
Împotriva sentinței civile nr.2171/28.03.2013, a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că instanța de fond a constatat că din masa succesorală nu face parte bunul imobil, compus din casă și terenul aferent, în suprafața de 312,32 mp situat în Orașul Popești – Leordeni, stra. C. F. nr. 11, județ I., întrucât prin Ordinul Prefectului nr. 140 se constatat dreptul de proprietate privată pentru terenul în suprafață de 312, 32 no situate în Orașul Popești – Leordeni, stra. C. F. nr. 11, județ I., numitului M. M. I., în condițiile art. 23 din legea nr. 18/1991, republicată, vizând doar terenul nu și construcția compusă din două camere și o marchiză edificată de defuncta.
Astfel, față de această situație, în opinia recurentei reclamantei rezultă fără dubiu că imobilul nu a aparținut niciodată defunctului șot al pârâtei – reclamante, ci defunctei R. M..
Hotărârea primei instanțe a fost criticată și prin prisma faptului că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a constatat caducitatea legatului din testamentul autentificat sub nr. 1842/27.07.1984 la momentul deschiderii succesiunii defunctei R. M..
Astfel, recurenta reclamantă a arătat că prin testamentul autentificat sub nr. 1842/27.07.1984, a fost instituită legatară universală lăsându-i-se moștenire toate bunurile ce se vor găsi în patrimoniul defunctei R. M. la data încetării acesteia din viață.
În opinia recurentei reclamante potrivit vechiului cod civil testatorul poate prevedea în testament o anumită avere pe care încă nu o stăpânea la momentul întocmirii testamentului, care trebuie să fie în proprietatea sa la deschiderea succesiunii, adică, cel care lasă succesiunea prin testament poate transmite prin acest testament atât patrimoniul pe care la avut la momentul întocmirii testamentului cât și patrimoniul pe care acesta îl va dobândii în viitor, indiferent de faptul dacă există acest patrimoniu la momentul întocmirii testamentului sau nu.
Ori, în speța de față, dreptul de proprietate al defunctei asupra bunurilor imobile aflate în litigiu nu au fost dobândite post mortem, cum greșit a reținut instanța de fond, ci, aceste bunuri imobile s-au aflat întotdeauna în proprietatea legală a defunctei însă în posesia și folosința nelegală a statului român iar după decesul acesteia, s-a reconstituit dreptul de proprietate deplină și exclusivă al defunctei asupra acestor bunuri imobile în temeiul dispozițiilor legii nr. 18/1991 – modificată și republicată, prin emiterea titlului de proprietate nr._/26.09.1994, la interval de aproximativ cinci luni de zile după decesul lui R. M. în baza unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulată chiar de către defunctă în 1991. deși instanța de fond reține această împrejurare, totuși interpretează vădit greșit . a respectivelor bunuri imobile, deși, dreptul de proprietate al defunctei asupra acestor bunuri imobile a luat naștere anterior decesului acesteia și nu a încetat niciodată și apreciază, tot greșit, faptul că aceste bunuri imobile ar constitui obiectul unei succesiuni legale și nu testamentare.
Recurenta reclamantă a arătat că testamentul întocmit de defuncta R. M. îndeplinește toate condițiile legale prevăzute de codul civil și anume este un act juridic solemn, unilateral, revocabil și personal prin care tastatorul a dispus cu titlu gratuit pentru momentul încetării sale din viață, de toate bunurile, testatorul este o persoană cu capacitate de exercițiu.â
Cel de al treilea motiv de recurs a constat în faptul că instanța de fond a respins capătul de cerere, din acțiunea principală, privind constatarea pasivului succesoral ca neîntemeiat.
Astfel s-a arătat că în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a ignorat probele administrate în cauză - martorii și interogatoriu cu care s-a făcut dovada existenței și cuantumului pasivului succesoral – deși acestea au aceiași valoare probatorie ca și înscrisurile.
Recurenta reclamantă a arăta că în cauză au fost audiați martorii A. A. și Vincene G. care au declarat că au participat la funeraliile defunctei R. M., că la înmormântare au participat aproximativ 60 de persoane, iar cheltuielile se ridică cam la 60-70 de milioane cu toate pomenirile. În răspunsul la interogatoriu, pârâta reclamantă M. Natasia la întrebările 3 și 4 a arătat că acesta a recunoscut faptul că reclamanta a suportat toate cheltuielile privind înmormântarea defuncte, aceasta susținând că „am vrut să dau cheltuieli de înmormântare, dar nu a vrut să primească.”
A fost criticată hotărârea primei instanței și prin prisma faptului că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de către pârâta – reclamantă M. N. ce privește constatarea uzucapiunii.
Referitor la această cerere, recurenta reclamantă a arătat că a solicitat instanței de fond admiterea excepției netimbrării cererii, însă nici în considerentele sentinței recurate și nici în dispozitivul acesteia, instanța de fond nu face nicio referire la această cerere.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct 9, C. proc. Civ, art. 3041 alin. 1 C. proc. Civ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 15.01.2014, intimații pârâți au solicitat, respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate.
Astfel, intimații pârâți au arătat că recurenta încearcă să inducă în eroare instanța de judecată și să ignore atât Ordinul Prefectului nr. 140/19.02.2008 cât și decizia irevocabilă nr. 941/14.05.2009, pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului București, susținând că Ordinul Prefectului vizează doar terenul nu și construcția.
Intimații pârâți au arătat că potrivit disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991, care prevăd „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din decretul – lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimulare țărănimii.”
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, intimații pârâți au solicitat respingerea acestuia arătând că bunurile ce compus masa succesorală au intrat în patrimoniul defunctei R. M. prin emiterea titlului de proprietate nr._/26.09.1994, astfel încât acestea reprezintă bunuri ab intestat, ce formează obiectul unei succesiuni legale și nu testamentare, părțile fiind moștenitori legali ai defunctei.
Intimații pârâți au mai arătat că instanța de fond în mod corect a respins capătul de cerere privind constatarea pasivului succesoral ca neîntemeiat, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu s-a făcut dovada existenței sale.
Constatarea pasivului succesoral nu se poate baza doar pe depozițiile martorilor, fără ca acestea să fie coroborate și cu înscrisuri doveditore din care să rezulte contribuția exclusivă a recurentei reclamante la cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării.
În ceea ce privește susținerea recurentei că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii formulată de autoare privind constatarea uzucapiunii, intimații pârâți au solicitat să se aibă în vedere că s-a admis excepția netimbrării cererii, iar pe cale de consecință aceasta a fost anulată.
În drept au fost invocate disp. art. 115-118 C. proc. Civ.
Analizând recursul declarat, tribunalul a reținut următoarele:
Primul motiv de recurs se referă la faptul că în mod nelegal prima instanță a constatat că din masa succesorală nu face parte imobilul casă și teren în suprafață de 312,32 m.p. situat în orașul Popești Leordeni, .. 11, județul I..
S-a apreciat că motivul de recurs este neîntemeiat. Astfel, s-a constată că în mod temeinic prima instanță a reținut că din masa succesorală nu face parte imobilul menționat mai sus. Așadar, conform adresei nr. 5696/05.03.2008, emisă de Primăria comunei Popești – Leordeni (f. 229), pentru acest imobil, începând cu anul 1961 și până în prezent, a figurat drept proprietar la rol defunctul M. I.. În ceea ce o privește pe defuncta R. M., conform sentinței civile nr. 1671/23.04.1996 (f. 29), aceasta are calitatea de proprietară a imobilului teren de 300 m.p. și casă compusă din patru camere, situată în localitatea Popești – Leordeni nr. 11A, județul I., iar nu la nr. 11. De altfel, în cuprinsul schiței imobilului atașată la raportul de expertiză întocmit la prima instanță (f. 194) sunt identificate în mod separat cele două corpuri de clădire.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a invocat faptul că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a constatat caducitatea legatului din testamentul autentificat cu nr. 1842/27.07.1984.
S-a apreciat că motivul de recurs este întemeiat. Astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a constatat că la momentul deschiderii succesiunii defunctei R. M. nu existau bunuri în patrimoniul defunctei, astfel încât legatul din acest testament a devenit caduc, neputând fi executat în favoarea legatarului din motive independente de voința testatorului. Tribunalul reține că în cuprinsul Codului civil anterior, în vigoare la data nașterii raportului de drept, sunt menționate patru cauze care fac imposibilă executarea legatelor: predecesul legatarului; incapacitatea legatarului de a primi legatul; pieirea totală a bunului care formează obiectul legatului; neacceptarea legatului de către legatar. Prin urmare, lipsa oricăror bunuri din patrimoniul defunctului la momentul decesului acestuia, nu este menționată în Codul civil drept cauză de caducitate a legatului și nici nu poate fi apreciată în acest sens de către instanță
Prin cel de-al treilea motiv de recurs s-a susținut că în mod nelegal prima instanță a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea pasivului succesoral, având în vedere că în cauză se probase prin interogatoriu și martori existența acestuia.
Tribunalul a constatat că acest motiv este neîntemeiat, având în vedere că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte cuantumul pretențiilor solicitate, iar această lipsă nu poate fi complinită prin declarațiile martorilor și răspunsul la interogatoriile propuse a fi administrate.
Ultimul motiv de recurs privește faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de către pârâta – reclamantă M. N. în ceea ce privește constatarea uzucapiunii.
Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiat acest motiv de recurs, având în vedere că la prima instanță nu a fost formulat un capăt de cerere având un asemenea obiect. Astfel, din cuprinsul întâmpinării și a cererii reconvenționale depuse la dosarul primei instanțe (f. 14 și următoarele), reiese faptul că prima instanță nu a fost învestită cu o astfel de cerere. Este adevărat că se face referire la prescripția de 30 de ani, însă instanța de fond ar fi fost învestită cu un asemenea capăt de cerere doar în condițiile formulării neechivoce a acestuia și achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
În temeiul prevederilor art. 3041 C. pr. civ. și verificând soluția primei instanțe în ceea ce privește respingerea ca prescris a capătului de cerere reconvențională privind reducțiunea testamentului, tribunalul a reținut că în situația în care bunurile care fac obiectul liberalității excesive se află în posesia moștenitorului rezervatar, cum este cazul în speță, nu se poate invoca prescripția, deoarece în acest caz nu se poate invoca o neglijență pentru moștenitorul rezervatar în valorificarea unor drepturi ale sale, cât timp a exercitat, în fapt, toate prerogativele rezultând dintr-o astfel de situație, iar beneficiarul liberalității nu a cerut predarea legatului.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 3041, 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul a fost admis, fiind modificată în parte sentința civilă recurată, în sensul că se va respinge ca neîntemeiată excepția de prescripție a cererii de reducțiune a liberalităților excesive. În același timp, tribunalul a constatat că reclamanta – pârâtă are calitatea de legatar cu titlu universal asupra bunurilor care fac parte din masa succesorală, cu excepția casei de locuit, cu o cotă de 2/3 (1/3 cotitatea disponibilă + 1/3 (½ din rezerva succesorală de 2/3)) din masa succesorală, iar pârâții – reclamanți au calitatea de moștenitori rezervatari cu o cotă de 1/3. Se va constata că din masa partajabilă face parte și imobilul – construcție corp A, format din încăperile nr. 7, 8 și 9, în valoare de 56.168,6 lei, identificat prin raportul de expertiză întocmit de către expertul T. I. C., și edificat pe terenul situat în localitatea Popești Leordeni .. 11, jud. I..
În temeiul prevederilor art. 6739 C. pr. civ. s-a atribuit pârâților – reclamanți în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul – construcție menționat mai sus și i-a obligat pe aceștia la plata către reclamanta – pârâtă a sumei de 28.084,3 lei, cu titlu de sultă corespunzătoare imobilul – construcție corp A, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, conform art. 67310 alin. ultim C. pr. civ..
Conform art. 67310 alin. ultim C. pr. civ., au fost obligați pârâții – reclamanți la plata către reclamanta – pârâtă a sumei de 6.016,1 lei, reprezentând sultă corespunzătoare terenurilor atribuite, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri. În același timp, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
În temeiul prevederilor art. 274 și 276 C. pr. civ., având în vedere că cererea de recurs a fost admisă doar în ceea ce privește unul dintre motivele de recurs, iar sentința civilă pronunțată de către prima instanță a fost admisă în parte, tribunalul a admis în parte cererea de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că îi va obliga pe intimați la plata către recurentă a sumei de 1.019,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa de timbru, judiciar și onorariu de avocat.
Împotriva Hotărârii nr. 287 pronunțata la data de 28.01.2014 de Tribunalul I. au formulat revizuire intimații, solicitând admiterea revizuirii, iar in baza art.327 alin.l Cod proc.civ. schimbarea in parte a hotărârii atacate, in sensul: scoaterii de la masa succesorala ramasa de pe urma defunctei Rateu M. a imobilului casa de locuit compus din teren in suprafața de 312,32 mp si construcția edificata pe acesta in suprafața de 175 mp situat in Popesti-Leordeni, ..ll intabulat in CF 8507 a localității Popești Leordeni, avană in vedere ca aceasta construcție este proprietatea exclusiva a defunctului M. I., soțul autoarei și constatarea ca imobilul casa de locuit nu face obiectul ieșirii din indiviziune, iar pe cale de consecința exonerarea de la plata sultei in cuantum de_,30 lei.
În motivare, revizuenții au arătat că motivul de revizuire invocat vizează descoperirea unor înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii. Astfel, înscrisul doveditor pe care își întemeiază revizuirea consta in adresa nr.5696/05.03.2008, eliberata de Primăria Orasului Popești, Leordeni-Serviciul Impozite si Taxe Locale prin care se menționează: pentru imobilul situat in . nr. 1 IA din anul 1951 pana in anul 1995 a figurat_ca proprietar defuncta Rateu M. ; intre anii 1996-1998 au figurat ca proprietari P. V. si P. R., conform sentinței civile nr. 1671/23.04.1996 ; din anul ,1998 si pana in prezent figurează P. A., conform contractului de vanzare-cumpărare nr.96/14.01.1998 cu un imobil format din teren curte m suprafața de 330 mp. Si o casa de locuit ; pentru imobilul situat in . nr.ll din anul 1961 pana in prezent figurează proprietar la rol defunctul Mar cu I. cu un imobil format din teren curte in suprafața de 312,32 mp. si o casa de locuit.
Revizuenții au arătat că un alt inscris doveditor pe care își intemeiază revizuirea consta in Adeverința nr. 8074/22.03.2012 eliberata de Primăria Orașului Popești Leordeni prin care se menționează ca defuncta Careu N. împreuna cu M. M., M. M. si M. C., cu ultimul domiciliu in Popești Leordeni, . nr. 11, Județul I. figurează in evidentele Registrului Agricol, vol.5ID, fila 187, poz.032 cu un imobil construit in anul 1960 si o suprafața totala de teren de 312 mp., din care 120 mp. suprafața construita.
Au mai arătat că defuncta M. N. a primit prin dota verbala de la mama sa Rateu M. terenul in suprafața totala de 350 mp., din care 100 mp. teren agricol si 250 mp. curti-cladiri situat in Popești Leordeni, . nr.ll, iar in anul 1961 a edificat pe teren un imobil. Astfel, conform adresei nr.4697/10.02.2014 defuncata Rateu M. figurează in Registrul Agricol la nivelul anilor 1959- 1963, voi8 fila 119 la adresa din . fosta I. S.) nr.ll, Județul I. cu un imobil edificat in anul 1930 in suprafața de 30 mp. si cu un teren in suprafața totala de 1,75 ha din care: -1,63 ha-arabil; -0,07 ha-vii si 0,05 ha curti-cladiri. Ca membrii ai gospodăriei in aceasta perioada figurează înregistrați, Rateu R. -fiica, M. I.-ginere, M. N. - fiica si M. M.-nepoata.
În ceea ce privește adresa nr. 5654/13.02.2014 eliberata de Primăria Orașului Popești Leordeni, revizuenții au arătat că li s-a comunicat istoricul de rol fiscal in care se mentioneza ca pentru imobilul situat in . nr. 11: in perioada anilor 1962-2008 figurează ca proprietar al imobilului defunctul M. I.; in perioada anilor 2008-2011 figurează proprietari ai imobilului M. N., M. C., M. M. si M. M., conform Certificatului de Moștenitor nr.20/2008; in perioada anilor 2012 si pana in prezent figurează proprietari ai imobilului M. C., M. M., M. M. si M. M. D.-R., conform Certificatului de Moștenitor nr.20/2008 si Contractul de Vanzare Cumpărare autentificat sub nr.73/2012. Conform aceleeasi adrese pentru imobilul situat in . nr. 1 IA: in perioada anilor 1969-1995 figurează proprietar al imobilului defuncta Rateu M.; in perioada anilor 1996-1998 figurează proprietar al imobilului P. V. si P. R. conform Sentinței Civile nr. 1671/1996; in perioada anilor 1998 si pana in prezent figurează proprietar al imobilului P. A., conform Contractului de vanzare cumpărare nr.96/1998.
Revizuenții au precizat că defuncta M. N. a primit prin dota verbala de la mama sa Rateu M. terenul in suprafața totala de 350 mp., din care 100 mp. teren agricol si 250 mp. curti-cladiri situat in Popești Leordeni, .>G. C. F. nr.ll, iar in anul 1960 a edificat pe teren un imobil. In vederea stabilirii situației juridice a terenului, defunctul M. I. a solicitat Instituției Prefectului emiterea Ordinului Prefectului in vederea constatării dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 312,32 mp. pe care soția sa, M. N. l-a primit de la mama sa. La data de 19.02.2008 Instituția Prefectului a emis Ordinul Prefectului nr.140 prin care s-a constatat dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren in suprafața de 312,32 mp. situat in Popești Leordeni, .>G. C. F. nr.ll, Județul I. in favoarea defunctului M. I., iar conform adreselor emise de Primăria Popești Leordeni acesta a construit pe terenul mai sus menționai o casa de locuit, in anul 1961.
Au mai precizat revizuenții și faptul că deși intimata si-a fundamentat apararile pe faptul ca Ordinul Prefectului mai sus menționat vizeaza doar terenul, nu si construcția, aspecte preluate si de către instanța de recurs. Așadar, revizuenții au solicitatinstanței sa aibă in vedere dispozițiile art.23 din Legea 13/1991, precum si toate adresele emise de Primăria Popești Leordeni in care se menționează ca defunctul M. I. a construit pe terenul mai sus menționat o casa de locuit, in anul 1961. Deși Autorizația nr.289.S din data de 12.08.1960 a fost emisa pe numele defunctei Rateu M. privind autorizarea executării lucrărilor de construirea unei locuințe parter in .>I. S. nr.ll, in prezent G. C.. Foni nr.ll, aceasta construcție s-a realizat prin contribuția exclusiva a. defunctului M. I. si M. N., aspecte care reies din adresele emise de Primăria Popești Leordeni, precum si din istoricul de rol care atesta faptul ca din anul 1964 impozitul privind, construcția, a fost achitat de defuncți, ori, precum bine este știut acesta nu poate fi achitat decât de către proprietari.
În ceea ce privește considerentul ca Autorizația. nr.289.S din data de 12.08.1960 a fost emisa, pe numele defunctei Rateu M. s-a datorat faptului ca in anul 1960, revizuenții au arătat că aceasta figura ca proprietar al întregului teren 11 si 11 A. În anul 1971 a fost eliberata pe numele defunctului M. I. Autorizația, nr.57/07.05.1971 in care acesta figurează, ca. proprietar al imobilului situate in Popești Leordeni, ., actualmente Gheoghe C. F. nr. 11. Așadar, în calitate de proprietari defuncții M. I. si M. N. au incheiat toate contractele de utilitati pe numele acestora.
In consecința, revizuenții au precizat că imobilul casa de locuit compus din teren in suprafața de 312,32 mp si construcția edificata pe acesta in suprafața de 175 mp situat in Popesti-Leordeni, ..ll intabulat in CF 8507 a localității Popești Leordeni este proprietatea exclusiva a defunctului M. I., soțul autoarei, astfel incat nu face parte din masa succesorala ramasa de pe urma defunctei Rateu M., iar pe cale de consecința nu face obiectul ieșirii din indiviziune.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 indice 1 Cod procedură civilă, în sensul că s-au identificat înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfățișate cu ocazia judecării cauzei, adresa nr.5696/05.03.2008 eliberata de Primăria Orașului Popești Leordeni-Serviciul Impozite si Taxe Locale si Adeverința nr.8074/22.03.2012 eliberata de Primăria Orașului Popești Leordeni.
Prin întâmpinarea depusă la data de 09.02.2015, intimata a solicitat respingerea cererii d e revizuire, în principal ca inadmisibilă, iar în secundar ca nefondată și menținerea în tot a deciziei civile contestate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea revizuenților intimați la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta revizuire.
În motivare, intimata a invocat nulitatea cererii de revizuire în ceea ce o privește pe revizuenta M. M., având în vedere faptul că aceasta nu a semnat cererea înregistrată pe rolul instanței de judecată. Astfel, intimata a solicitat admiterea excepției nulității cererii de revizuire în ceea ce o privește pe revizuenta M. M..
Intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, solicitând admiterea excepției și respingerea cererii ca fiind inadmisibilă. Așadar, revizuenții își întemeiază în drept cererea pe disp. art. 322 pct. 5 din VCPC. Prin urmare, rezultă că ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 are în vedere situația care, la data pronunțării hotărârii atacate, instanța de judecată nu a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece nu i-au putut fi înfățișate de părți din motive independente de voința lor, înscrisuri care în mod vădit erau în măsură a schimba soluția dată. Mai mult, partea interesată trebuie să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată. Așadar, rezultă faptul că, în măsura în care înscrisul a făcut obiect de cercetare și este cunoscut de instanță, acesta nu mai poate fi considerat înscris nou.
Intimata a solicitat instanței să constate că înscrisurile menționate în cererea de revizuire nu reprezintă înscrisuri noi și sunt cunoscute de instanță, ambele înscrisuri aflându-se deja în dosarul de fond al cauzei. Mai mult, nu poate fi luată în considerare teza existenței vreunei împrejurări mai presus de voința părții care să-i fi împiedicat pe revizuenți sa prezinte înscrisurile, atâta timp cat acestea sunt deja la dosarul cauzei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 322 și urm. VCPC.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate tribunalul reține următoarele:
1. In ceea ce priveste cererea de revizuire formulata de revizuenta, M. margareta, tribunalul constata urmatoarele:
Potrivit art. 326 cod procedura civila, cererea de revizuire se judeca potrivit dispozitiilor prevazute pentru cererea de chemare in judecata.
Conform art. 112 cod procedura civila, cererea de chemare in judecata va cuprinde sub sanctiunea nulitatii prevazute de art. 133 cod procedura civila, semnatura reclamamntului.
Constatand ca intimata a invocat exceptia nulitatii cererii de revizuire formulata de revizuenta M. M. ca nesemnata, tribunalul a dispus la data de 24.02.2015, citarea acestei parti cu aceasta mentiune, facandu-se aplicare art. 133 al. 2 si art. 326 cod procedura civila.
Constatand ca la termenul de judecata acordat nu s-a prezentat reprezentantul legal sau conventional al partii, iar lipsa semnaturii nu a fost complinita, Tribunalul fata de caracterul imperativ al normei consacrate de dispozitiile art. 133 al. 1 cod procedura civila va stabilit ca actul de procedura depus la dosar nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru validitatea sa, context in care, in temeiul textelor de lege anterior aratate va admite exceptia nulitatii cererii de revizzure pentru lipsa semnaturii si pe cale de consecinta va cererea de revizuire formulata de revizuenta, M. M. ca nesemnata.
2. In ceea ce priveste cererea de revizuire formulata de revizuentii, M. M. și M. C., tribunalul constata urmatoarele:
Prezenta cererere de brevizuire a fost intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 5 cod procedura civila, motivul de revizuire vizandu-l descoperirea unor inscrisuri doveditoare dupa pronuntarea hotararii.
În raport de prevederile art. 322 cod procedura civila revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi promovată numai pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, care au fost discutate și stabilite de instanță cu ocazia rezolvării fondului litigiului. Dispozițiile care reglementează exercitarea acestei căi de atac sunt de strictă interpretare, astfel că motivele exprese de revizuire nu pot fi extinse sau interpretate astfel încât să se dea posibilitatea unei noi judecăți a fondului, pentru că s-ar ajunge la încălcarea principiul autorității de lucru judecat.
Potrivit unei practici constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor părți. Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care reclamă, între altele, ca soluția dată în mod oricărui litigiu de instanțele judecătorești să nu mai fie pusă in discuție. (Hotărârea Brumărescu c. României din 30.09.1999, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 414 din_, Hotărârea A. S. c. României din 27.04.2004, cauza Ryabykh c. Rusiei, nr._/99).
Aceasta presupune că instanța care este investită cu o cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma în instanță de control judiciar care să repună în discuție raportul juridic inițial dedus judecății, deoarece aceasta poate afecta principiul securității raporturilor juridice, potrivit căruia o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care se prezumă că exprimă adevărul și se bucură de validitate, nu mai poate fi repusă în discuție decât pentru motive excepționale, limitativ prevăzute de lege.
Potrivit art.322 pct.5 teza I C.pr.civ, revizuirea unei hotărâri data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.”
Astfel, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, este necesar să fie întrunite, sub aspectul admisibilității cererii, o . condiții, in mod cumulativ, respectiv: partea interesată să prezinte un inscris nou, ce nu a fost folosit in procesul finalizat prin hotărârea atacată, dar care să fi existat la data pronunțării respectivei hotărâri; înscrisul să nu fi putut fi invocat in acel proces deoarece a fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi depus la dosar dintr-o imprejurare mai presus de voința părților, împrejurare pe care partea interesata trebuie insă să o dovedească; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși și să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Dacă una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, cererea de revizuire nu este admisibilă.
Or, în cauză, tribunalul constata ca, inscrisurile noi doveditoare, respectiv adresa nr. 5696/05.03.2008 si adeverinta nr. 8074/22.03.2012 eliberate de de Primaria Orasului Popesti-Leordeni, pe care se fundameneaza prezenta cerere de revizuire nu reprezinta inscrisuri noi, in acceptiunea legii, acestea fiind cunoscute atat instantei de fond cat si instantei de recurs, la momentul solutionarii cauzei.
Astfel, din verificarea dosarului de fond, tribunalul retine ca, adresa nr. 5696/05.03.2008 se regaseste la fila 229 dosar de fond, prin urmare a fost cunoscuta atat de catre instanta de fond cat si de catre instanta de recurs.
In ceea priveste adeverinta nr. 8074/22.03.2012, desi reprezinta un inscris nou, acesta putea fi invocat in cursul procesului, emanand de la o autoritate publica locala, nefiind retinut de partea potrivinica și nici nu suntem în situația în care dintr-o împrejurare mai presus de voința părții nu au putut fi produse având în vedere caracterul lor. Faptul ca revizuentii nu a făcut în cadrul procesului diligențele necesare pentru susținerea apărărilor si procurarea înscrisurilor necesare soluționării, nu echivalează cu forța majoră in sensul legii, care să nu-i fie imputabilă părții care a prezentat înscrisul nou.
Prin urmare, fata de considerentele de fapt si de drept mentionate anterior, tribunalul va respinge cererea de revizure ca inadmisibila.
Vazand si dispozitiile art. 274 cod procedura civila, tribunalul va obliga revizuentii la plata catre intimata a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu avocat), acestia fiind partile care au cazut in pretentii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității cererii de revizuire formulată de revizuenta, M. Magareta, invocată de intimata, prin întâmpinare.
Anulează cererea de revizuire formulată de revizuenta, M. M., împotriva deciziei civile nr. 287/28.01.2014, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata-recurentă P. R. ca nesemnată.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții M. M. și M. C. împotriva deciziei civile nr. 287/28.01.2014, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata-recurentă P. R..
Obligă revizuenții la plata către intimata a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2015.
Președinte Judecător Judecător L. G. A. E. M. O. A. M. C.
Grefier
M. A. M.
Pt grefier care nu mai functioneaza
in cadrul instantei semneaza
grefier sef sectie civila
Concept red. gref. MAM
Red. Jud: M.E./2exemplare
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2198/2015. Tribunalul ILFOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1627/2015.... → |
|---|
