Uzucapiune. Decizia nr. 2620/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2620/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 2620/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2620/R/2014
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte: C. D.
Judecător: E. V.
Judecător: N. P. G.
Grefier: A.-M. O.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții O. P. C., O. Ș. împotriva sentinței civile nr. 4505/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în contradictoriu cu intimații pârâți O. V., . M., D. T., D. M., N. A., N. I., I. A., N. N.- decedat, T. E., N. I. și D. G. L., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații-pârâți D. M., N. Alexabndru, personal și asistat de avocat C. A., N. I., prin avocat C. A. care depune împuternicire avocațială la dosar, și intimata T. E., lipsind celelalte părți. Părțile prezente personal au fost legitimate de instanța, datele de identificare fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătându-se totodată că lipsește dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar la data de 18.11.2014 s-a formulat întâmpinare de către N. A., N. I.; după care:
Tribunalul ia act că nu a fost atașată la dosar dovada achitării taxei de timbru de 1405,5 lei și timbrul judiciar de 5 lei și acordă cuvântul părților prezente asupra excepției netimbrării recursului.
Părțile prezente, personal și prin apărător ales, pun concluzii de admitere a excepției de netimbrare.
Tribunalul rămâne în pronunțare pe excepția de netimbrare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fata, instanța constata următoarele:
Prin sentința civila nr. 4505/27.09.2012 Judecătoria Cornetu a respins acțiunea precizată, privind pe reclamanții O. Ș., O. P. C. și pe pârâtii O. V., . M., D. T., D. M., N. A., N. I., I. A., având ca obiect uzucapiune, ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt și în drept a acestei soluții prima instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data 19.01.2009, reclamantul N. C., în contradictoriu cu pârâții O. V., G. M., N. N., D. T., D. M., N. A., N. I. și I. A., a solicitat să se constate intervenită uzucapiunea pentru imobilul în suprafață de 1082 mp, situat în com. M., ., jud. I., să se constate intervenită accesiunea imobiliară a construcției edificată pe teren, compusă din 3 camere de paiantă.
S-a aratat în acțiune că în fapt defunctul N. A., tatăl reclamantului, a stăpânit o suprafață de 3430 mp, situată pe raza . anul 1967 i-a dat reclamantului, cu titlu de dotă o parte din acesta, respectiv o suprafață de 1082 mp, pentru a-și construi o casă ce a fost ridicată în același an, fiind compusă din 3 camere de paiantă.
În anul 1977 reclamantul și-a deschis rol fiscal, plătind impozit pentru suprafața mai sus menționată, iar de la acea dată și până în prezent nu a fost tulburat de nimeni, având o posesie utilă, neîntreruptă și neviciată.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 1890, art.494 Cod civil.
În dovedirea cererii s-a depus la dosar certificatul de moștenitor nr.135/1995, și, ulterior, chitanțe de plată impozit.
La termenul de judecată din data de 17.02.2009 apărătorul reclamantului a solicitat scoaterea acestuia din cauză și introducerea numitului O. Ș., întrucât între aceștia a intervenit un contract de cesiune de drepturi litigioase.
Împotriva acestui contract, pârâtul N. A. s-a înscris în fals, arătând că autorul falsului este numitul O. Ș., motiv pentru care, prin încheierea de ședință de data de 17.02.2009, în temeiul art.183 C.pr.civ., s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la P. de pe lângă Judecătoria Cornetu pentru cercetări privind falsul indicat.
Împotriva acestei încheierii au formulat recurs reclamantul și numitul O. Ș., iar prin Decizia civilă nr.1813/10.11.2009 Tribunalul București a admis recursul, a casat încheierea recurată și a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății aceleiași instanțe, cauza fiind reînregistrată sub nr._, în data de 12.02.2010.
La termenul de judecată din data de 15.04.2010 instanța a dispus rectificarea citativului în sensul că reclamanții în cauză sunt numiții O. Ș. și O. P. C., având în vedere contractul de cesiune de drepturi litigioase aflat la dosarul cauzei.
Pârâtul N. A. a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani, posesia reclamanților nefiind utilă, arătând că numitul N. C. a fost doar un detentor precar al suprafeței indicate în acțiune, având acordul tatălui său de a ocupa respectiva suprafață, astfel că simpla detenție nu poate duce la uzucapiune.
La termenul de judecată din data de 24.05.2012 instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtului N. N. (decedat la data de 8.05.2012, având în vedere certificatul de deces depus la dosar), numiții T. E., D. G. L. și N. I., conform cererii depusă în acest sens la dosar de pârâtul N. A..
A fost încuviințată proba cu înscrisuri, cu interogatoriu, cu expertiză topo, și proba testimonială, conform disp. art.167 Cod de procedură civilă.
În cauză s-a dispus efectuarea expertizei topografice, efectuată de expert D. Z..
Au fost audiați, în calitate de martori, numiții V. E., G. T., A. R., și au fost administrate proba cu interogatoriu față de reclamanții O. Ș. și O. P. C., precum și față de pârâta I. A..
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că acțiunea, astfel cum a fost precizată, este neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele motive:
Dobândirea proprietății sau altui drept real prin posesia neîntreruptă a lucrului în tot timpul fixat de lege se numește uzucapiune, iar aceasta operează ca o sancțiune împotriva adevăratului proprietar care, dând dovadă de neglijență, a delăsat bunul timp îndelungat.
Potrivit art.1890 Cod civil, pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani, trebuie să existe o posesie de 30 de ani, utilă și neviciată.
Este adevărat că pentru această uzucapiune nu se cere nici un titlu, fiind considerată împlinită după trecerea celei din urmă zi a termenului (art. 1889 Cod civil), dar așa cum reiese din probatoriul administrat posesia reclamanților și a autorului lor (reclamantul inițial din acțiune) nu a fost sub nume de proprietar, fiind practic o detenție precară, întrucât terenul în cauză a fost folosit cu acordul proprietarului terenului (tatăl reclamantului), nefiind dovedit faptul că detenția precară a fost transformată în posesie utilă, conform art.1855 C.civ., nefiind în prezența niciunui caz de transformare prevăzut de art.1858 C.civ., aspecte ce reies din declarațiile martorilor V. E. și G. T., precum și din răspunsul la interogatoriul al reclamantului O. Ș..
Împotriva acestei sentințe civile, au formulat recurs recurenții O. Ș. și O. P. C., solicitând în principal, casarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și completată.
Recurenta precizează că instanța de fond a concluzionat în mod greșit că posesia reclamanților și a autorului lor nu a fost sub nume de proprietar, fiind practic o detenție precară, însă din probatoriul administrat nu a rezultat existența vreunei convenție verbală sau scrisă între părinții autorului recurenților și acesta.
Partea subliniază că posesia exercitată a fost una utilă și neviciată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 Cod procedura civilă.
Recurenții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 18.11.2014, intimații N. A. și N. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, față de faptul că, din probatoriul administrat pe fondul cauzei, a rezultat fără îndoială, faptul că atât autorul, cât și recurenții-reclamanți au stăpânit terenul în litigiu cu acordul proprietarilor, neavând calitatea de posesori, ci pe aceea de detentori precari.
Întâmpinare a fost motivată în drept pe dispozițiile art.155 și urm. Cod proc.civ.
La termenul din 24.11.2014, instanța a pus în discuția părților prezente excepția netimbrării recursului și a rămas în pronunțare pe această excepție.
Examinând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția de netimbrare a recursului, se rețin în fapt și în drept următoarele:
Prin rezoluția de primire a cererii de recurs, constatând că cererea nu este timbrată, tribunalul a dispus citarea recurentilor cu mențiunea achitării sumei de 1405,5 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și a sumei de 5 lei, cu titlu de timbre judiciare, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995.
Deși au fost citati cu mențiunea de timbraj, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la filele 15 si 16 din dosar, recurentii nu si-au îndeplinit obligația stabilită în sarcina lor.
F. de cele de mai sus, Tribunalul urmează a retine ca, în speță, devin aplicabile prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii (art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 35 alin. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997).
În consecință, constatând că, deși i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar datorate, recurentii nu și-au îndeplinit obligația de plată, având în vedere și dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 care stabilesc că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, Tribunalul va admite excepția invocată și va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării.
Anulează recursul declarat de recurenții O. P. C., O. Ș. împotriva sentinței civile nr. 4505/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în contradictoriu cu intimații pârâți O. V., . M., D. T., D. M., N. A., N. I., I. A., T. E., N. I. și D. G. L., ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
C. D. E. V. N. P. G.
GREFIER,
A.-M. O.
Concept red. gref. A.O.
Red. Jud: NPG/05.01.2015/2exemplare
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 483/2015.... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 805/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
