Uzucapiune. Încheierea nr. 05/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 05/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 05-01-2015 în dosarul nr. 2/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.01.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. V.
Grefier C. E. S.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanții – reclamanți C. E., C. S., C. E., C. I., S. E. în contradictoriu cu intimata – pârâtă . și intervenientul I. A. având ca obiect „uzucapiune”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanți – reclamanți, prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la dosar, și intervenientul, prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 28 din dosar, lipsă fiind intimata – pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că Primăria C. Afumați a depus înscrisuri la data de 18.12.2014 precum și faptul că, conducătorul Primăriei C. Afumați a depus cerere de reexaminare a amenzii judiciare la data de 18.12.2014, după care,
Președintele completului de judecată A. D. formulează declarație de abținere în baza art.24 alin.1 teza finală C..
TRIBUNALUL
Urmează a dispune strigarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată pentru soluționarea incidentului procedural privind cererea de abținere a președintelui completului de judecată – A. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Strigarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată pentru soluționarea incidentului procedural privind cererea de abținere a președintelui completului de judecată – A. D..
Pronunțată în ședința publică de la 05 Ianuarie 2015.
Președinte, A. D. | Judecător, E. V. | |
Grefier, C. E. S. |
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.01.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E. V.
Judecător A. M. C.
Grefier C. E. S.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanții – reclamanți C. E., C. S., C. E., C. I., S. E. în contradictoriu cu intimata – pârâtă . și intervenientul I. A. având ca obiect „uzucapiune”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanți – reclamanți, prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la dosar, și intervenientul, prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 28 din dosar, lipsă fiind intimata – pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că Primăria C. Afumați a depus înscrisuri la data de 18.12.2014 precum și faptul că, conducătorul Primăriei C. Afumați a depus cerere de reexaminare a amenzii judiciare la data de 18.12.2014, după care,
Tribunalul aduce la cunoștință părții faptul că a fost admisă cererea de abținere formulate de doamna judecător A. D. completul de judecată fiind reîntregit cu doamna judecător A. M. C..
Apărătorul apelanților – reclamanți învederează instanței faptul că a mai făcut o solicitare de încuviințare a probei testimoniale cu 1 martor, în persoana d-nului I. V.. Arată că momentul intrării în posesia hotărârii, astfel cum rezultă din cererea de revizuire și din înscrisurile depuse de către Primăria C. Afumați, este data de 23.11.2011. La data de 24.11.2014 a decedat C. M. iar din confirmarea de primire rezultă că a fost depusă pe numele lui C. A., deși se știa că acesta este decedat. Învederează faptul că a aflat de existența hotărârii în data de 15.12.2011 iar cele prezentate instanței nu pot fi dovedite decât cu proba testimonială. Nu se știe a cui este semnătura de pe confirmarea de primire din data de 23.11.2011 și nici de pe tabelul pus la dispoziție de către societatea de avocatură.
Având cuvântul, apărătorul intervenientului solicită respingerea probei testimoniale întrucât la termenul de solicitare de probe instanța s-a pronunțat asupra acestei probe și a respins-o, apreciind că singura probă admisibilă este proba cu înscrisuri.
Apărătorul apelanților – reclamanți precizează că instanța a învederat că va reveni la momentul la care se va primi confirmarea.
Tribunalul, deliberând asupra probei solicitată de către apelanții reclamanți, constată că la termenul din data de 09.12.2013 instanța s-a pronunțat asupra probei testimoniale având teza probatorie de a se demonstra data la care au intrat în posesia hotărârii pe care a fost întemeiată cererea de revizuire, în sensul respingerii acesteia.
Apărătorul intervenientului invocă excepția tardivității introducerii cererii de revizuire arătând că cererea este introdusă după termenul de 1 lună prevăzut de lege.
Tribunalul acordă cuvântul apărătorului apelanților – reclamanți asupra acestei excepții.
Apărătorul apelanților – reclamanți solicită respingerea excepției tardivității. Arată că s-a reținut, în mod eronat, faptul că au introdus cererea de revizuire la data de 06.04.2012, întrucât cererea a fost introdusă la data de 04.01.2012, astfel cum rezultă din ștampila de la Judecătoria B.. Arată că cererea de revizuire a fost întemeiată, inițial, pe un înscris emis de Consiliul Local dar și pe celelalte înscrisuri care au fost depuse odată cu cererea precizatoare iar termenul pentru celelalte înscrisuri trebuie să fie avut în vedere de la momentul în care s-a depus cererea precizatoare. La analizarea excepției tardivității solicită să se aibă în vedere momentul la care au luat legătura cu moștenitorul M., respectiv ulterior momentului obținerii relațiilor de la starea civilă. Cu privire la primul înscris apreciază că a formulat cererea în termenul legal iar momentul de 23.11.2011 din confirmarea de primire poate fi avut în vedere în beneficiul lor și nu în situația invocării tardivității cererii. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 06.04.2012, revizuenții C. E., C. S., C. E., C. I. și S. E., în contradictoriu cu intimații . și I. A., au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 5976 din 02.12.2009 pronunțată de Judecătoria B. în Dosarul_ .
În fapt, revizuenții au arătat că, în data de 15 decembrie 2011 au aflat despre existența unui înscris ce emana de la Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 a Consiliului Local Afumați, prin care li s-a comunicat hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1 din data de 12.08.2009, hotărâre prin care se aducea la cunoștința defunctului lor tată faptul că, înainte de a deceda, autorul lor a fost expropriat cu o suprafața de teren de 590 mp, stabilindu-se o despăgubire de 523.341, 21 lei, suprafața expropriată făcând parte din suprafața deținută de autorul lor la momentul învestirii instanței cu cererea de constatare a uzucapiunii și având numărul cadastral 3264/1.
Au mai arătat că, deși hotărârea a fost luată în 2009, aceasta le-a fost comunicată abia în anul 2011 și nu cunosc împrejurările pentru care a durat atât de mult comunicarea acestei hotărâri, considerând ca acest lucru a fost făcut cu rea credință și cu complicitatea reprezentanților primăriei care au încercat, pe tot timpul procesului, să creeze premisa falsă că au existat două suprafețe distincte de teren, una de 858 mp și alta de 4.718 mp, în realitate însă, așa cum de altfel reieșea și din suplimentul efectuat de expertul desemnat de instanță, nu a existat niciodată identitate între suprafața de 4.718 mp a lui I. C. și suprafața determinată forțat în curtea tatălui lor.
Reclamanții au mai susținut că autorul lor a învestit instanța cu o acțiune în uzucapiune pentru o singură suprafață de 5.576 mp, suprafață care a rezultat tocmai din măsurătorile efectuate după începerea procedurii de expropriere, astfel că, în realitate, nu există două suprafețe de teren, una de 858 mp și alta de 4718 mp.
De asemenea, au arătat că nu există nicio îndoială asupra faptului că, din 1967 și până în prezent, reclamantul inițial C. A., care a decedat în timpul procesului și moștenitorii acestuia au stăpânit întreaga suprafață de teren, neexistând vreo delimitare înăuntrul acestei suprafețe.
În drept acțiunea, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.5 din Codul procedură civilă.
În susținerea cererii, revizuenții au depus la dosar înscrisuri, în copie, constând în: certificat de moștenitor legal nr. 4/04.02.2010și Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor nr.1/12.08.2009.
P. cererea precizatoare depusă la dosar (filele 25-29), revizuenții au arătat faptul că își întemeiază cererea de revizuire și pe descoperirea următoarelor înscrisuri: contract de vânzare - cumpărare din 19 nov. 1935, contract de vânzare din 15 noiembrie 1935, contract de vânzare- cumpărare din 05 octombrie 1934, plan de situație a proprietății lui T. I., certificate de moștenitor după T. I., titlu de proprietate nr. 3325/ 09.08.1993, titlu de proprietate nr._ din 26.08.2002, contract de vânzare cumpărare nr. 153 din 1943.
Revizuenții au atașat cererii precizatoare următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor nr.1274/1973, certificat de moștenitor nr.1007/1992, dovada decesului numitei U. V. M., Certificat Camera Notarilor Publici București, comunicare dosar de succesiune BPN S. F., contract de vânzare-cumpărare nr.1935 încheiat între Iordana D. - I. T., proces verbal al Tribunalului I. nr. 1935, contract de vânzare-cumpărare încheiat între N. D. Camburu și T. I., proces verbal al Tribunalului București nr.432/1935, contract de vânzare-cumpărare nr.131/1934 încheiat între M. I. N. și T. I., proces verbal al Tribunalului I. încheiat în anul1934, titlu de proprietate nr.3325/09.08.1993, titlu de proprietate nr._/26.08.2002, chitanța încheiată în data de 15.09.1967, plan de situație – DN2 Centura Afumați Anexa 1 Plan, identificare teren deținut de C. A., completare la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr._, dovada decesului lui I. M. eliberată de serviciul de stare civilă al Primăriei Sectorului 2 București în anul 2007, contract de vânzare-cumpărare nr. 871, precum și titlul de proprietate nr. 923.
Intimatul I. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, cu motivarea că, în primul rând revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperirii unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii.
A mai arătat că a doua condiție a revizuirii se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în fața instanței care a pronunțat hotărârea atacată, fie din cauza faptului că acesta a fost deținut de partea potrivnică, fie din cauza unei împrejurări mai presus de voința părții.
Totodată, intimatul a mai precizat că, o ultimă condiție a revizuirii este aceea că înscrisul descoperit și invocat în revizuire trebuie să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr._/06.10.2010, adresa OCPI, fișa imobilului, proces – verbal de punere în posesie nr. 19/03.06.2009, încheiere de întabulare nr._/2011, extras de carte funciară nr.6181.
P. sentința civilă nr. 2910/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții C. E., C. S., C. E., C. I. și S. E..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 5976/02.12.2009 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr._ s-au dispus următoarele:
"S-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Localitatea Afumați, prin primar și excepția lipsei calității procesual active și pasive a intervenientei forțate I. C..
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. A., în contradictoriu cu pârâta Localitatea Afumați, prin primar și intervenienta I. C..
S-a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiunea de 30 ani dreptul de proprietate asupra terenului de 858 mp, situat în intravilanul localității Afumați, . nr. 13, județul I..
S-a respins cererea privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4.718 mp și imobilele aferente, ca neîntemeiată.
S-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert P. E., astfel cum a fost completat și schițele anexă, în ceea ce privește identificarea și evaluarea terenului".
Sentința civilă sus-menționată a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1053/13.10.2010 a Tribunalului București - Secția a III a Civilă, prin care s-a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți C. M., C. E., C. S., C. E., C. I. și S. E. și decizia civilă nr. 666 R/01.06.2011 a Curții de Apel București - Secția a IV a Civilă, prin care s-a respins ca nefondat recursul recurenților-reclamanți.
Împotriva sentinței civile nr. 5976/02.12.2009 a Judecătoriei B. s-a formulat prezenta cerere de revizuire de către revizuenții C. E., C. S., C. E., C. I. și S. E., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 cod procedură civilă.
Judecătorul fondului a avut în vedere faptul că, potrivit art.322 pct.5 teza I Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.”
Astfel, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, este necesar să fie întrunite, sub aspectul admisibilității cererii, o . condiții, în mod cumulativ, respectiv: partea interesată să prezinte un înscris nou, ce nu a fost folosit în procesul finalizat prin hotărârea atacată, dar care să fi existat la data pronunțării respectivei hotărâri; înscrisul să nu fi putut fi invocat în acel proces, deoarece a fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi depus la dosar dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, împrejurare pe care partea interesată trebuie însă să o dovedească; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși și să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Dacă una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, cererea de revizuire nu este admisibilă.
Instanța de fond, în ceea ce privește primul înscris la care fac referire revizuenții, respectiv Hotărârea nr. 1/12.08.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, a reținut următoarele:
În primul rând, revizuenții nu au făcut dovada a cărei sarcină le revenea, că înscrisul invocat, emis de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, nu a putut fi depus la dosar dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, astfel cum prevede textul de lege, hotărârea fiind emisă la data de 12.08.2009.
În al doilea rând, contrar opiniei revizuenților, înscrisul nu este în măsură să facă dovada dreptului de proprietate a autorului lor cu privire la suprafața de 5567 mp teren, deoarece din adresa depusă în dosarul de fond la fila 154 (adresa nr. 4567/22.11.2009) de . în ceea ce privește suprafața de 4700 mp din suprafața de 5567 mp, s-a întocmit documentația de punere în posesie pe numele autorului intimatului I. A., diferența de teren de 867 mp, fiind deținută fără forme legale de autorul revizuenților, C. A..
De asemenea, prima instanță a mai reținut că, în ceea ce privește contractele de vânzare cumpărare din 19 nov. 1935, 15 nov. 1935, 05.10.1934, certificatele de moștenitor după T. I., titlu de proprietate nr. 3325/09.08.1993, titlul de proprietate nr._/26.08.2002, contractul de vânzare-cumpărare nr. 153/1943, acestea, deși au existat la data pronunțării hotărârii, nu au fost reținute de partea potrivnică și nici nu s-a dovedit existența situației în care, dintr-o împrejurare mai presus de voința părții nu au putut fi produse având în vedere caracterul lor.
Faptul ca autorul revizuenților nu a depus în cadrul procesului, diligențele necesare pentru susținerea apărărilor și procurarea înscrisurilor necesare soluționării, nu echivalează cu forța majoră în sensul legii, care să nu-i fie imputabilă părții ce a prezentat înscrisul nou.
În consecință, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale, prevăzute de art. 322 pct. 5 teza I Cod procedură civilă, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel revizuenții C. E., C. S., C. E., C. I., S. E., solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În motivarea cererii, apelanții au arătat că instanța de fond a respins cererea ca fiind inadmisibilă, însă din considerentele hotărârii reiese faptul că unele aspecte au fost analizate și sub aspectul temeiniciei. Astfel, se poate observa o contradicție în argumentarea motivelor pentru care instanța a respins cererea ca inadmisibilă, deși este motivată pe netemeinicie.
Au susținut apelanții că, instanța de fond, în ceea ce privește primul înscris la care ei au făcut referire, a depășit analiza condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. 1 punctul 5 Cod procedură civilă, care se referă la următoarele aspecte: revizuentul invocă un înscris, iar înscrisul este doveditor, nu determinant, ceea ce este o condiție de admitere pe fond a revizuirii și nu ca analiza de admisibilitate a acesteia.
Pentru a fi doveditor, în sensul procedural al termenului, înscrisul depus de revizuent trebuie să fie probant prin el însuși și nu un înscris care face trimitere la un alt mijloc de probă, or apelanții, prin înscrisul dedus judecății au înțeles să facă dovada îndeplinirii condițiilor uzucapiunii și nu au dorit să facă dovada proprietății, atâta vreme cât obiectul dedus judecății nu era o acțiune în revendicare, unde într-adevăr era necesară dovada proprietății.
Astfel, susțin apelanții că, din acest punct de vedere înscrisul depus este doveditor, duce la probarea pretențiilor deduse judecății, ceea ce face acțiunea admisibilă.
În ceea ce privește însă temeinicia, aceștia au arătat că urma de analizat în ce măsură înscrisul prezentat este și determinant, adică dacă înscrisul ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții. Având în vedere faptul că instanța nu a mai analizat pe fond temeinicia acțiunii în revizuire, instanța de apel nu se poate pronunța direct pe netemeinicie, soluția neputând fi alta decât desființarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare instanței de fond.
Revizuenții-apelanți au mai susținut că o altă greșeală a instanței de fond a fost aceea de a califica condiția privind termenul de o lună de zile în care ar fi trebuit introdusă acțiunea ca și un element de admisibilitate a cererii de revizuirii, or cele două noțiuni, tardivitatea și inadmisibilitatea au reglementări diferite și sancțiuni diferite, acestea neputându-se confunda.
În ceea ce privește al doilea set de înscrisuri pe care a fost întemeiată cererea, instanța a refuzat să mai analizeze condițiile de admisibilitate sau de tardivitate, concluzionând doar asupra faptului că soluția dispusă în ciclul procesual anterior este rezultatul diligențelor insuficiente în probarea cererii introductive de instanță.
La data de 12.11.2012, intimatul I. A. a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură concluzii scrise, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
Tribunalul I. Secția Civilă, prin decizia civilă nr. 137A /19.11.2012, a respins apelul formulat de apelanții revizuenți, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele:
În speță, apelanții – revizuenți își întemeiază cererea de revizuire pe Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1/12.08.2009, despre existența căreia susțin că au aflat în data de 15 decembrie 2011, și prin care se aducea la cunoștința autorului lor faptul că a fost expropriat cu o suprafață de teren de 590 m.p., stabilindu-se o despăgubire de 523.341,21 de lei.
Analizând îndeplinirea în speță a condițiilor de admisibilitate, Tribunalul a constatat că două dintre ele sunt îndeplinite, respectiv înscrisul menționat nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată și exista la data când s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi revizuită.
În ceea ce privește cea de-a treia și cea de-a patra condiție, a apreciat instanța de apel că acestea nu sunt îndeplinite, întrucât revizuenții nu au dovedit faptul că înscrisul nu a putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
De asemenea, a mai reținut tribunalul că, înscrisul prezentat nu este determinant pentru soluționarea cauzei, întrucât nu este în măsură să facă dovada dreptului de proprietate a autorului revizuenților, cu privire la suprafața de teren solicitată.
Astfel, ca și prima instanță, tribunalul a constatat că din cuprinsul adresei cu nr. 4567/22.05.2009 emisă de către Primăria comunei Afumați, reiese faptul că pe numele petentei I. C. a fost emis titlu de proprietate pentru suprafața de 4.700 m.p. din cei 5.576 m.p., în timp ce pentru diferența de 876 m.p. nu există înregistrați proprietari și nu au fost făcute acte premergătoare de proprietate, aceasta fiind ocupată fără forme legale de către reclamantul C. A..
P. urmare, în aprecierea tribunalului, chiar și în situația în care înscrisul ar fi fost cunoscut de instanța de fond cu ocazia judecării pricinii, soluția nu ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a constatat că în mod legal și temeinic prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, constatând că în speță nu sunt îndeplinite două dintre condițiile de admisibilitate a acestei cereri, iar pentru aceste motive, în temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
Analizând sentința civilă apelată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
În fapt prin decizia civilă nr. 1031R/24.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București a fost admis recursul declarat de recurentii-revizuenti, casată decizia civilă pronunțată în apel și trimisă cauza spre rejudecare apreciind că instanța de apel nu a luat în considerare o parte dintre argumentele pe care apelanții-revizuenti le-au prezentat în cadrul căii de atac formulate, respectiv nu a fost analizată întrunirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, în raport de înscrisurile invocate ca fiind noi.
Totodată, instanța de control a statuat ca, în rejudecare instanța de apel să procedeze la soluționarea cauzei, după ce va stabili dacă cererea cu care a fost învestită instanța de fond a fost formulată în termenul legal.
Potrivit art. 324 punctul 4 Cod pr. Civilă în cazurile prevăzute de art. 322 pct.5 termenul de o lună se calculează din ziua în care s-au descoperit înscrisurile.
Potrivit cererii de revizuire formulată în cauză astfel cum a fost hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 1 din data de 12.08.2009 întocmit de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 a Consiliului Local Afumați, înscris despre care revizuenții susțin că le-a fost comunicat la data de 15.12.2011.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei tribunalul reține însă că la data de 26.08.2008 a fost adoptată Hotărârea de stabilire a despăgubirilor de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
Potrivit tabelului depus la fila 96 dosar apel, hotărârea a fost comunicată unui moștenitor al numitului C. A. la data de 28.10.2009.
Mai mult, aceeași hotărâre a fost comunicată și prin scrisoare recomandată la data de 24.11.2011.
P. urmare, tribunalul nu poate reține apărarea revizuentilor că ar fi descoperit înscrisul nou invocat la data de 15.12.2011, în lipsa oricărei probe care să o susțină .
Nici cu privire la celelalte înscrisuri invocate ca fiind noi menționate în cererea precizatoare constată tribunalul că revizuenții nu au făcut dovada introducerii în termenul de o lună a cererii prin dovedirea datei descoperii lor.
Mai mult, tribunalul reține că admiterea cererii de revizuire este condiționată de dovedirea imposibilității prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată fie datorită faptului că acesta a fost deținut de partea potrivnică fie datorită unor împrejurări mai presus de voința părții.
În cauză, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a stabilit că aceste înscrisuri nu reprezintă înscrisuri noi întrucât nu au fost reținute de partea potrivnică și nici nu au făcut dovada existenței vreunei împrejurări mai presus de voința lor. Chiar revizuentii arată în cuprinsul cererii precizatoare la cererea de revizuire că înscrisurile mentionate au fost
descoperite ca urmare a demersurilor proprii făcute la OCPI, la Primări Afumați sau obținute de la moștenitorii lui I. T. cu care autorul nostru C. A. a încheiat chitanța de mână din 1967”.
Rezultă asadar că revizuentii puteau să facă aceleași demersuri și inainte de solutionarea cauzei a cărei revizuire se cere, acestea urmărind în fapt prin intermediul unei căi extraordinare de atac să procedeze la extinderea probatoriului cu privire la cererea initială.
În consecință, tribunalul constată întemeiată excepția tardivitătii formulării cererii de revizuire cu consecinta respingerii cererii ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității.
Admite apelul formulat de apelanții – reclamanți C. E., C. S., C. E., C. I., S. E. toți cu domiciliați în sector 3, București, ., ., . cu intimata – pârâtă . cu sediul în Afumați, .. 153, J. I. și intervenientul I. A. domiciliat în sector 2, București, ., nr. 27, ., ..
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că:
Respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.01.2015.
Președinte, E. V. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, C. E. S. |
Concept red. gref.C.S.
Red. Jud: VE/4 exemplare/31.03.2014
Jud.fond – A. L. G. - Jud.B.
Comunicat 2 exemplare
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 12/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4704/2015. Tribunalul ILFOV → |
|---|
