Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 92/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 92/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV,
FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 92/A/2016
Ședința publică din 04 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător: A. C. P. – președintele secției
Grefier V. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de petentul S. G. împotriva sentinței civile nr. 3003/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică în ședință publică, se prezintă în instanță consilier juridic C. A. pentru intimat, lipsă fiind petentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă verifică competența și constată că, potrivit art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze apelul declarat de intimat.
La interpelarea instanței, reprezentanta intimatului arată că i nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantului solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față
Prin sentința civilă nr. 3003/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petentul S. G. în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE A. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.07.2015 ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.07.2015, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 108 alin. 1 lit.) a pct. 3 din OUG 195/2002 republicată și art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 31.07.2015, în jurul orelor 1247 a condus auto marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare_ pe . o viteză de 85 km/h abatere înregistrată de aparatul R. montat pe MAI_, AB 13 și fără a purta centura de siguranță.
Analizând cu prioritate legalitatea procesului verbal de contravenție, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța apreciază ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a acestuia sancțiunea contravențională dispusă fiind individualizată în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ.
Cu privire la cazul de nulitate absolută a procesului verbal invocat prin cererea introductivă respectiv faptul că nu s-a identificat în mod corect locul săvârșirii faptei instanța reține că acesta atrage nulitatea relativă a procesului verbal .
În privința elementelor care atrag nulitatea absolută a procesului verbal, legiuitorul în cuprinsul art. 17 al aceluiași act normativ a prevăzut, în mod expres, că ”lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”
În privința caracterului imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia in considerare si din oficiu instanța apreciază că se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie sa le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În consecință, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.07.2015 este pe deplin legal fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale legii.
Instanța va proceda la analizarea temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne și a jurisprudenței CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern precum și dacă în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenționale respectiv prin prisma inexistenței faptei invocate de către petent prin acțiunea introductivă.
Instanța reține că măsura impusă de autorități petentului, respectiv aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 630 lei se include în sfera „acuzației în materie penală” (cauza c. I. P. împotriva României), devenind astfel incidente garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția, de aici înainte) cu privire la prezumția de nevinovăție în favoarea petentului.
Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, instanța reține că, potrivit art. 102 alin. 3 lit. c pct. 3 din OUG 195/2002 republicată, constituie contravenții si se sancționează cu ” depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic „.
Instanța va analiza temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar și având în vedere jurisprudența CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.
Instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Astfel, interpretarea dreptului intern și jurisprudența națională consacră prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în baza unor înregistrări video și a constatărilor directe ale agentului constatator, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, ca o anumită proporție între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (cauza c. I. P. împotriva României pct. 31).
Totodată, Curtea EDO a statuat, în cauza G. c. România, că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, trebuie asigurat un echilibru între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție.
În primul rând, instanța reține gravitatea redusă a mizei (respectiv amenda) precum și faptul că dreptul la apărare al petentului a fost respectat, aceasta având posibilitatea să administreze probe în apărarea sa și să discute în contradictoriu orice probe care ar folosi intimatei.
În cauza dedusă judecății instanța apreciază că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție.
În al doilea rând, procesul-verbal de contravenție contestat corespunde cerințelor legale de formă iar descrierea faptei este exactă și neechivocă.
În concluzie, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privința vinovăției petentului.
În ceea ce privește dreptul la apărare, instanța i-a dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente și prin urmare, îi revenea acestuia din urmă sarcina furnizării de probe în sensul nevinovăției pretinse.
Însă, în cauza de față, petentul nu a indicat în cuprinsul plângerii formulate vreun mijloc de probă pe care să își întemeieze susținerile, arătând doar că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute întrucât nu urmărea vitezometrul autoturismului și purta cămașă neagră ce putea induce în eroare agentul constatator.
Ca urmare, instanța acordă relevanță prezumției relative de legalitate a procesului verbal și reține temeinicia constatărilor efectuate de agentul constatator respectiv încălcarea contravențiilor prevăzute de art. 108 alin. 1 lit) a pct. 3 din OUG 195/2002 republicată și art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002, constând în aceea că, în data de 31.07.2015, în jurul orelor 1247 petentul a condus auto marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare_ pe . o viteză de 85 km/h abatere înregistrată de aparatul R. montat pe MAI_, AB 13 și fără a purta centura de siguranță.
Mai mult, intimata a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri respectiv raportul agentului constatator din 08.09.2015 (f. 13), copie proces verbal (f. 14), fisa de evidente auto (f. 15-16), buletinul de verificare metrologică nr. BBSC-02-01-1053/2015 (f. 18), CD video, atestat operator radar (f. 17) în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privința vinovăției petentului.
În același sens, instanța reține și faptul că a administrat proba cu vizionarea înregistrării oferită de aparatul radar care atestă atât depășirea limitei de viteză cât și numărul de înmatriculare a autovehiculului care a săvârșit contravenția.
Ca urmare, instanța va analiza dacă sancțiunea aplicată corespunde cerințelor legii.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În speță însă se observă că petentul nu a arătat de ce apreciază că în concret fapta săvârșită prezintă un pericol social mai redus decât cel avut în vedere de legiuitor atunci când a stabilit limitele sancțiunilor aplicabile.
În cauza de față, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind desfășurarea în bune condiții a traficului rutier și urmările care s-ar fi putut produce, instanța consideră că sancțiunea aplicată de 630 lei, corespunde gradului de pericol social al faptei.
Instanța, în lumina fișei de evidente auto a petentului reține că sancțiunea contravențională este una derizorie comparativ cu cazierul contravențional relativ bogat al petentului.
În privința înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, este de remarcat faptul că această măsură nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale petentului/petentei, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.
Mai mult, dacă s-ar admite înlocuirea sancțiunii doar pentru considerentele exprimate de contestator cu ocazia plângerii contravenționale, ar însemna o gravă sfidare la adresa celorlalți cetățeni care se străduiesc să-și desfășoare activitatea zilnică respectând legile și o primă de încurajare pentru indivizii care ignoră cadrul legal în care ar trebui să-și desfășoare viața, ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept.
În plus, prin fapta comisă, contravenientul periclitează valori foarte importante pentru întreaga colectivitate respectiv siguranța traficului pe drumurile publice, știut fiind că respectarea acestor norme reprezintă condiții fundamentale pentru existența unei societăți civilizate, iar faptul că petentul prezintă situația ca și cum ar fi lipsită de importanță denotă că nici măcar nu înțelege gravitatea faptelor săvârșite.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul S. G. acesta arătând în esență că apreciază că măsura dispusă nu a fost legală urmând ca în instanță să mai aducă probe în favoarea sa.
Intimatul IPJ A. nu a depus întâmpinare, iar cu ocazia cuvântului pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul formulat de petentul S. G. împotriva sentinței civile nr. 3003/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, Tribunalul apreciază că nu este fondat având în vedere următoarele aspecte:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.07.2015, petentul apelant S. G. a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 31.07.2015, în jurul orelor 1247 a condus auto marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare_ pe . o viteză de 85 km/h abatere înregistrată de aparatul R. montat pe MAI_, AB 13 și fără a purta centura de siguranță.
Art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 a prevăzut obligația conducătorilor de vehicule de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maxima de viteza în localități este de 50 km/h.
În conformitate cu art. 102 alin. 3 lit) c pct. 3 din OUG 195/2002 republicată, constituie contravenții si se sancționează cu ”depășirea cu 31-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic „.
Art. 108 alin. 1 lit) a pct. 3 din OUG 195/2002 republicată stipulează: Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz;
În calea de atac, petentul apelant a criticat soluția instanței de fond în ce privește soluția referitoare la contravenția privind depășirea limitei de viteză.
La dosarul instanței de fond, intimatul IPJ A. a depus, printre altele, buletinul de verificare metrologică al aparatului radar folosit nr. BBSC-02-01-1053/2015 (f. 18 dosar fond), CD cu înregistrarea video (f. 19 dosar fond) și atestat operator radar (f. 17 dosar fond).
Înregistrarea efectuată de aparatul radar depusă la dosar demonstrează că a fost selectat sensul de deplasare al autovehiculului ținta în raport cu vehiculul pe care se afla cinemometrul (pe înregistrare apărând mențiunea OPUS). Din înregistrare se distinge clar nr. de înmatriculare al autovehiculului, se vede data si ora înregistrării, precum si valoarea vitezei măsurate. Totodată, instanța constata ca petentul a fost înregistrat din fata, iar în preajma sa nu apar si alte autovehicule. Nu exista dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.
Mai departe, Tribunalul constată că, deși cel în cauză a arătat în calea de atac că va aduce probe suplimentare totuși acesta nu a atașat nicio dovadă la momentul introducerii apelului și nici ulterior în cursul procesului.
Instanța de control judiciar mai reține că la fil. 15, 16 dosar fond se regăsește cazierul rutier al celui în cauză ce relevă multiple încălcări ale legislației rutiere, de aceeași natură cu cele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.07.2015.
Având în vedere cele mai sus expuse, Tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, având la bază o interpretare judicioasă a probelor administrate, astfel încât, în temeiul art. 480 NCPC va respinge apelul formulat de petentul S. G. împotriva sentinței civile nr. 3003/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de petentul S. G. împotriva sentinței civile nr. 3003/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2016.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P. - Președinte Secție | |
Grefier, V. L. |
Red/tehnored.PAC/4 ex/08 Februarie 2016
Judecător de primă instanță: M. I. N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 114/2016.... | Pretentii. Sentința nr. 45/2016. Tribunalul ALBA → |
|---|
