Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 124/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 124/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:008._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 124/A/2016
Ședința publică de la 11 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier I. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petentul B. I. I. – M. împotriva sentinței civile nr. 1148/2015, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns c.j. C. A. pentru intimat, lipsă fiind petentul apelant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele:
La data de 04.02.2016 s-au depus la dosar relațiile solicitate de la administratorul drumului, respectiv Primăria Municipiului A. I..
Reprezentanta intimatului arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri de fond.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, având în vedere că din întregul material probator administrat în cauză s-a confirmat starea de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 21.08.2014 sub dosar nr._ petentul B. I. I. – M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/05.08.2014.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune petentul a depus la dosar, în copie: carte de identitate (f. 5), proces verbal de contravenție . nr._/05.08.2014 (f. 6).
Intimatul, legal citat, a depus la dosar întâmpinare (f. 13), prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept intimatul a invocat OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri: raport întocmit la data de 26.09.2014 (f 14), certificat de cazier auto petent (f 15), proces verbal de contravenție . nr._/05.08.2014 (f 16).
A fost încuviințată pentru părți proba cu înscrisuri constând în înscrisurile depuse la dosar și a fost audiat martorul C. V. S., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (f. 34).
Prin sentința civilă nr. 1184/2015 a Judecătoriei Alba Iulia, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. I. I. - M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 05.08.2014 de intimat s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 810 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute si sancționate de art. 77 alin. 2 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 si sancționată de art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 05.08.2014, ora 19,04, a condus auto_ pe Calea Moților din municipiul A. I., iar în dreptul OMV a efectuat virajul la stânga peste marcajul longitudinal continuu, intrând în interiorul benzinăriei.
Analizând modul de întocmire a procesului verbal, instanța a constat că s-au respectat dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Astfel, în favoarea conținutului actului constatator încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator există o prezumție simplă relativă că reflectă adevărul. In acest sens s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În cauza de față, instanța de fond a reținut că petentul a susținut că cele constatate în cuprinsul actului sancționator nu corespund realității, fără a fi susținute de probe de natură să răstoarne prezumția de fapt născută împotriva sa.
Așadar, cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța de fond a constat că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut că în mod corect a fost reținută în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 77 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, acesta nedovedind existenta unei alte stări de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului-verbal.
În ce privește reindividualizarea sancțiunii aplicate, instanța de fond a apreciat în prealabil că această competență îi este conferită în mod expres prin art. 34 din OG nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată).
Ca atare, sub acest aspect instanța de fond a ținut cont, pe de o parte, de disp. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului).
În ceea ce privește aplicarea de către agentul constatator în cauză a amenzii prevăzute de lege, acesta se justifică având în vedere modul de săvârșire a faptei și circumstanțele comiterii acesteia, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, de totală desconsiderare a dispozițiilor legale, care a mai fost anterior sancționat pentru abateri în domeniul circulației rutiere (f. 15), astfel încât instanța de fond a apreciat că nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât instanța de fond a respins plângerea în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul B. I. I. M., care a solicitat anularea in totalitate a sentinței nr. 1184/2015 si prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/_.
În motivare apelantul a susținut in continuare ca sancțiunea ce i-a fost aplicata prin acest proces verbal este nelegala si netemeinica deoarece porțiunea de drum pe care a intrat la OMV pentru alimentarea auto nu era prevăzută cu marcaj longitudinal continuu.
Conform art. 295 alin. 2 c.pr.civ. apelantul a solicitat administrarea de probe noi si reaudierea martorului C. V. S., precum si a agentului constatator D. A. P.. Reaua intenție a agentului constatator care a întocmit procesul verbal se vede in faptul ca a luat ca martor pentru semnarea acestui proces o persoana care nu a văzut ce s-a întâmplat, fiind chemata din stația de benzină. Apelantul a arătat faptul că nu a fost oprit in trafic de agentul constatator ci când încerca sa alimenteze, acesta încălcându-si astfel atribuțiile. În timp ce alimenta mașina in stația OMV apelantul a arătat că a fost abordat de agentul D. A. P., care l-a atenționat ca a trecut pe linia continua si ca urmează să i se întocmească proces verbal. Apelantul nu a semnat procesul verbal pe considerentul ca acest lucru nu reflecta realitatea. Martorul audiat a declarat doar la faptul ca apelantul nu a vrut sa semneze procesul verbal ce nu reflecta realitatea, întrucât apelantul nu a călcat acel marcaj longitudinal continuu. Mențiunea trecuta de agentul D. A. P. in procesul verbal la paragraful „Alte mențiuni," respectiv că apelantul nu a văzut ca este marcaj continuu nu îi aparține apelantului, nu este scrisul său și pentru acest acesta nu a vrut sa semneze procesul verbal. Martorul C. V. S. este martor doar al faptului ca apelantul nu a vrut sa semneze procesul verbal si in nici un caz ca ar fi văzut ce a scris agentul de politie in proces, adică ca ar fi trecut peste marcaj. Apelantul a solicitat audierea agentului D. A. P. pentru lămurirea acestei situații.
Mai mult, apelantul a arătat că în sentința atacată se menționează „că nu impune inlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului tinându-se cont de circumstanțele personale ale contravenientului, de totala desconsiderare a dispozițiilor legale, care a mai fost anterior sancționat pentru abateri in domeniul circulației rutiere (fl. 5)." Apelantul a arătat că se poate proba faptul că atunci când a greșit și-a recunoscut greșeala si a semnat procesul verbal, dar acum nu a vrut sa semneze pentru o fapta pe care nu a comis-o.
Apelantul a mai arătat că la instanța de fond a solicitat acceptarea probei camerelor de luat vederi aflate la OMV, camere de pe care se putea vedea exact locul unde a întors, aceeași proba solicitând-o și în apel, doar ca după atâta timp s-ar putea ca aceste înregistrări sa nu mai existe, deci aceasta proba putând sa nu mai fie concludenta.
Instanța de fond a considerat procesul verbal legal si temeinic pe baza percepțiilor proprii ale agentului constatator, fără a se pune la îndoiala observațiile acestuia, deși se poate remarca reaua intenție din momentul ce a luat un martor care nu a văzut ce s-a întâmplat si l-a pus sa semneze un proces verbal fără sa se specifice calitatea clara a acestui martor in procesul verbal.
La data de 23.09.2015 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, având în vedere că aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare intimatul a arătat că, în mod corect prima instanță a reținut temeinicia procesului-verbal de contravenție, raportat la materialul probator administrat în cauză.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin decizia nr. 197/2003, decizia nr. 259/2007 ș.a.). Forța probantă a procesului-verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolute, moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzisj de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku y Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic y Suedia, paragraph 113, hotărârea din 22 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În drept intimatul a invocat dispozițiile art. 205-208 c.pr.civ., OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002 republicată.
Deși inițial, prin apelul declarat petentul a solicitat proba testimonială, la termenul din 19.11.2015 nu a mai susținut această probă.
În cauză a fost încuviințată solicitarea petentului de a se depune înregistrarea video realizată cu camera de supraveghere a stației OMV, însă această probă nu a putut fi administrată întrucât persoana juridică căreia i s-a solicitat această înregistrare a precizat că nu se mai află în posesia sa.
În aceste condiții, din oficiu, au fost solicitate relații de la administratorul drumului cu privire la indicatoarele și marcajele rutiere existente la locul și data constatării contravenției, relații care au fost comunicate pentru termenul din 11.02.2016.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de petentul apelant tribunalul constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Așa cum a reținut și prima instanță, procesul verbal prin care s-a dispus sancționarea petentului, a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. De altfel, prin plângerea formulată, petentul nu a invocat vicii de formă ale actului de sancționare.
Și în ce privește temeinicia procesului verbal, se constată, că în mod corect prima instanță a reținut că starea de fapt învederată de agentul constatator corespunde realității.
Articolul 77 alin.2 din HG 1391/2006 interzice încălcarea marcajului longitudinal format dintr-o linie continua simpla sau dubla.
Apărarea petentului că în realitate nu a încălcat marcajul longitudinal nu poate fi primită, în condițiile în care fapta contravențională a fost constatată personal de către agentul de poliție, fiind în același timp confirmată de relațiile comunicate de administratorul drumului.
Astfel, potrivit adresei nr.9552/2016 emisă de Primăria Municipiului A. I. la solicitarea instanței de apel (f.38), în zona benzinăriei OMV A. I. situată pe ..114 A, există marcaj longitudinal „linie dublă continuă” ce separă sensurile de circulație, spre zona centrală, respectiv spre Micești și „linie simplă discontinuă – tip 3+6”, pentru separarea benzilor de circulație pe același sens.
Cum petentul nu a contestat că intrat în benzinăria OMV, în condițiile în care circula pe . Micești spre centru, situație în care, în mod evident trebuia să vireze stânga, ieșind de pe sensul său de mers, iar administratorul drumului a precizat expres că la data săvârșirii faptei accesul direct în benzinăria în discuție nu putea fi făcută de pe acest sens de circulație fără încălcarea marcajului longitudinal (tocmai raportat la împrejurarea că sensurile de circulație erau delimitate prin linie dublă continuă), se reține și în apel că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Având în vedere aceste considerente în baza art.480 alin.1 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi respins ca nefondat, constatând că sentința atacată este legală și temeinică.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul B. I. I. M., împotriva sentinței civile nr.1184/2015 a Judecătoriei Alba Iulia.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2016.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.M.P.
4 ex./29.02.2016
Jud.fond-L.H.
| ← Pretentii. Sentința nr. 33/2012. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 52/2016.... → |
|---|
