Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 114/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 114/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:008._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV,
FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 114/A/2016
Ședința publică de la 11 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 887/2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ambele strigări ale cauzei se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele:
La data de 08.02.2016 petentul intimat a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, în temeiul art. 95 pct. 2 c.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța constată apelul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.07.2015, sub dosar nr._, petentul C. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună în principal anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 06.07.2015, întocmit de către intimată și pe cale de consecință anularea măsurii de sancționarea contravențională, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
În drept, au fost invocate disp.art. 17, 31, 32, 33 și 34 din OG nr. 2/2001, pe cele ale Legii nr. 455/2001 precum și dispozițiile codului de procedură civilă aplicabile prin prisma prevederilor art. 47 din OG nr. 2/2001.
A fost anexat plângerii procesul verbal de contravenție contestat.
Intimata, la data de 02.09.2015, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost întocmit, întrucât din procesul - verbal de contravenție și raportul agentului constatator, fapta s-a comis așa cum a fost descrisă în procesul - verbal de contravenție.
În drept a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, ale Ognr. 15/2002, Ordinul MTI nr. 611/2015.
În probațiune a anexat proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a combătut susținerile intimatei, apreciindu-le ca nefiind reale.
Prin sentința civilă nr. 887/2015 a Judecătoriei B., a fost admisă plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimata, s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 06.07.2015 și a fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 20 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ din data de 06.07.2015, încheiat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin subunitatea CESTRIN, petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.
S-a reținut în sarcina petentului că la data de 17.02.2015, pe DN 1 km 370+200 m, pe raza localității S., jud. A., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a fost surprins circulând pe drumurile naționale, fără a deține rovinieta valabilă, faptă sancționată conform art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002.
Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, menționându-se că, potrivit prevederilor art. 9 alin. 2 și alin. 3 din OG nr. 15/2002, constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Verificând legalitatea procesului-verbal, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001 și având în vedere Decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind incidentă nici o cauză de natură să atragă nulitatea absolută a acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, care prevăd că fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție.
Petentul a motivat în plângere că a înstrăinat vehiculul cu numărul de înmatriculare_ numitului L. N. S., în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.01.2015, iar la data de 28.01.2015 a radiat autoturismul din evidențele fiscale, potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
Potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002, instanța de fond a reținut că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, prin termenul de utilizatori înțelegându-se, conform art. 1 din același act normativ, persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar (fila 23), rezultă că vehiculul a ieșit din patrimoniul petentului la data de 28.01.2015, dată opozabilă terților întrucât contractul a dobândit dată certă, conform art. 278 alin. 1 pct. 2 cod procedură civilă prin prezentarea la o instituție publică, cum reiese din adeverința nr. 1675/29.01.2015 emisă de Primăria Municipiului B. (fila 25), astfel că, în data de 17.02.2015 acesta nu putea săvârși contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, nemaiavând calitatea de utilizator în sensul disp. art. 7 din OG nr. 15/2002 mai sus amintite.
Astfel, prin transmiterea dreptului de proprietate al vehiculului, s-a transmis și dreptul de folosință al acestuia în favoarea noului proprietar care, pentru a putea circula în data de 17.02.2015pe rețeaua de drumuri naționale, trebuia să achite vigneta corespunzătoare.
Mai mult, potrivit art. 11 alin. 4 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Astfel, obligația solicitării autorității competente a transcrierii transmiterii dreptului de proprietate, revine cumpărătorului, sens în care nu s-a reținut nicio culpă în sarcina petentului, cu atât mai mult cu cât, potrivit adeverinței de la fila 25, la solicitarea petentului, vehiculul a fost radiat din evidențele fiscale de pe numele său.
De asemenea, petentul nu avea posibilitatea nici să radieze din circulație autovehiculul înmatriculat pe numele său întrucât, potrivit art. 24 alin. 2 lit. d din Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, ci nu de la data trecerii vehiculului înmatriculat în proprietatea altei persoane, actul normativ indicând cu exactitate diferența între noțiunea de vehicul înmatriculat și cea de vehicul înregistrat.
Totodată, instanța de fond a reținut că fostul proprietar al unui vehicul înmatriculat nu are nicio posibilitate de a obține menționarea încetării calității sale de titular al înmatriculării, întrucât aceasta se face concomitent cu transcrierea dreptului de proprietate a noului proprietar, numai la cererea acestuia din urmă.
Față de speța în cauză, instanța de fond a apreciat că organele fiscale din cadrul autorităților publice locale ca operatori de date personale, pot fi consultate în vederea certificării ieșirii (radierii) autoturismelor din proprietatea persoanelor, în situația constatării unor contravenții cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate.
Mai mult, potrivit notei de informare a utilizatorilor rețelei de drumuri naționale din România din data de 08.06.2011 emisă de C. SA, aceasta prelucrează în afara datelor personale și date privind bunurile deținute.
Ca atare, având în vedere că C. SA prelucrează și date referitoare la bunurile deținute de utilizatorii de autoturisme, pentru identificarea situațiilor în care autoturismele au ieșit din proprietatea unor persoane, ar fi justificat ca, înainte de emiterea proceselor-verbale contravenționale, agenții constatatori din cadrul CESTRIN-C. SA să aibă posibilitatea să consulte și baza de date a organelor fiscale.
În consecință, instanța de fond a apreciat că plângerea este întemeiată, sens în care a admis-o și a dispus anularea procesului verbal de contravenție . nr._/06.07.2015.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin C. de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, care a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunța sa se dispună modificarea in tot a sentinței, in sensul respingerii acțiunii si menținerea procesului verbal de constatare a contravenției ca temeinic si legal întocmit.
În motivare intimata a arătat că din analiza dispozițiilor art. 7 si 8, coroborate cu cele cuprinse in art. 1 alin. l pct. b din OG nr. 15/2002 reiese, cu claritate, ca responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise in cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Înscrierea in cartea de identitatea a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania sunt necesare pentru a face actul incheiat de parti opozabil si persoanelor ce nu au participat la incheierea lui. Aceasta forma de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic fata de terti. el producând efecte doar intre părțile contractante, nu si fata de terti.
Solicită a se lua în considerare faptul că, daca în urma contractului de vanzare-cumparare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, acesta nu poate fi imputat CESTRIN.
Atâta timp cât intimatul figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, si nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
Solicită a se observa ca potrivit art. 7 coroborat cu art. 1 al. 1 lit. b din OG nr. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Asa cum s-a retinut in mod constant in jurisprudenta Curții Constituționale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin (1), art. 9 alin. (2) si (3) din OG nr. 15/2002 si nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, certificatul de inmatriculare al autovehiculului este acel act in baza caruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana inscrisa in certificat isi asuma intreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit si pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, asa incat vina de a nu deține rovinieta ii aparține.
Conform Ordinului nr. 1501/2006 privind procedura inmatricularii, radierii si eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art. 24 al. 2 lit. d, petentul avea obligația, sa procedeze la efectuarea formalităților privind instrainarea autoturismului in sensul radierii acestuia de pe numele sau si in baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligente pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului si pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta ramane menționat in cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar si utilizator, situație in care răspunderea contravenționala in sarcina acestuia s-a angajat conform OG nr. 2/2001 si OG nr. 15/2002.
Din moment ce intimatul-petent este inscris in continuare in evidentele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 prevede posibilitatea legala de a incheia procesul verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de MAI - DRPCIV, iar părțile contractante au obligația legala de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, conform Ordinului nr. 1501/2006, incheierea unui contract de vanzare cumpărare nu poate fi opus subscrisei, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine intimatului - petent.
Astfel, singura persoana vinovata de a fi circulat fara a deține rovinieta valabila este persoana fizica sau juridica, care are in proprietate sau poate folosi in baza unui drept legal vehiculul, menționata in certificatul de înmatriculare si care figurează in baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, neavand nicio relevanta faptul ca pana la momentul constatării contravenției au intervenit contracte de instrinare a vehiculului sau de cedare a folosinței acestuia, chiar avand data certa, dar care nu au fost înregistrate pentru opozabilitate la autoritățile competente, in conformitate cu art. 11 din OUG nr. 195/2002, raportat la dispozițiile Ordinului nr. 1501/2006 al Ministrului Administrației si Internelor.
Cu privire la același aspect, acceptarea unei soluții contrare nu ar conduce decât la perpetuarea si consolidarea unei situații juridice anormale, in sensul ca părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare in vederea reglementarii situației juridice dintre ele, atitudinea de pasivitate avand la baza si convingerea pârtilor contractului de vanzare-cumparare ca orice sancțiune contravenționala aplicabila fostului proprietar după data predării autoturismului va fi anulata de instanța de judecata.
Astfel, nefinalizarea formalităților de publicitate se poate transforma . de impunitate contravenționala, iar, pe de alta parte, un vanzator diligent are la dispoziție suficiente mijloace juridice pentru indeplinirea tuturor formalităților de publicitate prevăzute de lege, chiar si in situația unui cumpărător de rea-credinta (de exemplu: acțiunea in constatare urmata de demersuri către instituțiile abilitate; acțiunea in regres împotriva cumpărătorului).
În drept, art. 466 c.pr.civ., OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronica.
Deși legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de intimata apelantă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prima instanță a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, fără însă a analiza legalitatea acestuia, din perspectiva respectării prevederilor art.9 alin.3 din OG nr.15/2002, referitoare la prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.
Astfel, în fapt, procesul verbal de contravenție contestat, a fost întocmit la data de 06.07.2015, în legătură cu o faptă constatată la data de 17.02.2015, cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic SIEGMCR-fl.8, dosarul primei instanțe.
Potrivit art.9 alin.3 din OG nr.15/2002-forma în vigoare la data constatării faptei cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic SIEGMCR - în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
În speță, fapta a fost săvârșită la data de 17.02.2015 - data la care autovehiculul_, a circulat pe DN1 km 370+200 m, fără a deține rovinieta valabilă, iar procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit la data de 06.07.2015, dată la care a fost aplicată și amenda contravenționala in cuantum de 250 lei, de către intimată.
Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 "Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei."
Potrivit art. 13 alin. din OG 2/2001, in cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin.1, curge de la data încetării săvârșirii faptei, contravenția fiind continuă in situația in care, încălcarea obligației legale durează in timp.
Potrivit art.13 alin.4 din OG 2/2001, prin legi speciale, pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.
Prin Legea 144/2012, publicata în M.Of nr. 509/24.07.2012, au fost aduse modificări OG 15/2002, in sensul că, potrivit art. 9 alin.3 teza finală, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
Interpretând textul de lege antemenționat, Tribunalul retine ca, între întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției, pe de o parte si constatarea faptei pe de alta parte, nu poate fi pus semnul egalității, întrucât, în accepțiunea art. 9 alin.3 teza finală din OG 15/2002, data constatării faptei nu este si data încheierii procesului verbal de contravenție.
Astfel, data constatării faptei, este data la care autovehiculul a fost înregistrat circulând fără rovinieta valabilă, in speță data de 17.02.2015.
Începând cu acea dată, începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin.3 teza finală din OG 15/2002, in care, procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit și comunicat contravenientului.
Potrivit art. 25 alin.2 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal de contravenție, se face de către organul care a aplicat sancțiunea în termen de cel mult două luni de la data aplicării acesteia. Aceasta înseamnă ca, procesul verbal de constatare a contravenției se comunică doar după aplicarea sancțiunii, chiar dacă data aplicării sancțiunii nu este aceeași cu data constatării săvârșirii faptei.
Coroborând art. 9 alin.3 teza finala din OG 15/2002, cu art. 25 alin.2 din OG 2/2001, Tribunalul reține că, devreme ce, potrivit art. 9 alin.3 teza finala din OG 15/2002, procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit și comunicat contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, înseamnă că și aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale trebuie făcută tot in cel mult 30 de zile de la data constatării contravenției, întrucât, în caz contrar, raportat la prevederile art.25 alin.2 din OG 2/2001, nu ar putea fi comunicat procesul verbal de contravenție.
Din cele ce preced, rezultă că art. 9 alin.3 teza finala din OG 15/2002, reglementează un termen special de prescripție a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, pentru contravențiile prevăzute de art. 8 alin.1 din OG 15/2002, acela de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
Or, în speță, este evident ca acest termen a fost depășit, data limită la care trebuia aplicată amenda, fiind cel târziu 20.03.2015 astfel că, în speță, trebuia invocată, chiar și din oficiu, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, câtă vreme procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat la data de 06.07.2015, dată la care a fost aplicată și amenda.
În ceea privește oportunitatea invocării-chiar și din oficiu a excepției prescripției aplicării amenzii contravenționale, instanța de control judiciar subliniază că aceasta rezidă în efectele prescripției aplicării amenzii contravenționale asupra procesului verbal de contravenție, sens în care, reamintește că, prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, se reține in temeiul art. 9 alin.3 teza finala din OG 15/2002, care prevede imperativ că, procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie întocmit și comunicat contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției.
Ca atare, necomunicarea procesului verbal de contravenție în termen de cel mult 30 de zile de la data constatării contravenției, atrage cu sine, caducitatea acestuia, in sensul că, el nu va mai putea fi recomunicat subiectului de drept in sarcina căruia s-a reținut eludarea normelor legale care ocrotesc anumite valori sociale, și, ca atare, el nu va mai putea produce niciunul din efectele in vederea realizării cărora a fost emis, nici in ceea ce privește executarea sancțiunii principale, și nici in ceea ce privește executarea celorlalte sancțiuni/ măsuri dispuse prin acesta.
În sensul celor de mai sus este și definiția data noțiunii caducității in DEX, ediția a II a, Editura Univers Enciclopedic, București 1998 – „ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui`”, în același DEX, caduc fiind definit și actul cu valoare juridică, ce nu mai are putere legală.
Așa fiind, pentru a da eficiența caducității acestuia, survenită urmare prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale și necomunicării lui în termenul de 30 de zile defipt de art. 9 alin.3 teza finala din OG 15/2002, procesul verbal de contravenție se impunea a fi anulat pentru acest motiv, nemaifiind necesară examinarea temeiniciei actului sancționator, întrucât această chestiune este subsecventă caducității derivând din nesocotirea textului de lege anterior menționat.
Având în vedere aceste împrejurări, în baza dispozițiilor art. 480 alin.1 din codul de procedură civilă prezentul apel va fi respins ca nefondat, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică impunându-se a fi menținută, însă pentru considerentele reținute de instanța de control judiciar.
În apel nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimata C. SA prin CESTRIN, împotriva sentinței civile nr.887/2015 a Judecătoriei B..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2016.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.M.P.
4 ex./25.02.2016
Jud.fond-A.B.Brădosu
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 92/2016.... → |
|---|
