Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 31/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 31/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:008._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 31/A/2016
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de petenta apelantă P. M. SRL împotriva sentinței civile nr.518/2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A..
Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție AB_/11.03.2015, AB_/11.03.2015
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. I. S. pentru petenta apelanta, consilier juridic B. A. M. pentru intimat și martorul S. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Se procedează la audierea martorului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantele părților susțin că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata petentei apelante solicită admiterea apelului așa cum acesta a fost formulat, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii plângerii și anularea proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor. Solicită a se vedea că instanța de fond a reținut că, așa cum a declarat și martorul precum și cele menționate în declarație la momentul controlului este adevărat; însă nici petenta nu a contestat acest lucru. Într-adevăr la momentul controlului numitul P. A. nu avea încheiat contract de muncă, nu avea întocmite fișele medicale, nu semnase fișa de protecție a muncii, întrucât el pentru aceasta a venit, s-a prezentat la societate pentru a solicita un loc de muncă, a avut loc o discuție de principiu cu reprezentantul societății, care i-a solicitat să se prezinte în ziua următoare cu actele pentru a se pregăti toate documentele necesare în vederea încheierii contractului de muncă.
În ziua controlului s-a prezentat la societate numitul P., însă administratorul societății nu era venit, astfel că a considerat necesar să îl aștepte, administratorul societății nici măcar nu a avut cunoștință de faptul că numitul se afla la societate și că ar fi desfășurat vreo activitate în beneficiul societății, fiind propria inițiativă a acestuia.
Solicită a se vedea că aceste aspecte rezultă și din declarațiile numitului P. și a martorului audiat la acest termen de judecată, care a relatat că numitul A. a venit să se angajeze, nu că ar fi lucrat.
La instanța de fond martorii au declarat că la acel moment numiții în cauză nu au prestat nici o activitate pentru petentă iar reprezentantul societății nu avea cunoștință de acest lucru, fiind propria inițiativă a acestuia, fară a avea acordul reprezentantului societății și fară ca acesta să aibă măcar cunoștință de acest lucru. Nu l-ea spus nimeni să lucreze iar dacă au înțeles să facă ceva este strict problema lor, nefiind prezent administratorul societății, numitul A. s-a plimbat prin hală apoi a plecat în cealaltă hală, ambele societăți având aceeași curte.
S-a arătat și la instanța de fond și s-a declarat că nu s-a realizat un acord de voință pentru îndeplinirea unei activități. În sarcina petentei nu poate fi reținută vreo culpă cu privire la săvârșirea vreunei fapte contravenționale, întrucât nu s-a făcut dovada sau intenția săvârșirii vreunei fapte contravenționale. Atâta vreme cât nu a existat intenție, nu avea cum să existe nici vinovăție, reprezentantul petentei nu știa ce se întâmplă, nu avea cunoștință de starea de fapt, astfel că nu se poate reține vreo intenție sau vină în sarcina petentei. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului declarat, și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Arată că susținerile petentei sunt pentru a exonera petenta de plata amenzii. Solicită a se vedea starea de fapt de la momentul controlului în sensul că nici o persoană nu se duce două zile la rând pentru a discuta angajarea în hala societății și presta activitate din proprie inițiativă, pentru a da dovadă de bună credință.
În declarația dată, s-a arătat clar munca pe care o desfășura, faptul că avea cunoștință de orarul în care se presta activitate, de sumele de bani care urmează să le primească. Nici o persoană străină nu se duce să muncească în hala unei societăți potrivit propriei voințe și nimeni nu te lasă să intri și să muncești într-o hală așa de bună voie, dacă nu ești angajat sau nu ești cunoscut.
Consideră că locul respectiv nu era un loc unde să se poată încheia un contract individual de muncă. La momentul controlului între părți se derula un raport de muncă fără respectarea prevederilor legislației muncii, motiv pentru care solicită respingerea apelului declarat.
Avocata petentei apelante în replică, susține că nu s-a afirmat de nimeni și nu s-a dovedit faptul că s-ar fi stat două zile, tot programul de lucru. Faptul că se discută ceva, nu este o problemă. I s-a solicitat să se prezinte cu actele necesare în vederea încheierii contractului de muncă.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 25.03.2015, sub dosar nr._, petenta P. M. SRL, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ A., s-a plâns împotriva Proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.03.2015 și . nr._/11.03.2015 și a solicitat anularea acestora și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 10.000 lei, respectiv 4000 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor amenzii aplicate cu avertismentul conform art. 5 al. 2 lit. a din OG 2/2001.
În motivarea în fapt, a plângerii, s-a arătat că, în data de 11.03.2015 la ora 10, la sediul al societății petente s-a desfășurat un control inopinat al ITM, cu mențiunea că acesta a avut loc întrucât atât petenta, cât și o altă societate (Sepal Design SRL), la care s-a desfășurat un control tematic, își au sediul la aceeași adresă și sunt administrate de aceeași persoană, ocazie cu care petenta a fost sancționată prin cele două procese - verbale contestate pentru că P. N. A. ar fi prestat activitate din data de 10.03.2015 fără a semna contract individual de muncă (PV_), fără a efectua examenul medical în vederea încadrării în muncă, precum și pentru faptul că, nu ar fi organizat activitatea de prevenire și protecție și că nu ar fi asigurat instruirea la angajare a lucrătorilor (PV nr._)
S-a arătat că, starea de fapt reținută în cuprinsul celor două procese - verbale contestate nu este conformă cu situația de fapt constatată de inspectorii de muncă la momentul controlului.
Astfel, numitul P. N. A. s-a prezentat la societate pentru a solicita un loc de muncă la data de 10.03.2015, alături de Sprinjan A. G. care a solicitat un loc de muncă în cadrul Sepal Design SRL. Ambii au avut o discuție de principiu cu reprezentantul societății în data de 10.03.2015, care le-a solicitat să se prezinte în ziua următoare cu actele de stare civilă și cele de studii pentru a se pregăti toate documentele necesare în vederea încheierii contractului de muncă. În data de 11.03.2015, cei doi s-au prezentat cu documentele solicitate și, pentru că administratorul societății a întârziat în acea dimineață, au considerat necesar să dea dovadă de bună - credință și să ajute în atelier până la sosirea acestuia. Acesta a fost și momentul la care au venit inspectorii ITM în control.
S-a menționat de către petentă că P. N. A. nu a avut acordul reprezentantului societății pentru a desfășura orice fel de activitate, mai mult decât atât, acesta din urmă nici măcar nu a avut cunoștință de faptul că P. N. A. ar fi desfășurat vreo activitate în beneficiul societății.
În ceea ce privește faptul că nu ar fi organizat activitatea de prevenire și protecție și că nu ar fi asigurat instruirea la angajare a lucrătorilor, petenta a menționat că și-a îndeplinit corespunzător toate aceste obligații legale, însă la momentul controlului nu i-au fost solicitate nici un fel de documente în acest sens, cu excepția celor referitoare la situația numitului P. N. A..
Petenta a învederat că părțile (angajat și angajator) de comun acord, au încheiat contractul de muncă, în condițiile negociate, în data 13.03.2015, moment pentru care a fost întocmită și fișa de aptitudine.
Astfel, având în vedere că P. N. A. nu a prestat activitate pentru societate din data de 10.03.2015, așa cum a reținut organul de control, precum și faptul că în data de 11.03.2015 acesta a acționat din proprie inițiativă, fără a avea acordul reprezentantului societății și fără ca acesta să aibă măcar cunoștință de acest lucru (nefiind astfel îndeplinite condițiile de existență ale unui contract, respectiv realizarea acordului de voințe), precum și faptul că și-a îndeplinit obligațiile legale în materia SSM, petenta a considerat sancțiunile dispuse neîntemeiate și ca urmare a solicitat anularea acestora.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul conform art. 5 al. 2 lit. a din OG 2/2001 întrucât, potrivit art. 21 al 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, elemente care nu au fost avute în vedere la aplicarea sancțiunii contestate, societatea fiind pentru prima data sancționată.
S-au anexat plângerii următoarele înscrisuri: copii după procesele verbale contestate, contractul individual de muncă, dovada transmiterii acestuia în REVISAL, fișa de aptitudine, iar în original dovada achitării taxei de timbru (chitanța nr._/19.03.2015).
În drept, s-au invocat prevederile art. 5 al. 2 lit. a, 19,21 al. 3 și 31 - 36 din OG 2/2001.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisurile anexate, precum și cu înscrisurile care fac dovada îndeplinirii obligațiilor legale în materia SSM, obligarea intimatei să depună la dosar copiile fișelor de identificare completate cu ocazia controlului și proba cu martorii SPRINJAN A. G. - S. .. 6, .; P. N. A. - S. .. 33, jud. A., P. R. - Pianu de Jos nr. 134 A, jud. A.; B. M. - S. ., jud. A..
Plângerea a fost timbrată cu taxă timbru în sumă de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 7).
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petentă și, în consecință menținerea ca legale și temeinice a proceselor verbale sancționare întocmite de către inspectorii de muncă.
În fapt, a arătat că, în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă ai ITM A., la . din Lancrăm, în data de 11.03.2015, aceștia l-au depistat prestând activitate pentru unitate, pe numitul P. N. A.. În deplină cunoștință cu prevederile Codului Penal privind falsul în declarații, această persoană a dat declarație pe propria răspundere în care a consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății din data de 10.03.2015, precum și faptul că nu a semnat contract individual de muncă.
A mai arătat că, acesta presta activitate alături de un angajat al . activitate al petentei, respectiv manipula marfa-mobilă (încărcare-descărcare ), astfel că nu există dubii cu privire la derularea raportului de muncă dintre părți, însă fără respectarea legislației muncii.
Verificând baza de date, inspectorii de muncă au constatat faptul că numitul P. N. A. nu figura ca angajat ai societății. D. persoanele care figurează în această bază de date, sunt oficial angajați ai unei societății.
Intimatul a mai arătat că, administratorul societății a fost de față la momentul efectuării controlului, însă nu a putut face dovada că numitul P. N. A. era angajat al acesteia, prin prezentarea contractului de muncă organului de control competent. După cum se poate și observa, că reprezentantul legal al petentei a arătat clar în actul de sancționare faptul că nu are obiecțiuni.
Ulterior controlului, în data de 13.03.2015, petenta a întocmit și a transmis în REVISAL contractul de muncă pentru numitul P. N. A., având ca dată de începere a activității data de 16.03.2015, cu toate că acesta presta efectiv activitate în data de 11.03.2015, iar conform propriei declarații, prima zi de muncă a fost ziua de 10.03.2015.
Față de această stare de fapt, intimatul a apreciat că în mod corect inspectorii de muncă au aplicat sancțiunea amenzii atunci când au constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art.260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, învederând faptul că, prevederile legislației muncii impun pentru angajator obligația de a încheia contract individual de muncă anterior primirii în lucru a persoanelor ce urmează a presta activitate, lucru care reiese din art. 16 din Codul Muncii, care stipulează la alin. 1 că, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului; la alin. 2, că, anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă; la alin. 3, că, angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă; la alin. 4, că, munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.
Intimatul a mai arătat și conținutul dispozițiilor art. 3 din HG nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților care prevăd că, alin. 1, Registrul se întocmește în formă electronică; alin. 2, Registrul se completează în ordinea angajării și cuprinde următoarele elemente:elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetățenia și țara de proveniență - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spațiul Economic European - SEE; data angajării; perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea; funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C.) sau altor acte normative; tipul contractului individual de muncă; durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia; salariul, sporurile și cuantumul acestora; perioada și cauzele de suspendare a contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale; data încetării contractului individual de muncă.
A mai arătat conținutul dispozițiilor art. 4, care prevăd că, alin. 1, completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la alin. 3 alin. (2) se face după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză, a dispozițiilor art. 260 lit. e din Codul muncii care sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;
Prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă a persoanei.
De asemenea, munca la negru, este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv_-_ lei pentru fiecare persoană depistată, peste 5 persoane fiind considerară infracțiune, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național.
Față de cele menționate, intimatul a apreciat că nu se justifică nici o eventuală înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, solicitând să se aibă în vedere faptul că, direct prejudiciate sunt chiar persoanele care prestează activitate în astfel de condiții, contrare celor prevăzute de către legislația muncii, iar această stare de fapt a fost stopată doar pentru că organul de control competent a intervenit și nu din inițiativa contravenientului.
S-a mai arătat că, prin procesul verbal de constatare și sancționare nr._/11.03.2015 s-a reținut în sarcina societății săvârșirea contravenției prevăzute la art.39, alin.4, din Legea 319/2006 raportat la prevederile art.13 lit. j, care prevede obligații și stabilesc răspunderi astfel: în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în munca și pentru prevenirea accidentelor de munca și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical și după caz, atestării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute și să asigure controlul medical periodic și, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării. În caz contrar la art.39 alin.4, legea prevede: Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4 000 lei la 8 000 lei încălcarea dispozițiilor. . .art. 13 lit. h-m.
Mai exact s-a constatat faptul că petenta l-a primit la muncă pe numitul P. N. A., din data de 10.03.2015, fără ca acesta să fi efectuat examenul medical la angajare. Astfel, având în vedere că angajatorul nu a luat toate măsurile pentru a asigura desfășurarea activității cu respectarea prevederilor privind securitatea și sănătatea în muncă, pentru a preveni accidentele de muncă și îmbolnăvirile profesionale, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4 000 lei.
Date fiind cele arătate și a riscului mărit de producere a accidentelor de muncă, datorită prestării activității în condițiile reținute atât de procesul verbal de sancționare cât și în cel de control, ce nu corespund modalităților legale de desfășurare a activităților, intimatul a considerat că în mod corect inspectorii de muncă au apreciat starea de fapt, stabilind sancțiunea contravențională.
Intimatul a solicitat să se aibă în vedere atitudinea contravenientei, care nu a recunoscut săvârșirea contravențiilor și a încercat să scoată în evidență că respecta legislația în domeniul relațiilor de muncă și în cel al securității și sănătății în muncă și că de fapt inspectorii de muncă ar fi de rea-credință, reținând în sarcina societății două contravenții inexistente.
În drept, a invocat prevederile Legii 53/2003, HG nr. 500/2011, Legea 319/2006.
A anexat, în copii: Declarația numitului P. N. A.; PV de control; extras REVISAL.
Petenta a formulat și depus la data de 07.05.2015, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de ITM și admiterea plângerii formulate, reiterând cele arătate prin plângerea formulată.
În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr.518/2015 a Judecătoriei S., a fost respinsa plângerea formulată de petenta ., împotriva Proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ și ., nr._ încheiate la data de 11.03.2015 de intimatul I. T. DE MUNCĂ A., ca nefondată, instanța având în vedere următoarele considerente:
În fapt, în data de 11.03.2015, ora 10,00, inspectorii de muncă din cadrul ITM A. au efectuat un control la sediul S.C. P. M. SRL în localitatea S.. Din verificările efectuate a rezultat faptul că a fost evidențiată o persoana, respectiv numitul P. N. A., efectuând lucrări de manipulare marfă (încărcare -descărcare mobilier), fără a avea întocmit în formă scrisă contract individual de muncă. Pentru încălcarea prevederilor art. 260 alin.1 lit.e din Legea 53/2003 s-a întocmit procesul verbal de contravenție ., nr._/11.03.2015 și i s-a aplicat petentei o amendă în cuantum de 10.000 lei, potrivit art. 16 din Legea 53/2003.
În aceeași împrejurare a fost întocmit și procesul verbal de contravenție ., nr._, reținându-se că angajatorul a primit în activitate pe numitul P. N. A. fără ca acesta să fi efectuat examenul medical la angajare și să facă dovada prin fișa de aptitudine că este apt să desfășoare activitate. Pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. 4 din Legea 319/2006 i s-a aplicat petentei o amendă în cuantum de 4.000 lei, potrivit art. 13 lit.j din Legea 319/2006.
Sub aspectul legalității actelor constatatoare, instanța reține că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând procesele-verbale, instanța constată că respectă toate cerințele sancționate cu nulitatea absolută. Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate, în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
În concluzie, instanța reține că procesele verbale contestate cuprind toate mențiunile prevăzute de art. 17 și 16 din O.G. nr. 2 / 2001, astfel că nu există nici un motiv care să atragă nulitatea absolută sau relativă a acestora.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța amintește însă că în materie contravențională, utilizarea unor prezumții de fapt pentru a stabili vinovăția unei persoane nu contravine prezumției de nevinovăție a acesteia, în măsura în care astfel de prezumții sunt rezonabile, prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat și pot fi răsturnate de către persoana interesată (cauza Salabiaku contra Franței hotărârea din 7 octombrie 1988, ., nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001). Prevederile art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
Cu toate acestea, față de apărările petentei, instanța amintește că veridicitatea celor consemnate în cuprinsul unui proces verbal de către un agent constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de către petentă, care susține netemeinicia procesului verbal.
În drept, instanța reține că potrivit art.16 din Codul Muncii „(1.)Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.(2) Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul, general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.”
Sancțiunea pentru săvârșirea contravenției este prevăzută de art. 260 din Legea 53/2003 privind Codul Muncii la alin 1 lit e care prevede că primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Mai mult, potrivit art.13 lit.j din Legea 319/2003 “In vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în munca și pentru prevenirea accidentelor de munca și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical si, după caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmează sa o execute și sa asigure controlul medical periodic si, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;”
Contravenția se sancționează cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei, astfel cum prevede art. 39 alin. 4 din același act normativ. Intimatul a dispus măsurile corespunzătoare în domeniul relațiilor de muncă, urmare întocmirii proceselor verbale contetstate în Anexa 2 respectiv:
- angajatorul va depue diligențe în încheierea contractului individual de muncă cu P. N. A. – termen de realizare 16.03.2015
- angajatorul va înregistra în REVISAL datele prevăzute de art.3 alin.2 din HG 500/2011 pentru acest angajat- termen de realizare 16.03.2015.
În concret, măsurile dispuse de intimat au fost îndeplinite la 13.03.2015 de petentă, care a încheiat în formă scrisă contract individual de muncă 9/13.03.2015-fila 10, fișa de aptitudine nr.1732 din 13.03.2015-fila 12) și extras din REVISAL – fila 24.
Cu toate acestea, instanța apreciază că cele reținute de către agenții constatatori în cuprinsul procesului verbal sunt lipsite de echivoc, iar P. N. A. efectua la data controlului activitate de manipulare marfă, astfel cum chiar acesta a declarat.
Susținerea acestuia că a fost constrâns de către agenții constatatori să completeze declarația cu date nereale nu poate fi reținută, ținând seama de faptul că aceasta nu a putut oferi nici o explicație credibilă care să îi sprijine susținerea. Instanța reține că P. a declarat în fața instanței că mențiunile din declarație potrivit cărora la acea dată nu avea contract individual de muncă, fișă medicală și protecția muncii au fost adevărate la acel moment.
Observațiile agentului constatator din procesul-verbal sunt lipsite de echivoc, existând o prezumție legală de veridicitate a celor constatate personal de către un agent constatator, iar petentul nu a prezentat nicio probă care să combată reținerile din cuprinsul procesului verbal. Forța probantă a declarațiilor martorilor audiați în cauză este îndoielnică ținând seama de faptul că la momentul audierii martorii se aflau în relații de subordonare față societatea petentă.
Cu toate că prezumția de veridicitate este una relativă și poate fi răsturnată de către contravenient, instanța apreciază că acesta nu a dovedit netemeinicia mențiunilor din procesul verbal sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic sub acest aspect.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că s-a făcut cu respectarea prevederilor legale incidente, fiind în cuantumul minim prevăzut de lege.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesele - verbale contestate sunt este legale și temeinice, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta P. M. SRL solicitând a se modifica sentința civilă nr. 518/2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ și a se admite plângerea formulată.
În motivare arată că în fapt așa cum a arătat și în plângerea formulată, în data de 11.03.2015 la ora 10 la sediul al societății s-a desfășurat un control inopinat al ITM. Menționăm că acesta a avut loc întrucât atât petenta cât și o altă societate (Sepal Design SRL) - la care s-a desfășurat un control tematic - își au sediul la aceeași adresă și sunt administrate de aceeași persoană. Cu această ocazie a fost sancționați prin cele două procese - verbale contestate pentru că P. N. A. ar fi prestat activitate din data de 10.03.2015 fără a semna contract individual de muncă (PV_), fără a efectua examenul medical în vederea încadrării în muncă, precum și pentru faptul că nu ar fi organizat activitatea de prevenire și protecție și că nu ar fi asigurat instruirea la angajare a lucrătorilor (PV nr._).
Starea de fapt reținută în cuprinsul celor două procese - verbale contestat nu este conformă cu situația de fapt constatată de inspectorii de muncă la momentul controlului.
Astfel, numitul P. N. A. s-a prezentat la societate pentru a solicita un loc de muncă la data de 10.03.2015, alături de Sprinjan A. G. care a solicitat un loc de muncă în cadrul Sepal Design-SRL. Ambii au avut o discuție de principiu cu reprezentantul societății în data de 10.03.2015, care le-a solicitat să se prezinte în ziua următoare cu actele de stare civilă și cele de studii pentru a se pregăti toate documentele necesare în vederea încheierii contractului de muncă. în data de 11.03.2015, cei doi s-au prezentat cu documentele solicitate și, pentru că administratorul societății a întârziat în acea dimineață, au considerat necesar să dea dovadă de bună - credință și să ajute în atelier până la sosirea acestuia. Acesta a fost și momentul la care au venit inspectorii ITM în control.
Subliniază faptul că P. N. A. nu a avut acordul reprezentantului societății pentru a desfășura orice fel de activitate, mai mult decât atât, acesta din urmă nici măcar nu a avut cunoștință de faptul că P. N. A. ar fi desfășurat vreo activitate în beneficiul petentei întrucât a sosit la sediu în momentul în care se finalizare controlul propriu-zis și se completau deja documentele.
În ceea ce privește faptul că nu ar fi organizat activitatea de prevenire și protecție și că nu ar fi asigurat instruirea la angajare a lucrătorilor, menționează că si-a îndeplinit corespunzător toate aceste obligații legale, însă la momentul controlului nu le-au fost solicitate nici un fel de documente în acest sens, cu excepția celor referitoare la situația numitului P. N. A..
Învederează instanței că părțile (angajat și angajator) de comun acord, au încheiat contractul de muncă în condițiile negociate în data 13.03.2015, moment pentru care a fost întocmită și fișa de aptitudine.
Având în vedere că P. N. A. nu a prestat activitate pentru societate din data de 10.03.2015, așa cum a reținut organul de control, precum și faptul că în data de 11.03.2015 acesta a acționat din proprie inițiativă, fără a avea acordul reprezentantului societății și fără ca acesta să aibă măcar cunoștință de acest lucru (nefiind astfel îndeplinite condițiile de existență ale unui contract, respectiv realizarea acordului de voințe), precum și faptul că și-au îndeplinit obligațiile legale în materia SSM, consideră că sancțiunile dispuse neîntemeiate și a solicitat instanței de fond anularea acestora.
Instanța de fond a respins plângerea formulată, apreciind că "cele reținute de agenții constatatori în cuprinsul procesului verbal sunt lipsite de echivoc, iar P. A. efectua la data controlului activitate de manipulare de marfă, astfel cum acesta a declarat", respectiv "P. a declarat în fața instanței că mențiunile din declarație ... au fost adevărate la acel moment". De asemenea, a mai reținut că petenta "nu a prezentat nici o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul - verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia", iar "forța probantă a declarațiilor martorilor ... este îndoielnică, ținând seama de faptul că la momentul audierii martorii se aflau în relații de subordonare față de societatea petentă". În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, se apreciază că aceasta a fost stabilită la minim. Pe de altă parte, instanța mai reține și faptul că între părți s-a încheiat la data de 13.03.2015 contractul individual de muncă, având ca dată de începere a activității 16.03.2015.
Consideră că în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut că petenta nu a prezentat nici o probă care să combată reținerile din cuprinsul procesului verbal, atâta vreme cât cu martorii audiați, cât și cu înscrisurile depuse, a dovedit cele arătate în plângere: în datele de 10 și 11.03.2015 nici o persoană din conducerea societății nu a solicitat d-lui P. A. să desfășoare vreo activitate în beneficiul acesteia și nici măcar nu a avut cunoștință de acest aspect. A se dispune sancționarea petentei pentru o faptă săvârșită de o altă persoană, despre care nici măcar nu am avut cunoștință, este echivalent cu încălcarea prevederilor art. 1 teza a doua din OG 2/2001, respectiv "Constituie contravenție fapta săvârșita cu vinovăție, stabilita si sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, dupa caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București". Atâta vreme cât nu a existat intenție, nu avea cum să existe nici vinovăție, acesta fiind motivul invocat prin plângerea formulată și dovedit de petentă prin probatoriul administrat.
Chiar dacă instanța apreciază că forța probantă a declarațiilor martorilor este îndoielnică, având în vedere relațiile acestora de subordonare față de noi, nu trebuie ignorat nici faptul că acest lucru s-a cunoscut de la început și martorii au fost încuviințați în aceste condiții, și nici faptul că toți cei patru martori audiați au declarat aceleași aspecte.
Nu este de ignorat nici faptul că instanța reține faptul că între părți s-a încheiat la data de 13.03.2015 contractul individual de muncă, având ca dată de începere a activității 16.03.2015, aspect care susține afirmațiile petentei și contrazice cele reținute în procesele verbale de sancționare.
Față de toate aceste aspecte apreciază că apelul formulat este întemeiat, și solicită admiterea acestuia.
În drept prevederile legale menționate în cuprinsul apelului și prevederile art. 466 - 482 NCPC, OG 2/2001.
În apel, a fost administrat probatoriul testimonial, fiind audiat martorul S. L..
Apelul a fost legal timbrat.
Intimatul I. T. de Muncă A., a formulat întâmpinare prin care solicită a se respinge apelul formulat de către ., a se menține ca legală și temeinică sentința civilă nr.518/2015, pronunțată de Judecătoria S., respingând astfel plângerea formulată împotriva proceselor - verbale de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/11.03.2015 și_/11.03.2015 încheiate de inspectorii de muncă ai I.T.M. A..
În motivare arată că consideră ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond și apreciază că în mod corect a respins plângerea formulată de contravenientă. Astfel:
În fapt, în urma controlului inopinat efectuat de către inspectorii de muncă ai ITM A. la . din Lancrăm, în data de 11.03.2015, aceștia l-au depistat prestând activitate pentru unitate, pe numitul P. N. A.. În deplină cunoștință cu prevederile Codului Penal privind falsul în declarații, această persoană a dat declarație pe propria răspundere în care a consemnat faptul că prestează activitate în cadrul societății din data de 10.03.2015, precum și faptul că nu a semnat contract individual de muncă.
Susnumitul presta activitate alături de un angajat al . activitate al petentei, respectiv manipula marfa-mobila (încărcare-descărcare ), astfel că nu există dubii cu privire la derularea raportului de muncă dintre părți, însă fără respectarea legislației muncii.
Verificând baza de date, inspectorii de muncă au constatat faptul că susnumitul nu figura ca angajat ai societății. D. persoanele care figurează în această bază de date, sunt oficial angajați ai unei societății.
Administratorul . față la momentul efectuării controlului, însă nu a putut face dovada că susnumitul era angajat al acesteia, prin prezentarea contractului de muncă organului de control competent. După cum se poate observa, reprezentantul legal al petentei a arătat clar în actul de sancționare faptul că „nu am obiecțiuni".
Ulterior controlului, în data de 13.03.2015, petenta a întocmit și a transmis în REVISAL contractul de muncă pentru numitul P. N. A., având ca dată de începere a activității data de 16.03.2015, cu toate că acesta presta efectiv activitate în data de 11.03.2015, iar conform propriei declarații, prima zi de muncă a fost ziua de 10.03.2015.
În urma administrării probelor, instanța de fond a constatat faptul că cele reținute de inspectorii de muncă sunt reale, astfel că justificat a respins plângerea contravențională formulată de către contravenientă.
Corect instanța de fond a apreciat starea de fapt de la momentul controlului. Faptul că soluția nu a fost una favorabilă contravenientei nu înseamnă că instanța de fond nu a apreciat corect probele administrate în cauză.
Corect instanța de fond a apreciat gradul de pericol social al contravenției. A avut în vedere faptul că prestarea în alte condiții decât cele prevăzute de lege îl privează pe cel care prestează activitate de dreptul de a beneficia de vechime în muncă, și de beneficiul altor drepturi cum ar fi concediul de odihnă, uneori chiar și de primirea salariului cuvenit, iar angajatorul se sustrage de la plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, a celei de la bugetul de asigurări de sănătate (în caz de accident de muncă angajatul urmând să suporte contravaloarea asigurărilor sociale din bugetul propriu, și nu angajatorul așa cum ar fi firesc, ca o consecință a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă), iar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă nici o persoană fără întocmirea formelor legale de angajare, aceasta fiind o condiție care trebuie îndeplinită anterior primirii la muncă
De asemenea, „ munca la negru " este fapta cu gradul cel mai ridicat de pericol social în domeniul relațiilor de muncă, tocmai pentru aceasta cuantumul amenzii prevăzut de legiuitor este mare, respectiv_-_ lei pentru fiecare persoană depistată, peste 5 persoane fiind considerară infracțiune, iar acest fenomen se dorește a fi eradicat la nivel național. Față de cele mai sus menționate, apreciem că nu se justifică nici o eventuală înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment.
Solicită a se avea în vedre faptul că direct prejudiciate sunt chiar persoanele care prestează activitate în astfel de condiții, contrare celor prevăzute de către legislația muncii, iar această stare de fapt a fost stopată doar pentru că organul de control competent a intervenit și nu din inițiativa contravenientului.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare nr._/M .03.2015, s-a reținut în sarcina societății săvârșirea contravenției prevăzute la art.39, alin.4, din Legea 319/2006 raportat la prevederile art.13 lit.j.
Mai exact s-a constatat faptul ca petenta l-a primit la munca pe numitul P. NCOLAE A., din data de 10.03.2015, fără ca acesta sa fi efectuat examenul medical la angajare. Astfel, având în vedere că angajatorul nu a luat toate măsurile pentru a asigura desfășurarea activității cu respectarea prevederilor privind securitatea și sănătatea în muncă, pentru a preveni accidentele de muncă și îmbolnăvirile profesionale, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4
Date fiind cele arătate mai sus și a riscului mărit de producere a accidentelor de muncă, datorită prestării activității în condițiile reținute atât de procesul verbal de sancționare cât și în cel de control, ce nu corespund modalităților legale de desfășurare a activităților, considerăm că în mod corect inspectorii de muncă au apreciat starea de fapt, stabilind sancțiunea contravențională.
Nici în cazul de față petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt, astfel că în mod corect instanța de fond a respins plângerea contravențională și a avut în vedere gradul de pericol social al acestei contravenții.
Solicită a se avea în vedere atitudinea contravenientei, care nu a recunoscut săvârșirea contravențiilor și a încercat să scoată în evidență că respecta legislația în domeniul relațiilor de muncă și în cel al securității și sănătății în muncă și că de fapt inspectorii de muncă ar fi de rea-credință, reținând în sarcina .>
Având în vedere cele arătate mai sus solicită a să respinge apelul formulat de către . și a se menține ca temeinică și legală sentința civila pronunțata de Judecătoria S..
În drept se invocă Legea 53/2003, HG nr.500/2011,Legea 319/2006, C..
Verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, instanța de control judiciar a reținut urmatoarele:
În fapt, în data de 11.03.2015, ora 10,00, inspectorii de muncă din cadrul ITM A. au efectuat un control la sediul S.C. P. M. SRL în localitatea S.. Din verificările efectuate a rezultat faptul că a fost evidențiată o persoana, respectiv numitul P. N. A., efectuând lucrări de manipulare marfă (încărcare -descărcare mobilier), fără a avea întocmit în formă scrisă contract individual de muncă. Pentru încălcarea prevederilor art. 260 alin.1 lit.e din Legea 53/2003 s-a întocmit procesul verbal de contravenție ., nr._/11.03.2015 și i s-a aplicat petentei apelante o amendă în cuantum de 10.000 lei, potrivit art. 16 din Legea 53/2003.
În aceeași împrejurare a fost întocmit și procesul verbal de contravenție ., nr._, reținându-se că angajatorul a primit în activitate pe numitul P. N. A. fără ca acesta să fi efectuat examenul medical la angajare și să facă dovada prin fișa de aptitudine că este apt să desfășoare activitate. Pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. 4 din Legea 319/2006 i s-a aplicat petentei apelante o amendă în cuantum de 4.000 lei, potrivit art. 13 lit.j din Legea 319/2006.
Apărarea apelantei ., se axează pe faptul că, munca prestata de numitul P. N. A., la sediul acesteia, ar fi fost un act benevol, voluntar si de buna credință al acestuia, efectuat fără ca reprezentantul legal al petentei să aibe cunoștință despre aceasta. Pentru dovedirea acestui aspect, petentei apelante i-a fost încuviințată audierea în apel, a martorului S. L..(fl.28)
Ceea ce ignora insa apelanta petenta, in formularea unei asemenea apărări, este faptul ca, ținută fiind petenta la îndeplinirea unei obligații de rezultat de a nu face, anume de a nu primi la munca persoane decât după încheierea prealabila si comunicarea in REVISAL a contractului individual de munca, cu cel puțin o zi lucrătoare anterior celei de începere a activității, dubiul in legătura cu îndeplinirea exacta si corespunzătoare a acestei obligații, nu–i profita.
Dimpotrivă, a primi susținerile potrivit cărora la data efectuării controlului, 11.03.2015, dl. P. N. A., s-a prezentat cu documentele solicitate in vederea angajării, insa, pentru ca administratorul petentei a întârziat, a considerat necesar sa dea dovada de buna credință si sa ajute in atelier pana la sosirea acestuia, (fl.19- dosar apel), ar echivala cu o decredibilizare a actului de justiție in sine.
Câtă vreme legiuitorul a impus obligativitatea încheierii contractului individual de munca in forma scrisa, anterior desfăsurării in fapt a oricăror activități specifice raporturilor de munca, nici reprezentantul petentei apelante si in egala măsura nici un alt prepus al acesteia, fie el si un oarecare alt angajat, nu avea nici un temei legal sa permită accesul unei terte persoane in zona de lucru a acesteia, sub nici un pretext. Este puțin credibil ca orice persoana care trebuie sa se intâlnească cu administratorul /reprezentanții petentei, in lipsa acestora, este poftita sa-i aștepte in zona de lucru si chiar i se permite sa ajute în atelier până la sosirea acestuia.
In acest context, instanța de control judiciar retine ca, data fiind rigoarea pe care legiuitorul a înțeles sa o imprime in ceea ce privește încheierea contractelor individuale de munca, se impune ca angajatorii sa se abțină de la orice acte de natura a crea vreun dubiu in ceea ce privește prezenta altor persoane decât angajații, in sfera de derulare a activității lor.
Si aceasta întrucât, astfel cum s-a reținut in cele ce preced, acest dubiu nu le mai poate profita, câtă vreme, ei sunt ținuți la a-si îndeplini si dovedi, executarea unei obligații de rezultat, aceea de a încheia contracte individuale de munca anterior începerii desfășurării oricăror activități specifice raporturilor de munca, astfel ca orice prezenta a unor terti in sfera de activitate si acțiune a societății si care nu poate fi justificata prin prezentarea unui contract individual de munca încheiat in forma scrisa si comunicat in REVISAL, creează un dubiu fata de orice justificări ale celui ținut la încheierea contractului de munca, dubiu care nu-i profita ci, dimpotrivă, naște in sarcina sa, obligația de a dovedi dincolo de orice tăgadă, ca persoana respectiva nu desfășura activități specifice raporturilor de munca.
Instanța de control judiciar considera ca sta in puterea si responsabiliatatea oricărui angajator sa evite situațiile in care prezenta unor terți in spațiul de munca ar putea sa naștere unor suspiciuni cu privire la derularea unor activități specifice raporturilor de munca.
Ca atare, invocarea de către administratorul petentei a faptului că, nu a avut știință despre prezența numitului P. N. A. în spațiul de lucru și cu atât mai puțin de actul benevol al acestuia de a ajuta în atelier până la sosirea sa, echivalează cu invocarea propriei culpe, în materia gestionării limitelor accesului terților în spațiul de lucru al petentei. Or, nimeni nu se poate poate prevala de propria culpă, pentru a obține exonerarea de răspundere.
In caz contrar, daca printr-o practica judiciara constanta, s-ar accepta justificări de natura celor aduse de petenta apelantă, s-ar ajunge in final ca rațiunea legiuitorului sa devina lipsita de efect, iar obligația încheierii contractelor individuale de munca in forma scrisa si comunicarea lor in REVISAL, anterior prestării oricărei forme de activitate, ar rămâne doar la nivel scriptic si fără o transpunere reala in fapt.
In plus, in speță, fata de gravitatea afirmațiilor martorilor P. N. A. și Sprinjan A. G., referitoare la atitudinea inspectorilor ITM, cu ocazia completării de catre aceștia a declarațiilor luate la momentul efectuării controlului, (fl.54, 55, dosarul primei instante), în sensul că, în esență, ar fi scris ceea ce li s-ar fi dictat, pe un ton autoritar, de către doamnele de la ITM, petenta apelantă, pentru a înlătura orice dubiu, avea posibilitatea sa recurgă la procedurile reglementate de legiuitor in vederea stabilirii si sancționării unor atitudini abuzive in exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Insa, petenta apelantă nu si-a asumat demararea unor asemenea proceduri, ceea ce, face sa rămână simple susțineri, lipsite de suport afirmațiile martorilor P. N. A. și Sprinjan A. G., privind atitudinea presanta exercitata asupra lor, cu ocazia declarațiilor luate la data de 11.03.2015, din declarația martorului P. N. A., rezultând că, prestează activitate fără contract individual de munca, cu norma întreagă, 8 ore/zi, tura I, de la ora 7 pana la ora 15,30, pentru un salariu brut de 975 lei, neavând semnata fisa de protecție a muncii, nici efectuata vizita medicala la angajare și nici contractul individual de muncă.(fl.22-dosarul primei instanțe)
Astfel, in ceea ce privește existenta contravenției reținute in sarcina petentei intimate prin Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/11.03.2015 si a vinovăției acesteia, soluția primei instanțe sub aspectul săvârsirii contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 litera e din Legea 53/2003, este rezultatul corectei aplicări si interpretări a legii si a probatoriului administrat, in mod corect fiind reținuta de către intimatul ITM A. savarsirea acestei contravenții in sarcina petentei apelante.
In consecința, in mod corect a fost sancționata petenta apelantă, prin Procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/11.03.2015, reținându-se că l-a primit la muncă pe numitul P. N. A., fără ca acesta să fi efectuat examenul medical la angajare și să facă dovada prin fișa de aptitudine că este apt să desfășoare activitate, reținandu-se astfel, încălcarea prevederilor art. 39 alin. 4 din Legea 319/2006 si aplicându-i-se petentei o amendă în cuantum de 4.000 lei, potrivit art. 13 lit.j din Legea 319/2006.
Este indiscutabil ca, de vreme ce in opinia administratorului petentei apelante, la data de 11.03.2015, între susnumit si petenta nu se derulau raporturi specifice celor de muncă, in mod logic, nici nu a considerat necesar să-i efectueze examenul medical la angajare, apărările acesteia fiind constante in sensul că, la acel moment, susnumitul nu avea calitatea de angajat al său și nici acordul de a presta activitate.
Referitor la individualizarea sancțiunilor aplicate prin prisma criteriilor oferite de 21 alin.3 din Og nr. 2/2001, instanța de control judiciar retine că, in speță nu se poate dispune înlocuirea cu avertisment a sancțiunilor amenzii contravenționale aplicate, (in cuantum de 10.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 260 alin.1 litera e din Legea 53/200, respectiv 4000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 13 litera j coroborat cu art. 39 alin.4 din Legea 319/2006), față de desfășurarea activității fără încheierea unui contract de munca si fără a avea efectuat examenul medical la angajare, față de faptul ca apărările formulate atât in fond cat si în apel denotă ca petenta, nici măcar după sancționarea sa contravenționala, nu a înteles responsabilitățile ce-i revin in calitate de angajator, sigurul său interes fiind unul de natură pecuniară, anume acela de a obține . alta exonerarea de plata amenzilor contravenționale.
Or, potrivit dispozițiilor art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite iar conform art. 7 alin.2 din același act normativ: avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
În speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat, neputându-se considera că faptele reținute în sarcina petentei prezintă un grad de pericol social redus.
Raportat la valorile sociale ocrotite - disciplina în domeniul raporturilor de muncă, respectiv sănătatea persoanei - contravențiile prev.de art.260 alin.1 lit. e din Legea 53/2003 si art. 13 litera j coroborat cu art. 39 alin.4 din Legea 319/2006, prezintă un grad de pericol social abstract foarte ridicat ilustrat în primul rând de limitele ridicate ale amenzilor stabilite de legiuitor pentru sancționarea acestora.
În ceea ce privește consecințele achitării amenzilor asupra patrimoniului societății, acestea puteau fi evitate, în măsura în care petenta respecta întru-totul prevederile legale.
În absența unor împrejurări obiective și concrete dovedite de petentă care să justifice înlocuirea amenzilor cu sancțiunea AVERTISMENT, nu există nici un temei pentru a proceda la reindividualizarea sancțiunilor.
Așadar, atitudinea petentei relevă faptul că aceasta nu conștientizează că a săvârșit doua fapte ilicite grave și nu regretă comiterea acestora, sens în care aplicarea unei sancțiuni mai blânde decât amenda minimă legală nu este în măsură să realizeze o prevenție eficientă cu privire la săvârșirea altor fapte contravenționale, precum și o sancționare corectă în funcție de circumstanțele concrete existente la încheierea proceselor –verbale.
Raportat la cele de mai sus, tribunalul constată că agentul constatator al intimatului ITM A., a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite de petentă, amenzile aplicate fiind proporționale cu gradul de pericol social concret al fiecarei fapte.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, in temeiul art. 480 alin.1 din Codul de Procedura Civila, reținând că este nefondat, va respinge apelul declarat de petenta P. M. SRL, împotriva Sentinței Civile nr.518/2015, a Judecătoriei S..
In speță nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petenta P. M. SRL, împotriva Sentinței Civile nr.518/2015, a Judecătoriei S..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2016.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. C. |
Red. Tehnored.ABA. /4 ex./01.02.2016
Tehnoredact. R.C.
Jud.fond - L. R.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 51/2016.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 25/2016.... → |
|---|
