Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 52/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 52/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:008._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 52/A/2016
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător M. B. B.
Grefier M. U.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul petent R. I. împotriva Sentinței civile nr.2130/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect: anulare proces verbal de contravenție CP nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentata avocat U. M. pentru apelant, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la dosar s-au depus următoarele înscrisuri:
La data de 20.01.2016 apelantul a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
Avocatul apelantului depune împuternicirea avocațială și practică judiciară din cauze similare.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.
Avocatul apelantului apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa apelul declarat în cauză.
Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Avocatul apelantului precizează că cercetarea judecătorească se poate încheia la termenul de judecată de astăzi.
Instanța, față de poziția părții, estimează durata necesară cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Avocatul apelantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
În deliberare, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, în baza art. 254 și art. 255 Cod procedură civilă, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării pricinii.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul apelantului solicită în principal admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței civile nr.2130/2015, rejudecarea în fond a cauzei, anularea procesului verbal de contravenție. În subsidiar solicită modificarea sancțiunii dispuse în măsura în care instanța va aprecia că sancțiunea aplicată este disproporționată raportat la fapta săvârșită.
Învederează că încă din plângere a arătat că la momentul pătrunderii petentului pe zona căii ferate, nu funcționau semnalele acustice și luminoase, cu atât mai mult nu erau lăsate barierele. După ce a trecut de barieră,au început să se lase barierele și să funcționeze semnalele acustice și luminoase. Această stare de fapt rezidă din înregistrarea de la dosarul cauzei însă nici instanța de fond și nici organele de poliție nu au dat eficiență acestei înregistrări, apreciind că petentul ar fi fost inconștient punându-și în pericol viața sa și a celorlalți participanți la trafic.
Mai arată că din înregistrare se poate observa că petentul nu a impietat traficul, nu au existat pericole cu privire la viața lui și a altor participanți la trafic, nu au fost absolut nici un fel de inconveniente. Conchide că inconvenientul unei asemenea sancțiunii afectează activitatea petentului care este dependent de mijlocul de transport. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin Sentința civilă nr.2130/18.09.2016 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria A. I. a respins plângerea formulată de petentul R. I. în contradictoriu cu intimata Municipiul A. I. – Serviciul Poliția Locală A. I. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că;
Prin procesul verbal . CP nr._ încheiat la data de 30.03.2015 (fila 19), petentul R. I. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. 3 lit) c și art. 108 alin. 1 lit) a pct 3 din OUG 195/2002 republicată, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 30.03.2015, în jurul orelor 0826, în timp ce conducea auto marca Audi cu nr._ la trecerea la nivel cu calea ferată de la intersecția . de ocolire a mun. A. I. nu respecta semnalul cu lumini roșii și semnalul sonor aflat în funcțiune fiind surprins de barierele aflate în curs de coborâre abatere înregistrată cu aparatul radar MAI_ AB 06.
La data de 15.06.2012, petentul a formulat în termen plângere împotriva procesului verbal aratând că barierele au început să coboare când se afla angajat în trecerea căii ferate și astfel contravenția nu există .
La data de 05 mai 2015, intimata I. Județean de Poliție A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca și menținerea procesului – verbal de contravenție ca fiind deplin legal și temeinic.
În considerarea faptului că ambele sancțiuni contravenționale au fost aplicate prin același proces verbal, instanța va proceda la analizarea temeiniciei și legalității sancțiunilor aplicate împreună.
Analizând cu prioritate legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, neexistând niciun motiv de nulitate absolută a acestuia.
Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 60 din OUG 195/2002 republicată „Participanții la trafic trebuie să dea dovadă de prudență sporită la apropierea și traversarea liniilor de cale ferată curentă sau industrială, după caz. La trecerea la nivel cu o cale ferată curentă, prevăzută cu bariere sau semibariere, conducătorii de vehicule sunt obligați să oprească în dreptul indicatorului ce obligă la oprire, dacă acestea sunt în curs de coborâre ori în poziție orizontală și/sau semnalele sonore și luminoase care anunță apropierea trenului sunt în funcțiune”
Potrivit art. 102 alin. 3 lit) c din OUG 195/2002 republicată constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile ”c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune;”
Potrivit art. 108 alin. 1 lit) a pct 3 din OUG 195/2002 republicată constituie contravenție ”nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz;”
Instanța a analizat temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar și având în vedere jurisprudența CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.
Instanța a reținut că petentul a invocat în apărarea sa faptul că s-a angajat în trecerea căii ferate și ulterior s-au aprins semnalele luminoase și sonore ceea ce conduce la inexistența faptei contravenționale.
Având în vedere aceste aspecte invocate de petent, reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Astfel, interpretarea dreptului intern și jurisprudența națională consacră prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în baza unor declarații a unor persoane terțe de conflict, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, ca o anumită proporție între prezumția delegalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptulsău la apărare(cauza c. I. P. împotriva României pct. 31).
Totodată, Curtea EDO a statuat, în cauza G. c. România,, că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, trebuie asigurat un echilibru între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție.
În primul rând, instanța a reținut gravitatea redusă a mizei (respectiv amenda) precum și faptul că dreptul la apărare al petentului a fost respectat, aceasta având posibilitatea să administreze probe în apărarea sa și să discute în contradictoriu orice probe care ar folosi intimatei.
În cauza dedusă judecății instanța a apreciat că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție.
În al doilea rând, procesul-verbal de contravenție contestat corespunde cerințelor legale de formă iar descrierea faptei este exactă și neechivocă.
În concluzie, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție contestat este în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privința vinovăției petentului.
În ceea ce privește dreptul la apărare, instanța i-a dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente și ca urmare, îi revenea acestuia din urmă sarcina furnizării de probe în sensul nevinovăției pretinse.
Însă, în cauza de față, petentul nu a indicat în cuprinsul plângerii formulate vreun mijloc de probă pe care să își întemeieze susținerile, arătând doar că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute întrucât s-a angajat în traversare căii ferate anterior pornirii semnalelor luminoase deși potrivit art. 249 C. avea obligația dovedirii acestei afirmații.
În consecință, instanța a acordat relevanță prezumției relative de legalitate a procesului verbal și a reținut temeinicia constatărilor efectuate de agentul constatator respectiv încălcarea dispozițiilor art. art. 102 alin. 3 lit) c și art. 108 alin. 1 lit) a pct 3 din OUG 195/2002 republicată, reținând în sarcina acestuia că la data de 30.03.2015, în jurul orelor 0826, în timp ce conducea auto marca Audi cu nr._ la trecerea la nivel cu calea ferată de la intersecția . de ocolire a mun. A. I. nu respecta semnalul cu lumini roșii și semnalul sonoraflat în funcțiune fiind surprins de barierele aflate în curs de coborâre abatere înregistrată cu aparatul radar MAI_ AB 06.
Mai mult, intimata a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri respectiv raportul agentului constatator din 29.04.2015 (f. 18), procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 30.03.2015 (f. 19), fișa de evidențe auto (fila 20) în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privința vinovăției petentului.
În același sens, instanța a reținut și faptul că a administrat înregistrarea oferită de aparatul radar care atestă traversarea căii ferate sub imperiul semnalelor acustice și luminoase.
Ca urmare, instanța a analizat dacă sancțiunea aplicată corespunde cerințelor legii.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În cauza de față, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind siguranța circulației publice, și urmările care s-ar fi putut produce, instanța consideră că sancțiunile aplicate respectiv de 877,50 lei amendă pentru trecerea căii ferate, corespunde gradului de pericol social al faptelor.
În privința înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, este de remarcat faptul că această măsură nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale petentului, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.
In plus, prin fapta comisă, petentul a periclitat valori foarte importante pentru întreaga comunitate.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel petentul R. I., la data de 19.10.2015. Prin această cerere, petentul a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței civile nr.2130/2015, rejudecarea în fond a cauzei, anularea procesului verbal de contravenție. Cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, modificarea sancțiunii dispuse în măsura în care se va aprecia că sancțiunea aplicată este disproporționată raportat la fapta săvârșită.
În motivarea cererii a arătat că:
S. istoric:
La data și ora stabilită în procesul verbal de contravenție, se afla în localitatea A. I. la intersecția dintre . ferată, la ieșire spre șoseaua de centură, fără a ajunge în aceasta intersecție, în spatele unei autoutilitare de culoare albă,
După ce a intrat pe zona liniei ferate, fiind trecut de barieră a sesizat ca au început sa funcționeze semnalele acustice ale barierei de cale ferată. Arată că la trecerea lui prin dreptul semnalelor de cale ferată, dinspre . de centura, nu era in funcțiune nici semnalul acustic si nici semnalul luminos ale indicatorului care avertizează venirea unei garnituri de tren si nu era lăsată bariera care stopează trecerea oricărui autoturism. Abia după trecerea sa de acest indicator, și în timp ce se afla spre ieșirea de pe zona aferenta caii ferate, a auzit ca semnalul sonor a început sa funcționeze. La depășirea zonei de cale ferata a văzut semnalele acustic si sonor in funcțiune, dar ele nu funcționau in momentul in care a pătruns in zona trecerii la nivel cu calea ferată.
La depășirea zonei de cale ferată a văzut semnalele acustic și sonor în funcțiune, dar acestea nu funcționau în momentul în care a pătruns în zona trecerii la nivel cu calea ferată. La momentul intrării sale în zona căii ferate echipajul de poliție l-a înregistrat, inclusiv după ce a ieșit din acea zonă.
Precizează că respectiva trecere la nivel cu calea ferată este prevăzută și cu bariere care se coboară pentru a bloca accesul autovehiculelor la calea de rulare a trenului. Susține că la momentul trecerii lui peste calea a ferata spre Șoseaua de centura, nu era coborâtă bariera, nu erau în funcțiune semnalele acustice și nici cele luminoase iar bariera a fost coborâtă după ieșirea sa din zona căii ferate.
Apreciază că agentul constatator nu a relatat întocmai modul, în care s-au desfășurat evenimentele astfel că a fost sancționat pe nedrept
În fapt:
A depus o plângere la Judecătoria A. I. pentru a contesta procesul verbal de contravenție . nr._, prin care a solicitat anularea procesului verbal și înlăturarea sancțiunilor aplicate de agentul constatator.
Intimatul a depus întâmpinare la contestația sa prin care solicitat respingerea plângerii pe considerentul ca fapta a fost săvârșită cu vinovăție si ca din probele depuse rezultă săvârșirea faptei. În probațiune intimatul a depus înregistrarea de la fața locului iar la solicitarea instanței atestatul operatorului radar care a făcut înregistrarea depusă la dosarul cauzei.
Învederează că starea de fapt nu corespunde cu starea de fapt consemnata in procesul verbal de către agentul constatator si a fost ignorata de agentul constatator, care a întocmit procesul verbal fără a tine seama de ceea ce s-a întâmplat in realitate. Conchide că aceasta contradicție dintre starea de fapt descrisa de ei si cea reținuta de organul constatator reprezintă, de fapt, esența plângerii lor.
Arată că judecătorul fondului în analiza sa nu face nici o referire la aceasta contradicție cu toate ca din înregistrarea aparatului radar, depusa de intimate la dosarul cauzei, ca si copie pe CD, rezultă indubitabil cele susținute de apelant.
Apreciază că judecătorul fondului nu a făcut nici o analiza a acestei înregistrări, astfel ca fără a lua in considerare aceasta probă a considerat că susținerile lui trebuie probate si ca petentul apelant nu a depus nici o probă în sensul celor susținute. Consideră că întrucât nu a fost singur in autoturism si ca nu a fost oprit nici unul dintre participanții la trafic la acel moment pentru a confirma sau infirma cele întâmplate.
Față de cele arătate mai sus consideră că analiza realizata de instanța de fond este străină criticilor formulate și motivarea soluției pronunțate vizează alte aspecte ale modului de încheiere a procesului verbal decât criticile aduse de el.
Instanța de fond arata ca trebuie sa existe un echilibru intre apărarea contestatorului si constatările făcute de către organul de politie, pentru a da posibilitatea părților să lupte cu șanse egale în dovedirea vinovăției si în susținerea prezumției de nevinovăție,
Această egalitate a armelor se regăsește ca si o teorie lipsita de conținut in soluția instanței de fond, atâta timp cat aceasta apreciază ca si probă raportul agentului constatator si nu înregistrarea făcută de către acesta, înregistrare care dovedește fără putință de tăgadă susținerile lui iar înregistrarea depusa de către intimata face dovada deplina a susținerilor din plângerea formulată.
Consideră că raportul agentului constatator nu poate constitui o probă propriu-zisă, deoarece este un act administrative intern al organului de politie, de raportare a propriei activități superiorilor ierarhici, care nu tinde la stabilirea modului în care s-a aplicat sancțiunea ci la justificarea aplicării sancțiunii pe linie administrativa apreciind că nu poate agentul constatator sa fie si agent constatator si martor al propriei acțiuni, mărturie ce stă cuprinsă in raportul de serviciu depus la dosarul cauzei.
Apreciază critica formulată de către instanța de judecata că nu ar fi înțeles pericolul social al faptei sale este lipsită de temei, deoarece nu și-a pus în pericol viața întrucât e semnalele acustice si luminoase nu erau pornite la . caii ferate si cu atât mai puțin viata/integritatea altora atâta timp cat semnalele au început sa funcționeze in timp ce era la ieșirea de pe trecerea la nivel cu calea ferată.
In drept: prevederile OUG 195/2002 și OG 2/2000 art.16 și 17, prevederile art. 466 si urm, din Codul de procedura civilă intrat in vigoare in 2013.
Prin întâmpinarea formulată intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
În motivarea cererii a arătat că prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal ., nr._, încheiat la data de 30.03.2015, de către agent constatator F. I., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Serviciul Rutier.
Sub aspectul legalității, analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinea condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei:
Prin procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, petentul a fost sancționat pentru în călcarea dispozițiilor art. 138, alin.l, lit. a și b din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: 138. - (1) Conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când: a) barierele sau semibarierele sunt coborâte, în curs de coborâre sau ridicare; b) semnalul cu lumini roșii și/sau semnalul sonor sunt în funcțiune.”
Învederează instanței că abaterea a fost constatată în mod direct de către agentul constatator și a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
Consideră că în mod corect prima instanță a reținut temeinicia procesului-verbal, raportat la probele din dosar. Situația de fapt consemnată în procesul-verbal a fost pe deplin dovedită de materialul probator administrat în cauză.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), forța probantă a procesului-verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolute, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraph 113, hotărârea din 22 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor,iar sarcina instanței de judecată este de respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisocial prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În drept: dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, OG. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată și depunem prezenta în două exemplare.
În temeiul art.223, alin.3 din Codul de procedura civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și in lipsă.
Analizând apelul formulat în cauză, instanța de control judiciar reține următoarele:
Prin procesul verbal s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. art. 102 alin. 3 lit) c și art. 108 alin. 1 lit) a pct 3 din OUG 195/2002 republicată, reținând în sarcina petentului că la data de 30.03.2015, în jurul orelor 0826, în timp ce conducea auto marca Audi cu nr._ la trecerea la nivel cu calea ferată de la intersecția . de ocolire a mun. A. I. nu respecta semnalul cu lumini roșii și semnalul sonor aflat în funcțiune fiind surprins de barierele aflate în curs de coborâre abatere înregistrată cu aparatul radar MAI_ AB 06.
Analizând procesul verbal atacat sub aspectul legalității instanța de apel constată că acesta îndeplinea condițiile de fond prevăzute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de apel reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului întregii ordonanțe rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele contravenționale ce i se impută nu este absolut.
De asemenea, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate de o . reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală (cauza H. și alții c. României). În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte. În particular, art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Curtea a stabilit că nu se încalcă prezumția de nevinovăție a petentului atunci când, de la caz la caz, sarcina probei revine acestuia pentru a dovedi contrariul celor reținute de organul constatator (cauza Blum contra Austriei).
Instanța de apel reține că abaterea a fost constatată în mod direct de către agentul constatator și a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
Din înregistrarea depusă la dosar, având în vedere viteza cu care circula autoturismul condus de petent și momentul când au început să coboare barierele, rezultă fără nici un dubiu că petentul din prezenta cauză nu a respectat semnalul cu lumini roșii și semnalul sonor aflat în funcțiune fiind surprins de barierele aflate în curs de coborâre abatere înregistrată cu aparatul radar MAI_ AB 06.
Petentul din prezenta cauză nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal de contravenție atacat.
Față de cele de mai sus, instanța de apel constată întemeiată sancționarea contravențională a petentului din prezenta cauză.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, raportat la criteriile arătate de art. 21 din OG nr. 2/2001, instanța de apel apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție.
În consecință, instanța de apel va respinge apelul declarat de apelantul petent R. I. împotriva Sentinței civile nr._/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul petent R. I. împotriva Sentinței civile nr._/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2016.
Președinte, C. F. | Judecător, M. B. B. | |
Grefier, M. U. |
Red.BMB
Tehnored.UM/
25.02.2016
Judecător de primă instanță N. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 124/2016.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 100/2016.... → |
|---|
