Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 40/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 40/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:008._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 40/A/2016
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Judecător M. B. B.
Grefier M. U.
Pe rol se află apelul formulat de petentul apelant D. C. G. împotriva sentinței civile nr. 1357/2014, pronunțată de Judecătoria Aiud, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri prealabile, excepții de soluționat sau probe de administrat, instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin sentința civilă nr. 7332/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimat și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aiud.
La data de 20.10.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Aiud dosarul nr._, având ca părți: petentul D. C. G. și intimat Inspectoratul de Poliție al Județului A..
La termenul din data de 09.12.2014 instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării plângerii.
Prin sentința civilă nr. 1357/2014, Judecătoria Aiud a admis excepția netimbrării cererii și, în consecință, a anulat ca netimbrată plângerea contravențională formulată de petentul D. C. G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat în data de 08.03.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea de către reclamant a obligației de plată până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea cererii în conformitate cu prevederile art. 197 Cod procedură civilă.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța de judecată nu poate păși la judecarea cauzei și nu poate îndeplini nici un act de procedură în condițiile în care actul de sesizare a instanței nu este însoțit de dovada achitării taxelor judiciare de timbru.
În cauza dedusă judecății reclamantul a fost citat cu mențiunea să depună la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei sub sancțiune anulării cererii.
Instanța a constatat că reclamantul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 de lei.
Față de această împrejurare, în baza dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța de fond a admis excepția netimbrării cererii și, în consecință, a anulat ca netimbrată plângerea contravențională formulată de petentul D. C. G..
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel D. C. G., solicitând ca, după analizarea aspectelor expuse în prezentul apel și a ansamblului materialului probator administrat în cauză, prin decizia ce va pronunța, în lumina dispozițiilor art. 480 alin.3 N.C. proc. civ., să se admită apelul astfel cum acesta a fost formulat și, pe cale de consecință:
- să se anuleze sentința atacată și, judecând pe fond, să se admită plângerea contravențională cu consecința anulării procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat în localitatea DN1, km 416+400m, la data de 08.03.2014 de către IPJ A., Poliția Municipiului Aiud ca fiind netemeinic.
In fapt, arată că prin plângerea contravențională formulată, a solicitat instanței să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 08.03.2014 de către IPJ A., Poliția Municipiului Aiud ca fiind netemeinic.
A arătat în plângerea formulată aspectul că, în aprecierea subsemnatului starea de fapt reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este conformă cu realitate, consider că, nu este vinovat de săvârșirea faptei, deoarece la data de 08.03.2014 a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare BN-16-WA pe DN1 km 416+750 m, într-adevăr a depășit autoturismul cu nr. de înmatriculare SLK-93-C trecând astfel peste marcajul longitudinal discontinuă ce desparte sensurile de mers, așadar nefiind în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația "Depășirea interzisă"
Precizează că, imediat după acest moment, a fost oprit de către organele de poliție, care i-au întocmit proces verbal de contravenție în cauză, petentul nefiind de acord cu starea de fapt reținută de către aceștia, în acest sens având obiecțiuni și nefiind de acord cu semnarea procesului verbal încheiat în această modalitate, în situația dată, agentul constatator a apelat la un șofer trecător, oprindu-l pentru a semna ca martor asistent.
Susține că, prin Sentința atacată, prima instanță a respins plângerea contravențională formulată, întrucât a admis excepția netimbrării plângerii contravenționale.
Critică sentința instanței de fond, pentru următoarele argumente:
Susține că nu i-a fost comunicată nici o Rezoluție de către instanță prin care să i se pună în vedere completarea lipsurilor cererii de chemare în judecată, și nici timbrajul acesteia, neavând cunoștință despre acest aspect decât o dată cu pronunțarea soluției.
Apreciază că, prin modalitatea în care s-a procedat, i-a fost încălcat dreptul la apărare, motiv pentru care solicită admiterea apelului și judecând pe fondul cauzei, a fi admisă plângerea contravențională astfel cum aceasta a fost formulată.
În drept: dispozițiile art.480 alin.2 N.C.P.C.
În temeiul art 223, alin.3 N.C.Pr.Civ solicită judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat:
- a fi respins apelul formulat;
- a se menține ca temeinică și legală sentința civilă nr. 1375/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud;
Apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt neîntemeiate din următoarele considerente:
Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei, învederează că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, se opune administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respecta principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
Precizează că, prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 08.03.2014, de către agent constatator P. M., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Municipiului Aiud, apelantul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile pentru faptul că la data de 09.05.2014, a fost surprins în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ efectuând manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare SLK-93-C pe DN 1 la km 416+750m, sector de drum cu indicator "Depășirea Interzisă" și marcaj longitudinal continuu.
Arată că această faptă contravențională este prevăzută de art. 120, alin.l, lit.h și i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, și este sancționată de art. 100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată potrivit căruia "Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul autovehiculului sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea."
Învederează că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Precizează că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a), forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, hotărârea din 22 iulie 2002).
Mai arată că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
In drept, dispozițiile art. 456 și următoarele din C. Pr. Civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Legea 136/1995, OUG 195/2002 .
In temeiul art. 223 alin. (3) din C. Pr. Civ., solicită judecarea în lipsă.
La data de 19.11.2015, instanța de apel a anulat sentința civilă nr. 1357/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar_ și a reținut cauza în vederea judecării fondului cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar, asupra fondului cauzei, reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 08.03.2014, de către agent constatator P. M., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Municipiului Aiud, apelantul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile pentru faptul că la data de 09.05.2014, a fost surprins în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ efectuând manevra de depășire a autoturismului cu nr. de înmatriculare SLK-93-C pe DN 1 la km 416+750m, sector de drum cu indicator "Depășirea Interzisă" și marcaj longitudinal continuu.
Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Faptă contravențională este prevăzută de art. 120, alin.l, lit.h și i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, și este sancționată de art. 100, alin.3, lit.e din OUG 195/2002 republicată potrivit căruia "Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul autovehiculului sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea."
Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a), forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, hotărârea din 22 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Petentul din prezenta cauză nu a făcut dovada contrară celor reținute de către agentul constatator.
Mai mult decât atât, din adresa emisă de CNADNR SA aflată la fila 12 dosar fond, rezultă că locul săvârșirii contravenției DN1 km 416 +750, la data de 08.03.2014, se afla în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”.
Față de aceste aspecte, instanța de apel constată că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, motiv pentru care apreciază întemeiată sancționarea contravențională a acestuia.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța de apel reține că potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Raportat la împrejurarea că petentul a efectuat o depășire neregulamentară, la împrejurarea că o astfel de contravenție reprezintă una din principale cauze ale accidentelor rutiere cu consecințe deosebit de grave, la gradul de pericol ridicat al unei astfel de fapte, instanța de apel reține că în prezenta cauză nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului cu sancțiunea avertismentului.
Față de cele de mai sus, instanța de apel va respinge apelul privind fondul cauzei, declarat de apelantul petent D. C. G. împotriva Sentinței civile nr. 1357/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ .
Va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul privind fondul cauzei, declarat de apelantul petent D. C. G. împotriva Sentinței civile nr. 1357/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2016.
Președinte, C. F. | Judecător, M. B. B. | |
Grefier, M. U. |
Red.BMB
Tehnored.UM/4 ex./
24.02.2016
| ← Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Sentința nr.... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... → |
|---|
