Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 25/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 25/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:008._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 25/A/2016
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Grefier R. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe petentul apelant C. G. împotriva sentinței civile nr. 1244/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A..
Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție CP NR._
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat T. F. pentru petentul apelant, petentul apelant, martorul P. V. și c.j. C. G. A. pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
La data de 21.01.2016 IJJ A. – Secția Jandarmi S. a depus la dosar pe fax în copie proces verbal de executare mandat, la care a anexat mandatul de aducere emis de instanță.
Petentul apelant se legitimează cu CI datele personale ale acestuia fiind consemnate în caietul de ședință al grefierului.
Se procedează la audierea martorului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Petentul apelant învederează instanței că la solicitarea agentului de poliție a rămas în mașina sa și că martorul audiat este defapt, cel care a venit însoțit de polițist, la mașina petentului.
Reprezentanții părților susțin că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata petentului apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate pe larg în cerere, modificarea sentinței atacate, și a se dispune anularea procesului verbal atacat pentru motive de netemeinicie si exonerarea petentului de la masurile sancționatorii dispuse prin acesta .
Este evidenta contradicția care rezulta din descrierea stării de fapt menționata de agentul constatator, acesta arata in raportul întocmit după 1 lună de zile, faptul ca, in mod deliberat si fără nici o ezitare, petentul a trecut pe culoarea roșie a semaforului punând in pericol pietonii aflați in traversare si creând celorlalți participanți la trafic o stare de insecuritate. Mai mult, susține ca petentul a avut o atitudine necorespunzătoare, manifestând agresivitate verbala si ca nu a recunoscut fapta comisa, însă arată că agentul nu a fost în măsura sa indice unul - fie pieton, fie conducător auto- care sa susțină versiunea sa și nu se poate proba cu actele de la dosar cele reținute de agent. În probațiune petentul a solicitat probe care să fie aduse de agent în susținerea acuzației, însă acesta nu are nici o filmare.
Susține ca este absurd a se ignora o depoziție a unui martor - chiar soț al reclamantului in condițiile in care acesta a depus un jurământ, declarând ca s-a circulat in coloana, ca au fost avertizați cu câteva minute înainte de participanții la trafic despre existenta echipajului de politie. In aceste condiții, cu atât mai mult au circulat regulamentar, s-a întrebat daca dețineau toate actele necesare si au condus cu prudenta sporita . A mai relatat martora ca agentul constatator le-a făcut semn sa iasă din coloană, i-a lăsat sa aștepte cca 10 minute pana când li s-au cerut documentele la control, deoarece acesta controla in același timp o alta mașina oprita in trafic. Au apreciat ca este un control de rutina si s-au conformat. In momentul in care agentul constatator l-a acuzat pe petent ca ar fi trecut pe roșu, în mod firesc, reacția petentului a fost una de indignare, fapt pe care agentul il menționează apoi in raport. Ceea ce uita sa menționeze este faptul ca agentul constatator a abuzat de funcția dumnealui si l-a acuzat pe petent de o fapta care nu exista. Nu s-au opus audierii martorei nici intimata, nici instanța,iar Raportul agentului intimatei nu se bucură de prezumția absolută de adevăr.
Depoziția martorului audiat la acest termen de judecată nu-l ajută pe petent dar nici nu-l încriminează. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului declarat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Susține că în conformitate cu prevederile art. 109 din OUG 195/2002, agentul constatator poate constata în mod direct fapta contravențională și nici un text de lege nu impune ca și condiție pentru constatarea unei fapte contravenționale, existența unui martor ocular. Sarcina probei în contravențional revine petentului și nu agentului constatator. În situația de față apreciază că prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată prin probele propuse de petent și în mod corect prima instanța a înlăturat declarația soției petentului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia în dosarul nr._, petentul C. G. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului A., prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._ încheiat la 09.02.2015, iar în subsidiar să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii petentul arată că a fost sancționat cu amendă contravențională de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru 30 de zile, pentru că circulând cu autovehicul pe . din A. I. nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor în condițiile în care semaforul arăta culoarea verde și nu roșu, așa cum a reținut agentul constatator.
În dovedirea plângerii s-a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri și depozițiile martorilor.
În drept au fost invocate prev. OG 2/2001.
Petentul a depus la dosar, în copie, dovada comunicării și procesul verbal atacat (f. 7-8).
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 16), a solicitat respingerea plângerii petentului.
Intimata a depus la dosar raportul agentului constatator, fișă cazier auto, procesul verbal atacat și decizia nr. 543/A/2014 a Tribunalului A. (f. 17-24).
Prin sentința civilă nr. 1244/2015 a Judecătoriei Alba Iulia a fost respinsă plângerea petentului C. G., formulată în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului A. împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la 09.02.2015, prima instanța având în vedere următoarele considerente:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la 09.02.2015 de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului A., petentului i s-au aplicat sancțiunile amenzii contravenționale de 390 lei și suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 52 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. a art. 111 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002, reținându-se că în 09.02.2015, ora 17,20 pe . din A. I. petentul a condus autoturismul Dacia cu nr._ pe direcția A. I. – Oarda, iar la intersecția cu . pentru pietoni prevăzută cu semafor electric și semnalizată corespunzător nu a oprit la culoarea roșie a semaforului electric punând astfel în pericol siguranța pietonilor.
Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prev. art. 16 din OG 2/2001.
În drept, potrivit art. 52 alin. 1 din HG 1391/2006 „semnalul de culoare roșie interzice trecerea”, iar nerespectarea acestei dispoziții legale, potrivit art. 100 alin. 3 din același act normativ constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei, motiv pentru care procesul verbal a fost încheiat în prezența martorului asistent P. V..
Împotriva celor reținute în actul de sancționare petentul nu a făcut dovada contrară, singura probă propusă și administrară fiind declarația soției petentului care confirmă susținerile acestuia, însă dată fiind calitatea martorului și lipsa oricărei alte dovezi contrare, prezumția de subiectivism a acesteia nu poate fi înlăturată, iar declarația sa nu poate constitui o probă împotriva procesului verbal.
Procesul verbal a fost încheiat în mod temeinic, iar sancțiunea aplicată petentului orientată spre minimul prevăzut de lege, este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de petent, pericol care constă în aceea că nerespectarea culorii roșii a semaforului electric montat la trecerea de pietoni constituie fapta premisă a accidentelor rutiere cu urmări dintre cele mai grave pentru pietonii participanți la trafic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul C. G., solicitând a se dispune anularea procesului verbal atacat, pentru motive de netemeinicie si exonerarea lui de la masurile sancționatorii dispuse prin acesta . În susținerea apelului a înveedrat următoarele:
Instanța de fond a reținut ca petentul nu a făcut dovada contrara celor reținute in procesul verbal contestat, si ca proba solicitata de el - depoziția martorei C. E. - soția petentului - nu poate fi reținuta in apărare data fiind prezumția de subiectivism .
Susține că este nelegala aceasta interpretare, atâta vreme cat intimata nu a făcut nici o dovada a acelor reținute in cuprinsul procesului verbal de constatare a presupusei contravenții.
Este evidenta contradicția care rezulta din descrierea stării de fapt menționata de agentul constatator: acesta arata in raportul întocmit da dumnealui, faptul ca, in mod deliberat si fara nici o ezitare a trecut pe culoarea roșie a semaforului punând in pericol pietonii aflați in traversare si creând celorlalți participanți la trafic o stare de insecuritate. Mai mult, susține agentul constatator ca a avut o atitudine necorespunzătoare, manifestând agresivitate verbala si ca nu a recunoscut fapta comisa.
Nu a fost indicat nici măcar un pieton sau un conducător auto, care sa susțină versiunea agentului constatator. Susține ca este absurd sa fie ignorată o depoziție a unui martor - chiar sot al reclamantului - in condițiile in care acesta a depus un jurământ solemn, religios. Sub prestare de jurământ ,martora a declarat ca s-a circulat in coloana, ca au fost avertizați cu câteva minute înainte de participanții la trafic despre existenta echipajului de politie amplasat la podul de peste râul M. . In aceste condiții, cu atât mai mult au circulat regulamentar, s-a întrebat daca dețin toate actele necesare ( permis de conducere, talon,asigurare RCA), si au condus cu prudenta sporita . A mai relatat martora ca agentul constatator le-a făcut semn sa iasă din trafic si i-a lăsat sa aștepte cea 10 minute pana când li s-a cerut documentele la control, deoarece acesta controla in același timp o alta mașina oprita in trafic. Au apreciat ca este un control de rutina si s-au conformat. In momentul in care agentul constatator l-a acuzat pe petent ca ar fi trecut pe roșu, in mod firesc, reacția petentului a fost de una de indignare, fapt pe care agentul il menționează apoi in raportul dumnealui. Ceea ce uita sa menționeze este faptul ca agentul constatator a abuzat de funcția dumnealui si l-a acuzat pe petent de o fapta care nu exista.
In aceste condiții, susține ca este inadmisibil ca instanța de fond sa sancționeze ghinionul pe care l-a avut petentul de a se afla in mașina doar cu soția sa - martor subiectiv. Oricum aceasta situație este foarte des in tainița in practica, pentru ca foarte putini dintre noi circulam însotiti de persoane necunoscute.
Susține ca nu este judicios fata de martor, care si-a făcut datoria de cetățean, s-a prezentat cu buna credința in fata instanței spre a fi audiat, a depus un jurământ religios cu o valoare însemnata pentru un creștin ortodox practicant - așa cum este martora - ca in final sa fie catalogat nesincer, părtinitor.
. de idei ,arată ca instanța ar fi trebuit sa soluționeze cauza in baza probelor administrate. Atâta vreme cat agentul constatator declara ca nu are nici o alta proba in dovedirea faptei, simpla susținere a agentului nu poate avea valoarea de adevăr absolut.
Potrivit CEDO, cauza Ozturk vs. Germania si cauza A. vs.Romania-2007 ,(decizii cu prioritate in aplicare in fata oricărei reglementari interne conform art.20 al.l si 2 din Constituția României), precum si a Deciziei Curții Constituționale nr. 251/2013, s-a statutat ca orice acuzat are dreptul la un proces echitabil, iar noțiunea de contravenient in dreptul administrativ folosita de legiuitor nu are semnificația unei înfrângeri a prezumției de nevinovăție, fiind asimilata unei proceduri penale.
Pe cale de consecința:
- contravenția este subsumata noțiunii de acuzație in materie penala;
- sarcina probei incumba pârtii care a aplicat sancțiunea, contravenientul bucurându-se de prezurnția de nevinovăție, care nu poate fî răsturnata in lipsa unor probe certe de vinovăție;
- mențiunile inserate de agentul constatator in procesul verbal nu constituie singure o proba, ci dimpotrivă acestuia îi revine obligația de a dovedi temeinicia si legalitatea procesului verbal.
Susține ca prezumția de nevinovăție a faptelor constatate de agentul constatator si consemnate in procesul verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera pana la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge in situația in care persoana învinuita de săvârșirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul verbal, desi din probele administrate de aceeași instanța nu poate fi convinsa de vinovăția acuzatului dincolo de orice îndoiala rezonabila.
Susține ca in condițiile in care instanța de fond ar fi avut dubii referitoare la depoziția acestui martor, ar fi trebuit ca in baza rolului activ, sa solicite audierea martorului asistent indicat in procesul verbal.
Pentru aceste considerente, solicită a fi admis apelul asa cum acesta a fost formulat.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
Sub aspectul legalității, analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei:
Prin procesul-verbal de contravenție susmenționat petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 52 alin.l din HG 1391/2006, text de lege care prevede: art. 52. - (1) Semnalul de culoare roșie interzice trecerea. "
În mod corect prima instanță a reținut temeinicia procesului-verbal de contravenție, întrucât petentul nu a făcut dovada contrară, singura probă propusă și administrată fiind declarația soției petentului, pe care în mod corect prima instanță a înlăturat-o, dat fiind prezumția de subiectivism a acesteia.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), forța probantă a procesului-verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraph 113, hotărârea din 22 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor,iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisocial prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de către C. G. si menținerea ca legală si temeinică a sentinței nr. 1244/2015 a Judecătoriei Alba Iulia.
În drept, invocă dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată.
Verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina petentului apelant, savârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. a art. 111 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002, reținându-se că în sarcina acestuia că, la data de 09.02.2015, ora 17,20 a condus autoturismul Dacia cu nr._, pe . din A. I., în direcția A. I. – Oarda, iar la intersecția cu . pentru pietoni prevăzută cu semafor electric și semnalizată corespunzător nu a oprit la culoarea roșie a semaforului electric punând astfel în pericol siguranța pietonilor.
În mod eronat prima instanță, nu a dat eficiență în spetă, principiului in dubio pro reo, în conformitate cu care, orice dubiu profită celui cărui i se aduce o acuzație.
Acest principiu este aplicabil și în materie contravențională, întrucât, el se circumscrie modalităților prin care, în procedura contravențională, persoanelor care contestă procesele verbale de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor, le este asigurat dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 paragraful nr.1 din Convenția EDO.
Din această perspectivă, actului sancționator-procesul verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii, nu-i poate fi atribuită o valoare probantă absolută, iar faptul că este întocmit de un agent constatator-reprezentant al statului, în excercitarea atribuțiilor de serviciu și a autorității cu care a fost învestit în acest sens, chiar dacă este de natură a conferi actului constatator prezumția relativă de legalitate si adevăr, nu este de natură a paraliza dreptul celui acuzat de a administra probele prin care să tindă la combaterea acuzațiilor aduse, cel puțin prin crearea unui dubiu în legătură cu acestea. Mai mult, în ideea respectării principiului egalității armelor, chiar agenților constatatori le revine obligația ca, pentru a plasa actul constatator deasupra oricăror suspiciuni de arbitrariu și discreționar, să-și asigure încă dintru inceput un minimum probatoriu, de natură a înlătura eventuale dubii ce s-ar putea naște in legătură cu starea de fapt reținută, în situația în care aceasta este contestată.
Consecvent cu cele ce preced, instanța de control judiciar reține că, interdicția prevăzută de art.315 pct.1 și 2 din Codul de Procedură Civilă, în conformitate cu care, nu pot fi martori soțul, (....), un trebuie să aducă atingere dreptului la un proces echitabil al celui căruia i se aduce acuzația contravențională, cu atât mai mult în situațiile în care aceasta este singura probă testimonială care poate fi administrată, dat fiind și specificul contravenției, știut fiind-prin raportare și la speța de față că, în mod natural și firesc, în cvasigeneralitatea cazurilor, persoanele aflate în autovehiculul condus de cei cărora li se aduc acuzații referitoare la eludarea dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice, sunt rude, afini, soți, persoane aflate în relații apropiate, mai puțin străinii.
Procesul verbal de constatare a contravenției, chiar dacă se bucură de aparența de legalitate si veridicitate, nu are valențele probatorii ale unui act autentic. Tocmai de aceea, legiuitorul a instituit posibilitatea contestării lui, prin formularea plângerii împotriva acestuia, în condițiile art. 31 din Og nr. 2/2001 și administrarea probațiunii in condițiile art. 33 alin.1 din Og nr. 2/2001, care fac vorbire inclusiv de audierea oricăror persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
Revenind la speța de față, instanța de control judiciar, analizând-o prin prisma reperelor mai sus evidențiate, reține următoarele:
Încă de la bun început, petentul apelant a semnat procesul verbal de constatare a contraventiei, cu mențiunea că nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului și că a fost scos din coloană; (fl.8, dosarul primei instante)
Aceste susțineri ale sale, sunt confirmate de probatoriul testimonial administrat-depoziția martorei C. I., (fl.40, dosarul primei instanțe)
Împrejurarea că martora este soția petentului apelant, nu este de natură a justifica doar prin ea însăși, o prezumție de subiectivism a acestei martore, în lipsa oricăror alte indicii că aceasta nu ar fi spus adevărul.
Este adevărat ca săvârșirea contravenției a fost constatată de catre agentul intimatei prin propriile simțuri, însă, aceasta nu conferă procesului verbal de contravenție forța probantă absolută si nici nu răstoarnă prezumția de nevinovatie a petentului căruia, i se aduce o acuzație similară celor in materie penală.
Tocmai de aceea, în asemenea situații, este recomandabil ca agenții intimatei să-și asigure încă dintru început un minimum probatoriu, de natură a înlătura eventuale dubii ce s-ar putea naște in legătură cu starea de fapt reținută, în situația în care aceasta este contestată.
Or, in speță, exceptând procesul verbal de constatare a contravenției, deși acesta fusese semnat cu obiecțiuni de către petent, agentul intimatului nu și-a coroborat constatările, cu alte mijloace de probă, cum ar fi fost spre exemplu, mărturia altor participanți la trafic ce ar fi putut observa, savărșirea de către petent a faptei imputate, mai concret dacă acesta a oprit sau nu la culoarea roșie a semaforului electric și dacă a pus în vreun fel, în pericol, siguranța pietonilor.
Depoziția martorului semnatar al procesului verbal de contravenție, dl.P. V., are relevanță exclusiv în ceea ce privește refuzul semnării acestuia de către petentul apelant, martorul menționându-i expres agentului constatator că, nu a văzut nimic și nu are motive așadar să rămână martor.(fl.33, dosar apel)
In consecința, făcând- in temeiul art. 22 alin.7 din NCPC, aplicarea principiului in dubio pro reo, dubiu care-i profita petentului apelant, întrucăt el este cel căruia i se aduce o acuzație in materie contravențională, acuzație pe care o neagă, instanța de control judiciar, având în vedere considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 480 alin.2 din Codul de procedură civilă,
Va admite apelul declarat de petentul C. G., împotriva Sentinței Civile nr.1244/2015, a Judecătoriei Alba Iulia.
Va schimba sentința apelată si, in consecință:
Va admite plângerea formulată de petent împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._/09.02.2015, încheiat de intimatul IPJ A..
Va anula Procesul Verbal de contravenție contestat, astfel că, efect al anulării acestuia,
Va exonera petentul de executarea sancțiunilor contravenționale, aplicate prin Procesul verbal contestat și,
Va înlătura sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, aplicată petentului.
În temeiul art.453 din Codul de Procedură civilă, raportat la soluția dispusă, va obliga intimatul IPJ A. să achite petentului suma de 40 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată., reprezentând totalul taxelor judiciare achitate în cele două cicluri procesuale.(fl.6, dosarul primei instanțe și, fl.21, apel)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petentul C. G., împotriva Sentinței Civile nr.1244/2015, a Judecătoriei Alba Iulia.
Schimbă sentința apelată si, in consecință:
Admite plângerea formulată de petent împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._/09.02.2015, încheiat de intimatul IPJ A..
Anulează Procesul Verbal de contravenție contestat.
Exonerează petentul de executarea sancțiunilor contravenționale, aplicate prin Procesul verbal contestat.
Înlătura sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, aplicată petentului.
Obligă intimatul IPJ A. să achite petentului suma de 40 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2016.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | |
Grefier, R. C. |
Red.Tehnored. ABA./ 4 ex/01.02.2016
Tehnoredact RC.
Jud. Fond: C. H. D.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 31/2016.... | Pretentii. Sentința nr. 66/2016. Tribunalul ALBA → |
|---|
