Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 62/2016. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2016

Decizia nr. 62/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 62/2016

Acesta este document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIE Nr. 62/A/2016

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. C.

Judecător C. L.

Grefier D. M.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelant M. R. M. împotriva sentinței civile nr. 1683/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. și intimat I. DE P. AL JUDETULUI A., intimat POLIȚIA M. A. I., intimat POLIȚIA M. CLUJ N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în cauză la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:

La data de 09.12.2016 intimatul Poliția municipiului A. I. a depus la dosar copiile certificate pentru conformitate ale adresei 3959/2011 emisă de BRML., precum și numele operatorului radar.

Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.

Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.

În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 31.10.2014 sub nr._, petentul M. R. M. a solicitat în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului A., Poliția municipiului A. I. și Poliția municipiului Cluj N.:

În principal anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 26.10.2014 încheiat de IPJ A. și pe cale de consecință anularea sancțiunii contravenționale principale constând în amendă în cuantum de 810 lei și înlăturarea sancțiunii contravenționale de aplicare a punctelor de penalizare și restituirea sumei de 405 lei cu actualizarea dobânzii legale până la data plății efective, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie

În subsidiar, înlocuirea amenzii principale și a măsurilor complementare din clasa a IV- a de sancțiuni în clasa III de sancțiuni conform OUG 195/2002, reducerea numărului de puncte penalizatoare de 6 la 4 și restituirea sumei de 135 lei reprezentând diferența dintre jumătate din minimul amenzii din clasa a IV-a de sancțiuni în clasa III-a de sancțiuni actualizarea dobânzii legale până la data plății efective.

În subsidiar, dacă se vor considera insuficiente mijloacele de probă care au stat la dispoziția instanței pentru lămurirea cauzei, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare de aplicare a punctelor de penalizare.

Cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru în sumă de 20 lei și alte cheltuieli care vor apărea pe parcursul cercetării judecătorești

În motivarea plângerii petentul a arătat că în data de 26.10.2014 se deplasa cu autoturismul proprietate personală cu nr.de înmatriculare_ spre municipiul Cluj N., iar la ieșirea din municipiul A. I. a fost oprit de un agent de poliței care i-a întocmit proces verbal de contravenție pentru depășirea vitezei legale în localitate.

Petentul a susținut că procesul verbal de contravenție este netemeinic și nelegal ca urmare a nerespectării condițiilor cerute de lege pentru valabilitatea acestuia. Agentul constatator a omis să menționeze ocupația și locul de muncă ale contravenientului, precum și faptul că sectorul de drum era la ieșirea din municipiu, nu existat trafic auto pietonal. Procesul verbal de contravenție nu permite localizarea contravenției pentru a permite verificarea regulilor de viteză sau respectarea altor norme rutiere, nefiind menționat un nr. de imobil, . având o lungime de 3 km. De asemenea petentul a mai arătat că procesul verbal de contravenție este nelegal întocmit deoarece agentul constatator a utilizat formularul prevăzut în Anexa1a din ROUG 195/2002 deși art. 181 al acestui act normativ prevede în mod imperativ utilizarea formularului din Anexa 1 D, susținând faptul că acest viciu nu este doar unul formal, ci și unul de fond deoarece acesta poate asigura garanții procedurale în sensul identificării cu precizie a aparatului radar utilizat, care să respecte toate normele legale în vigoare, la momentul săvârșirii contravenției și al încheierii procesului verbal. A mai precizat petentul că din punct de vedere al mijloacelor de probă prezentat de intimat, acesta nu a făcut dovada celor afirmate în procesul verbal. Intimatul nu a precizat . nr. aparatului radar și nu a făcut dovada faptului că aparatul radar deținea certificat de omologare și nici buletin de verificare metrologică, iar autovehiculul pe care era montat era înscris în documentele cinemometrului. De asemenea nu s-a făcut dovada, de către intimat, în ce loc din autovehicul a fost amplasat aparatul radar și cum poate proba acest aspect ținând cont de obligațiile descrise în normele metrologice, în sensul necesității de a evita posibile dereglaje ale aparatului prin utilizarea necorespunzătoare, din cauza condițiilor naturale sau a altor factori.

În subsidiar petentul a solicitat reducerea amenzii aplicate și a numărului de puncte de penalizare aplicate, deoarece nu s-au respectat dispozițiile NML 021- 2005 care prevede la art. 3.1.1 c) o eroare de +/- 3% din ceea ce nu depășește viteza de 100 km/h.

Tot în subsidiar, petentul a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare de aplicare a punctelor de penalizare, deoarece pericolul social al faptei este redus, fiind aproape la ieșirea din localitate, cu valori de trafic aproape inexistente pentru ziua și ora în cauză, duminică, ora 17.00. Deși OUG 195/2002 prevede obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a punctelor de penalizare și, această sancțiune trebuie să fie supusă unei operațiuni de individualizare în temeiul art. 5 alin. 5 din OG 2/2001.

În drept s-au invocat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României, Codul de Procedură Civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002, NML 021-2005 .

În susținerea plângerii petentul a depus la dosar copia procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ și chitanța nr._ din 29.10.2014 pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei ( fl. 13,14)

Prin întâmpinarea depusă la fila 2, intimatul IPJ A. a solicitat respingerea acțiunii formulată de petent și menținerea procesului-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit. Abaterea săvârșită de petent a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_

A precizat că din procesul-verbal de constatare a contravenției și din raportul încheiat de agentul constatator, rezultă că fapta s-a comis așa cum a fost descrisă.

În probațiune, intimatul a depus raportul întocmit de către agentul constatator din data de 05.12.2014, CD-ul cu înregistrarea radar a faptei contravenționale săvârșită de petent, fișa de cazier auto a petentului,buletinul de verificare metrologică nr._ din 12.03.2014, atestatul operator”

Intimatul IPJ Cluj N. a depus la dosar întâmpinare ( fl. 53) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a arătat că înțelege să renunțe la judecată cu intimatele Poliția municipiului A. I. și Poliția municipiului Cluj N.

Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile constând în actele depuse la dosarul cauzei

Cu privire la plângerea contravențională formulată în contradictoriu cu intimatele Poliția municipiului A. I. și Poliția municipiului Cluj N., instanța constată că prin răspunsul la întâmpinare, petentul a arătat că înțelege să renunțe la judecată în contradictoriu cu aceste părți, astfel că, văzând dispozițiile art.406 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă”, instanța a luat act de renunțarea petentului la judecată în contradictoriu cu intimatele Poliția municipiului A. I. și Poliția municipiului Cluj N..

Prin sentința civilă nr. 1683/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a luat act de renunțarea la judecată față de intimatele Poliția municipiului A. I. cu sediul în A. I., ..2, jud. A. și Poliția municipiului Cluj N. cu sediul în Cluj N., ..

S-a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. R. M., domiciliat în Cluj N., .,ap.15, CNP_ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., cu sediul în municipiul A. I., . nr.1, județ A..

S-a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.10.2014 ca temeinic și legal.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.10.2014, petentul M. R. M. a fost sancționat cu o amendă contravenționala în cuantum de 810 lei de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. – Politia municipiului A. I. în temeiul de art.121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată și sancționată de art. 102/2 din ordonanța de urgență antemenționată, reținându-se că în data de 26.10.2014, ora 16:59, a condus autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_ . pe . din municipiul A. I., cu o viteză de 92 km/h, înregistrată de aparatul radar montat pe autoturismul marca Dacia cu nr. MAI-_, pe un sector de drum cu limitare viteza de 50 km/h.

Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat următorul aspect: „nu sunt de acord cu această viteză ” (fl. 13 dos. ).

În baza art. 34 din OG 2/2001, instanța investită cu soluționarea unei plângeri contravenționale trebuie să verifice dacă aceasta a fost formulată în termenul prescris de lege, iar apoi, prin prisma probatoriului administrat, va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal, putând să hotărască și cu privire la individualizarea sancțiunii.

În cauza dedusă judecății, s-a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din nr. OG 2/2001, iar instanța, în temeiul art. 32 alin. 2 din același act normativ este competentă să soluționeze plângerea, contravenția fiind săvârșită în circumscripția sa teritorială.

Verificând, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de către intimat la data de 16.03.2014, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Însă, petentul a invocat nelegalitatea procesului-verbal de contravenție, întrucât faptele reținute în sarcina sa sunt neconforme cu realitatea, nu a circulat cu viteza de 92 km/h, iar procesul verbal de contravenție nu cuprinde mențiunile prevăzute de art.16 din OG nr.2/2001.

Instanța nu a reținut aceste critici ale petentului, întrucât, în actul de constatare, a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001.

Motivele de nulitate absolută ale unui proces-verbal de contravenție sunt prevăzute expres și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001. Ca atare, orice alte încălcări ale prevederilor legale ar putea fi sancționate cu nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, în condițiile 105 alin. 2 C. pr. civ., adică, dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.

În cauza de față, instanța a reținut că, nu se poate reține existența unei vătămări nefiindu-i deci lezat dreptul la apărare, înlăturând, astfel, acest motiv de nelegalitate.

Astfel, întrucât în speță nu s-a putut reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța a reținut următoarele:

În raport de specificul faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul, respectiv aceea de încălcare a limitei de viteză maxime admise, este de remarcat faptul că o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza numai prin mijloace tehnice.

În acest sens, potrivit art. 121 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 1391/2006 „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiști rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic ”.

Astfel că, în cazul contravențiilor constând în depășirea vitezei legale, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, de aceea sarcina probei revine organului constatator, care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, întrucât legea prevede în mod imperativ faptul că încheierea oricărui proces verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice speciale, iar nu cu propriile simțuri ale agentului constatator.

De aceea, instanța a apreciat că este obligatoriu ca în situația acestor contravenții, organul constatator să prezinte instanței, în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, fotografia radar, care a stat la baza încheierii actului de constatare și sancționare.

În temeiul paragrafului 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al a acestuia”.

Instanța, analizând înregistrarea radar depusă la dosar de către intimat la file 29 a observat că, acestea sunt concludente în ceea ce privește identitatea autovehiculului ce a fost înregistrat, la data de 26.10.2014, o viteză de 92 km/h, fotografiile și înregistrările radar fiind realizate în condiții care permit distingerea acestui număr de înmatriculare, conform prevederilor legale.

De asemenea, instanța a reținut că viteza de circulație a unui vehicul este impusă numai de dispozițiile legale în vigoare și în nici un caz de ceilalți participanți la trafic.

În concordanță cu probele administrate în cauză, relevantă este atitudinea petentului, care a arătat în cuprinsul plângerii că a crezut că se află în afara localității, manifestând dubii cu privire la viteza înregistrată. Totodată, împrejurarea că petentul a achitat jumătate din cuantumul amenzii stabilite, astfel cum arată în cuprinsul plângerii, vine și susține atitudinea de însușire a aspectelor de fapt reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

Cât privește individualizarea sancțiunilor ce i-au fost aplicate petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.

Totodată, la individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere și mențiunile cuprinse în cazierul autor depus la dosar (fila 30) din care rezultă că acesta nu este la prima sancțiune de acest gen.

În legătură cu cuantumul amenzii, respectiv 810 lei, instanța a apreciat că a fost aplicata în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 102, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporționala faptei săvârșite și gradului de pericol social, văzând pericolul social ridicat al contravenției săvârșite de către petent, dedus și din limitele mari ale amenzii prevăzute de legiuitor, dar și pericol concret dedus din faptul ca acesta a depășit dublul vitezei permise pe sectorul de drum unde a fost înregistrat, și că agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 9 puncte amenda. Astfel, instanța a reținut că nu se impune înlăturarea acestei sancțiuni și nici restituirea sumei de 405 lei achitată cu titlu de amendă, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii aplicate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel M. R.-M., solicitând:

I.Anularea Sentinței nr. 1683/18.06.2015 pronunțată de Judecătoria A.-I. ca fîind nelegală și netemeinică;

II.Rejudecând cauza pe fond, să dispună:

2.1. în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 26.10.2014 și, pe cale de consecință, anularea sancțiunii contravenționale principale constând în amendă în cuantum de 810 lei și înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare de aplicare a punctelor de penalizare și restituirea sumei achitate de 405 de lei cu actualizarea dobânzii legale până la data plății efective pentru motive de nelegalitate și netemeinicie;

2.2.în subsidiar, înlocuirea amenzii principale și a măsurilor complementare din clasa a IV-a de sancțiuni în clasa a IlI-a de sancțiuni conform O.U.G. nr. 195/2002, reducerea numărului de puncte de penalizare de la 6 la 4 și restituirea sumei de 135 lei reprezentând diferența dintre jumătate din minimul amenzii din clasa a IV-a de sancțiuni și clasa a IlI-a de sancțiuni cu actualizarea dobânzii legale până la data plății efective sau aplicarea sancțiunii principale a avertismentului, alături de înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare de aplicare a punctelor de penalizare

III.Acordarea cheltuielilor de judecată constând în 20 lei taxă de timbru la fondul cauzei, 20 lei taxă de timbru în apel și alte cheltuieli în apel pe care urmează a le cuantifica.

In fapt, la data de 26.10.2014 se deplasa cu autoturismul proprietate personală având nr. de înmatriculare CJ-IO-XRM spre municipiul Cluj-N., în localitatea A.- I., la ieșire din acesta. Menționează faptul că, la ora 17:00, traficul auto era foarte redus, fiind duminică seara, iar traficul pietonal inexistent. A fost oprit de o doamnă agent de poliție care i-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ pentru depășirea vitezei în localitate. Arată faptul că este convins de faptul că nu a avut o viteză atât de mare, deoarece a crezut că se aflu în afara localității A.-I., fiind foarte aproape de sensul giratoriu care asigură legătura cu șoseaua de centură, având convingerea faptului că viteza permisă este între 70 km/h - 90 km/h.

I. în ceea ce privește nelegalitatea și netemeinicia Sentinței civile nr. 1683/18.06.2015 pronunțată de Judecătoria A.-I., arată faptul că, în mod greșit, instanța nu a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. . nr._ deoarece a omis să se pronunțe asupra argumentelor invocate referitoare la faptul că Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ este nelegal întocmit deoarece agentul constatator a utilizat formularul prevăzut de Anexa I A din Regulamentul de aplicare a OU.G. nr. 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006), deși art. 181 al acestui act normativ prevede în mod imperativ utilizarea formularului din Anexa ID. Susține faptul că acest viciu nu este doar unul formal, ci și unul de fond deoarece doar acesta poate asigura garanții procedurale în sensul identificării cu precizie a aparatului radar utilizat, care să respecte toate normele legale în vigoare, la momentul săvârșirii contravenției și al încheierii procesului-verbal în cazul în care nu s-ar putea reține un motiv de nulitate absolută în această situație, trebuie aplicată nulitatea relativă pentru motivele invocate mai sus, vătămarea adusă fiind una substanțială, de fond. Într-un raționament contrar, textul legal nu ar mai putea fi aplicabil în concret din moment ce instanța de judecată ar ignora și încuraja neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ale polițiștilor rutieri prin acoperirea acestui viciu de formă, dar și de fond.

* Art. 181

(1)în situația în care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, polițistul mtier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. ID, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identității conducătorului de vehicul.

(2)Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătură proprietamlui sau deținătorului legal al vehiculului.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra cererii sale de a solicita atestatul de radar al agentului de poliție B. S., precum și dovada certă a faptului că este același cinemometru ca cel folosit în data constatării presupusei fapte, precum și copie certificată cu originalul după foaia de parcurs a autovehiculului Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI_ din data de 26.10.2014. IPJ A. a depus un atestat radar al unui domn I. M., dar nu știe cine este acest domn și ce legătură are cu cauza sa câtă vreme agentul constatator este B. S..

Critică, astfel, pasivitatea instanței care nu s-a pronunțat asupra cererilor sale esențiale în probațiune, care urmau să dovedească teza probatorie că agentul de poliție nu avea calitatea legală să constate viteza prin intermediul cinemometrului. Instanța afirmă că agentul constatator poate constata contravenții nu doar cu propriile simțuri, ci și prin mijloace tehnice speciale, dar nu explică cum a ajuns la concluzia că agentul constatator a făcut acest lucru în speța, lipsind documentele mai sus menționate.

De asemenea, în lipsa fișei tehnice și a manualului de utilizare a cinemometrului, precum și a dovezii autotestării, instanța de fond nu putea ști dacă s-au respectat condițiile de utilizare corectă a acestui mijloc tehnic special.

Instanța de fond face confuzie între dubiile mele privind convingerea mea de a fi avut o viteză mai mică de 92 km/h cu cea de a mă fi aflat în afara localității, reușind să creeze o identitate între acestea două fără nici o bază legală sau, măcar, logică. Are convingerea de a fi avut o viteză mai mică de 92 km/h indiferent de locul în care se afla, deoarece creșterea sau scăderea vitezei este o chestiune obiectivă nu depinde de încadrarea străzii ca fiind în municipiul sau în afara municipiului, diferită de factorul subiectiv al deciziei de a accelera sau frâna.

Instanța consideră, din nou, atitudinea sa ca fiind relevantă deoarece ar fi plătit jumătate din minimul amenzii. Și această afirmație este de neexplicat deoarece a apelat la acest mijloc legal în termenul de 48 de ore pentru a preveni consecințe nedorite în cazul unei contestații, știind din experiența sa profesională că, uneori, sunt posibile greșeli în procedura judiciară, iar ulterior nu armai fi beneficiat de facilitatea legală.

Sentința civilă din speță se dovedește a fi un veritabil proces de atitudine la adresa sa și prin constatările legate de cazierul meu auto. Cazierul auto reglementat de Ordinul M.A.I. nr. 141 nu prezintă nici o garanție procedurală de corectitudine și exactitate, spre deosebire de cazierul judiciar. Cât timp legislația penală prevede reabilitarea de drept și cea judiciară pentru infracțiuni, este excesivă situația conform căreia faptele din cazierul auto sunt mai grave decât infracțiunile din moment ce o contravenție poate fi eliminată din cazier după minim 5 ani. Revenind la cazierul auto, nu a descoperit fapte atât de grave încât să constituie o circumstanță agravantă. Spre exemplu, fapta de a depăși viteza cu 10-20 km/h în județul Bihor în anul 2011 a însemnat o viteză de 61 km/h (adică 1km/h peste limita sancționabilă), dar, desigur, sistemul IPJ nu precizează fapta exactă, săvârșită în mod concret, ci cu titlu generic.

II. 2.1. In ceea ce privește nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal atacat ca urmare a nerespectării condițiilor cerute de lege pentru valabilitatea acestuia, înțelege să facă următoarele precizări:

a)Reiterează criticile privind neutilizarea modelului prevăzut de Anexa ID din H.G. nr. 1391/2006, pe care le-a dezvoltat anterior, la punctul I.

b)Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției, se poate observa că agentul constatator a omis să menționeze ocupația și locul de muncă ale contravenientului, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei - precum faptul că sectorul de drum era la ieșirea din municipiu, nu exista trafic auto sau pietonal. D. astfel de circumstanțe pot determina agentul să aplice sancțiunea avertismentului sau a amenzii, lucru pe care l-a omis să-l menționeze. Pentru ca un proces-verbal de contravenție să i - bucure de prezumția de temeinicie și legalitate, este imperios necesar ca acel proces-verbal să respecte întru totul condițiile expres prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001. Având în vedere că aceste dispoziții legale au fost încălcate, prezumția de legalitate a procesului-verbal a fost răsturnată, motiv pentru care se impune anularea acestuia.

Procesul-verbal de constatare a contravenției nu permite localizarea contravenției pentru a permite verificarea regulilor de viteză sau respectarea altor norme rutiere, nefiind menționat un număr de imobil, . având o lungime de peste 3 km.

c)Din punctul de vedere al mijloacelor de probă prezentate de pârât, arată faptul că acestea nu au făcut dovada celor afirmate în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Învederează instanței faptul că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-au cristalizat trei criterii pentru a determina dacă o măsură din dreptul intern intră sau nu în domeniul penal și sub incidența art. 6 din CEDO, și anume: a) calificarea din dreptul intern al statului în cauză; b) natura faptei incriminate și c) natura și gradul de severitate al sancțiunii. Aceste criterii sunt alternative. Convenția Europeană a Drepturilor omului a fost ratificată, făcând parte din dreptul intern și potrivit art. 11, alin. (2) din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.

Astfel, ori de câte ori norma din dreptul intern a cărei încălcare constituie contravenție, întrunește cel puțin unul din cele trei criterii reținute în jurisprudența Curții de la Strasbourg, atunci norma respectivă intră în domeniul reglementat de art.

6 CEDO, fără a avea relevanță gravitatea faptei.

Contravenția reținută în sarcina sa întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art. 6, alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului câtă vreme domeniul de aplicare al OUG nr. 195/2002 vizează toți cetățenii și sancțiunea instituită are rol represiv și preventiv.

Consecința acestui fapt este recunoașterea în persoana sa ca petent a garanțiilor procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și egalitatea de arme.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, însă instanța are obligația de a respecta cadrul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotătârea din 7 septembrie 1999).

Aceeași jurisprudență a Curții Europene a statuat dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1998, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia)

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor (cmzsiAnghel v. România).

Astfel, pârâtul nu a precizat . numărul aparatului radar și nu a făcut dovada faptului că aparatul radar deținea certificat de omologare și nici buletin de verificare metrologică, iar autovehiculul pe care era montat era înscris în documentele cinemometrului.

Pârâtul nu a făcut dovada în ce loc din autovehicul a fost amplasat aparatul radar și cum poate proba acest aspect ținând cont de obligațiile descrise în normele metrologice mai sus arătate, în sensul necesității de a evita posibile dereglaje ale aparatului prin utilizarea necorespunzătoare, din cauza condițiilor naturale sau a altor factori. Menționează faptul că, din câte își aduce aminte, acesta era amplasat sub liniile de medie sau înaltă tensiune de la marginea drumului național. Astfel, este imposibil de verificat în ce măsura s-au respectat prevederile Normelor de metrologie legală nr. 021/2005:

5.1.Atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare.

5.2.Atestarea legalității se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legală în vigoare.

5.2.1.In buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice.

5.2.2.In buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor fixe, montate pe un amplasament special amenajat, trebuie să se menționeze amplasamentul exact al cinemometrului, legalitatea

cinemometrului fiind valabilă numai pe amplasamentul prevăzut în buletinul de verificare metrologică.

-Judecătoria Piatra N., prin Sentința civilă nr. 1448/30.10.2008 a dispus anularea procesului-verbal deoarece pentru dovada faptului ca petentul a circulat cu viteza de 87 km/h sa fie dincolo de orice dubiu, era necesar ca în procesul- verbal de contravenție sa fie precizat un element de individualizare a aparatului radar cu care a fost surprinsa fapta.

-Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă nr. 1201/17.12.2008 a reținut faptul că în cauza dedusa judecații organul constatator a depus la dosar o planșa foto reprezentând autovehiculul condus de petenta, un buletin de verificare metrologica si un atestat de operator radar, însă aceste probe nu pot fi coroborate cu cele înscrise în procesul verbal contestat, nascându-se o îndoiala cu privire la faptul ca s-a făcut constatarea cu cinemometrul verificat metrologic si de către persoana atestata în acest sens.

- Tribunalul Argeș, prin Decizia civilă nr. 443/26.05.2009, a hotărât în mt irevocabil faptul că în cazul în care depășirea vitezei a fost constatata cu un aparat radar, este necesar ca procesul verbal de constatare a contravenției săjie încheiat potrivit modelului prevăzut de anexa ID...întrucât in procesul verbal contestat nu au fost trecute . numărul aparatului radar pentru ca instanța să aibă posibilitatea de a efectua verificări, cu privire la faptul dacă acesta reprezintă un mijloc tehnic certificat, sancțiunea care intervine este nulitatea procesului verbal de contravenție, deoarece această împrejurare este de natură să cauzeze o vătămare intimatei-petente, care nu poate fi înlăturată astfel decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției, având în vedere necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil.

Conform principiilor statuate în jurisprudența CEDO, pârâtul nu a făcut dovada celor reținute în sarcina mea, prezumția de nevinovăție nefîind răsturnată.

d)Pentru a nu repeta motivele care vor fi dezvoltate mai jos, la punctul 2.2., ține să precizeze că a identificat hotărâri judecătorești prin care s-a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției din cauza faptului că agentul constatator nu a ținut cont de eroarea legală a aparatului radar:

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea unei fapte care se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. în acest caz, sarcina probei revine organului constatator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.

În cauză instanța reține că petiționarul a contestat viteza de 152 km/h reținută în procesul verbal de contravenție, având în vedere marja de eroare tolerată a aparatului radar la înregistrarea vitezei de 4%, în raport de care a apreciat că viteza cu care se deplasa a fost înregistrată greșit.

Potrivit dispozițiilor pct. 3.1.1 lit. c din Norma de metrologie legală NML 021- 0y23. /1.2003, aprobată prin Ordinul nr.301/2005 al Biroului Român de Metrologie I Legală, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei eroarea maximă tolerată este de +/-4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 Km/h..

Or, în cauza de față intimatul nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că la măsurarea vitezei autovehiculului petentului s-a avut în vedere eroarea de măsurare precizată anterior.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că măsurarea vitezei autovehiculului petentului face dovada absolută până la limita minimă de la care încep erorile de măsurare, respectiv până la 145,92 Km la oră (152 valoarea măsurată -4% din valoarea măsurată). Ca urmare, raportat la această viteză, în cauză nu sunt întrunite elementele contravenționale ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul, întrucât nu s-a făcut dovada unei depășiri cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise, ci doar depășirea cu 45,92 Km/h a vitezei maxime admise, faptă care întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.108 alin.l lit.d pct.3 din O.U.G. nr.195/2002. însă, potrivit art,34 alin.l din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, neavând posibilitatea de a schimba încadrarea juridică și de a stabili o altă sancțiune.

În temeiul acestor considerente, instanța constată că plângerea petentului este întemeiată astfel încât urmează a o admite în conformitate cu disp.art.31,34 din O.G. nr. 2/2001 și a anula procesul-verbal de contravenție, ca netemeinic și nelegal - Judecătoria Câmpina, Sentința civilă nr. 2427/12.09.2008 pronunțată în dosarul_ .

2.2.In subsidiar, solicită să se dispună reducerea amenzii aplicate și a numărului de puncte de penalizare aplicate deoarece nu s-au respectat dispozițiile NORMEI DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 -05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1102bis din 07.12.2005 și a Modificării din data de 14.07.2009, în Monitorul Oficial Monitorul Oficial, Partea I nr. 546 din 06.08.2009, care prevede la art. 3.1.1.C) o eroare de +/- 3% din ceea ce nu depășește viteza de lOOkm/h, prin urmare, la o viteză măsurată a aparatului radar de 92 km/h, eroarea legală este de 2,76 km/h, ceea ce înseamnă că, potrivit legii și a principiului fundamental de drept ‘fin dubio pro reo”, viteza mea era de 89,24 km/h, ceea ce atrage aplicarea sancțiunii din clasa a IlI-a, nu din clasa a IV-a, și, deci reducerea cuantumului a jumătate din minimul amenzii de la 405 lei (1/2 din 810 lei) la 270 lei (1/2 din 540 lei) și a numărului de puncte de penalizare de la 6 la 4.^.

]3.1.1.E. maxime tolerate pentru măsurarea vitezei:

]In acest sens, exemplifică câteva exemple din practica judiciară;

]a)Prin Decizia irevocabilă nr. 217/23.11.2010, Tribunalul B. a statuat faptul că contrar situației în fapt și în drept reținute prin procesul verbal, tribunalul a apreciat că în cauză nu s-au produs dovezi în sensul săvârșirii contravenției respective de către petent, în condițiile în care agentul constatator nu a făcut aplicarea prevederilor punctului 3.1.1. lit.b) prima liniuță referitoare la eroarea maximă tolerată, din Norma de metrologie Legală NML 021 - 05/23.11.2005. Or, într-un asemenea caz dându-se eficiență prezumției de nevinovăție instituită la art.6 paragraful 1 din Constituția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dar și principiul consacrat inclusiv, în jurisprudența CEDO potrivit căruia dubiul profită celui acuzat, se constată că organul de poliție nu a probat săvârșirea contravenției dincolo de orice îndoială, noua încadrare juridică nefiind de natură să atragă și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare.

b)Prin Decizia irevocabilă nr. 94/20.02.2008, Tribunalul G. a stati faptul că s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind aplicabil în cauzele contravenționale, principiul prezumției de vinovăție, instanța națională având obligația de a analiza cauza în raport de toate probele administrate, neputând respinge probele favorabile reclamantului. Prezumția de veridicitate a procesului verbal contravențional este astfel răsturnată.

c)Prin Sentința nr. 456/28.01.2010, Judecătoria Focșani a reținut faptul că având în vedere că, ipotetic, este posibil ca la momentul înregistrării vitezei c care circula autovehiculul condus de petentă aparatul radar să fi înregistrat eroare de + 6 km/h, în limita erorilor maxime admise de ±4 % din valoarei măsurată, situație care ar fi atras depășirea celor 50 km/h la care fac< referire="" art.="" 102="" alin.="" 3="" ut.="" e)="" din="" oug="" nr.="" 195/2002="" pentru="" a="" se="" dispune="" ș="" măsura="" complementară="" a="" reținerii="" permisului="" petentei,="" instanța="" a="" luat="" îr.="" considerare,="" la="" stabilirea="" sancțiunilor="" pentru="" fapta="" contravențională="" săvârșită="" de="" petentă,="" viteza="" de="">146 km/h (152 km/h - 6 km/h).

Pe de altă parte, dacă se va constata că argumentele sale sunt întemeiate, solicită să se dispună aplicarea sancțiunii principale a avertismentului, alături de înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare de aplicare a punctelor de penalizare deoarece pericolul social al faptei este redus, fiind aproape de ieșirea din localitate, cu valori trafic aproape inexistente pentru ziua și ora în cauză (duminică, ora 17:00), iar istoricul meu contravențional nu justifică aplicarea unei măsuri atât de drastice.

Astfel, deși OUG 195/2002 prevede obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a punctelor de penalizare, si aceasta sancțiune trebuie sa fie supusa unei operațiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 care prevede ca "sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare.

De asemenea, si sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc conform art. 34 din OG 2/2001 si conform art. 6 si art. 7 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in condițiile in care Curtea Europeana a considerat ca până si sancțiunea complementara a punctelor de penalizare care poate fi aplicate in materie contravenționala are caracter "penal" in sensul art. 6 si art. 7 din Convenție (cauza Malige c.Frantei 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Astfel Curtea a apreciat ca sancțiunea punctelor de penalizare, deși in dreptul francez are caracter administrativ, in plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate sa duca, la acumularea unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce este foarte util in viata de zi cu zi si în viata profesionala, astfel ca, deși

aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.

In aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementara a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel ca aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fara a putea fi supuse controlului instanțelor (Malige c. Franței), iar instanța are dreptul, si in condițiile art. 31 din OG 2/2001, sa verifice si modul de individualizare a acestei sancțiuni.

Precizează faptul că estet un membru respectabil al comunității în care trăiește, de profesie avocat, iar păstrarea sancțiunii din cauză are un impact financiar deosebit asupra sa, alături de pericolul pierderii dreptului de a conduce în cazul aplicării unei noi sancțiuni contravenționale, fapt care l-ar duce în imposibilitatea desfășurării activității profesionale care constă într-o mare măsură în deplasarea la sediile clienților și la instanțele de judecată.

Într-o speță recentă, Judecătoria Târgu-J., prin Sentința civilă nr. 1472/06.02.2012 pronunțată în Dosarul_/318/2011 a anulat un proces-verbal de constatare a contravenției fata de notorietatea faptului ca viteza cu care se circula de obicei în localitate, fara a se pune în pericol circulația pe drumurile publice, depășește viteza de 50 km/h prevăzută de lege.

Având în vedere cele expuse anterior, solicită în mod respectuos ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii de apel astfel cum aceasta a fost formulată.

Solicită judecarea cauzei și în lipsă conform art. 223, alin. (3) Cod procedură

Civila.

În drept, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României, Codul de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, NML 021-2005.

Intimata, Inspectoratul de Poliție al Județului A., a formulat întâmpinare solicitând ca pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză:

>să se respingă apelul formulat

>să se mențină ca temeinică și legală sentința civilă nr. 1683/2015 pronunțată de Judecătoria A. I.

Apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt neîntemeiate din următoarele considerente:

Sub aspectul legalității, procesul verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.l6 și art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei

Învederează instanței că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.

Totodată, se opunem administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respecta principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.

Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 26.10.2015, de către agent constatator B. V., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția M. A. I., apelantul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 810 lei pentru faptul că a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 92 de km/h, prin urmare depășind cu 42 km/h limita maximă de viteză admisă pe respectivul sector de drum.

Această faptă contravențională este prevăzută de art. 121, alin.l, din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: ..Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare Ca temei legal de incriminare și sancționare pentru depășirea vitezei maxime admise indicăm dispozițiile art.108, alin. (1), lit. “d”, pct.3 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, care stipulează că: “Savarsirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe langa sancțiunea amenzii, si aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmeaza: d) 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:

3. depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic; și dispozițiile art.102, alin.2 din același act normativ, care prevede: “ Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) Ut. d)”.

Învederează instanței de judecată faptul că starea de fapt este cea cuprinsă în procesul- verbal și că abaterea săvârșită de către petent a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_.

Referitor la aplicarea marjei de toleranță a cinemometrului cu care s-a realizat înregistrarea precizează faptul că nu se impune aplicarea acesteia pentru înregistrarea efectuată de aparatul radar, având în vedere că aparatul tip AUTOVISION este testat metrologic potrivit buletinului de verificare metrologic, iar ulterior efectuării acestei testări nu se mai pune problema aplicării marjei de eroare. Totodată, din moment ce s-a emis buletinul de verificare metrologică rezultă că funcția de înregistrare, care se activează automat, este perfect operațională, deschiderea de către agenții de poliție a aparatelor de radar exact în fața mașinilor și înregistrare astfel a unor viteze mai mari decât cele reale fiind doar mituri forumiste.

Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a), forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

In drept, dispozițiile art. 456 și următoarele din C. Pr. cv., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Legea 136/1995, OUG 195/2002 .

În temeiul art. 223 alin. (3) din C. Pr. Civ. solicită judecarea în lipsă dacă motive întemeiate îl vor împiedica să participe.

Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu Tribunalul reține următoarele:

Motivele de apel sunt neîntemeiate, astfel că se va respinge calea de atac, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Privitor la motivul de nulitate decurgând din folosirea unui formular diferit la redactarea procesului verbal de contravenție, instanța de apel constată că este vorba despre un motiv de nulitate relativă, dependentă de existența și dovedirea unei vătămări. Vătămarea nu există, întrucât identificarea aparatului radar folosit la constatarea contravenției se poate face cu certitudine, atâta timp cât în procesul verbal s-a menționat autovehiculul pe care acesta este instalat, iar în buletinul de verificare metrologică se face referire de asemenea la vehiculul pe care este instalat cinemometrul verificat, în ambele acte fiind vorba despre același vehicul.

În ceea ce privește criticile apelantului referitoare la deținerea de către ag. B. S. a atestatului de operator radar, instanța de apel constată că în cauza de față constatarea contravenției s-a făcut, ca în toate cazurile, de către o echipă de 2 agenți, dintre care unul a folosit aparatul radar, persoană pentru care s-a și depus atestat (ag. s. a. I. M. – potrivit adresei de la fila 24), ag. B. S. întocmind procesul verbal contestat. Așadar, nu există nici un motiv de nelegalitate în legătură cu deținerea atestatului de operator radar de către utilizator.

Apelantul consideră că în lipsa fișei tehnice, a manualului de utilizare a cinemometrului și a dovezii autotestării nu se poate ști dacă mijlocul tehnic a fost utilizat corect. Evident, fișa tehnice și manualul de utilizare nu pot face această dovadă, conținând doar prescripții tehnice. Modul de folosire al cinemometrului în data de 26.10.2014 s-ar fi putut face cu alte mijloace de probă. În privința autotestării, aceasta a fost realizată, astfel cum rezultă din adresa BRML – filele 25, 26, conform căreia autotestarea se realizează, la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului și la fiecare comandă a operatorului radar. Funcția de autotestare efectuează testarea întregului ansamblu, semnalizând starea de funcționare normală sau în caz contrar blocând sistemul, care în această situație nu mai poate efectua nicio măsurare. Nu este cazul situației de față, pentru care s-au prezentat dovezi ale vitezei înregistrate, astfel că autotestarea s-a realizat cu succes.

Referirea apelantului la viteza pe care consideră că a avut-o este irelevantă, dovada vitezei reale făcându-se de către intimat cu probe pertinente, concludente și utile, respectiv prin prezentarea CD – ului care conține înregistrarea video a contravenției și celelalte înscrisuri depuse în primă instanță și apel.

În acord cu apelantul, instanța de apel consideră că achitarea unei jumătăți din minimul special al amenzii nu are relevanță în privința analizării fondului cauzei, acesta beneficiind de o facilitate legală recunoscută. Cazierul său auto însă poate fi avut în vedere pentru soluționarea unei cereri subsidiare de înlocuire a amenzii cu avertisment, care a și fost formulată de către apelant. Săvârșirea unor contravenții de același tip îl exclude pe apelant de la acest beneficiu, întrucât demonstrează că, în situația în care aplicarea unei amenzi a rămas fără rezultat în privința corijării comportamentului contravențional, cu atât mai mult un avertisment nu mai realizează funcția represiv – corectivă a sancțiunii.

Susținerile apelantului referitoare la nulitatea procesului verbal decurgând din neindicarea ocupației și locului de muncă și a tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecerea gravității faptei sunt neîntemeiate. Deși acestea lipsesc, ele constituie motive de nulitate relativă, conform art. 16 din OG 2/2001, nefiind menționate expres la art. 17 din OG 2/2001, care descrie limitativ cauzele de nulitate absolută. Astfel cum s-a arătat mai sus, nulitatea relativă este dependentă de existența și dovedirea unei vătămări, ceea ce nu s-a realizat în cauză. Neindicarea numărului de imobil în dreptul căruia s-a săvârșit contravenția este inutilă, întrucât în interiorul localității limitele de viteză sunt aceleași, indiferent de sectorul de stradă. D. urmare, descrierea locului săvârșirii contravenției s-a făcut corespunzător.

Apelantul afirmă că nu s-a făcut dovada de către pârât în ce loc din vehicul a fost amplasat aparatul radar și cum se poate proba acest aspect, pentru a se exclude posibilele dereglaje. Afirmația este evident inutilă, în buletinul de verificare metrologică – fila 31, făcându-se mențiunea conformității pentru cinemometrul tip AUTOVISION instalat pe Dacia L. MCV nr. înmatr. MAI_. Fiind vorba despre un cinemometru instalat la momentul verificării sunt excluse dereglajele imaginate de petent.

În ceea ce privește erorile de măsurare, instanța de apel apreciază că toleranța de 3% este inclusă în viteza măsurată, atâta timp cât din adresa BRLM rezultă că cinemometrul captează viteza reală a vehiculului înregistrat.

Față de viteza cu care apelantul a fost înregistrat circulând în localitate, având în vedere caracterul repetitiv al contravențiilor de acest tip și gradul de pericol crescut al acestora, nu se impuse reindividualizarea sancțiunii aplicate, precum nici reîncadrarea sancțiunii într-o clasă inferioară, având în vedere că din probele de la dosar rezultă temeinicia celor reținute în procesul verbal contestat în privința vitezei înregistrate.

În baza art. 480 C.p.c., față de netemeinicia motivelor de apel, se va respinge apelul declarat de apelantul M. R. M. CNP_ împotriva sentinței civile nr. 1683/2015, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .

În baza art. 482 raportat la art. 453 C.p.c., fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul M. R. M. CNP_ împotriva sentinței civile nr. 1683/2015, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 28.01.2016.

Președinte,

C. M. C.

Judecător,

C. L.

Grefier,

D. M.

D.M. 28 Ianuarie 2016

Red. CMC

Jud. fond V. L.

Tehnored. MD/4ex/ 10.02.2016

← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 100/2016....		Pretentii. Sentința nr. 139/2016. Tribunalul ALBA →

Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 62/2016. Tribunalul ALBA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 62/2016. Tribunalul ALBA