Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 65/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 65/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr.65/A/2016
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător C. L.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant S. M. împotriva sentinței civile nr. 1556/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. și intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect
anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în cauză la prima și lan a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și reține apelul spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 20.01.2015 sub dosar nr._ petentul Ș. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
I. În principal, în baza art. 1 din OG nr. 2/2001, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/12.01.2015, anularea sancțiunii amenzii și a punctelor de penalizare;
II. În subsidiar, în baza art.7 din OG nr. 2/2001, înlocuirea sancțiunii amenzii cu „ avertisment „ și anularea punctelor de penalizare;
În motivarea plângerii s-a arătat, în esență, că cele descrise de către agentul constatator în procesul verbal atacat au fost reținute în seama petentului în mod nejustificat și netemeinic; că potrivit art. 3.1.1 lit. b și c din Norma de Metrologie NML 021-05 aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor au o eroare maximă și minimă tolerată când aparatul funcționează în mod de staționare, eroare ce duce la o necorespondență a vitezei reținute de aparatul radar față de viteza reală; că este necesar să se aibă în vedere și poziționarea aparatului radar, întrucât potrivit art. 5 al 2 din Dispoziția nr. 46 emisă de Direcția Poliției Rutiere în calea fascicolului radar trebuie să nu se afle nici un obstacol, aspect care duce la influențarea aparatului radar și nerestabilirea unei valori reale; că este nevoie de un spațiu de 4 m în fața antenei pentru o funcționare corectă a aparatului radar. S-a mai arătat că viteza reținută de către agentul constatator este una eronată și poate fi rezultatul unor interferențe de viteze a mai multor auto în trafic, întrucât auto petentului nu a fost vizualizat în obiectivul radar singur, fiind în obiectiv mai multe auto; că la individualizarea sancțiunii principale instanța are la îndemână criteriile prev. de art. 21 al 3 din OG nr. 2/2001, respectiv limitele sancțiunii prevăzute de lege, circumstanțele producerii incidentului, urmările produse, scopul urmărit, persoana contravenientului.
În drept, OG nr. 2/2001, Dispoziția nr. 46/01.08.2008, pct. 3.1.1 lit. b și c din Norma de Metrologie Legală nr. 021-05.
În probațiune, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: proces verbal de contravenție . nr._/12.01.2015 (f 9), Dispoziția IGPR nr. 46/2008 (f 45-50) și Norma de Metrologie legală NML 021-05 (f 51-56).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru (f 15).
Intimatul, legal citat, a formulat și depus la dosar întâmpinare (f 20) prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării s-a arătat că starea de fapt este cea cuprinsă în procesul verbal și că abaterea săvârșită de către petent a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_; că acest aparat permite operatorului radar să aleagă între tipul de utilizare în mișcare sau staționar; că Dispoziția IGPR nr. 46/2008, invocat ă de către petent a fost abrogată
În drept, art. 205-208 NCPC, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune, intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri: raport întocmit la data de 23.02.2015 de către agent constatator C. M. (f 21-22), înregistrare video radar pe suport magnetic (f 23), buletin de verificare metrologică a aparatului radar (f 24).
La data de 25.03.2015, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f 29-32) prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat ca nefondate, fiind menținute cele expuse în plângerea formulată. S-a mai arătat, în esență, că există mari dubii cu privire la măsurătoarea vitezei de către organul constatator întrucât zona unde a fost amplasat aparatul radar este o zonă în câmp magnetic Stație Peco - ; că se impune a se avea în vedere interferența tunului de vizualizare în stâlpi de electricitate, că petentul circula în coloană, era noapte și ploua, iar pe astfel de vreme este interzis cu aparatul radar.
A fost încuviințată pentru părți proba cu înscrisuri, constând în înscrisurile depuse la dosar, pentru intimat și proba cu înregistrarea vide radar pe suport magnetic (f 23), la vizionarea acesteia procedându-se în ședința publică din data de 11.06.2015.
Prin sentința civilă nr. 1556/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul S. (V.) M., CNP_, cu domiciliul în mun.A. I., ..14, jud.A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat B. C. din mun.A. I., ..1, jud.A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean A., cu sediul în mun. A.-I., . nr.1, jud.A., împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 12.01.2015.
S-a menținut procesul-verbal . nr._ din data de 12.01.2015, ca fiind temeinic și legal.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 12.01.2015 (f.9), întocmit de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A., petentul S. V. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 877,5 de lei și cu aplicarea a șase puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 al.1 din HG nr.1391 din 2006 și sancționată de art.102 al.2, art.108 al.1 lit.d pct.3 din OUG nr.195/2002 republicată.
În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că în data de 12.01.2015, ora 20,24, în mun.A.-I., pe . auto marca Audi, nr._, fiind înregistrat cu aparatul radar MAI_ cu viteza de 92 de km/oră în localitate.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent,iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat „Nu corespunde adevărului.Circulam în coloană stâlp în față”.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a constatat că în cuprinsul acestuia se regăsesc mențiunile prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța a apreciat că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, dispozițiile O.G. nr.2/2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G. nr.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă.Potrivit art.249 din noul Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. De asemenea, potrivit art.269 din Codul de Procedura Civilă, înscrisul întocmit de către o autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege, cum este și procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, are caracterul unui înscris autentic. Art.270 din codul de procedură civilă prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, procesul-verbal nu cuprinde decât parțial o constatare personală a agentului constatator, fiind aplicabile dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 102 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează de la 9 la 20 de puncte amendă și cu 6 puncte de penalizare, depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum rectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Articolul 49 alin. 1 din același act normativ prevede că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Astfel, în fața instanței, organul constatator a înțeles să probeze săvârșirea faptei de către petent, depunând la dosar (f.23), pe suport tehnic, înregistrarea video din care rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a circulat cu viteza de 92 km/h, la data de 12.01.2015, ora 20:24, în interiorul localității, precum și atestatul de operator radar a agentului constatator (f.43) și buletinul de verificare metrologică a cinemometrului care a efectuat înregistrarea (f.24), în termenul de valabilitate, aceste dovezi fiind suficiente pentru stabilirea de către instanță a conformității măsurătorii și înregistrării ce constituie probă pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare cu Norma de metrologie legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr.301/2005, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că cinemometrul era verificat metrologic și însoțit de buletin de verificare metrologică în termen de valabilitate, în cuprinsul căruia se precizează că acesta măsoară atât “în regim staționar, cât și în regim de deplasare”.
Cu privire la aspectele invocate de către petent referitoare la nerespectarea Dispoziție nr.46/2008 a Inspectorului General al Poliției Române, instanța a reținut că în întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că această Dispoziție a fost abrogată.
Din vizionarea înregistrării video depusă la dosar, instanța a constatat că se observă faptul că autoturismele nu circulau în coloană, așa cum susține petentul, iar cu privire la autoturismul_ se observa că la momentul în care acesta ajunge la viteza de 92 km/h (20:24:46), acesta circula pe banda întâi de mers, cu o viteză vizibil mai mare decât autoturismul care circula pe banda a doua. Cu privire la stâlpul de electricitate, instanța a constatat că acesta se află în cadrul surprins de către camera video, dar acest aspect nu implică în mod automat faptul că stâlpul se afla în fața fascicolului aparatului radar.
În aceste condiții, instanța a apreciat că petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, astfel că, elementele faptice menționate întrunesc elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, prin procesul verbal . nr._/12.01.2015, întocmit de către IPJ A..
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor ce i-au fost aplicate petentului, instanța a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Referitor la cuantumul amenzii, instanța a reținut că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea minimă, respectiv 877,5 lei (contravaloarea a 9 puncte de amendă), la care s-au adăugat 6 puncte de penalizare.
Instanța a avut în vedere faptul că petentul nu a făcut dovada nici unei împrejurări care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, iar contravenția săvârșită de către petent are un grad ridicat de periculozitate în condițiile în care viteza legală a fost depășită cu 42 de km (aproape dublul vitezei permise), pe timp de noapte și în condiții meteo nefavorabile.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. V. M. solicitând admiterea apelului in baza art.480 alin.2 cu consecința schimbării in totalitate a hotărârii apelate in sensul admiterii plângerii asa cum a fost ea formulata:
În motivare se arată următoarele:
In fapt,
Prin sentința civila nr.l556/2015, instanța a dispus respingerea ca fiind neintemeiata a plângerii contravenționale formulata de către petent, a menținut procesul verbal . nr_ din data de 12.01.2015, ca fiind temeinic si legal.
Potrivit considerațiilor legale asupra măsurătorilor efectuate cu aparatele radar in cazul contravențiilor rutiere legate de depășirea vitezei regulamentare avem in vedere faptul ca aparatele radar necesita o verificare metrologică periodica si totodată sa fie operat de o persoana atestata in acest sens.
Solicită să se observe ca incheierea procesului verbal planeaza dubii in măsură in care intimata nu a probat existenta valabilitatii a aparatului radar în cauza.
Sentința atacată este cu totul și cu totul întemeiată, având in vedere următoarele:
1.Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formarea a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sanctiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. în consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza si prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social. Apreciază astfel că instanța de fond în mod nejustificat a dispus respingerea plângerii contravenționale.
2.In privința probațiunii, solicită să se observe că probele administrate de organul constatator nu au fost în măsură să convingă instanța în privința vinovăției „acuzatului,” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Înregistrarea radar nu întrunește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o înregistrare pentru a fi folosită ca probă în fața instanței. Astfel solicită să se observe că din aceasta nu rezultă condițiile in care a fost efectuata înregistrarea, modul mers, sens opus) si nici dacă în momentul deplasării circulau sau nu, simultan, mai multe autovehicule.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007, înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidentă numărul de înmatriculare al acestuia.”
3.Pericolul social al faptei savarsite nu este foarte ridicat, atata timp cat în zona în care petentul a condus cu aceasta viteza erau puține locuințe si de asemenea pe timp de noapte când nu există trafic. O amenda atat de ridicata, apropiata de maximul special, precum cea care a fost aplicata, poate fi justificata doar în situații în care fapta ar fi fost savarsita într-o zona mai aglomerata sau atunci când se depășește viteza maxima cu mai mult de 50 km/h. Ori, în cauza nu s-a constatat nici una din cele doua situații.
În consecință, instanța în mod eronat a apreciat că pericolul social al faptei savarsite impune respingerea plângerii.
In drept,invocă preved. Ordonanței 2/2001 republicata, Norma de Metrologie Legala nr.021-05 -Aparate pentru masurarea vitezei de circulai ic a autovehiculelor.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A., cu sediul în municipiul A. I., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 12.01.2015, de către agent constatator C. M., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A. - Poliția Municipiului A. I..
Sub aspectul legalității, analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei:
Prin procesul-verbal de contravenție, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea următoarelor prevederi legale:
- art. 121, alin.l, din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare
Abaterea săvârșită de către petentă constând în nerespectarea regimului legal de viteză a fost constatată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_.
Aparatul radar de tip AUTOVISION permite operatorului radar să aleagă între tipul de utilizare în mișcare sau staționar. Ca radar staționar, AUTOVISION permite polițistului să monitorizeze traficul din apropiere, în timp ce vehiculul de patrulă este oprit. Ca radar în mișcare, AUTOVISION permite monitorizarea vitezelor de trafic în timp ce sunt îndeplinite alte activități obișnuite de patrulă. Unitatea radar monitorizează viteza fiecărui autovehicul care se apropie din aceeași direcție sau din direcția opusă. Aparatul radar realizează funcția de autotestare automat, în momentul punerii în funcțiune a acestuia, fără a fi necesară vreo intervenție din partea operatorului radar.
De asemenea, în conformitate cu art.109 alin.2 din OUG nr. 195/2002, rep. privind circulația pe drumurile publice „ Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice m certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției iar potrivit art. 121 alin,2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză, stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 49 din OUG 195/2002 republicată, ""Limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h. ”
Astfel, în prezenta cauză a fost îndeplinită condiția constatării contravenției prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, contravenția fiind constatată prin aparatul radar a cărui verificare metrologică era valabilă la data de 12.01.2015, conform buletinului de verificare metrologică depus la dosar, cu valabilitate 1 an, iar operatorul radar are atestat de operator radar. Prin buletinul de verificare metrologică, se atestă în mod indubitabil valabilitatea de funcționare a aparatului radar - a cinemometrului. De asemenea, dovada incontestabilă a vitezei cu care a circulat petenta este înregistrarea radar pe CD care a fost depusă la dosarul cauzei.
De asemenea, arată faptul că dispozițiile privind cerințele pentru utilizarea cinemomentrelor prevăzute la pct.4 din NML 021-05, invocat de către apelant, au fost abrogate de pct. 28 din anexa la Ordinul nr. 187 din 14 iulie 2009, publicat în M.Of. din 546 din 6 august 2009.
De asemenea, apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii j contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege. Referitor la sancțiunea complementară a punctelor de penalizare, arată faptul că scopul aplicării sancțiunilor complementare, în economia OUG nr. 195/2002 republicată, este înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. Faptul că, în cazul cumulului de 15 puncte de penalizare se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, îi determină pe conducătorii auto să fie mai atenți la respectarea regulilor de circulație rutieră.
În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de către S. V. M. si menținerea ca legală si temeinică a sentinței nr. 1556/2015 a Judecătoriei Alba Iulia.
În drept, dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată.
În temeiul art.223, alin.3 din Codul de procedura civilă, solicită judecarea cauzei și in lipsa .
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu Tribunalul reține următoarele:
Petentul a fost sancționat contravențional pentru depășirea vitezei admise pe sectorul de drum pe care circula ( cu 42 km, aproape dublu vitezei admise) pe timp pe noapte și în condiții meteo nefavorabile.
Fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006.
Abaterea săvârșită de către petent a fost constatată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_.
Înregistrarea radar pe CD a fost depusă la dosarul cauzei, nefiind aduse dovezi care să determine înlăturarea acestui mijloc de probă efectuat în condițiile legii.
Astfel, aparatul radar avea verificarea metrologică valabilă depusă la dosarul cauzei iar operatorul radar are atestat de operator radar.
Ca atare, aparatul radar întrunește condițiile de valabilitate pentru a înregistra viteza cu care a circulat petenta.
Apelantul critică sentința invocând dispozițiile prev. în pct. 4 din NML 021-05 privind utilizarea cinemometrelor însă acestea nu mai pot fi analizate întrucât sunt abrogate de pct. 28 din anexa la ordinul 187/14 iulie 2009 publicată în M-O. 546/6 august 2009.
Ca atare, instanța de fond reține că sancțiunea aplicată este just individualizată neexistând temei pentru înlocuirea cu avertisment în condițiile în care nu s-au adus dovezi care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment iar contravenția săvârșită de petentă are grad de pericol mare în condițiile în care a fost depășită viteza legală cu 42 km pe timp de noapte și în condiții meteo nefavorabile.
Pentru aceste motive, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge apelul declarat de petentul S. V. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul S. V. M. împotriva sentinței civile nr. 1556/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2016.
Președinte, C. M. C. | Judecător, C. L. | |
Grefier, D. M. |
Red. LC
Jud. fond G. G. F.
Tehnored. MD/4ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2016/2016. Tribunalul ALBA | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
