Contestaţie la executare. Decizia nr. 130/2016. Tribunalul ALBA

- Admiterea apelului formulat în temeiul art. 480 alin. 2 C.p.c., schimbarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința respingerii contestației la executare, în principal, ca fiind depusă tardiv, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivare se arată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 50/2015 pronunțată de Judecătoria B. a fost admisă contestația la executare formulată de către contestatorul C. I., a fost anulată somația nr. 1199/22.09.2014, titlul executoriu nr. 1199/22.09.2014 și procesul-verbal de stabilire a penalităților de întârziere și, în consecință a fost anulată executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. 1199/2014 al Primăriei comunei M..

S-a mai dispus rămânerea definitivă a cheltuielilor de judecata,restituirea cauțiunii în cuantum de 832,5 lei la sentinței și a fost obligată apelanta la plata în cuantum de 1439.25 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în mod gresit i s-au comunicat contestatorului doar titlul executoriu și somația nr. 1199/22.09.2014, fără a fi comunicată și decizia de impunere, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 85 și 88 din Codul de procedura fiscala.

Consideră hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele:

I .în primul rând, consideră că în mod greșit a admis instanța de fond contestația la executare formulată de către contestator, întrucât aceasta a fost depusă PESTE TERMENUL DE 15 ZILE PREVĂZUT DE ART. 714 C.p.c.

Astfel, dispozițiilor art. 714 alin. 1 C.p.c. prevăd:

"Art. 714. (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

1 .contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă:"

Or, data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă a fost data de 24.09.2014.

Contestatorul a depus contestația la data de 14.10.2014, deci în afara termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile imperative ale art. 714 C.p.c.

Fiind vorba despre un termen imperativ, instanța de fond avea obligația de a verifica dacă a fost respectat acest termen, respectiv dacă a fost depusă contestația înăuntrul termenului de 15 zile de la data luării la cunoștință a actelor de executare contestate.

2.Consideră că în mod greșit a fost admisă contestația la executare formulata de către contestatorul C. I., având în vedere faptul că debitele stabilite prin titlul executoriu au fost întocmite și comunicate contestatorului potrivit dispozițiilor procedurale și având în vedere dispozițiile art. 81 și 83 Cod procedură fiscală.

Astfel la art. 81 Cod procedură fiscală se prevede obligativitatea depunerii de către contribuabil a declarației fiscale.

” ART. 81

Obligația de a depune declarații fiscale

(1)Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.

(1^A1) Declarațiile fiscale sunt documente care se referă la:

a)impozitele, taxele și contribuțiile datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligația calculării impozitelor și taxelor revine plătitorului;

b)impozitate colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul are obligația de a calcula, de a reține și de a vărsa impozite și taxe;

c)bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora;

d)orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora.”

Potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 4 din același cod, în situația în care contribuabilul nu depune declarația fiscală în termenul legal, organele fiscale au dreptul să stabilească din oficiu impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat.

Or, în prezenta cauză sumele redate în titlul executoriu și în somația comunicate contestatorului au fost calculate în conformitate cu prevederile art. 261-265 din Codul fiscal.

Astfel, potrivit art. 261 ” ART. 261

(1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.”

Calculul taxei se realizează în conformitate cu prevederile art. 263 Cod fiscal: ” ART. 263

(1) Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.”

La art. 264 Cod fiscal se prevede obligativitatea achitării impozitului de către titularul autovehiculului respectiv, precum și obligativitatea depunerii declarației de către acest titular:

” ART. 264

(1)In cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de persoană de la data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit.

(2)In cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidența fiscală a compartimentului de specialitate al autorității de administrație publică locală, impozitul pe mijlocul de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând

Cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidența fiscală.

(3)În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe mijloacele de transport se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane.

(4)Orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.”

La art. 265 din Codul fiscal se arată modalitatea de plată a impozitului aferent autovehiculelor deținute:

" ART. 265

(1) Impozitul pe mijlocul de transport se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv.”

Prin urmare, susținerea contestatorului în sensul că acesta nu are calitatea de debitor al obligației de plată a impozitului întrucât nu mai este posesorul autovehiculului respectiv nu are absolut niciun suport legal, întrucât acesta avea obligația de a depune o declarație în acest sens, potrivit dispozițiilor art. 264 din Codul fiscal.

Prin urmare, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu consecința respingerii contestației la executare.

In temeiul art. 223 alin. 3 C.p.c. solicită judecarea cauzei și în lipsă .

In drept, dispozițiile art. 466 și urm Cod proc. civ., art. 81, 83 alin. 4 Cod proc. fiscală, art. 261-165 Cod fiscal.

Intimatul C. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, in principal ca tardiv, in subsidiar ca nefondat.

IN FAPT: soluția pronunțata de instanța de fond este temeinica si legala fiind rezultatul unei corecte intrepretari a stării de fapt si judicioase aplicări a legii la cazul determinat dedus judecații.

I.Referitor tardivitatea contestației

1. Învederează instanței de apel ca intelege a invoca inadmisibilitatea invocării pe calea apelului a excepției tardivitatii contestației la executare, avand in vedere in principal împrejurarea că aceasta nu a fost invocata in fata instanței de fond.

Astfel, analiza acestei excepții in apel nu se va putea realiza omisso medio fara incalcarea dreptului său la dubla jurisdicție.

Mai apoi, invederează instanței de apel ca intampinarea se depune sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula excepții si propune probe, sens in care asa cum rezulta din piesele dosarului dar si din considerentele instanței de fond — apelanta a fost decăzută din dreptul de a mai invoca excepții.

Nu in ultimul rând, apelanta nu a criticat nici un moment soluția decăderii din dreptul de a mai invoca excepții, in afara celor de ordine publica, drept consecința a nedepunerii in termen a întâmpinării.

II.Referitor fond contestatie.

Solutia pronunțata de către instanța de fond este una temeinica si legala.

Instanța de fond a apreciat in mod corect temeinicia criticilor, reținând ca in speța nu s-a emis titlu de creanța - decizie de impunere sau alt act administrative cu aceasta valoare- pe care apoi sa fie fundamentata emiterea somației de executare si evident a titlului executoriu.

De asemenea, in mod corect s-a retinut ca prin lipsa unui act administrativ fiscal- decizie de impunere precum si prin necomunicarea acestuia sunt eludate dispozițiile imperative ale art. 85 si 88 C.pr.fisc.

In aceeași ordine de idei s-a constat lipsa unui titlu de creanța in privința accesoriilor, respectiv necomunicarea procesului verbal de stabilire a penalităților de intarziere.

Având in vedere ca titlul executoriu nu a fost o hotarare judecătoreasca, in cadrul contestației la executare silita a inteles sa formuleze veritabile aparari de fond împotriva acestuia dar si aspecte referitoare la procedura de executare silita. Aceasta prerogativa este conferita de art. 711 al 2 C.pr. civ.

Din inscrisurile depuse in probatiune rezulta ca singurele acte întocmite in dosarul executional sunt: titlul executoriu si somația de executare ( comunicate ) precum si procesul verbal de stabilire a penalităților de intarziere ( necomunicat)

Data fiind natura obligației fiscale solicitate la plata sediul materiei îl reprezintă art. 261 si urm. C.fiscal. — care stipulează faptul ca “ Orice persoana care are in proprietate un mijloc de transport care trebuie inmatriculat datoreaza un impozit anual pentru mijlocul de transport “ respectiv ca “ In cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoana in cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datoreaza de la data de intai a lunii următoare celei in care mijlocul de transport a fost dobândit “

A. Învederează instanței de judecata ca intimata a incalcat normele de procedura in materie fiscala, ceea ce se răsfrânge asupra legalității executării silite .

Învederează instanței de judecata ca in conformitate cu prev. art. 141 C.pr.fisc. “ ..nici un titlu executoriu nu se poate emite in absenta unui titlu de creanța in baza caruia se stabilesc in condițiile creanței fiscale principale sau accesorii “

Intimatul mai arată că “ Titlul de creanța este actul prin care potrivit legii se stabilește si individualizata obligația de plata privind creanțe fiscale, întocmite de organele competente sau de alte persoane indreptatite potrivit legii. Asemenea titluri pot fit: ...) b) declarația fiscala, angajamentul de plata sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declara obligațiile fiscale, in cazul in care acestea se stabilesc de către plătitor potrivit legii ; c) decizia prin care se stabilește si individualizez^{1 suma} de plata

Art. 81 al 1 indice 1 C.pr.fisc. “ Declarațiile fiscale sunt documente care se refera la :. fit. a ) impozitele, taxele si contribuțiile datorate, in cazul in care, potrivit legii, obligația calculării impozitelor si taxelor revine plătitorului; lit. c ) bunurile si veniturile impozabile precum si alte elemente ale bazei de impozitare^.

Art. 82 C.pr.fisc. al 1 “ Declarația fiscala se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de organul fiscal, al 2- In declarația fiscala contribuabilul trebuie sa calculeze cuantumul obligației fiscale, daca acest lucru este prevăzut de lege.

Art. 83 al 4 C.pr.fisc. “ Nedepunerea declarației fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidate.”

Art. 85 al 1 C.pr.fisc. “ Impozitele, taxele, contribuțiile si alte sume datorate bugetului general consolidate se stabilesc astfel:

a)prin declarație fiscala, in condițiile art. 82 al 2 si 86 al 4

b)prin decizie emisa de organul fiscal;”

Consideră ca se impune anularea executării silite inceputa in lipsa unui titlu de creanța- decizie de impunere emisa de intimata.

2.Au fost incalcate prevederile legale referitoare la penalități de întârziere . titlul executoriu fiind nul sub acest aspect.

-deși potrivit art. 119 al 3 C.pr.fisc. “ ..penalitățile de intarziere se stabilesc prin decizii intocmite in condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agendei Nationale de administrare fiscala in cauza intimata nu a procedat in acest sens;

-deși in conformitate cu prev. art. 142 al 6 C.pr.fisc. procesul verbal in care se consemnează penalitățile de intarziere constituie titlu executoriu si se comunica debitorului, intimata a omis sa îl comunice;

3.Titlul executoriu emis de către intimate nu respecta exigentele prevăzute sub sancțiunea nulității de prev. art. 141 al 4 rap. la art. 43 al 2 C.pr.fiscala in sensul ca:

-nu se poate identifica obiectul actului administrativ: referindu-ne la aceea ca nu este descris bunul impozabil asupra caruia poarta obligația fiscala si care este generatorul ei;

-se poate observa ca deși este interzisa emiterea de titluri executorii multiple pentru aceeași creanța — asa cum se poate observa titlul executoriu emis cuprinde creanțe constatate in mai multe titluri executorii anterioare;

-Art. 141 al 4 C.pr.fisc. “titlul executoriu emis de către organul de executare competent va conține pe langa elementele prev. de art. 43 al 2 următoarele :...; cuantumul si natura sumelor datorate, temeiul legal al puterii executorii a titlului “ ; din cercetarea titlului

executoriu .contestat se poate observa cu ușurința ca acesta nu conține temeiul legal al puterii executorii a titlului ; intimata se limitează la a indica C.pr.fiscala- doar generic — ceea ce nu se subsumează noțiunii de temei legal in accepțiunea data textului; temeiul legal pe care trebuie sa il indice intimata este imperios pentru verificarea insasi de către contribuabil, respectiv pentru toti terti a normei ce permite emiterea actului cu forța executorie- deoarece din el emana obligația conformării si executării; indicarea generic sau greșita echivalează cu lipsa temeiului legal;

-in cuprinsul somației de executare sun inserate doua titluri executorii emise la aceeași data 22.09.2014, in realitate intimata emite un singur titlu executoriu;

-totuși din cercetarea acestui titlu executoriu rezulta ca cuprinde sume distincte pentru perioade fiscale distincte — si anume un debit in cuantum de 3980 lei / 31.12.2013, un debit de 396 lei / 31.03.2014;

-intimata nu indica din ce se compune debitul in cuantum de 3980 lei, tocmai pentru ca nu poate justifica un capital atat de ridicat; se referă la împrejurarea ca taxa pentru acest autoturism nu este si nici nu poate fi in acest cuantum;

- contradicțiile existente in cuprinsul titlului executoriu determina sancțiunea nulității, acestea echivalând cu neindicarea obiectului ( art. 43 C.pr.fisc.)

Or, astfel de inadvertențe sunt in realitate contradicții majore imposibil de acceptat si care se rasfrang asupra insasi executării silite deoarece prin natura sa titlul executoriu trebuie sa fie clar, precis noțiunile sa fie fara echivoc, fara elemente care sa ridice suspiciuni asupra verdicitatii celor consemnate .

Or, coerenta si transparenta algoritmului de calcul al creanței, precizarea in clar a naturii si cuantumului obligației de plata sunt cerințe minime si sine qua non — in absenta carora insasi inceputul executării silite este compromis.

B. F. de cele de mai sus invederează instanței de apel ca nu are calitatea de debitor al intimatei, deoarece nu are calitatea de proprietar al mijlocului de transport.

Succinta prezentare a stării de fapt:

In anul 2001 a instrainat numitului GALDAU M., in prezenta martorului B. C., un autoturism marca OPEL nr. înmatriculare_ , ocazie cu care a predat cumpărătorului atat posesia efectiva a autovehicolului cat si documentele de proprietate — certificat de inmatriculare, cartea de identitate. Faptul predării — primirii posesiei dar si al remiterii documentelor autovehicolului ( carte de identitate si talon auto ) au fost realizate in prezenta martorului antementionat ( aspecte ce urmeaza a le dovedi prin probele ce solicită a se incuviinta)

Deși, intimata nu se refera in cuprinsul titlului executoriu la autovehicolul care a generat debitul, consideră ca aceasta omisiune esențiala afecteaza insasi executarea silita.

4.1nvederează instanței de apel ca executarea silita împotriva sa este prescrisa prin

raportare la prevederile art. 131 C.pr.fisc. “ Dreptul de a cere executarea silita a creanțelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept”

F. de cele de mai sus expuse, solicită respingerea apelului drept singura soluție temeinica si legala.

IN D.: art. 471 al 5 rap. la art. 205 C.pr civ., art. 172 si urm. C.pr.fîsc. rap. la art. 711 C.pr.fîsc Constituția României, Conv.CEDO.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu, Tribunalul reține următoarele:

1.Cu privire la prima critică a apelantului constând în depășirea termenului de 15 zile de când contestatorul a lut la cunoștință de actul de executare pe care îl contestă, instanța de apel reține următoarele:

Această excepție nu poate fi luată în discuție pentru prima dată în apel fără a fi analizată și de către prima instanță.

Or, din actele dosarului reiese că nu a fost invocată la instanța de fond și în plus, partea care o invocă în apel a fost decăzută din dreptul de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, în baza art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă.

Ca atare, nu poate fi analizată această chestiune în apel, motiv pentru care critica nu poate fi primită.

2. Cu privire la criticile apelantului referitoare la respectarea procedurii prev. de art. 81 și 83 Cod procedură fiscală, în conformitate cu care dacă contribuabilul nu depune declarația fiscală în termenul legal, organele fiscale au drept să stabilească din oficiu impozitele și taxele, instanța reține următoarele:

Organele fiscale au drept să stabilească din oficiu impozite și taxe dar aceste obligații în sarcina contribuabilului trebuie să fie cuprinse într-o decizie de impunere sau într-un alt act administrativ fiscal opozabil contestatoarei prin care să i se stabilească în condițiile legii cuantumul și scadența obligațiilor fiscale la buget și care să întrunească cerințele pentru a deveni titlu de creanță și nu direct să întocmească un act intitulat titlu executoriu nr. 1199/2014, în lipsa unui titlu de creanță în sensul art. 141 Cod procedură fiscală.

În plus, procesul verbal de stabilire a penalităților de întârziere necomunicat contestatorului nu poate suplini lipsa deciziei de impunere emise de organul fiscal.

3. Critica apelantului referitoare la lipsa calității de debitoare privind obligația de plată a impozitului nu poate fi analizată, în condițiile în care soluția primei instanțe s-a fundamentat pe lipsa unei decizii de impunere și necomunicare a acesteia și pe întocmirea unui titlu de executare pentru înscrisuri pentru care legea nu le-a conferit acest caracter.

Critica în apel trebuie să vizeze aspectele soluționate de prima instanță.

Or, prima instanță a reținut în mod corect că lipsește titlu de creanță și astfel sunt încălcate prev. art. 141 Cod procedură fiscală întrucât nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc în condițiile legii, creanțe fiscale sau accesorii.

Pentru aceste motive, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge apelul declarat de apelantul . civile nr. 50/2015 pronunțate de Judecătoria B. în dosar_ .

Va admite în parte cererea intimatului C. I. privind acordarea cheltuielilor de judecată și în consecință:

Va obligă apelanta . în favoarea intimatului C. I. a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.

În baza art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de intimat și în acest sens va obliga apelanta . în favoarea intimatului C. I. a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul . civile nr. 50/2015 pronunțate de Judecătoria B. în dosar_ .

Admite în parte cererea intimatului C. I. privind acordarea cheltuielilor de judecată și în consecință:

Obligă apelanta . în favoarea intimatului C. I. a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.02.2016.

D.M. 26 Februarie 2016

Red. LC

Jud. fond C. F.

Tehnored. MD/4ex/ 04.03.2016