Contestaţie la executare. Sentința nr. 2016/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2016/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 30/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ_ /2016
Ședința publică de la 19 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Grefier V. L.
Pe rol se află acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. D. V., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă în instanță consilier juridic C. F. pentru pârâte, lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul pârâților depune la dosar mandatul acordat de pârâta DGRFP B. pentru a o reprezenta în fața instanței și delegația de reprezentare a pârâtelor.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 131 Noul Cod procedură civilă pune în discuție competența instanței pentru soluționarea prezentei cauze.
Reprezentantul pârâtelor apreciază că Tribunalul A. are competența necesară pentru a judeca doar contestația împotriva deciziei de soluționare a plângerii administrative.
Mai învederează faptul că a solicitat prin întâmpinare, disjungerea capătului 1 al cererii, în ceea ce privește actele de executare silită și formarea unui nou dosar pentru a fi trimis Judecătoriei Alba Iulia spre competentă soluționare.
Instanța constată că este necompetentă să soluționeze contestația la executare împotriva Titlului executoriu nr._/15.10.2015 și a somației nr.1/_ /311 (fila 1).
Dispune disjungerea capătului 1 al acțiunii, în numerotarea pe care judecătorul a dat-o în sală pe acțiune, formarea unui dosar separat în care se va pronunța cu privire la competența soluționării capătului de contestație privind titlul executoriu și somația de plată formulată în prezentul dosar.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 4.11.2015, reclamantul DANILĂ D. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B.:
1. - anularea Titlului executoriu nr._ din 15.10.2015, dosar de executare nr. 1357 ARHIVA D și a SOMAȚIEI nr. 1/_ /311;
- suspendarea tuturor formelor de executare;
2. - anularea Deciziei nr. 1507/22.09.2015 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B..
În motivarea acțiunii, a arătat că, în fapt, la data de 3.07.2015, a formulat contestație împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr._/27.05.2015 cu debitoarea Asociația Clubul Pescarilor Sportivi Apulum A. identificată prin C._.
Contestația a fost respinsă prin Decizia nr. 1507/22.09.2015, cu drept de contestare în termen de 6 luni, conform Legii nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ.
Că, pe cale de excepție, invocă nelegalitatea următoarelor acte:
A. - Observând data emiterii Titlului executoriu și a Somației, adică 15.10.2015, precum și data de 22,09.2015 când s-a emis Decizia nr. 1507/22.09. 2015, invocă nelegalitatea emiterii acestor acte execuționale, fiindu-i încălcate drepturile prevăzute de dispozițiile art. 6 CEDO, - încălcarea dreptului de a avea acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin faptul că i s-a încălcat beneficiul termenului de 6 luni (art., 11 din Legea nr. 554/2004), termen prevăzut expres în Decizia nr. 1507/22.09.2015.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgentă și cu precădere, cu citarea părților. Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Și potrivit art. 21 alin. (3) din Constituția României: Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Printr-un act abuziv am fost decăzut din beneficiul termenului legal de contestare
Nulitatea - ca sancțiune juridică - presupune nerespectarea de către emitent la momentul emiterii unui act juridic a dispozițiilor legale imperative.
Solicită astfel,reintrarea în termenul legal de contestare de 6 luni prevăzut în Decizia nr. 1507/22.09.2015.
B. În ceea ce privește temeiul de drept al emiterii acestei decizii, arată că acesta nu-i este opozabil.
Potrivit art. 27 din OG nr. 92/2003 -alin. (1) lit. a: Răspund solidar cu debitorul următoarele persoane: asociații din asociațiile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale; - alin. (3) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent în condițiile prezentului cod - normă ce consideră că nu este aplicabilă, deoarece organul fiscal nu a demarat procedura insolvenței și nu precizează cine este dovedit conform legii, insolvabil
Reiterează că: - Asociația Clubul Pescarilor Sportivi Apulum A. este persoană juridică nonprofit, nefiind-i incident temeiul de drept invocat de intimată; - în prezenta speță nu avem nici un debitor declarat și dovedit insolvabil în condițiile prezentului cod.
Deci, organul fiscal nu a încadrat real, corect, în fapt și în drept, evenimentele în baza cărora a emis această decizie, motiv pentru care Decizia nr. 1507/22.09.2015 este lovită de nulitate absolută, prin încălcarea dispozițiilor a l lit. d) și e) din OG nr. 92/2003
2.- Pe fond, în cazul în care instanța consideră că nu are dreptul legal de a beneficia de termenul de contestare de 6 luni:
a) – Arată că răspunderea patrimonială a administratorului care contribuie la . în stare de insolvență, nu poate fi angajată fără a exista o legătură de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de persoanele vizate mai sus și prejudiciul produs. Menționează că actele de gestiune săvârșite de administrator în exercitarea atribuțiilor sale nu au fost săvârșite cu rea credință, deoarece apariția unui Ordin ministerial excede atât voinței administratorului cât și a asociației.
În cauză, Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 15/2011 a afectat derularea contractuală existentă prin obligarea la asumarea altor obligații, excedând astfel cadrului legal existent inițial, fără a dispune un timp minim de punere în practică a noilor dispoziții.
În concret, o parte a precizărilor lipsă sunt: - cerințele pentru a practica legal noile activități precizate și impuse prin acest act normativ; - cine se ocupă de pregătirea profesională a personalului de specialitate; - unde se fac cursurile de pregătire; - tematica avută în vedere la pregătirea de specialitate a personalului; - costurile necesare pentru punerea în practică a noilor cerințe; - cine emite noile formulare și noile documente și care sunt acestea; - cine coordonează activitatea de pregătire și activitatea ulterioară a personalului cursant; - lipsa unor norme concrete de lucru, pază, protecție, etc. a personalului nou calificat.
Consecința acestor lipsuri a avut drept efect renunțarea membrilor cotizanți de a mai plăti cotizațiile, de a părăsi asociația, urmări ce nu pot fi imputate administratorului asociației sau oricărei alte persoane.
Mai mult, observând OG nr. 23/2008: Art. 3. - Responsabilitatea privind definirea și implementarea politicii referitoare la conservarea și administrarea resurselor acvatice vii existente în apele maritime și continentale, la acvacultură, la procesarea și organizarea pieței produselor pescărești, la structurile de pescuit și acvacultură revine autorității publice centrale care răspunde de pescuit și acvacultură, prin Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură. Art. 4. - (1) Elaborarea strategiei naționale și a reglementărilor referitor la conservarea și managementul resurselor acvatice vii existente în apele maritime și continentale, la acvacultură, la organizarea pieței produselor pescărești, la structurile de pescuit și acvacultură, precum și implementarea și controlul aplicării și respectării acestora sunt atributul Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultura, instituție publică de interes național, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, care funcționează în subordinea autorității publice centrale care răspunde de pescuit și acvacultură, cu sediul în municipiul București, ale cărei structură, organizare și funcționare se aproba prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. (2) Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură este autoritate de management al programului operațional sectorial în domeniul pescuitului și acvacultură.
Așadar, reiese cu prisosință că responsabilitatea pentru viciile invocate revine strict organului emitent. Organul de control fiscal a refuzat a lua în considerare orice argument, singurul obiectiv al acestuia fiind încasarea de bani cu orice preț.
Faptul că organul fiscal intervine neautorizat și necalificat în modul de respectare și aplicare a statutului unui ONG, în sensul obligării administratorului la dizolvarea de drept a asociației, cunoscând că acest atribut este al Adunării generale a asociației, se constituie într-un abuz, acest atribut fiind al Adunării generale.
Consideră că acest organ fiscal a dorit să acopere faptul că nu și-a îndeplinit obligația imperativă precizată de art. 177 alin. (3) în sensul demarării procedurii insolventei, ceea ce nu a cerut. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina organelor de conducere ale Asociației, prevăzând numai posibilitatea atragerii acestei răspunderi, invocarea acesteia neatrăgând automat și răspunderea administratorului debitoarei, fiind necesară și obligatorie administrarea de dovezi pertinente si concludente în acest sens, care să confirme săvârșirea de către noi a faptelor, enumerate limitativ de legiuitor și să probeze existența raportului de cauzalitate între faptele ilicite și starea de insolvabilitate a Asociației.
După cum lesne se poate observa, administratorul nu a provocat cu nimic, prin nici o faptă ilicită sau abținere de la o faptă la care era obligat, starea de insolvabilitate a Asociației. Aceasta a survenit ca urmare a unui eveniment exterior și care excede statutului asociației și voinței administratorului, în concret, așa cum a dovedit, apariția unui Ordin ministerial care obligă la ceva ce membrii asociației nu puteau să execute, datorită strictei vinovății a emitentului ordinului.
Ca urmare a acestor vicii ale actului normativ, refuzul membrilor asociației de a mai plăti cotizația nu se datorează administratorului asociației, neputând fi antrenată culpa civilă delictuală sau contractuală a acestuia.
Concluzionând, neplata obligațiilor fiscale nu a fost săvârșită cu rea credință, ci datorită unui context de evenimente exterior voinței administratorului, refuzul unor terțe persoane de a-și mai achita cotizația, cu o motivație ce nu ține de voința și comportamentul lor.
În aplicarea dispozițiilor art. 27 din OG nr. 92/2003, răspunderea intervine doar în situația de insolvabilitate dovedită conform Codului de Procedură Fiscală, prin săvârșirea mai multor fapte, limitativ enumerate de textul de lege, fiind imperativă întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu, fapte ilicite și voință, răspunderea astfel reglementată fiind o răspundere specială.
Cum legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina administratorului, invocarea dispozițiilor legale nu constituie dovada necesară și suficientă și nu atrage automat răspunderea persoanei în solidar cu debitoarea, organul fiscal nedovedind vreo faptă ilicită care a condus la neplata creanței fiscale.
Deci, starea de insolvență a fost determinată de alte cauze, neimputabile administratorului.
b) - În ceea ce privește constatarea si deschiderea procedurii de insolvență, observând dispozițiile art. 56 din OUG 26/2000 cu privire la asociații si fundații, raportat la prevederile art. 176 și art. 177 alin. (3) din OG nr.92/2003, rezultă obligația imperativă a organului fiscal de a demara procedura insolvenței.
Ceea ce aceasta nu a îndeplinit, deși a notificat acest aspect organului de control fiscal.
Astfel, consideră că emiterea Deciziei nr. 1507/22.09.2015 este abuzivă și nelegală.
Si pe acest fond nu se poate retine reaua credință a administratorului. Concluzionând, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 27 din OG nr. 92/2003, în cauză nefiind dovedită săvârșirea vreunei fapte ilicite a administratorului.
c) - Față de susținerile DGRFP - B., în sensul că i-ar fi aplicabile prevederile art. 27 alin. (2) lit. d) din OG nr. 92/2003, organul fiscal a refuzat să îi declare insolvabili, deși nu a solicitat acest lucru.
Mai mult, potrivit art. 26 alin. (1) din OG nr. 92/2003: Plătitor al obligației fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține la plăți, după caz, impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume datorate bugetului general consolidat, iar art. 27 din lege, răspunderea solidară,- în alin. (1) lit. b) prevede că: Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund în solidar cu acesta următoarele persoane: b) administratorul, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile, proprietate a acestora.
Din această interpretare rezultă fără de tăgadă că pentru a fi antrenată răspunderea administratorului asociației debitoare în temeiul dispozițiilor Codului de Procedură Fiscală, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate și detaliate, ceea ce organul fiscal nu a dovedit.
În drept, a invocat reclamantul art. 172 - 173 din OG nr. 92/2003, art.11 alin. (1) Legea 554/2004.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice a depus întâmpinare.
A solicitat disjungerea capătului 1 din cererea principala si formarea unui nou dosar, pentru a fi trimis Judecătoriei Alba Iulia spre competentă soluționare. Observă pârâta că punctul 1 din acțiune vizează actele de executare silita emise față de debitor, respectiv somația și titlul executoriu, iar în temeiul art. 650 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, contestația la executare este de competența Judecătoriei.
Apoi, referitor la Decizia nr. 1507/22.09.2015 emisă de DGRFP B., solicită respingerea acțiunii și menținerea actului administrativ fiscal, cu consecința menținerii deciziei de atragere a răspunderii solidare emisa față de debitor sub. nr._ /27.05.2015, pentru următoarele:
Asociația Clubul Pescarilor Sportivi Apulum A. figurează cu obligații neachitate față de bugetul general consolidat al statului în sumă de 23.949 lei.
Urmare a măsurilor de executare silită luate față de debitoare, nu s-a reușit încasarea creanțelor statului, deoarece debitoarea nu deține bunuri urmăribile și nici disponibil în conturi bancare, drept pentru care, prin procesul verbal nr._ / 22.04.2014, s-a constatat starea de insolvabilitate a debitoarei.
Menționează că D. V. D. are calitatea de membru fondator al Asociației Clubul Pescarilor Sportivi Apulum A..
Potrivit art. 27 alin. 2 lit. d din OG 92/2003, răspund solidar cu debitorul declarat insolvabil administratorii sau orice alte persoane care cu rea credință au determinat nedeclararea sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat faptul că, în calitate de fondator, debitorul nu și-au îndeplinit obligația legală de a achita obligațiile fiscale ale asociației în numele și din averea acesteia până la data demarării procedurii de antrenare a răspunderii personale, reglementate prin OANAF 127/2014.
Având în vedere cele prezentate, s-a emis Decizia de atragere a răspunderii nr._/27.05.2015, prin care obligațiile restante ale debitoarei Asociația Pescarilor Apulum au fost transferate în sarcina numitului D. D. V. ca membru fondator.
Referitor la apărările privitoare la faptul că nu a acționat cu rea credință, susține faptul că reaua credință constă tocmai în starea de pasivitate a debitorului manifestată prin lipsa de interes în ceea ce privește achitarea obligațiilor fiscale.
Soluționând contestația administrativă, organele fiscale au constatat faptul că, în calitate de membru fondator avea posibilitatea de a solicita dizolvarea asociației în situația în care a devenit imposibil de îndeplinit obiectul de activitate, însă din nou contestatorul a dat dovadă de rea credință, tocmai prin starea lui de pasivitate .
Referitor la Decizia nr. 1507/22.09.2015, menționează faptul că aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în materie, cuprinde toate elementele privind conținutul, forma și motivarea actului administrativ fiscal, fiind comunicată debitorului în mod direct, sub luare de semnătură.
În drept: art.205 din Legea 134/2010, art. 27 alin 2 lit. d din OG 92/2003.
Cu privire la excepția de necompetență materială în soluționarea capătului de acțiune 1 al acțiunii formulate de contestatorul D. D. V., în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., pentru anularea Titlului executoriu nr._ din 15.10.2015 și Somației nr. 1/_ /311 emise în dosarul de executare silită nr. 1357 Arhiva D
Tribunalul A. consideră că nu este competent material să soluționeze acest capăt de acțiune.
Tribunalul are în vedere că acest capăt de acțiune are ca obiect contestație la executare, expres prevăzută în legislație specială, anume de art. 172 Codul de procedură fiscală, coroborat cu art. art. 650 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, cu reguli distincte de procedură și reguli speciale distincte de competență.
Așa fiind, în temeiul art. 132 Noul Cod de procedură civilă, se va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului A. ridicată de instanță din oficiu cu privire la capătul de acțiune 1 al acțiunii formulate de contestatorul D. D. V., pentru anularea Titlului executoriu nr._ din 15.10.2015 și Somației nr. 1/_ /311 emise în dosarul de executare silită nr. 1357 Arhiva D
Și se va declina în favoarea Judecătoriei Alba Iulia competența soluționării capătului de acțiune în discuție.
Pentru aceste motive.
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului A. ridicată de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
Declină în favoarea Judecătoriei Alba Iulia competența soluționării capătului de acțiune 1 al acțiunii formulate de contestatorul D. D. V., domiciliat în A. I., .. 47, .. 4, ., în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., .. 7, județul B., și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., județul A., pentru anularea Titlului executoriu nr._ din 15.10.2015 și Somației nr. 1/_ /311 emise în dosarul de executare silită nr. 1357 Arhiva D.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C. V. L.
Redactat DC
Tehnoredactat VL/5 exemplare/26.01.2016
| ← Pretentii. Sentința nr. 28/2012. Tribunalul ALBA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 65/2016.... → |
|---|
