Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 112/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 112/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 112/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA Nr. 112/C./2016
Ședința publică de la 12 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. S.
Grefier G. M. U.
Pe rol se află judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. F. T. în contradictoriu cu pârâții P. JUDEȚULUI A. și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică cj. M. A. cu împuternicire la dosar pentru pârâți, lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 11.02.2016, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri în probațiune.
Instanța pune în discuție competența Tribunalului A. în soluționarea prezentei cauze.
Mandatara pârâților apreciază că Tribunalul A. este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză
Instanța, în baza art. 10 al. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 95 al. 1 C., constată că Tribunalul A. este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, raportat la art. 238 C., pune în discuție durata necesară pentru soluționarea cauzei.
Mandatara pârâților apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată.
Instanța, raportat la probele solicitate a fi administrate și la disp. art. 238 C., apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității și excepția tardivității formulate de către pârâți.
Mandatara pârâților solicită admiterea excepțiilor pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinare.
Instanța, raportat la disp. art. 248 al. 4 și constatând că pentru soluționarea excepțiilor este nevoie de administrarea de probe, va uni excepția inadmisibilității și excepția tardivității cu fondul cauzei.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Mandatara pârâților solicită a-i fi încuviințate în probațiune înscrisurile depuse la dosar precum și Decizia nr. 32/2015 a ÎCCJ pe care o depune la acest termen de judecată.
Instanța, în baza art. 255, art. 258, art. 237 pct. 7 și art. 265 C., încuviințează în probațiune înscrisurile depuse la dosar de către pârâți.
Instanța pune în discuție încuviințarea în probațiune a înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant.
Mandatara pârâților arată că nu se opune încuviințării acestora în probațiune.
Instanța, în baza art. 255, art. 258, art. 237 pct. 7 și art. 265 C., încuviințează în probațiune înscrisurile depuse la dosar de către reclamant.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Mandatara pârâților solicită respingerea acțiunii și admiterea excepțiilor invocate, pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinare. Arată că prin Decizia nr. 32/2015 depusă la acest termen de judecată, ÎCCJ s-a pronunțat expres asupra art. 2 din Legea nr. 284, articolul pe care reclamantul își motivează acțiune. Din motivarea ÎCCJ rezultă fără tăgadă ce se înțelege prin funcții similare și anume persoane care au aceeași vechime în muncă, același grad profesional, aceeași vechime în funcție și în specialitatea funcției.
Solicită să se observe că la dosar, reclamantul nu a făcut dovada vechimii în funcție, vechimii în profesie, vechimii în specialitate. Neexistând aceste dovezi, se impune a fi respinsă acțiunea reclamantului.
Față de actele depuse la dosar, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra excepției inadmisibilități, excepției tardivității și asupra fondului cauzei;
Prin cererea înregistrată la data de 11.12.2015 sub dosar nr._ formulată de reclamantul G. F. T. în contradictoriu cu pârâții P. JUDEȚULUI A. și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- constatarea că este îndreptățit potrivit legii la acordarea unui salariu corespunzător funcțiilor similare din cadrul instituției a cărei angajat este
- dispunerea obligării la emiterea unui nou ordin începând cu data de 05.11.2015 în sensul că, salariul aferent funcției să fie în cuantum de 2813 lei lunar în loc de 2129 lei, precum și plata acestor drepturi salariate începând cu data de 05.11.2015.
În motivare se arată faptul că:
În fapt având în vedere cererea sa adresată P. Județului A. nr._ din data de 05.11.2015, prin care a solicitat acestuia emiterea unui ordin prin care salariul său, aferent funcției de inspector, grad profesional superior care este actual în sumă de 2129 lei, să fie în cuantumul celor stabilite pentru funcțiile similare de inspector, grad profesional superior din cadrul instituției, a căror salarizare este superioară celei de care beneficiază adică în sumă de 2813 lei, răspunsul nu a fost unul favorabil.
În motivarea refuzului de a-i acorda dreptul pretins P. invocă, art. 5, alin. 3 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, care nu este incident în cauză.
Consideră că este îndreptățit la acordarea unui salariu de bază corespunzător funcțiilor similare din cadrul instituției având in vedere prevederile art. 1 alin. 1, art.2 alin. l lit. a, lit. o și lit. p, art.8 alin.l, art.18 alin. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările si completările ulterioare, având în vedere prevederile art. 52 al. l si art.53 din Constituția României
Până la apariția Legii nr. 284/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 877 din 28.12.2010, în privința funcționarilor publici salarizarea se făcea ținând cont de clasa din care făcea parte funcția în care era încadrat, gradul prevăzut de art. 15 din Legea nr. 188/1999, treapta de salarizare și vechimea în muncă.
Prin art. 41 din această lege s-au abrogat prevederile cuprinse în art. 65 alin.(2) lit. b din Legea nr. 188/1999 ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte ce până la acea dată erau recunoscute în cadrul aceluiași grad profesional.
Așa cum rezultă din art. 7 din Legea nr. 284/2010, aplicarea prevederilor acestei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.
De reținut că Legea nr. 285/2010, prin art. 4 alin. (3), prevede că personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 Ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010Z. Astfel, începând cu anul 2011 un nou salariu se stabilește doar după cele 3 criterii de mai sus.
Astfel art. 2 din Legea nr. 285/2010 prevede că "în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat".
Consideră că voința legiuitorului este în sensul că salarizarea acestui personal nou încadrat/angajat/promovat să se facă la un singur nivel de salarizare și nu la mai multe nivele de salarizare posibil a exista în plată în noul context legislativ. Ca atare, legiuitorul nu a dorit ca salarizarea să se poată stabili prin raportare la mai multe nivele ce existau, ci doar la un singur aspect, dedus din folosirea singularului în sintagma "nivel de salarizare".
Stabilirea nivelul de salarizare avut în vedere de legiuitor în art. 2 presupune faptul că pentru persoanele nou încadrate/angajate/promovate salarizarea se /a face la un nivel de salarizare ce se plătește pentru o funcție ce are aceleași repere din perspectiva salarizării mai sus indicate, altfel spus o funcție analoagă, asemănătoare in perspectiva criteriilor în funcție de care se face salarizarea.
Așadar, conform art. 2 din Legea nr. 285/2010 la stabilirea nivelului de salarizare urmează a se avea în vedere care este funcția, gradul, gradația pe care această persoană este încadrată/angajată/promovată.
Ulterior, prin Ordinul nr. 77/2011, s-au aprobat Normele metodologice pentru publicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, iar pct. 3 lit. b din acesta prevede: B. în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat in funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat în mod similar se va proceda și pentru persoanele care s-au aflat în concediu plătit pentru creșterea și îngrijirea copilului, precum și pentru personalul ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, luându-se în considerare funcția, clasa, gradul, treapta de salarizare deținute anterior suspendării din funcție. în cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010. Pentru funcționarii publici care se transferă în cursul anului 2011, la stabilirea salariului va fi avută în vedere treapta de salarizare deținută anterior."
Aceste prevederi legale au făcut obiectul dosarului nr._ al I.C.C.J., prin care instanța de judecată a admis excepția de nelegalitate și a constat nelegalitatea pct. 3 lit. "b" din Ordinul 77/2011.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 284/2010^(2) în cadrul fiecărei funcții, salariile de baza se diferențiază pe grade în cazul studiilor superioare si studiilor superioare de scurtă durată și pe trepte profesionale în cazul studiilor medii, respectiv pe grade profesionale în cazul funcționarilor publici, astfel încât sa se asigure posibilitatea diferențierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane și cu experiența acesteia în muncă. De regulă, se utilizează 2 sau 3 grade și, respectiv, 2 sau 3 trepte profesionale." * Concluzionând, în cadrul unui grad profesional nu există diferențiere a salariului de bază în funcție de trepte de salarizare, având în vedere faptul că (prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care făceau referire la (trepte de salarizare au fost abrogate odată cu . Legii nr. 284/2010, anterior datei de intrare în vigoare a O.U.G nr. 103/14.11.2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Așadar, prevederile Legii nr. 284/2010, care sunt avute în vedere la stabilirea salariului pentru un funcționar public, sunt doar funcția, respectiv clasa de salarizare, gradul profesional și în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea în muncă, ce conține 5 gradații.
Ulterior potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 se prevede că "în anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de Salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în pare acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în icare nu există o funcție similară în plată.
Prin art.5, alin.(l) din OUG 83/2014, s-a stabilit că "(1) în anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată."
În completare Legea nr. 71/2015 reglementează sintaxa funcții similare în sensul că după alin. 1 se introduce alin. 1 ind. 1 „(1^1) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovări!”.
Așa cum a arătat mai sus, acest drept a fost prevăzut începând cu data de01.01.2011, în conformitate cu prevederile Legii nr. 284/2010, continuând cu Legea nr. 1285/2010 și Legea nr. 283/2011 privind salarizarea în anii 2011, 2012 și 2013, 2014. În conformitate cu prevederile art. 58 alin.(3), art. 77 și art. 78 din Legea nr. 124/2000, legea, ca act normativ adoptat de Parlamentul României și promulgată de Președintele României este prioritară, față de Ordinul nr. 77/2011 și O.U.G. nr. 103/2013, OUG 83/2014.
Având în vedere că în cadrul Instituției P. județul A. se află în plată funcții de consilier juridic grad profesional superior, cu un salariu aferent funcției pe 2813 lei și în conformitate cu prevederile susmenționate, în mod nelegal mi s-a stabilit Iun salariu aferent funcției, conform nivelului de salarizare de nivelul treptei 3 la nivelul fânului 2010 de 2129 lei, în loc de 2813 lei conform funcțiilor similare în plată.
În consecință, salarizarea s-a realizat cu încălcarea principiului remunerării egale și al egalității în materie de salarizare în cazul unor funcții similare.
Această încălcare există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale ară să existe o motivare obiectivă și rezonabilă.
Prin „funcție similară" se înțelege funcție identică, cu aceeași vechime, grad/treaptă, categorie, condiții de muncă etc. din instituția respectivă sau dintr-o altă instituție care are încadrate astfel de funcții.
Salarizarea acestora nesocotește, așadar, principiul remunerării egale și al egalității de tratament, unul din principiile fundamentale ale Comunității Europene.
În interpretarea acestui principiu, potrivit Hotărârii preliminare a Curții (CJCE) din 8 aprilie 1976, în cauza Defrenne c. SABENA, 43/75, R.. p. 4551[1], privind interpretarea art. 119 din Tratatul CEE (art. 141 privind Tratatul CE), s-a statuat ca principiul remunerării egale din art. 119 este susceptibil de a fi invocat în fața instanțelor naționale, iar acestea au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care această dispoziție o conferă justițiabililor, în special în cazul discriminărilor care își au originea în mod direct în dispoziții legislative sau convenții colective de muncă, precum și în cazul unei remunerări inegale pentru muncă egală atunci când aceasta este realizată în aceeași instituție sau în același serviciu, privat sau public.
Prin aplicarea directă a principiului comunitar al remunerării egale (în vederea legalizării condițiilor de muncă) în fața instanțelor naționale, care au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care art. 119 din Tratatul CEE (art. 141 privind Tratatul CE) o * conferă justițiabililor, în transpunerea argumentelor de speță ale Hotărârii Curții (CJCE) din 8 aprilie 1976, în cauza Defrenne c. SABENA la situația invocată de noi, rezultă că daca judecătorul stabilește ca o persoană primește o remunerație inferioară celei a unei alte persoane, care îndeplinește aceleași atribuții, aplicând direct art 119 va recunoaște primei persoane dreptul la o salarizare egală cu a celei din urmă persoane.
În concluzie, suntem aceeași funcționari pe gradul superior și cu salarii aferente funcției diferite, deși îndeplinim aceeași vechime necesară postului și prestam aceeași muncă, astfel, reprezentând o discriminare potrivit alin.(l) art. 16 din Constituția României, art. 27 alin.(2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
În consecință, vă rog să dispuneți recunoașterea dreptului meu, în ceea ce privește salariul aferent funcției, și obligarea Instituției P. Județului A., respectiv P. Județului A. să emită un nou ordin, în sensul ca, salariul aferent funcției să fie în cuantum de 2813 lei, începând cu data de 23.11.2015, precum și plata acestor drepturi salariate începând cu data de 23.11.2015.
În drept a invocat prevederile din Legea nr. 554/2004 contenciosul administrativ. Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011, O.U.G. nr. 103/2013, Legea nr. 188/1999, Constituția României, art. 193-194 din Noul Cod fee procedură Civilă.
La data de 21.12.2015, pârâții P. județului A. și Instituția P. – județul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității prezentei acțiuni așa cum a fost formulată, admiterea excepției tardivității și respingerea acțiunii ca nefondată;
În motivare se arată faptul că:
Prin act administrativ, conducătorul unei instituții publice stabilește, în baza art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată salarizarea funcționarului public.
In speță, prin Ordinul nr. 99/22.04.2015, P. județului A. a stabilit salariul de bază lunar al domnului G. F. T. în cuantum de 2129 lei - începând cu data de 15 aprilie 2015, ca urmare a promovării în gradul profesional superior al funcției publice de execuție de inspector, clasa I, gradația 2, clasa de salarizare 55 (50+5v).
Art. 30 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice stabilește procedura de urmat în cazul în care un funcționar public este nemulțumit de modul de stabilire a salarizării.
Ori, în speță nu există o astfel de situație, întrucât reclamantul nu a urmat procedura stabilită de normele legale în materie de salarizare.
Reclamantul G. F. T., în situația în care era nemulțumit de nivelul de salarizare stabilit în urma promovării, în baza art. 30 din Legea nr. 284/2010 trebuia să formuleze contestație împotriva Ordinului nr. 99/2015, iar în cazul în care contestația era soluționată nefavorabil avea posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ competente în vederea soluționării cererii sale privind stabilirea salariului.
Întrucât în speță nu s-a urmat procedura legală, consideră acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată ca fiind inadmisibilă.
Faptul că în materia drepturilor salariale trebuie urmată procedura stabilită de lege rezultă cu prisosință din prevederile legale în vigoare, și invocăm și Decizia ICCJ nr. 242/2014 pronunțată în dosar nr._ în ședința publică din 22 ianuarie 2014, pe care o depunem cu titlu practică judiciară.
Depunem ca practică judiciară și Decizia nr. 313/2008 a Curții de Apel Iași.
Faptul că prezenta acțiune este inadmisibilă așa cum a fost formulată rezultă chiar si din Sentința civilă nr. 5945/2013 pronunțată de Tribunalul .
Raportat la prevederile art. 30 din Legea nr. 284/2010 și la prev. art. 2 al ordinului prefectului județului A. nr. 99/2015, invocă tardivitatea prezentei acțiuni având în vedere că reclamantul a luat cunoștință de întinderea drepturilor salariale în luna aprilie 2015, si nu a înțeles să le conteste în termenul stabilit de lege - mai sus invocat.
Și pe fondul cauzei solicităm respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată.
În susținerea acțiunii sale, reclamantul arată că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 284/2010, ale Legii nr. 285/2010 și ale Ordinului nr. 77/2011.
Aceste susțineri sunt nefondate întrucît:
Este adevărat că Legea nr. 284/2010 reprezintă legea cadru a salarizării personalului bugetar, însă la art. 7 din lege se prevede clar că:
ART. 7
(1) Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.
În aplicarea acestei prevederi legale (în perioada 2011-2015), anual, au fost adoptate acte normative prin care s-a reglementat salarizarea personalului bugetar. Astfel prin Legea nr. 285/2010 s-a reglementat salarizarea personalului pe anul 2011, prin Legea nr. 283/2011 s-a reglementat salarizarea personalului bugetar pe anul 2012, prin OUG nr. 84/2012 s-a reglementat salarizarea personalului bugetar pe anul 2013, prin OUG nr. 103/2013 s-a reglementat salarizarea personalului bugetar pe anul 2014, iar prin OUG nr. 83/2014 s-a reglementat salarizarea personalului bugetar pe anul 2015.
În speță, reclamantul a participat la un concurs de promovare în grad profesional în luna februarie 2015, iar în urma promovării acestui concurs a fost emis Ordinul P. județului A. nr. 99/2015 prin care se stabilea noul grad profesional și salariul de bază aferent acestuia.
Deci, pentru reclamant stabilirea salariului ca urmare a promovării în grad profesional s-a făcut conform OUG nr. 83/2014 si nu conform Legii nr. 285/2010 care avea ca arie de aplicabilitate doar anul 2011 - iar acest fapt rezultă din prevederile art. 7 alin. (D din Legea nr. 284/2010, si ca practică invocăm Decizia ICCJ nr. 4365/2014.
În speță, nu au fost aplicabile prevederile Legii nr. 285/2010 și nici prevederile Ordinului nr. 77/2011 considerat ulterior nelegal.
Reiterează faptul că din preambulul Ordinului nr. 99/22.04.2015, rezultă că la stabilirea salarizării reclamantului ca urmare a promovării în grad profesional, s-au avut în vedere dispozițiile Legii nr. 284/2010, si cele ale art. 5 alin. 1 și 3 din OUG nr. 83/2014.
Deci, modul de stabilire a salariului în anul 2015 pentru personalul promovat este clar stabilit de actul normativ mai sus menționat.
De altfel reclamantul face trimitere în acțiunea la alin. (1) din art. 5 al OUG nr. 83/2014, însă face abstracție de prevederile alin. (3) ale aceluiași articol care prevăd expres ce treaptă de salarizare se folosește pentru anul 2015 pentru personalul promovat - respectiv treapta 3 de salarizare utilizată în anul 2010 .
La nivelul Instituției P. județul A. există personal - funcționari publici încadrați în funcția similară de inspector superior, treapta 3 de salarizare - aspect care rezultă din adresa Serviciului financiar -contabil nr. 13 809/02.12.2015.
Este adevărat însă că în cadrul instituției pârâte există și funcționari publici inspectori superiori încadrați conform treptei 2 și 1 de salarizare, iar reclamantul - prin acțiunea formulată - a solicitat să i se aprobe salarizarea corespunzătoare funcției publice similare treptei 1 - deși actul normativ privind salarizarea pe anul 2015 mai sus arătat prevede în cazul funcționarilor promovați că salarizarea se face conform funcțiilor similare corespunzătoare treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, deci fără a se respecta dispozițiile legale mai sus arătate și fără a respecta chiar principiile Legii cadru a salarizării nr. 284/2010 care prevede că aplicarea acestui act normativ se va face etapizat.
Avându-se în vedere prevederile legale mai sus arătate, precum și faptul că la nivelul instituției există funcție similară asa cum este prevăzută în lege, în mod legal consideră că s-a stabilit salariul reclamantului G. F. T. prin Ordinul nr. 99/2015 cu respectarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (3) din OUG nr. 83/2014.
Susținerile reclamantului referitoare la faptul că prin modul de stabilire a salariului s-a produs o discriminare solicită a fie respinse întrucât văzând prev. art. 7 ale Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În aplicarea acestei prevederi legale, (în perioada 2011-2015), anual, au fost adoptate acte normative prin care s-a reglementat salarizarea personalului bugetar, iar prin OUG nr. 83/2014 s-a reglementat salarizarea personalului bugetar pe anul 2015.
Raportându-ne la prevederile legale mai sus arătate, rezultă că prin adoptarea Legii nr. 284/2010 există o schimbare de optică în ceea ce privește salarizarea personalului bugetar, iar starea de discriminare nu poate fi reținută ca o încălcare a principiului nediscriminării și egalității de tratament întrucât în practica sa CEDO consideră că diferența de tratament devine discriminatorie în înțelesul art. 14 din Convenție doar atunci când se introduc restricții în situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă ( cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979).
Prin Decizia nr. 4365/2014 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ se soluționează un litigiu având ca obiect stabilirea salarizării ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime în muncă, iar în considerentele acestei decizii ICCJ reține că "injustețea situației salariale ....provine din lege si nu din aplicarea greșită a acesteia", concluzie care consideră că poate fi reținută si în prezenta cauză privitor la discriminare.
Injustețea situației salariale provenite din lege se poate îndrepta doar printr-o excepție de neconstituționalitate a respectivelor prevederi legale - aspect ce reiese si din Decizia nr. 113/2008 a Curții de Apel Iasi.
În drept a invocat Legea nr. 284/2010, Legea nr. 554/2004, OUG nr. 83/2014, NCPC.
Analizând cu prioritate în temeiul art. 248 Cod procedură civilă excepția inadmisibilității cererii, invocată de P. județului A. și Instituția P. – Județul A., instanța reține următoarele:
În prezenta acțiune reclamantul nu solicită anularea Ordinului nr. 91/2015 modificat prin Ordinului 99/2015, ci este o acțiune prin care se solicită acordarea unui salariu corespunzător funcțiilor similare din cadrul instituțiilor pârâte întemeiată pe prevederile Legii 554/2004, Legii 284/2010, 285/2010, Legea 283/2011, OUG 103/2013.
Prin urmare se apreciază de instanță că nu sunt aplicabile în prezenta cauză dispozițiile art. 30 din Legea 284/2010, pentru a se parcurge o procedură prealabilă, motiv pentru care se va respinge excepția inadmisibilității formulării cererii față de neparcurgerea proceduri prealabile prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâți prin întâmpinare, instanța va respinge această excepție pentru considerentele expuse de instanță când s-a analizat excepția inadmisibilității cererii cât și în considerarea faptului că în speța de față reclamantul solicită obligarea la emiterea unui nou ordin începând cu data de 05.11.2015 prin care salariul aferent funcției să fie în cuantum de 2813 lei lunar în loc de 2129 lei ca urmare a refuzului din partea pârâților de a da curs cererii formulate de reclamant prin cererea nr._ din 05.11.2015 și la care pârâții au răspuns la data de 02.12.2015 prin adresa nr._/G/FC/02.12.2015(f.7, 10)
Prin raportare la momentul luării la cunoștință de reclamant de refuzul pârâților de a da curs solicitării formulate de reclamant prin cererea nr._ din 05.11.2015 și anume data de 02.12.2015 și momentul înregistrării prezentei și anume data de 11.12.2015, instanța apreciază că prezenta acțiune nu este tardiv formulată.
Pe fondul cauzei instanța reține că la data 05.11.2015 reclamantul a solicitat pârâților emiterea unui nou ordin prin care salariul aferent salariului aferent funcției să fie în cuantumul celor stabilite pentru funcțiile de inspector grad profesional superior a căror salarizare este superioară celei de care beneficiază în prezent.(f. 7-9)
Prin adresa nr._/G/FC/02.12.2015, P. județului A. a răspuns reclamantului că a fost promovat pe funcția de inspector, clasa I, grad profesional superior ca urmare a câștigării concursului de promovare în grad organizat de pârâta, nivelul de salarizare aferent gradului stabilindu-se în conformitate cu prevederile art. 5, alin. 3, din OUG 83/2014(f. 10)
Instanța reține că reclamantului la data de 17.04.2015 i s-a emis Ordinul nr. 91 modificat de Ordinul 99 din 22.04.2015(f. 12, 13 ) prin care începând cu data de 15.04.2015 acesta a fost promovat în funcția de inspector, clasa I, grad profesional superior ca urmare a câștigării concursului de promovare în grad organizat de pârâta fiindu-i stabilit nivelul de salarizare 55(50+5v) pentrru care beneficiază de un salariu lunar de 2129 lei la care se adaugă un spor de 156 lei, reprezentând sporul de condiții vătămătoare.
Susținerile reclamantului că până la apariția Legii nr. 284/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 877 din 28.12.2010, în privința funcționarilor publici salarizarea se făcea ținând cont de clasa din care făcea parte funcția în care era încadrat, gradul prevăzut de art. 15 din Legea nr. 188/1999, treapta de salarizare și vechimea în muncă și că prin art. 41 din această lege s-au abrogat prevederile cuprinse în art. 65 alin.(2) lit. "b" din Legea nr. 188/1999 ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte ce până la acea dată erau recunoscute în cadrul aceluiași grad profesional, respectiv că prin aplicarea art. 2, art. 4 și art. 7 din Legea nr. 284/2010, acesta consideră că voința legiuitorului este în sensul că salarizarea acestui personal nou încadrat/angajat/promovat să se facă la un singur nivel de salarizare și nu la mai multe nivele de salarizare posibil a exista în plată în noul context legislativ, se apreciază de către instanță că nu au un fundament legal.
Instanța reține că prin Decizia nr. 32 din 19.10.2015 a ICCJ s-a statuat că: „în raport de prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispozițiilor sale și de cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ținând seama și de prevederile art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincție între reîncadrare, potrivit Legii-cadru de salarizare și plata efectivă a drepturilor salariale.
Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.”
Având în vedere textele de lege precitate și în interpretarea dată de ICCJ prin Decizia nr. 32 din 19.10.2015, instanța se va raportat în concret la situația reclamantului în sensul că acesta la data de 17.04.2015 i s-a emis Ordinul nr. 91 modificat de Ordinul 99 din 22.04.2015(f. 12, 13 ) prin care începând cu data de 15.04.2015 acesta a fost promovat în funcția de inspector, clasa I, grad profesional superior ca urmare a câștigării concursului de promovare în grad organizat de pârâta fiindu-i stabilit nivelul de salarizare 55(50+5v) pentrru care beneficiază de un salariu lunar de 2129 lei la care se adaugă un spor de 156 lei, reprezentând sporul de condiții vătămătoare.
Prin urmare reclamantului în ceea ce privește stabilirea nivelului de salarizare în cursul anului 2015 îi sunt aplicabile dispozițiile OUG 83/2014 în ceea ce privește cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din OUG 83/2014 în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Conform art. 1 alin. (5^1) din OUG 83/2014 modificat prin Legea 71/2015 prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Coroborând cele două texte de lege instanța reține că legiuitorul a avut în vedere ca prin introducerea acestor dispoziții să se elimine discriminarea evidentă existentă între salariații din cadrul instituțiilor, autoritățiilor publice care aveau un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleași instituții sau autorități publice pentru salariați încadrați pe aceeași funcție/grad/treaptă și gradație de salarizare.
Ori analizându-se situația reclamantului acesta nu se poate prevala de prevederile din art. 5 alin. 1 din OUG 83/2014 respectiv de Legea 71/2015, câtă vreme acesta anterior datei de 17.04.2015 a fost încadrat pe funcția de inspector, clasa I, grad profesional principal și ulterior a fost promovat în funcția publică consilier clasa I, grad profesional superior, ca urmare a câștigării concursului de promovare în grad organizat de pârâta. D. în situați în care și după data de 09.04.2015 acesta era menținut în funcția publică funcția de consilier clasa I grad profesional principal, și existau salariați încadrați în clasa I, grad profesional principal, cu încadrare salarială mai mare decât reclamantul se aplicau textele de lege precitate.
Cu titlu de principiu art. 5 alin. 1 din OUG 83/2014 statuează că în anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.
Câtă vreme reclamantul a câștigat concursul de promovare în grad, organizat de pârâta, și prin urmare a avansat în carieră de la funcția de consilier clasa I, grad profesional principal la funcția de consilier clasa I, grad profesional superior, în mod corect pârâta a aplicat prevederile art. 5 alin.3 din OUG 83/2014 în virtutea căruia: „în cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.
Prevederile art. 5 alin.3 din OUG 83/2014, care nu au fost declarate nelegale sau neconstituționale, contrazic susținerile reclamantului referitoare la faptul că în cadrul unui grad profesional nu există diferențiere a salariului de bază în funcție de trepte de salarizare, având în vedere faptul că prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care făceau referire la trepte de salarizare au fost abrogate odată cu . Legii nr. 284/2010, anterior datei de intrare în vigoare a O.U.G nr. 103/14.11.2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Apărările reclamantului privitoare la faptul că în cadrul Instituției P. județul A. se află în plată funcții de consilier/inspector grad profesional superior, cu un salariu aferent funcției de 2813 lei și în conformitate cu prevederile susmenționate, în mod nelegal i s-a stabilit un salariu aferent funcției, conform nivelului de salarizare de nivelul treptei 3 la nivelul anului 2010 de 2129 lei, în loc de 2813 lei conform funcțiilor similare în plată, nu pot fi primite de către instanță câtă vreme prin Decizia nr. 32 din 19.10.2015 a ICCJ a stabilit că plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, reclamantul nefăcând dovada în sensul celor afirmate.
Instanța apreciază ca nefondate afirmațiile reclamantului privitoare la faptul că în ceea ce-l privește pe reclamant stabilirea salarizării s-a realizat cu încălcarea principiului remunerării egale și al egalității în materie de salarizare în cazul unor funcții similare, unul din principiile fundamentale ale Comunității Europene.
Trimiterea pe care o face reclamantul la Hotărârea preliminară a Curții (CJCE) din 8 aprilie 1976, în cauza Defrenne c. SABENA, 43/75, R.. p. 4551[1], privind interpretarea art. 119 din Tratatul CEE (art. 141 privind Tratatul CE), prin care s-a statuat că principiul remunerării egale din art. 119 este susceptibil de a fi invocat în fața instanțelor naționale, iar acestea au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care această dispoziție o conferă justițiabililor, în special în cazul discriminărilor care își au originea în mod direct în dispoziții legislative sau convenții colective de muncă, precum și în cazul unei remunerări inegale pentru muncă egală atunci când aceasta este realizată în aceeași instituție sau în același serviciu, privat sau public, nu poate fi aplicată în prezenta cauză având în vedere că prin modul în care legiuitorul a înțeles să edicteze textele de lege de care se prevalează reclamantul nu se aduc atingere art. 141 privind Tratatul CE (fostul art. 119 din Tratatul CEE).
Instanța apreciază că „discriminarea privind nivelul de salarizare” pe care o invocă reclamantul nu rezidă din încălcarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare, ci este determinată de modul în care legiuitorul a înțeles să cuantifice elementele sistemului de salarizare în funcție de vechimea în muncă și în funcție în aceeași tranșă.
Astfel instanța constată că pârâta legal a aplicat algoritmul de calcul care reiese din Ordinul nr. 91 modificat de Ordinul 99 din 22.04.2015(f. 12, 13 ) în ceea ce privește salarizarea reclamantului motiv pentru care nu se impune stabilirea salariului aferent funcției pe care o ocupă în prezent să fie în cuantum de 2813 lei lunar în loc de 2129 lei.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. F. T., CNP_, domiciliat în A. I., ., jud. A., în contradictoriu cu pârâții P. județului A. și Instituția P. – Județul A., ambii cu sediul în A. I., ..C. B., nr. 1, jud. A., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii, invocată de P. județului A. și Instituția P. – Județul A..
Respinge excepția tardivității formulării cererii, invocată de P. județului A. și Instituția P. – Județul A..
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. F. T., CNP_, domiciliat în A. I., ., jud. A., în contradictoriu cu pârâții P. județului A. și Instituția P. – Județul A., ambii cu sediul în A. I., ..C. B., nr. 1, jud. A., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2016.
Președinte, F. S. | ||
Grefier, G. M. U. |
Red SF/Tehnored UGM/5ex/17.02.2016
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 109/2016.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1/2016. Tribunalul ALBA → |
|---|
