Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 73/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 73/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 73/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA Nr. 73/CFP/2016
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier D. S.
Pe rol se află judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta M. C. în contradictoriu cu pârâtul P. ORAȘULUI CÎMPENI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. B. C. în substituire av. J. L. cu delegație de substituire la dosar pentru reclamantă și cj. O. I. cu delegație la dosar pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentatul pârâtului depune la dosar întâmpinare.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu avocatul reclamantei care arată că nu solicită termen pentru studiul acesteia.
Instanța pune în discuție competența Tribunalului A. în soluționarea prezentei cauze.
Avocatul reclamantei arată că Tribunalul A. este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentantul pârâtului arată că Tribunalul A. este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată că Tribunalul A. este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție durata necesară pentru soluționarea cauzei.
Avocatul reclamantei arată că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată.
Reprezentantul pârâtului arată că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată.
Instanța constată că prezenta cauză poate fi soluționată la acest termen de judecată.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Avocatul reclamantei solicită încuviințarea în probațiune a înscrisurilor depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtului arată că solicită încuviințarea în probațiune a înscrisurilor depuse la dosar.
Instanța încuviințează în probațiune încuviințează pentru ambele părți înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra petitului I din acțiune.
Cu privire la petitul I din acțiune, avocatul reclamantei solicită respingerea acestuia, sens în care solicită admiterea în parte a acțiunii în sensul respingerii petitului I, tribunalul pronunțându-se în toate dosarele, solicită admiterea petitului II, admiterea petitului III, respingerea petitului IV și admiterea petitului V, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Instanța invocă din oficiu inadmisibilitatea petitelor II, III și IV.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepția inadmisibilității. Chiar dacă reclamantei nu i s-a răspuns într-un termen așa cum prevede art. 7 din Legea 554/2004, s-a efectuat procedura prealabilă, dar nu s-a răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut. Prin întâmpinare, pârâtul și-a exprimat punctul de vedere, însă reclamantei nu i s-a admis cert plângerea prealabilă formulată în temeiul art. 7 din Legea 554/2004. Dacă instanța va obliga pârâtul să răspundă, la fel va respinge.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii, lăsând excepția invocată la aprecierea instanței.
Față de actele depuse la dosar, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la data de 15.10.2015 sub dosar nr._ de formulată reclamanta M. C. în contradictoriu cu pârâtul P. ORAȘULUI CÎMPENI s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea paratului sa răspundă la contestația formulata împotriva Dispoziției nr. 353/18.06.2015
- constatarea ca fiind temeinica si legala a Dispoziției Primarului Orașului Cimpeni nr. 269/30.04.2015
- dispunerea anulării Dispoziției nr. 353/18.06.2015 emisa de parat
- obligarea paratului sa aplice prevederile art. 5^2 din OUG nr. 27/2015 la salariul de încadrare de 1445 lei, stabilit prin Dispoziția nr. 269/30.04.2015
- obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare se arată faptul că:
Prin Dispoziția nr. 269/30.04.2015, paratul, avand in vedere prevederile art.l pct. 1 din Legea nr. 71/2015, a dispus reîncadrarea reclamantei in funcția publica de inspector I principal, gradația 2 clasa de salarizare 38, cu un salariu de încadrare de 1445 lei, stabilit la nivel maxim corespunzător treptei I de salarizare, utilizata in anul 2010.
Prin Dispoziția nr. 353/18.06.2015, paratul a revocat Dispoziția nr. 269 prin care a fost reincadrata cu un salariu de încadrare stabilit la nivelul maxim corespunzător treptei I de salarizare utilizata in anul 2010.
Art. 1, alin. 5^1 prevede faptul că: "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din Celelalte instituții si autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim daca își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Apreciază aceasta dispoziție netemeinica si nelegala, fata de împrejurarea ca au fost încălcate prevederile legale sus menționate in care este stipulat ca de prevederile legii beneficiază si personalul din celelalte instituții si autorități publice, inclusiv reclamanta.
In mod nelegal prin Dispoziția nr. 353 paratul a revocat Dispoziția nr. 269, deși susține ca a avut in vedere aceleași prevederi legale ca atunci când a emis Dispoziția nr. 269, respectiv Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014, deși acest act normativ nu a suferit nicio modificare de la data de 30.04.3015 pana la data de 18.06.2015.
Mai mult, solicită sa se observe ca Dispoziția nr. 353, in opinia reclamantei, este si nelegala si fata de împrejurarea ca, fiind un act administrativ, trebuia sa cuprindă motivele pe care se sprijină.
In sprijinul Dispoziției nr. 269/30.04.2015 vin si prevederile Notei Ministrului Muncii, Familiei, Protecției sociale și Persoanelor vârstnice, înregistrată sub nr.874/02.06.2015 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015.
Astfel potrivit notei mai sus precizată, prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituțile și autoritățile publice care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice să fie salarizat la nivelul maxim dacă-și desfășoară activitatea în aceeași condiții, cum este și cazul reclamantei.
In cazul funcționarilor încadrați sau promovați după anul 2010 li s-a păstrat treapta 3 de salarizare, creându-se o discriminare între aceștia și cei care sunt încadrați la nivel maxim,
deși desfășoară aceeași activitate.
Aceeași nota mai precizează că în cazul în care prevederile mai sus menționate nu se vor aplica personalului din toate instituțiile și autoritățile publice se va crea o discriminare salarială între instituțiile și autoritățile publice, așadar aplicarea prevederilor Legii nr.71/2015 trebuie să se realizeze de către ordonatorii de credite.
Asa fiind, se impune anularea Dispoziției nr. 353/18.06.2015 si constatarea ca temeinica si legala Dispoziția nr. 269/30.04.2015 si obligarea paratului sa aplice creșterea salariala cu 12%, la salariul de încadrare stabilit prin Dispoziția nr. 269/30.04.2015, avand in vedere dispozițiile art. 5^2 din OUG nr. 27/2015, potrivit carora:
„(5^2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), autoritățile administrației publice locale pot stabili o creștere salariala pentru personal angajat în instituțiile publice locale de până la 12%, dacă sunt îndeplinite cumulative următoarele condiții:
a) încadrarea cheltuielilor de personal în limita bugetului aprobat;
b) încadrarea cheltuielilor de personal în limita plafonului de cheltuieli de personal repartizat conform prevederilor legale.
F. de cele de mai sus, se impune admiterea acțiunii asa cum a fost formulata.
In drept a invocat Legea nr. 554/2004 si art. 453 din Codul de procedura civila.
Pârâtul P. ORAȘULUI CÎMPENI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și menținerea dispoziției nr. 353/18.06.2015 ca fiind temeinică și legală.
În motivare se arată faptul că:
Prin Dispoziția nr. 353/18.06.2015 emisă de primarul orașului Cîmpeni s-a revocat Dispoziția nr. 269/30.04.2015 prin care reclamanta a fost reîncadrată cu un salariu stabilit la nivelul maxim corespunzător treptei I de salarizare în anul 2010.
Pentru a pronunța Dispoziția care se solicită a fi anulată, P. orașului Cîmpeni a avut în vedere adresa nr. 6677/G/SJ/2015 a Instituției Prefectului județului A., înregistrată la sediul instituției noastre sub nr. 6821/2015.
Prin această adresă se solicită Primarului I. C. A. să procedeze la reanalizarea Dispozițiilor de la nr. 250 la nr. 271 emise în data de 30.04.2015 prin care se stabilesc drepturi salariale ale angajaților din aparatul propriu al primarului la nivel maxim corespunzător treptei I de salarizare utilizată în anul 2010 și pe cale de consecință să procedeze la revocarea acestora.
In cuprinsul adresei nr. 6677/2015 Instituția prefectului județului A. face trimitere la punctul de vedere al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici comunicat Instituției prefectului județului A. prin adresa nr._/2015 prin care se învederează faptul că prevederile art. I punctul 1 din legea nr. 71/2015 se aplică personalului din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel.
Totodată Agenția Națională a Funcționarilor Publici precizează că prevederile legale mai sus invocate nu sunt incidente funcționarilor publici salarizați la același nivel decât cel maxim neputându-se modifica salariul de bază.
Totodată face precizarea că reclamanta M. C. este funcționar public în cadrul aparatului propriu al Primarului orașului Cîmpeni.
Față de cele mai sus precizate solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanta M. C. ca fiind netemeinică și nelegală.
Analizand actele si lucrarile cauzei, instanta a retinut urmatoarele:
Pe numele reclamantei, a fost emisa Dispozitia nr. 269/30.04.2015, impotriva careia, aceasta a formulat contestatie, inregistrata sub nr. 353/18.06.2015, la Primaria Orasului Campeni, (fl.5-6), urmand astfel calea de contestare a acesteia, mentionata la art.2 din Dispozitia nr. 269/30.04.2015, in conformitate cu care, prezenta dispozitie poate fi contestata la primar, in termen de 5 zile, de la data luarii la cunostinta.(fl.4)
Din data de 26.06.2015 si pana la data de 15.10.2016-data inregistrarii actiunii, respectiv data de 29.01.2016-data solutionarii actiunii deduse judecatii, reclamanta nu a primit solutia asupra contestatiei inregistrata sub nr. 353/18.06.2015, la Primaria Orasului Campeni.
Potrivit art.8 alin.1 coroborat cu art.2 alin.1 litera h si cu art.18 alin.1, toate din Legea 554/2004, persoana vatamata . de lege sau ., care nu a primit nici un raspuns la procedura prealabila, in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, care, poate, dupa caz, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa.
In sensul celor de mai sus, a fost formulat petitul nr.1 al actiunii introductive, prin care reclamanta solicita sa fie obligat paratul sa-i răspundă la contestația formulata impotriva Dispoziției nr. 269/30.04.2015.
Raportat la cele ce preced, instanta de contencios retine ca, paratul era tinut sa solutioneze in termen legal contestația inregistrata de reclamanta sub numărul 353/18.06.2015, astfel ca, pentru cele ce preced, raportat la solicitarea expresa a reclamantei in acest sens, instanta va admite petitul nr.1 al actiunii in contencios administrativ exercitata de partea reclamanta, astfel ca: va obliga paratul sa răspundă la contestatia formulata de reclamanta, impotriva Dispozitiei nr.269/30.04.2015, inregistrata sub nr. 353/18.06.2015, si, in consecinta:
In conditiile in care, obligat fiind de instanta urmare solicitarii reclamantei in acest sens, paratul urmeaza a raspunde contestatiei formulata de reclamanta, impotriva Dispozitiei nr. 269/30.04.2015, inregistrata sub nr. 353/18.06.2015, este evident ca instanta nu mai poate analiza omiso medio, nici Dispozitia nr. 269/30.04.2015 si, consecvent, nici Dispozitia nr.259/30.04.2015, dupa cum, nu poate statua nici asupra aplicabilitatii in ceea ce o priveste pe reclamanta, a prevederilor art.5/2 din OUG nr.27/2015, la salariul de incadrare stabilit prin Dispozitia nr.259/30.04.2015, intrucat, s-ar ajunge la o solutionare in paralel a aceleiasi situatii referitoare la reclamanta, care, functie de solutiile adoptate, ar fi pusa in situatia/ar avea beneficiul sa opteze intre solutia adoptata de paratul Primar in legatura cu Dispozitia nr. 269/30.04.2015, pe de o parte si, solutia adoptata de instanta in legatura cu aceeasi Dispozitie, pe de alta parte, ceea ce este inadmisibil, in conditiile in care, efectele aceluiasi act administrativ, ca de altfel si ale actelor in legatura cu acesta, nu pot fi in acelasi timp transate de instanta, dar si lasate spre solutionare organului emitent.
Pentru cele ce preced, in acest cadru procesual, va admite exceptia inadmisibilitatii petitelor nr.2, 3 si 4 ale actiunii, invocata din oficiu de instanta si, in consecinta:
Va respinge ca inadmisibile petitele nr.2, 3 si 4 ale actiunii.
Referitor la capătul 1 al cererii pe care reclamantul prin apărător la concluziile pe fondul cauzei a cerut respingerea, instanța nu poate face acest lucru, în condițiile în care, cel mult acesta putea renunța la acest capăt de cerere.
Raportat la prevederile art. 453 din Codul de Procedura Civila si la solutia dispusa, in speta obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 80 lei cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite petitul nr. 1 al actiunii in contencios administrativ exercitata de partea reclamanta M. C., domiciliata in Cîmpeni, ., ., Jud A., in contradictoriu cu paratul P. ORASULUI CAMPENI, cu sediul in Cîmpeni, Piața A. lancu, nr.5, județul A., astfel ca:
Obliga paratul sa răspundă la contestatia formulata de reclamanta, impotriva Dispozitiei nr. 353/18.06.2015 si, in consecinta:
Admite exceptia inadmisibilitatii petitelor nr. 2, 3 si 4 ale actiunii, invocata din oficiu de instanta si, in consecinta:
Respinge ca inadmisibile petitele nr. 2, 3 si 4 ale actiunii.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 80 lei cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se depun la Tribunalul A., sub sanctiunea nulitatii.
Pronuntata in sedinta publica azi, 29.01.2016.
Președinte, C. F. | ||
Grefier, D. S. |
Red FC/Tehnored SD/4ex/04.02.2016
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 91/2016.... → |
|---|
