Pretentii. Sentința nr. 132/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 132/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 132/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, F. ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 132/C./2016
Ședința publică de la 16 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. M. B.
Grefier: M. R.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant O. A. B. și pe pârâții S. F. MUNICIPAL AIUD și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat C. T. pentru reclamant, lipsind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocata reclamantului depune la dosarul cauzei notă privind cheltuielile de judecată, în cuantum total de 273 lei.
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuție verificarea competenței.
Avocata reclamantului apreciază că prezenta instanță este competentă a soluționa cauza.
Instanța, în baza disp. art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza disp. art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pune în discuție durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului.
Avocata reclamantului estimează durata cercetării judecătorești ca fiind la termenul de astăzi.
Instanța, față de poziția părții, estimează durata cercetării judecătorești ca fiind la acest termen de judecată.
Pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal teritorial, astfel cum a fost invocată în întâmpinare.
Avocata reclamantului solicită respingerea excepției, susținând că, din chitanța de plată a taxei de poluare, rezultă că aceasta a fost achitată la Administrația Finanțelor Publice Aiud, motiv pentru care aceasta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, .
Instanța, în deliberare, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal teritorial, astfel cum a fost ridicată în întâmpinare, având în vedere că pârâta este gestionarul sumelor datorate de contribuabil și, în această calitate, este cel care calculează și cel care colectează taxele, context în care are calitate procesuală pasivă. În speță, taxa de poluare a fost calculată de A.F.P. Aiud, fiind încasată la trezoreria acestui organ fiscal.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Avocata reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, în baza art. 254 și art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că această cerere este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
În baza disp. art. 244 din Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea judecătorească.
Instanța, în baza disp. art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocata reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza disp. art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A., în dosar nr._, reclamantul O. A. B., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI a solicitat obligarea pârâtelor să restituie reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 7182 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, calculată conform cod pr. fiscală, pentru perioada cuprinsă între data plății taxei și data formulării cererii de restituire a sumei, respectiv pentru perioada 13.05._10.
- Cu cheltuieli de judecată;
În motivarea cererii, reclamantul arată că, prin sentința administrativă nr. 1729/C./2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, i-a fost admisă cererea de restituire a taxei de poluare, însă dobânda i-a fost acordată de la data cererii de restituire și nu de la data plății taxei a cărei restituire a solicitat-o.
În drept au fost invocate: art. 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Decizia CJUE I. M. din data de 18.04.2013, art. 453 C. civ.
În probațiune, au fost depuse in copie înscrisuri reprezentând: cererea pentru restituirea taxei de poluare adresata pârâtelor, chitanța privind achitarea taxei de poluare, traducerea legalizata a actelor de proveniența auto, cartea de identitate a autoturismului emisa de autoritățile romane și decizia de calcul al taxei de primă înmatriculare, sentința administrativă pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Acțiunea a fost legal timbrata.
DGRFP B. prin AJFP A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal teritorial motivat de faptul că începând cu data de 01.07.2008 si in temeiul actelor normative prin care a fost reglementata, taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. În același sens sunt invocate și prevederile art.12, 14, 20 și 21 din Legea nr.500/2002, considerându-se că organele fiscale teritoriale nu pot restitui sumele gestionate de alt ordonator de credite, in speța de Administrația F. pentru Mediu. Instanța a respins excepția, pentru considerentele expuse în preambulul prezentei hotărâri.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență faptul că actul normativ care reglementează taxa a cărei restituire se solicită este conform cu normele dreptului comunitar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința administrativă nr. 1729/C./2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 72/2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant pentru restituire taxă de poluare și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma achitată cu titlu de taxa de poluare, precum și dobânda legală aferentă sumei începând cu data cererii de restituire și până la restituirea efectivă.
Ulterior pronunțării hotărârii atacate, la data de 18.04.2013, în Cauza C-565/11 (M. I. împotriva AFP Sibiu, AFM), CJUE a soluționat cererea de pronunțare a unei decizii preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu, care privește interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective.
Cu această ocazie, s-a reținut că „atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, R.., p. I‑1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, R.., p. I‑_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).”
Curtea a arătat că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. „Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii „.
Astfel, Curtea a reținut că, în speță, un regim precum cel prevăzut de art.124 Cod pr. fiscală, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință deoarece „ (..) această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Având în vedere cele de mai sus, (..) dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curții întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național. Instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe care sunt sesizate cu o problemă similară.
În consecință, instanța constată că cererea reclamantului este întemeiată, astfel că va fi admisă, iar în baza art. 453 NCPC vor fi obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, în cuantum de 259 lei, reprezentând taxă de timbru, taxă eliberare copii xerox și contravaloare taxă poștală pentru comunicarea cererii aferente îndeplinirii procedurii prealabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal teritorial, invocată de S. F. AIUD.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul O. A. B., CNP_, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat C. T. din A. I., ., ., județul A. în contradictoriu cu pârâtele S. F. AIUD, cu sediul în Aiud, .. 8, jud. A. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, ..294, Corp A, sector 6 și, în consecință:
Obligă pârâții S. F. AIUD și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 7182 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, calculată conform cod pr. fiscală, pentru perioada cuprinsă între data plății taxei și data formulării cererii de restituire a sumei, respectiv pentru perioada 13.05.2009 – 05.05.2010.
Obligă pârâții SERVICUL F. AIUD și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU să plătească reclamantului suma de 259 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2016.
Președinte,
B. M. B.
Grefier,
M. R.
Red. BB
Tehnored. BB
5 ex. / 18.02.2016
| ← Pretentii. Sentința nr. 42/2016. Tribunalul ALBA | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... → |
|---|
