Pretentii. Sentința nr. 42/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 42/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 42/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA Nr. 42/C./2016
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. S.
Grefier G. M. U.
Pe rol se află judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta S.C. M. DE CONSTRUCȚII MOBILĂ ȘI SERVICE B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. ÎN NUMELE ȘI PENTRU SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL AIUD, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și A. - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. T. I. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 15.12.2015, pârâta A. a depus la dosar întâmpinare.
La data de 22.01.2015, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Instanța pune în discuție admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție formulată de către pârâta A..
Avocatul reclamantei arată că nu se opune încuviințării acesteia.
Instanța, raportat la disp. art. 74 coroborat cu art. 64 și 65 C., admite în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. a Administrației F. pentru Mediu raportat la împrejurarea că taxa colectată de A. se face venit la bugetul chematei în garanție și se gestionează de către aceasta în vedere finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Instanța constată că prin întâmpinarea formulată de pârâta A., la primul punct se invocă lipsa dovezii calității de reprezentant.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției arătând că reclamanta nu a formulat cererea în calitate de reprezentant al BRD Sogelease IFN SA, ci în calitate de persoană vătămată, în nume propriu.
Raportat la disp. art. 248 C., instanța unește această excepție cu fondul.
Instanța din oficiu invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și acordă cuvântul asupra excepției.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției, având în vedere împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamantă în calitate de parte vătămată. Potrivit ar. 1 din Legea nr. 554/2004 este subiect de sesizare a instanței, orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ. În situația de față există un contract de leasing încheiat între proprietar și reclamantă în calitate de utilizator. La înmatricularea autoturismului, taxa de emisii poluante a fost achitată inițial de către societatea de leasing, însă a facturat reclamantei contravaloarea taxei iar reclamanta prin ordin de plată a plătit societății de leasing așadar singura societate care mai justifică un interes în recuperarea taxei ese reclamanta.
Instanța, în baza art. 248 C., va uni excepția lipsei calități procesuale active a reclamantei cu fondul.
Instanța constată că s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal de către DGRFP B. prin AJFP A. în numele și pentru SFM Aiud.
Avocatul reclamantei solicită respingerea excepției, raportat la prevederile art. 7 din Ordonanța 50 aplicabilă și în situația de față. În condițiile în care colectează această taxă de poluare are și competența în soluționarea contestațiilor.
Instanța, în baza art. 248 C., va uni excepția lipsei calități procesuale pasive a organului fiscal cu fondul, apreciind că pentru soluționarea ei are nevoie de administrarea de probe.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Avocatul reclamantei solicită încuviințarea în probațiune a înscrisurilor depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 255, 258, 237 pct. 7 și 265 C., încuviințează în probațiune înscrisurile depuse de către reclamantă la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea acțiunii, având în vedere faptul că prezenta acțiune este întemeiată pe prev. Legii 9/2012, actul normativ menționat nu respectă exigențele de compatibilitate cu art. 9 din Tratatul Comunității Economice Europene, în acest sens pronunțându-se Curtea Europeană de Justiție prin decizia din 2011 în cazul T.. În această situație, ca și remediu al discriminării s-a stabilit că trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate contrar art. 90. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței onorariu avocațial depusă la dosar.
Față de actele depuse la dosar, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la data de 28.08.2015 sub dosar nr._ formulată de reclamanta . MOBILĂ ȘI SERVICE B. SRL în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. și ADMINISTRATȚIA F. PENTRU MEDIU s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- Obligarea pârâtelor, în solidar, la restituirea sumei de 1374 lei, reprezentând taxă de emisii poluante achitată de reclamantă pentru autoturismul marca IVECO STRALIS, cu nr. de identificare WJMM1VTH_ pe care l-a achiziționat, prin contract de leasing financiar, prin intermediar, din Germania în cursul anului 2012 și înmatriculat pentru prima dată în România la data de 30.03.2012;
- Obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data plății taxei, până la data restituirii efective;
- Obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 451 și următoarele Cod procedură civilă, constând din onorariu avocat, taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii se arată faptul că:
La data de 22.03.2012, reclamanta a achiziționat, prin contract de leasing financiar încheiat cu BRD SOGELEASE IFN S.A, autoturismul marca IVECO STRALIS, cu nr. de identificare WJMM1VTH_, ce se încadrează în categoria de autovehicule N3.
Acest autoturism a fost cumpărat de către societatea de leasing din Germania ca autovehicul folosit, în baza facturii AB-. 27.03.2012.
Autocamionul a fost înmatriculat pentru prima dată în România la data de 30.03.2012, în care reclamanta este utilizator, după ce, în prealabil, a trebuit plătită de către societatea de leasing suma de 1374 lei, reprezentând taxă de emisii poluante conform dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare atunci, și să fie prezentată, cu ocazia înmatriculări autovehiculului, dovada plății taxei, așa cum prevede art. 5 alin. 5 din actul normativ menționat.
Taxa de emisii poluante a fost achitată de către societatea de leasing cu ordin de plată_ din data de 30.03.2012, iar ulterior a fost facturată de către această societate reclamantei, fiind emisă factura_ din 30.03.2012, iar apoi cu ordinul de plată simplu, din data de 10.04.2012, s-a restituit societății de leasing această taxă de emisii poluate plătită cu ocazia înmatriculării autovehiculului, astfel că în final taxa de emisii poluante a fost suportată de către reclamantă.
Întrucât a apreciat că plata taxei de emisii poluante, în condițiile menționate contravine dispozițiilor comunitare în vigoare, la data de 25.05.2015, reclamanta a solicitat Serviciului Fiscal Municipal Aiud, restituirea acestei taxe, apreciind că ea a fost încasată în mod ilegal. Prin adresa nr._, din 10.06.2015, Serviciul Fiscal Municipal Aiud a comunicat că s-a refuzat restituirea contravalorii taxei.
Autovehiculul pentru care reclamanta a plătit taxa de poluare a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 10.09.2007, dată reținută de altfel și în cuprinsul Deciziei de calcul a taxei de emisii poluante.
Întrucât de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii European prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgari la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta și dispoziții din tratatele originare ale Comunității, semnate, ratificate și intrate în vigoare înainte de aderare.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președinte României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile tratatelor constitutive.
La momentul formulării cererii de înmatriculare fără plata taxei pentru emisii poluante, incidente, în această problematică, erau dispozițiile prevăzute de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Măsura vizează autovehiculele rulate și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa de poluare pentru autovehicule și care nu fac parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Datorită acestei suspendări, sunt supuse la plata taxei mașinile noi și mașinile second-hand achiziționate din alte state comunitare, în condițiile în care mașinile înmatriculate în România înainte de anul 2007, în caz de înstrăinare, nu sunt supuse plății taxei.
Ca urmare, prin această modificare legislativă s-a revenit la situația discriminatorie care exista și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 care reglementa taxa de poluare, în sensul că pentru vehiculele second-hand achiziționate de pe piața internă nu se percepe taxa pentru emisiile poluante, dar această taxă este percepută pentru aceleași autovehicule aduse din import.
In consecință, considerentele Curții Europene de Justiție din cauza T. au revenit în actualitate.
Dacă se are în vedere că prin Decizia CJCE din data de 07.04.2011, pronunțată în cauza C-402/09 T. c. Statului Român s-a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, precum și faptul că Legea nr. 9/2012 se aplică autoturismelor folosite achiziționate din România, apreciem că regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, bulgarii fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, pe piața națională.
Ca si remediu în cazul discriminării în cadrul art. 90 din TCE (110 TFUE), C.J.C.E. a stabilit că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate contrar art. 90, cu respectarea principiului îmbogățirii fără justă cauză și că pot fi plătite daune pentru pierderile suferite.
Prin Decizia preliminară pronunțată la data de 18.04.2013, în cauza C-565/11, CJUE a statuat că Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în art. 124 Codul de procedură fiscală, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând cu ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe și, ca urmare, acest stat este obligat să plătească dobânzile aferente cuantumului taxei începând cu data plății acesteia.
In drept a invocat Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ; art. 90, paragr. 1, din Tratatul CEE; art. 148, din Constituția României; Legea nr. 157/2005; art. 451 și următoarele Cod de procedură civilă; Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind taxa de poluare;
Pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. în numele și pentru SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL AIUD a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a organului financiar și a solicitat respingerea cererii reclamantei.
În motivare se arată faptul că:
Începând cu data de 01.07.2008 si in temeiul actelor normative prin care a fost reglementata (OUG nr.50/2008 cu modificările si completările ulterioare si Legea nr. 9/2012), taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
Conform dispozițiilor legale in vigoare le momentul plații, taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitatiile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Potrivit principului specializării bugetare prevăzut de art.12 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, veniturile si cheltuielile bugetare se înscriu si se aproba în buget pe surse de proveniența si, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economica si destinația acestora, potrivit clasificației bugetare. De asemenea, pentru restituirea sumelor din bugete, respectiv cheltuielile bugetare exista reguli strict reglementate prin art. 14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Legea nr.500/2002 privind finanțele publice prevede categoriile de ordonatori de credite si rolul acestora (art. 20 si art. 21 din lege), iar la art. 22 se dispune:
Responsabilitățile ordonatorilor de credite:
(1) Ordonatorii de credite au obligația de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor si destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective si cu respectarea dispozițiilor legale.”
Prin urmare, avand in vedere dispozițiile legale invocate, organele fiscale teritoriale nu pot restitui sumele gestionate de alt ordonator de credite, în speța de Administrația F. pentru Mediu, indiferent ca este vorba pe poluare sau de dobanda aferenta acestei taxei.
In fapt, se solicita restituirea taxei de poluare, reglementata de Legea 9/2012, ca fiind nelegala si discriminatorie.
Acest act normativ transpune considerentele avute in vigoare de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotararea T. C402/2009 si N., adoptat in vederea atingerii unor standarde cât mai ridicate în ceea ce privește protecția mediului, unul dintre obiectivele prioritare ale României fiind dispunerea de un parc național auto cu o performanta de mediu mai ridicata si în consecință de mediu mai buna calitate a aerului, în conformitate cu obiectivele si normele europene.
Pe fondul creșterii masive, la nivel global, a utilizării autovehiculelor, cunoscut fiind Impactul negativ al acestora, concretizat prin degajarea în atmosfera a unor mari cantități de gaze toxice si cu efect de sera, poluarea fonica, generararea unor cantitati considerabile de deșeuri solide si lichide, s-a constatat nevoia nu doar de menținere a masurilor legale menite sa duca la scăderea nivelului poluării prin astfel de mijloace, dar si de sporire a efortului legislativ în acest sens prin adaptarea noile norme anti-poluare introduse la nivel comunitar.
Prezenta lege a fost adoptata pentru a elimina posibile discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementari privitoare la taxa perceputa pentru emisii provenite de la autovehicule si pentru punerea în concordanta a viziunii interne de combatere a poluării cu semnalele primite de la Uniunea Europeana.. În acest sens stă Legea privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a anumite elemente în modul de taxare si a introdus reglementari care dă posibilitatea recuperării diferențelor de taxa apărute prin aplicarea noilor prevederi dar mai ales a înlăturat caracterul Indirect discriminatoriu, prin taxarea indiferent de proveniența autovehiculului.
În acest sens, o prima modificare majora introdusa de Legea pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este cea privitoare la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor pentru care se solicita una dintre operațiunile prevăzute la art. 4 din Lege, indiferent de proveniența acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirecta a celor autohtone. Pentru un autovehicul, modul de calcul al taxei va fi identic, indiferent daca taxa va fi achitata la momentul primei înmatriculări în România, fara distincție între un autovehicul produs în tara sau străinătate, ori daca este nou sau vechi. Un alt element consacrat în noua reglementare este taxarea echitabila, prin acordarea posibilității solicitării restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculata conform noilor prevederi si cuantumul taxei plătite. Persoanele care au plătit taxa care sancționa poluarea produsa în circulație cu ocazia înmatriculării autovehiculului, indiferent ca aceasta s-a efectuat în baza prevederilor din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sau în baza prevederilor OUG nr. 50/2008, pot solicita restituirea diferenței de cuantum, rezultata în urma aplicării noilor modalități de calcul la elementele avute în vedere la momentul înmatricularii. Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective, respectiv tipul motorizării, capacitatea cilindrica, emisia de C02 si norma de poluare, luându-se în considerare si deprecierea autoturismului. Astfel, pentru condiții identice, taxa de emisiile provenite de la autovehicule va avea același cuantum, indiferent ca este vorba de un autovehicul second-hand, care se înmatriculează pentru prima dată, sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România si pentru care se transcrie dreptul de proprietate, dar pentru care nu s-a achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule.
Taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Astfel, organele fiscale teritoriale au încasat taxa, la solicitarea reclamantului, într-un cont deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
La data de 02.11.2015, reclamanta a depus la dosar modificare a acțiunii în contencios administrativ în sensul că a înțeles să solicite introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI.
La data de 15.12.2015, pârâta nou introdusă în cauză, Agenția Națională de Administrare fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei.
În motivare se arată faptul că:
In conformitate cu prevederile art. 86 din Codul de procedura civila: „Mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte in judecata pe mandant, numai daca acest drept i-a fost dat anume."
Mai mult, chiar daca persoana care a formulat cererea de chemare in judecata este parte in contractul de leasing, in calitate de utilizator, iar . SA, in calitate de finanțator, este cealalta parte din contractul de leasing invocat prin cererea de chemare in judecata, apreciem ca aceasta calitate nu este suficienta pentru a avea si calitatea de reprezentant.
Actul normativ care reglementează activitatea de leasing, respectiv O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, conferă potrivit art. 12 utilizatorului doar următoarele drepturi:
"a) de acțiune directa asupra furnizorului, in cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar in perioada de garanție si postgarantie, locatorul/fînantatorul fiind exonerat de orice răspundere;
b) de a exercita acțiunile posesorii fata de terti. „
Prin urmare, in cazul unui utilizator al unui bun ce face obiectul contractului de leasing, nu se poate retine incidența unei reprezentări legale a finanțatorului de către utilizator, in scopul atacarii unui act administrativ ori pentru restituirea taxei de poluare.
Mai mult, prevederile legislației specifice activitatii de leasing se coroboreaza cu prevederile legii contenciosului administrativ.
Astfel, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare, menționează in mod expres care este persoana care poate formula o cerere in contenciosul administrativ, la art. 2 alin.l lit. a): " persoana vatamata – orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim, vatamata de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri”.
Actul administrativ atacat, respectiv decizia de calcul a taxei, a fost emis pentru contribuabilul . SA, astfel ca persoana juridica care a formulat acțiunea nu este o persoana vatamata in sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Ulterior achitării taxei pe poluare de către contribuabilul . SA, finanțatorul a facturat suma către reclamanta . MOBILA SI SERVICE B. SRL.
Acest aspect insa nu este opozabil organelor fiscale, facturarea efectuandu-se in temeiul contractului de leasing, contract care conform regulilor generale in materie, art. 973 din Codul civil, este opozabil numai pârtilor care l-au Încheiat: "Convențiile n-au efect decât intre părțile contractante.”
In concluzie, in lipsa unei procuri încheiate, potrivit prevederilor legale, in forma autentica, persoana care a introdus cererea de chemare in judecata nu are calitatea de reprezentant al societății de leasing.
Pentru toate motivele aratate, solicităadmiterea excepției lipsei calitatii de reprezentant si in consecința respingerea cererii de chemare in judecata.
Reclamanta arata ca a fost prejudiciata prin achitarea sumei reprezentând taxa de poluare, in vederea Înmatriculării autovehiculului marca IVECO STRALIS, astfel ca solicita restituirea acesteia.
Cu privire la prejudiciul invocat de reclamanta, precizează pârâta ca, in fapt, acesta nu exista, suma aratata fiind achitata pentru ca autoturismul cumpărat sa poata fi înmatriculat si sa poată circula pe teritoriul României.
Cu referire strict la speța de fata, prejudicierea reclamantei printr-o discriminare prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu exista, avand in vedere ca autovehicului achiziționat este fabricat în 2012. si a fost inmatriculat pentru prima data in Romania la data de 02.04.2012.
Solicită să se constate ca reclamanta nu se incadreaza in dispozițiile art. 117 Cod procedura fiscala pentru a fi indreptatita la restituirea sumei de 1374 lei, ci aceasta a fost stabilita conform prevederilor OUG nr. 50/2008.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, invocate de reclamanta, precizează că potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005, Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obtinut, lasand in același timp autoritatilor naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor.
Totodată, precizează faptul ca art. 148 alin. (2) din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au
competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de Instituire a Comunității Europene, invocate de reclamanta in susținerea acțiunii formulate precizează că incidența in cauza a prevederilor art. 110 (fost art. 90) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, o apreciează ca fiind inexistenta, intrucat taxa de poluare urmeaza a fi plătită conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulație a unui autovehicul după Încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si art. 9.
Totodată, in speța de fata, reclamanta nu se incadreaza nici in situațiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. (2) din OUG nr. 50/2008 si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene devenit art. 110 după consolidarea Tratatului, au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In același sens, menționam ca potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este incalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a sasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocam (astfel cum am precizat) si prevederile art 33 din Directiva a sasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - baza unitară de stabilire, care reglementează: “Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri”. Menționează ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene avand in vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
De asemenea, precizează ca principiul “poluatorul plătește”, pe care se bazeaza si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Precizează de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Mai mult decât atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
În ceea ce privește susținerea reclamantei, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, învederează că în literatura de specialitate s-a aratat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind “orice taxe pecuniare, indiferent de marimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict”. (O. M. - D. comunitar, E.. ALL ediția a 3-a, pag. 212).
Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in Romania aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.
Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in Romania, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in Romania. In acest caz, legislația aratata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima inregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera.
In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritatile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare si, in momentul de fata, legislația romana privind taxa de înmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art. 110 din TFUE.
Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr. C29/8 din 05.02.2010.
Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
In ceea ce privește cererea societății reclamante privind obligarea la plata dobânzii fiscale potrivit art. 124 Cod procedura fiscala, Învederam ca aceasta este inadmisibila.
In acest sens, apreciază ca pârâta nu poate fi obligată la plata dobânzii fiscale, atata timp cat in prealabil reclamanta nu s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire, asa cum prevede art. 117 din OG nr. 92/_ privind Codul de procedura fiscala.
Or, in lipsa unei cereri de restituire, consideră ca reclamanta nu este indreptatita pe calea acțiunii directe la instanța sa solicite dobanda fiscala.
Menționează ca practica judiciara, ca in Dosarul nr._/3/2009 Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ si Fiscal a retinut in mod irevocabil prin decizia civila 1026/22.04.2010, ca este neîntemeiat căpătui de cerere privind dobanda legala.
De asemenea, învederează onoratei instanțe ca suma plătită de către reclamanta nu se face venit la bugetul de stat, ci A. are competenta doar de a calcula si incasa taxa de poluare si ulterior de a o vira in contul Administrației F. pentru Mediu, motiv pentru care consideram ca A. nu poate fi obligata la plata dobânzii fiscale.
Apreciază ca in condițiile in care Administrația F. pentru Mediu este beneficiarul sumelor plătite de reclamanta, obligația de a plați dobanda legala ii revine tot acestei instituții.
In concluzie, solicitarea de acordare a dobânzii fiscale pe calea prezentei acțiuni este inadmisibila.
Referitor la căpătui de cerere privind cheltuielile de judecata, solicită să se dispună respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, având în vedere aplicarea corectă de către organele fiscale a legislației incidente în cauza, iar, în subsidiar, să faceți aplicabilitatea prevederilor art. 451 alin. (2) Cod proc.civ. în sensul diminuării onorariilor solicitate de aceasta raportat la împrejurarea că litigiul are un grad redus de dificultate.
In drept a invocat prev. art. 205 din Noul Cod de proc. Civ., art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Analizând, cu prioritate, excepția lipsei dovezi calității de reprezentant invocată de A. – Direcția Generală de Administrare Fiscală a Marilor Contribuabili, instanța urmează a o respinge în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art. 80 Cod procedură civilă Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară. În virtutea art. 82 Cod procedură civilă când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.
De asemenea conform art. 84 și 86 Cod procedură civilă persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii. Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu și nici reședință în țară sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
Raportat la aceste texte de lege instanța găsește ca neîntemeiată excepția lipsei dovezi calității de reprezentant invocată de A. – Direcția Generală de Administrare Fiscală a Marilor Contribuabili, atâta vreme cât reclamant în prezenta cauză este . MOBILĂ ȘI SERVICE B. SRL care acționează în nume propriu și invocă un drept propriu, reclamanta nu exercită acțiunea civilă în numele altei persane juridice astfel cum sugerează pârâta.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă ) si, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă ).
Acțiunea în contencios fiscal prin care se solicită restituirea taxei pentru emisiile poluante poate fi promovată doar de contribuabilul care a achitat această taxă, căci acesta este subiect al raportului de drept administrativ fiscal cu autoritatea fiscală ce a încasat taxa.
Reclamanta . MOBILĂ ȘI SERVICE B. SRL nu este subiect al raportului de drept fiscal ce privește plata taxei pentru emisiile poluante.
Prin Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante nr._ ( fila 8 dosar ) AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI a pus în vedere contribuabilului BRD SOGELEASE IFN SA să achite taxa de emisii poluante în cuantum de 1374 lei.
Așadar raportul de drept administrativ fiscal s-a creat în contradictoriu cu BRD SOGELEASE IFN SA, care dealtfel a și achitat taxa pentru emisii poluante așa după cum rezulta din chitanța depusă la fila 7 dosar.
Această societate are calitatea de contribuabil și de subiect al raportului de drept fiscal în ce privește plata taxei pentru emisiile poluante, iar nu reclamanta.
Nu au relevanță sub aspectul calității procesuale active susținerile reclamantei în sensul că, suma a fost ulterior facturată de către această societate reclamantei, fiind emisă factura_, iar apoi, cu ordinul de plată simplu, din data de 10.04.2012, s-a restituit societății de leasing taxa de emisii poluate plătită cu ocazia înmatriculării autovehiculului, astfel că în final taxa de emisii poluante a fost suportată de către reclamantă.
Această susținere privește obligațiile contractuale dintre reclamantă și BRD SOGELEASE IFN SA, iar nu raportul de drept fiscal ce privește plata taxei pentru emisiile poluante aici în discuție
Așa fiind, se va admite excepția lipsei calității procesuale active ridicate din oficiu.
Se va respinge, pentru lipsa calității procesuale active, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . MOBILĂ ȘI SERVICE B. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A. – Direcția Generală de Administrare Fiscală a Marilor Contribuabili ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚLO PUBLICE A. și SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL AIUD, pentru restituire taxă pentru emisiile poluante achitată pentru autoturismul marca IVECO STRALIS cu nr. de identificare WJMM1VTH40433642.
Raportat la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, instanța nu va mai analiza excepția lipsei calității procesuale pasive, respectiv fondul cauzei.
De asemenea având în vedere soluția adoptata pe cererea principală instanța va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. – Direcția Generală de Administrare Fiscală a Marilor Contribuabili cu sediul în București, .. 88, sector 5 în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6 ca rămasă fără obiect
Instanța va respinge și solicitarea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei dovezi calității de reprezentant invocată de A. – Direcția Generală de Administrare Fiscală a Marilor Contribuabili.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . MOBILĂ ȘI SERVICE B. SRL, excepție invocată de către instanță din oficiu.
Respinge cererea formulată de . MOBILĂ ȘI SERVICE B. SRL cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat T. I. situat în A. I., ., jud. A. în contradictoriu cu A. – Direcția Generală de Administrare Fiscală a Marilor Contribuabili cu sediul în București, .. 88, sector 5, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚLO PUBLICE A. cu sediul în A., ., jud. A., SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL AIUD cu sediul în Aiud, .. 8, jud. A. și ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6 ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. – Direcția Generală de Administrare Fiscală a Marilor Contribuabili cu sediul în București, .. 88, sector 5 în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6 ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea reclamatului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Tribunalul A..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2016.
Președinte, F. S. | ||
Grefier, G. M. U. |
Red SF/Tehnored UGM/6ex/27.01.2016
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 55/2016. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 132/2016. Tribunalul ALBA → |
|---|
