Pretentii. Sentința nr. 54/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 54/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 54/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 54/C./2016
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. M. B.
Grefier: M. R.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta . pe pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat U. A. pentru reclamantă și avocat Ș. N. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că:
La data de 19.01.2016, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare ale plăților efectuate pentru prestarea de servicii făcută în temeiul contractului nr. 930/91/18.05.2010 și a actului adițional la acesta.
La data de 20.01.2016, pârâta a depus la dosar dovada plăților efectuate pentru lucrarea „Monumentul Eroilor” din V. L., menționând că nu deține extrasul de cont pentru factura nr. 740/07.07.2010, care a fost achitată prin ordinul de plată nr. 631/25.10.2010.
Avocata reclamantei depune la dosarul cauzei, în copie, actul adițional nr. 1 la contractul de lucrări nr. 930/91/18.05.2010 și comunică un exemplar avocatului părții adverse.
Instanța pune în discuție excepția prescripției procedurii concilierii, astfel cum a fost invocată de pârâtă, în întâmpinare, respectiv precizare.
Având cuvântul, avocatul pârâtei solicită admiterea excepției prescripției concilierii și, în consecință, a se constata că, în conformitate cu art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, este prescris dreptul reclamantei de a demara procedura prealabilă, întrucât aceasta se face în termen de 6 luni de la data încheierii contractului. Mai arată că, și raportat la data efectuării ultimei plăți, dreptul la promovarea procedurii concilierii rămâne prescris. Ca atare, solicită a se constata că acțiunea este inadmisibilă.
Avocata reclamantei solicită respingerea excepției prescripției concilierii, apreciind că partea pe care o reprezintă a respectat termenul de a promova procedura prealabilă, ultima încercare de conciliere fiind o adresă, emisă în 30.03.2015, astfel că, în termenul de 6 luni prevăzut de lege, a fost promovată acțiunea la Judecătoria B..
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă.
Avocatul pârâtei solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, menționând că s-a scurs termenul de prescripție de 3 ani de la ultimul act care s-a efectuat în baza contractului de lucrări nr.930/91/18.05.2010. Ca atare, făcând raportare prevederile Decretului nr. 167/1958, acțiunea este prescrisă.
Având cuvântul, avocata reclamantei solicită respingerea prescripției dreptului material la acțiune, arătând că, la baza calculării creanței, s-au luat în considerare constatările auditorilor Curții de Conturi a României, care, în anul 2013, au apreciat că s-au realizat plăți pentru lucrări neefectuate. Consideră că termenul de prescripție al dreptului material la acțiune a început la emiterea actului de constatare al Curții de Conturi a României, astfel că reclamata, la formularea acțiunii, a respectat termenul de prescripție.
Instanța declară închise dezbaterile, reținând spre deliberare și pronunțare excepția prescripției procedurii concilierii și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. și declinată în favoarea prezentei instanțe, reclamanta . chemat în judecată pe pârâta . ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună restituirea sumei de 11.431,54 lei reprezentând lucrări neefectuate precum și daune interese la nivelul dobânzii de referință a BNR, pentru perioada cuprinsă între data plății facturilor aferente situației de lucrări în cauză și data recuperării integrale a prejudiciului stabilit; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că auditorii publici ai Camerei de Conturi A. au efectuat o misiune de audit financiar intitulată „Audit financiar al contului de execuție bugetară pe anul 2012” la UAT . perioada 23.09._13. In urma verificărilor efectuate atât în teren cât și asupra documentelor justificative existente în instituție, s-a încheiat procesul verbal de constatare al Camerei de Conturi A. înregistrat la UAT V. L. sub nr.3011/31.10.2013.
A mai precizat că, prin acest act, s-a reținut că nu au fost efectuate toate lucrările achitate la lucrarea „Monumentul eroilor V. L.".
Arată că, în temeiul Contractului de lucrări nr.930/18.05.2010, societatea pârâtă s-a obligat să execute lucrarea " Monumentul eroilor V. L." cu o valoare de 52.538,39 lei plus TVA 9.982,29 lei, durata de realizare a lucrări fiind de 6 luni. Prin actul adițional nr.1 la contract s-a modificat, de comun acord TVA-ul aferent lucrări la suma de 12.609,21 lei și s-a suplimentează valoarea contractului cu 807 lei, plus 193,68 lei TVA. Obiectivul nu a fost realizat sub forma inițială.
Societatea pârâtă a solicitat la plata lucrări înscrise în situațiile de plată anexate facturii nr.734/07.07.2010 în valoare de 24.668,73 cu TVA inclus, factura nr.740/27.08.2010 în valoare de 15.000 lei cu TVA inclus și factura nr.102/06.11.2010 în valoare de 26.479,55 lei cu TVA inclus, care nu au fost în totalitate executate în teren. Aceste sume au fost plătite în perioada iulie 2010- aprilie 2011.
În drept, s-a invocat Legea nr.215/2001 republicată și actualizată și HG nr.925/2006.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (f.12-38).
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat, în principal, să se constate că în această cauză a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că între părți a fost încheiat contractul nr.930/91/18.05.2010 având ca obiect construcție „Monumentul Eroilor V. L.” cu o valoare de 52.583,39 lei la care se adaugă 9.982,29 lei TVA și o durată de execuție de 6 luni. Ulterior, prin act adițional nr.1/07.10.2010, părțile au majorat TVA-ul aferent lucrării la suma de 12.609.21 lei ca urmare a majorării TVA de la 19% la 24% și au mărit prețul contractului cu suma de 807 lei și TVA aferent de 193,68 lei.
Inițial, monumentul ofertat de către societate avea sursa de inspirație monumentul executat în orașul Copșa M. jud. Sibiu, care a fost acceptat de către beneficiar, dar, imediat după semnarea contractului, reprezentanții UAT V. L. au solicitat ca acest monument să fie executat la același preț după un model pe care l-au văzut în . jud. Bihor, fapt pentru care, reprezentantul societății împreună cu primarul localității și cu N. G. sau deplasat la . li s-au pus la dispoziție schițele noului monument. După această deplasare, s-a executat lucrarea în perioada contractată, fiind recepționată fără obiecții prin procesul verbal de recepție din 19.11.2010.
Pentru lucrarea efectuată s-au emis de către constructor facturile enumerate de reclamantă prin acțiune și au fost plătite în întregime, ultima plată fiind efectuată în 26 aprilie 2011.
Având în vedere cele de mai sus și dispozițiile Decretului 167/1958, privind prescripția extinctivă, pârâta învederează că pretențiile reclamanților privitoare la restituirea sumelor sunt prescrise.
De asemenea, arată că este împlinit termenul de prescripție de 3 ani cu privire la viciile ascunse ale construcției, în condițiile recepționării fără obiecțiuni a construcției.
Dacă se va trece peste excepția invocată, pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Potrivit celor arătate mai sus, lucrările la monument s-au efectuat conform cerințelor beneficiarului, s-a renunțat la unele lucrări și s-a efectuat altele în cadrul aceluiași cost total. In cursul lunilor septembrie și octombrie 2013, UAT V. L. a fost verificată de Curtea de Conturi care a stabilit unilateral și a dispus recuperarea unor presupuse prejudicii apărute ca urmare a executării acestui monument.
Din raportul de audit, anexat în extras la dosarul cauzei, pentru lucrarea privind monumentul eroilor V. L., se reține că au fost achitate lucrări care nu au fost executate și s-au acceptat la plată lucrări de manoperă cu un preț exagerat față de prețul pieței. Astfel, s-a reținut că au fost achitate lucrări neefectuate de 5048,60 lei și manoperă peste prețul pieții de 6.382,92 lei, adică un total de 11.431,54 lei.
Aceste susțineri ale Curții de Conturi care au fost preluate de reclamantă sunt neîntemeiate.
În privința stabilirii prețului de piață al materialelor sau al manoperei, învederează că s-a folosit o metodă cu totul deosebită, întrucât s-au utilizat comparabile de preț din contracte sau oferte anterioare ale societății pârâte sau contracte și oferte ale altor contractanți. Or, potrivit art. 7 din Codul fiscal, prețul de piață este definit ca suma care ar fi plătită de un client independent unui furnizor independent în același moment și în același loc, pentru același bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiții de concurență loială.
Ca atare, comparabilele folosite la o eventuală stabilire a prejudiciului trebuiau să fie solicitate de la alți furnizori independenți sau prețurile să fie cele de raft sau de vânzare en-gross, dup caz, orice alte comparații fiind pure speculații.
Prețul care a fost ofertat de către societatea pârâtă și acceptat de către beneficiar este cel care trebuie avut în vedere deoarece pe baza acestuia s-a încheiat contractul și s-a făcut plata ulterior. Ca atare, nu se poate compara, după încheierea contractului, prețul de achiziție al materialelor cu cel din ofertă și să consideri diferența ca fiind încasată nejustificat.
Așa cum au arătat, datorită faptului că modelul inițial de construcție a fost modificat, s-a renunțat la tencuieli exterioare și placări cu plăci prefabricate în valoare de 19.701,50 lei fără TVA și s-a placat în schimb întreg monumentul cu marmură în valoare de 29.500 lei fără TVA lucrare executată de Marmosim SA D. și achitată de societate. Manopera pentru cofraje ofertată la prețul de 45 lei/mp nu poate fi comparată cu cea de 1 leu/mp, întrucât, la o manoperă de 1 leu/mp ar corespunde un salariu lunar de 33,6 lei/lună, fapt pentru care se apreciază că acea ofertă folosită ca termen de comparație este greșită.
De asemenea, nici comparația manoperei constând în săpat manual de 87 lei/mc, cu oferta pentru reabilitarea unui pod la care manopera a fost de 19,28 lei/mc, nu este relevantă deoarece nu s-a avut în vedere structura solului, iar acea săpătură folosită ca termen de comparație s-a efectuat cu utilaje deoarece era vorba despre construcția unui pod.
În consecință, consideră că cererea de restituire în sumă de 11.431,54 lei este neîntemeiată și că nu există un temei legal pentru solicitarea acestei restituiri.
În drept, s-au invocat dispozițiile Decretului 167/1958, art. 969 din Codul civil vechi și dispozițiile contractuale din.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, extrasul de cont din 26.04.2011 prin care s-a efectuat ultima plată la acest contract și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate prin care să stabilească diferența dintre valoarea lucrărilor ofertate inițial la care s-a renunțat (neexecutate) și valoarea lucrărilor executate suplimentar la cererea beneficiarului și proba testimonială cu martorul N. G..
Față de toate cele de mai sus, solicită, în principal, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar dacă se va trece peste aceasta, pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că potrivit Decretului nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege respectiv în termenul de 3 ani .Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită (art.7)
Luând în considerare momentul constatării abaterilor, respectiv data de 31.10.2013, data înregistrării Procesului Verbal de Constatare al Camerei de Conturi A., ca fiind data când se naște dreptul la acțiune potrivit prevederilor legale de mai sus, dreptul la acțiune nu este stins ca efect al prescripției.
Mai mult societatea parata a fost de acord să restituie sumele încasate necuvenit, dacă după o evaluare se dovedește reală aceasta susținere și, în acest sens, invocă adresa nr.46/14.08.2014 înregistrata la Primăria V. Lunga sub nr. 2647/19.08.2014.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă și admiterea acțiunii.
La termenul de judecată din data de 14.10.2015 reclamanta a depus la dosarul procesul verbal de constatare al Curții de Conturi integral și decizia Curții de Conturi.
La termenul de judecată din 15.12.2015, pârâta a depus la dosarul cauzei precizare, prin care invocă excepția privind prescripția procedurii concilierii și excepția prescripției dreptului la acțiune
Precizează că, având în vedere faptul că acțiunea a fost recalificată ca fiind una de contencios administrativ, consideră că poate invoca excepția tardivității inițierii procedurii de conciliere prevăzută în ca fiind obligatorie potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2014, astfel că potrivit acestui text de lege inițierea procedurii concilierii trebuia pornită în maxim 6 luni de la data nerespectării condițiilor contractuale sau cel mai târziu 6 luni de la data finalizării lucrărilor.
Arată că, așa cum am arătat prin întâmpinare contractul s-a finalizat la data de 19.11.2010, printr-un proces verbal de recepție, iar adresa privind presupusele nereguli privind acest contract a fost expediată către noi la data de 28.02.2014 deci la mai mult de 3 ani și 3 luni de la data finalizării contractului (a se vedea în acest sens adresa nr. 627/28.02.2014 depusă de reclamantă anexat acțiunii).
Precizează că, fiind prescris dreptul de a iniția procedura concilierii acțiunea este inadmisibilă sub acest aspect.
Arată că, dacă se va trece peste excepția de mai sus, solicită a se avea în vedere faptul că în această cauză a intervenit prescripția dreptului la acțiune motivat de faptul că potrivit art. 11 alin. 1 lit. e, acțiunile privind contractele administrative pot fi introduse la instanță în termen de 6 luni de la data la care s-a finalizat concilierea.
In ceea ce ne privește concilierea s-a încheiat pentru acest contract, precizează că, la data de 19.08.2014, când a comunicat în scris petentei, prin adresa nr. 46/19._, faptul că nu este de acord cu restituirea sumelor solicitate iar acțiunea a fost depusă la instanță la data de 31 martie 2015, deci peste cele 6 luni în care petenta avea posibilitatea să introducă acțiunea.
Analizând excepțiile invocate în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția privind prescripția procedurii concilierii, excepție invocată de către pârâta din prezenta cauză, instanța reține că potrivit alin. 2 al art. 193 C.pr.civ. “ neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii ”.
Având în vedere aceste dispoziții legale cu caracter imperativ, instanța reține că excepția prescripției procedurii concilierii este formulată de reclamanta . la data de 15.12.2015, în condițiile în care întâmpinarea în prezenta cauză a fost depusă la data de 05.06.2015.
Potrivit rezoluției de la fila 39 dosar și a dovezii de comunicare de la fila 41 termenul de depunere a întâmpinării s-a împlinit în data de 09. 06.2015 iar excepția a fost invocată în data de 15.12.2015.
În aceste condiții, este evident că invocarea excepției privind prescripția procedurii concilierii a fost făcută peste termenul legal prevăzut de lege ( la aproximativ 6 luni de zile de la momentul procesual în care putea fi invocată ), motiv pentru care instanța constată decăzută pârâta din dreptul de a invoca această excepție.
În consecință, instanța va respinge excepția privind prescripția procedurii concilierii, excepție invocată de către pârâta din prezenta cauză prin notele scrise depuse la dosar la data de 15.12.2015.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtă prin întâmpinare, instanța reține că între părți a fost încheiat contractul nr.930/91/18.05.2010 având ca obiect construcție „Monumentul Eroilor V. L.” cu o valoare de 52.583,39 lei la care se adaugă 9.982,29 lei TVA și o durată de execuție de 6 luni.
Ulterior, prin act adițional nr.1/07.10.2010, părțile au majorat TVA-ul aferent lucrării la suma de 12.609.21 lei ca urmare a majorării TVA de la 19% la 24% și au mărit prețul contractului cu suma de 807 lei și TVA aferent de 193,68 lei.
Pentru lucrarea efectuată s-au emis de către constructor facturile enumerate de reclamantă prin acțiune și au fost plătite în întregime, ultima plată fiind efectuată în 26 aprilie 2011, așa după cum rezultă din înscrisurile de la dosar.
Având în vedere raporturile contractuale dintre părți și motivele care au fost invocate prin cererea de chemare în judecată, instanța reține că dreptul la acțiune privind restituirea prestațiilor pentru eventuale lucrări neefectuate se prescrie în termen de 3 ani de la data efectuării fiecărei plății, potrivit art. 3 coroborat cu art. 12 din Decretul 167/1958.
În aceste condiții, pentru ultima plată efectuată termenul de prescripție s-ar fi împlinit la data de 26 aprilie 2014.
Instanța constată că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit ( art. 6 alin. 4 C.civ și art. 201 din Legea nr. 71/2011 ).
Prin urmare legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele, este legea în vigoare la data la care a început să curgă, care în speța de față este data încheierii contractului în baza căruia au fost efectuate plățile – 18.05.2010.
Notificarea adresată pârâtei din prezenta cauză nr. 627/28.02.2014 nu are valoarea unui act întreruptiv, neînscriindu-se în categoria actelor întreruptive de prescripție prevăzute de Decretul 167/1958.
Art. 203 și art. 204 din Legea nr. 71/2011 instituie și două derogări de la aplicarea legii sub imperiul căreia a început să curgă prescripția.
Astfel, dispozițiile art. 2532 pct 6 și 7 C.civ. privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplică și în cazul prescripțiilor începute înainte de . Codului civil dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după această din urmă dată iar dispozițiile art. 2539 alin 2 teza a II a .civ. se aplică și în cazul cererii de chemare în judecată sau arbitrare introduse după . Codului Civil.
În prezenta speță instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 2532 C.civ.
Cu toate acestea, instanța constată că, raportat la data formulării cererii de chemare în judecată, 31.03.2015, dreptul la acțiune al reclamantei este prescris.
În acest sens, instanța reține că reclamanta din prezenta cauză s-a adresat pârâtei prin adresa nr. 627/28.02.2014 ( cu două luni înainte de împlinirea termenului de prescripție aferent ultimei plăți efectuate - fila 12 dosar ).
Prin adresa înregistrată la reclamantă la data de 19.08.2014 ( fila 20 – 21 dosar ) pârâta din prezenta cauză a arătat că diferența de preț solicitate este nejustificată.
În aceste condiții, instanța reține că termenul de prescripție a fost suspendat doar pentru perioada 28.02.2014 – 19.08.2014 ( aproximativ 6 luni de zile ), împlinindu-se cel mai târziu la data de 18.10.2014, ceea ce înseamnă că la data formulării cererii, 31.03.2015, se împlinise termenul de prescripție, așa cum acesta este calculat conform 3 coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Mai mult decât atât, dacă cererea de restituire ar fi fost motivată pe vicii ascunse, deși acest lucru nu rezultă în mod clar din acțiune, termenul de prescripție ar fi de 6 luni de zile potrivit art. 5 din Decretul 167/1958.
În același sens, și dacă s-ar avea în vedere dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, de la data de 19.08.2014 până la data de 31.03.2015 - data introducerii acțiunii – au trecut mai mult de 6 luni de zile, în cauză neexistând motive temeinice dovedite care să impună prelungirea termenului în temeiul alin. 2 al art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere cele de mai sus, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Va constata prescris dreptul material la acțiune privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . sediul în V. L., ., jud. A. în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în localitatea Tapu, ., jud. Sibiu.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. va obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 800 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția privind prescripția procedurii concilierii, excepție invocată de către pârâta din prezenta cauză.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Constată prescris dreptul material la acțiune privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . sediul în V. L., ., jud. A. în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în localitatea Tapu, ., jud. Sibiu.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 800 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat ).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Tribunalul A..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2016.
Președinte,
B. M. B.
Grefier,
M. R.
Red. BB
Tehnored. BB
4 ex. /26.02.2016
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 154/2016.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 43/2016.... → |
|---|
