Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990. Sentința nr. 14/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 14/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:004._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 14/C./2016
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. Ș. – Vicepreședinte Tribunalul A.
Grefier B. A. – Grefier Șef de Secție
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. V. T. și pe pârâta AGENȚIA JUDEȚEEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A., având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl consilier juridic F. M. pentru pârâtă, lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că reclamantul nu a indica numele și adresa martorului propus pentru audiere, astfel cum s-a obligat la termenul anterior de judecată și nici nu s-a prezentat la acest termen de judecată.
Instanța pune în vedere reprezentantului pârâtei să precizeze dacă mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de solicitat.
Reprezentantul pârâtei declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, în baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii pentru motivele invocate în scris.
Învederează că Decizia ICCJ nr. 9/2014 clarifică situația speței de față, în sensul că domiciliul obligatoriu se înțelege o anumită localitate stabilită pentru persoana persecutată și nu o limitare de libertate. Ori, din probele administrate, rezultă că mamei adoptive a reclamantului i s-a interzis să mai locuiască în A. I., ea alegându-și să locuiască la Ocna M..
Reprezentantul pârâtei mai susține că membrii familiei trebuiau să-și urmeze mama la Ocna M. pentru a putea afirma că aceștia au beneficiat de vreo persecuție.
Decizia ICCJ nr. 9/2014 mai prevede că beneficiază și membrii de familie în situația în care au locuit cu persoana persecutată în perioada de referință, sub rezerva îndeplinirii acelorași condiții ca și persoana vizată.
Instanța, în baza disp. art. 394 NCPC, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare asupra fondului cauzei.
După închiderea dezbaterilor, dar în timpul ședinței de judecată, la ora 09:44, se prezintă în instanță dl avocat P. N. pentru reclamant care este încunoștințat cu privire la mersul dezbaterilor. Acesta solicită redeschiderea dezbaterilor, arătând că are de depus o declarație de martor din 1993.
Instanța aduce din nou la cunoștința avocatului reclamantului că în cauză au fost închise dezbaterilor și poate depune la dosar concluzii scrise până la ora 15:00.
După închiderea dezbaterilor, reclamantul prin avocat a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, concluzii scrise la care a anexat Declarația martorului M. A..
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._, reclamantul P. V. T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A., cu sediul în A. I., N. T., nr. 10 B, jud. A., anularea Deciziei nr. 1024 din 19 08 2015, emise de aceasta și obligarea paratei la acordarea, incepand cu data depunerii cererii, respectiv 03.08.2015, a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945.
In motivarea cererii, reclamantul a învederat următoarele:
Reclamantul susține că este domiciliat in A. I. ., jud. A., și s-a născut la data de 15.05.1942, în . P. G. și P. R.. Întrucât au fost șase frați, reclamantul împreuna cu sora sa E., au fost adoptați la data de 15.03.1948 de către mătușa lor - V. G. din A. I., care era văduva unchiului lor - defunct V. Camil, fostă membră activă a Partidului Național Liberal B. și fostă proprietară în perioada interbelică a Fabricii de P. C. din A. I..
Precizează că tatăl său biologic, P. G., a decedat în luna februarie 1952, îar mama sa - P. R. era în neputință de a-i mai întreține și crește.
Urmare actului de înfiere respectiv a Deciziei 554 din 15.03.1948, a Judecătoriei de pace A. I.. V. G. le-a devenit mamă adoptivă, și începând cu data mai sus menționată au locuit la aceasta respectiv în A. I., ., jud. A.. În 1949 au fost obligați să locuiască înghesuiți într-o singură cameră, întrucât celelalte camera au fost ocupate de cadre ale securități și miliției.
Începând cu anul 1950, nou regim instaurat la 6 martie 1945, a naționalizat toate bunurile imobile pe care le dețineau, inclusiv casa în care locuiau cu mama lor adoptivă respectiv casa din A. I. ., jud. A..
Odată cu naționalizarea acestui imobil au fost evacuați din casă și au locuit la mai multe adrese din A. I..
Imediat după această dată, s-au intensificat persecuțiile asupra mamei sale adoptive (arestări, bătăi, umiliri, ca de exemplu purtarea prin oraș cu o placă legată de gât pe care scria „chiabură, moșieră, exploatoare", iar garda care o încadra pe mama sa, îndemna populația să o huiduie și să o bată. Reclamantul arată că în anul 1952, mama sa a fost amenințată de către organele de Miliție și Securitate, că va fi internată la „BALAMUC, dar a fost pedepsită doar cu interdicția de a mai avea dreptul de a locui în A. I., respectiv au fost j strămutați cu toți în orașul Ocna M.. Odată cu mutarea din A. I., i s-a pus în vedere mamei sale, că dacă va fi prinsă pășind prin A. I. va fi omorâtă cu tot neamul ei. Deci inclusiv copii acesteia, reclamantul fiind minor în vârstă doar de 10 ani.
Reclamantul susține că în aceste condiții, s-au mutat împreună la un fin de-al lor din Ocna M..
Reclamantul învederează că mai avea un frate mai mare pe nume P. P.. Mama sa adoptivă, după o anumită perioadă văzând că și viața reclamantului si a surorii sale erau în primejdie, a rugat pe fratele său mai mare P. P., să îi ocrotească, întrucât ea se așteaptă la arestări.
Mai arată că fratele său l-a dus inițial la V. lângă B. la niște rude de ale lor pe nume O., dar mătușa sa - Olarul E. a început să plângă spunând că pe unchiul lor Olarul G. 1-a arestat înainte cu o zi. În aceste condiții fratele său care nu era căsătorit l-a adus la o altă soră de-a lui Neamtu L.. Astfel o anumită perioadă de timp au locuit la cantonul CFR din localitatea Sântimbru Fabrică.
Clasa a VII reclamantul a absolvit-o la Zlatna, unde apoi a urmat cursurile Școlii Profesionale și liceale pe care le-a absolvit în 1960 și 1961. În această perioadă reclamantul a locuit la internatul scolii profesionale iar în vacanță, nu avea unde merge astfel că era obligat să găzduiească pe la diferite rude și colegi de clasă.
In întreagă această perioadă, foarte greu a putut ține legătura cu mama sa adoptivă. După ce a satisfăcut stagiul militar, a dorit să o caute pe mama adoptivă, dar sora reclamantului - E., i-a comunicat faptul că mama adoptivă, a fost internată la spitalul de psihiatrie în Cluj și că nu se mai poate face nimic. Mama sa a decedat la 08.04.1968, având ultimul domiciliul în Cluj, ., nr.8, jud. Cluj.
Reclamantul susține că a reușit după revoluție să obțină de la arhiva operativă a MAI, anumite date din dosarul_, din care rezultă că, mama adoptivă V. G., a fost persecutată politic, întrucât interdicția de a mai locui în A. I., a fost luată ca urmare a faptului că a fost membră PNL și Președinte a Societății Principele M., iar dupa 23 august 1944, în locuința sa, era locul de întrunire tuturor reacționarilor din A. I.. Aici se discutau chestiuni politice, contra regimului proprietăților, ( fișa personal pagina 9 dosar CNSAS).
Urmare celor de mai sus, în anul 2001, Comisia Pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă a emis Decizia nr. 227 din 28.03.2001 prin care mamei sale i s-a acordat conform OUG 214/1999, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
În ce îl privește, reclamantul susține că a formulat cerere în nume propriu pe care a depus-o prin poștă la Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A., solicitând acordarea, drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990. Această instituție a respins cererea sa prin Decizia nr. 1024 din 19 08 2015, motivând faptul că, din documentele depuse nu rezultă că a suferit o formă de persecuție din partea organelor de represiune instaurate în perioada 1945-1989.
Învederează însă că la data strămutării obligatorii din A. I., reclamantul era minor, avea vârsta de 10 ani, în aceste condiții nu putea să facă dovada strămutării sale, decât dovedind că mama sa a fost strămutată. Era ceva normal ca să-și urmeze mama. A depus la dosar Certificatul său de naștere cu mențiunea adopției de către V. G. și Decizia 554 din 15 03 1948. A depus de asemenea copia Dosarului eliberat de CNSAS nr._, privind pe mama sa V. G..
Toată persecuția pe care a suferit-o mama sa adoptivă, practic s-a răsfrânt asupra copilăriei sale.
Obligația de a părăsi orașul A. I. și de a se strămuta la Ocna M., chiar dacă o viza pe mama sa, aceasta s-a răsfrânt și asupra lui întrucât a însoțit-o. Numai teama că urmează a doua etapă, etapa arestării, a determinat-o pe mama adoptivă să îl îndepărteze de ea. Reclamantul susține că oricum el nu a mai putu să locuiască liniștit, a crescut într-un canton CFR și nu avea legături cu mama sa - G. decât pe ascuns.
Arată că mergea adeseori, trimis de sora sa E., la Ocna M. pentru a-i duce de mâncare și așa reușea să o revadă.
Reclamantul consideră că, față de cele indurate, este îndreptățit să beneficieze de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, întrucât, in perioada 1952-1961, practic nu a avut o locație din pricina situației mamei sale adoptive.
Deși minor, reclamantul susține că era o persoană persecutată politic și mereu trebuia să-și mute locația și nu avea un domiciliu stabil, ultima dată a locuit în internatul școlii Profesionale de Ucenici din Zlatna, iar în vacanță mergea pe la rudele sale și colegii de școală.
Față de cele indurate, reclamantul apreciază că este îndreptățit să beneficieze de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, întrucât, in perioada 1952-1961, practic nu a avut o locație din pricina situației mamei sale adoptive. Practic trebuia să locuiască cu mama adoptivă în Ocna M. permanent, dar aceasta după o perioadă de timp, s-a înbolnăvit și nu avea cu ce trăi.
În probațiune reclamantul a depus următoarele înscrisuri: Decizia de înfiere 554 din 15.03.1948, Certificat de naștere cu mențiunea înfierii, Dosar CNSAS_ privind pe mama adoptivă a reclamantului - V. G..
La data de 13.10.2015 pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii în contencios administrativ ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-au invocat următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.1024/19.08.2015, emisă de AJPIS A. prin Comisia pentru aplicarea D.L. nr.118/1990, potrivit căreia, i s-a respins cererea de stabilire a calității de persoană persecutată din motive politice de regimul instaurat în România după data de 6 martie 1945.
Consideră neîntemeiate motivele invocate de reclamant, deoarece din probele depuse la dosarul Comisiei și la dosarul prezentei cauze, rezultă că mama adoptivă a acestuia, V. G., a fost persecutată de organele de represiune ale regimului instaurat după 6 martie 1945, NU reclamantul.
Astfel, atât din „DECLARAȚIA" dată de mama adoptivă cât și din documentele „EXTRAS" și „FIȘE PERSONALĂ" rezultă că, mama adoptivă a reclamantului, V. G., a fost obligată de organele de represiune să părăsească localitatea A. I. singură fără copiii înfiați, stabilindu-și domiciliul în orice altă localitate din țară, fără a fi precizată o anumită localitate în care să-i fie stabilit domiciliu obligatoriu(actul „EXTRAS").
Susnumita și-a ales domiciliul în localitatea Ocna M., Jud. A., locuind la o rudă o perioadă neprecizată și nedeterminată în timp. Ulterior aceasta, și-a stabilit domiciliul în localitatea Cluj-N., . nr.8, Jud. Cluj.
Susținerile reclamantului că a locuit cu mama adoptivă la Ocna M. nu sunt nedovedite, acesta a locuit și a urmat școala generală în localitatea A. I.-Sântimbru. De fapt, reclamantul locuia la mama naturală în localitatea Sântimbru împreună cu frații și surorile acestuia, împrejurare recunoscută în „MEMORIUL" adresat AJPIS A., existent în dosarul de la Comisia de aplicare a DL nr.118/1990, pe care pârâtul l-a depus alăturat întâmpinării.
Referitor la cursurile școlare urmate în localitatea Zlatna, acestea nu au legătură cu persecuțiile politice, deoarece în acea localitate era o Școală profesională de ucenici și un Liceu, pe care le urmau mulți alți elevi din A. I., având masa și cazarea asigurată la Internatul școlilor.
Asupra înfierii reclamantului de către mătușa acestuia V. G. în anul 1948, pârâta apreciază că a făcut-o, pentru a se proteja în fața organelor de represiune ale regimului comunist, având copii se bucura de alt tratament din partea acestora.
De asemenea, fiind proprietara Fabricii de piele C. din A. I., a unor imobile și a 10 ha de pământ, a încercat să instrăineze/doneze 5 ha de pământ pentru a le salva de la naționalizare - L.nr.119/11 iunie 1948.
Nimeni nu contestă că împotriva mamei adoptive a reclamantului, V. G., au fost luate măsuri abuzive de regimul comunist dar, acestea nu l-au vizat pe reclamant.
Situația prezentată de reclamant, nu este dovedită și nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art.1 alin.1 din Decretul-Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Pârâta susține că pentru a beneficia de drepturile prevăzute de DL nr.118/1990, reclamantul trebuie să probeze cu acte că a fost persecutat din motive politice de regimul comunist, forma în care a fost persecutat și perioada de persecuție (data începerii și data încetării), funcție de care se pot stabili drepturile, respectiv indemnizația lunară.
Or, în speța de față, reclamantul prin acțiunea introductivă, încearcă să justifice emoțional, motivele de respingere invocate de Comisie în decizia contestată, susțineri care nu mai coincid cu cele menționate în cererea inițială adresată AJPIS A., și fără a fi dovedite.
Pe cale de consecință, reclamantul nefăcând dovada că a însoțit mama adoptivă în altă localitate strămutat sau cu domiciliul obligatoriu, nu îndeplinește condițiile prevăzute la art.1 alin.1 din DL nr.118/1990, pentru a beneficia de drepturile menționate de acel act normativ, motiv pentru care, pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a anexat următoarele înscrisuri: împuternicirea de reprezentare; model de acte care dovedesc perioade de persecuție(copie); memoriul adresat de reclamant AJPIS A. (copie);
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
ÎN FAPT
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 02.06.2014, reclamantul a solicitat pârâtei stabilirea calității de beneficiar a Decretului - Lege nr. 118/1990, motivat de împrejurarea că în anul 1952 a avut stabilit domiciliul obligatoriu împreună cu mama sa adoptivă, V. G., în loc. Ocna M. jud. A., căreia i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de DL 118/1990 prin decizia 227./28.03.2001- fila 5, fila 8 a dosarului -
Prin decizia nr 1024 emisă de pârâtă la data de 19.08.2015 a fost soluționată cererea reclamantului, în sensul respingerii ei.
În motivarea soluției se arată că reclamantul nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de DL 118/1990 pentru a i se acorda calitatea de persoana persecutată din motive politice, întrucât din documentele aflate la dosarul cauzei rezultă că domiciliul obligatoriu în loc. Ocna M. a fost dispus numai asupra mamei adoptive, V. G., în condițiile în care reclamantul nici nu locuit cu aceasta în perioada respectivă, el locuind în loc. Sântimbru jud. A., unde a și frecventat cursurile școlare.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a promovat prezenta acțiune în anulare act administrativ, criticând-o în esență, pentru că în mod greșit nu i-a fost stabilită calitatea de persoana persecutată din motive politice, întrucât în perioada 1952-1961 a suferit o persecutare politică, din cauza situației mamei sale adoptive, fiind nevoit mereu să-și schimbe locația.
IN D.
Conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990:
"Art. 1. - (1) Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate."
Din interpretarea prevederilor citate, rezultă că drepturile reglementate se acordă persoanelor care se încadrează în ipotezele prevăzute de lit. a)-e) ale textului de lege.
În speță, reclamantul invoca ipoteza prev de art. 1 alin 1 lit e, respectiv a strămutării într-o altă localitate - prin cererea de chemare în judecată- fila 3 a dosarului, cât și ipoteza prev de art 1 alin 1 lit d, respectiv a stabilirii unui domiciliu obligatoriu, prin memoriul adresat instituției părăte -fila 30 a dosarului.
Raportat la temeiul de drept al actiunii - dispozițiile art. 1 alin. (1) lit d, și e din Decretul-lege nr. 118/1990, instanta constată aplicabilitatea în cauză, cu putere definitiv obligatorie a Deciziei nr 9/2014 pronunțată în Dosarul nr._ /HP/C de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ,referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu completările ulterioare.
Prin această Decizie s-a stabilit:
"2. În interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare:
a) noțiunea de "domiciliu obligatoriu" se referă numai la situația în care a fost instituită măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu, cu consecința îngrădirii dreptului de alegere în mod liber a domiciliului, iar nu și la cazurile în care persoana în cauză și membrii familiei sale au avut limitată doar libertatea de circulație;
b) pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege membrii familiei - soțul/soția și copiii - ai persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu și care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referință, sub rezerva îndeplinirii acelorași condiții ca și persoana principal vizată de măsura administrativă."
De asemenea prin Decizia pronunțată de ICCJ - RIL nr 8/012 s-a reținut că "măsura administrativă a dislocării forțate (strămutării) presupunea, mai întâi, mutarea persoanei din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, iar apoi obligarea persoanei de a nu părăsi acea localitate unde a fost strămutată. Chiar dacă măsura strămutării era însoțită de măsura domiciliului obligatoriu, aceasta din urmă nu era una distinctă, ci era o măsură care o însoțea pe cea a strămutării, fiind complementară acesteia.
Asa fiind, examinând împrejurările concrete invocate de către reclamant, se dovedește că deși acesta a fost adoptat în anul 1948 de către mătușa sa - sora mamei sale naturale -V. G., căreia prin Decizia nr 352 din Dosar nr 217/1952 i s-a interzis a mai locui în A. I. - fila 13 -14 a dosarului - aceasta alegând a locui în Ocna M., în concret reclamantul nu a locuit în Ocna M., împreună cu aceasta, în perioada reclamată, 1952-1961.
Acest aspect este atestat fără dubiu de către însuși reclamant, care atât în acțiunea prezentă cât și în memoriul adresat paratei - fila 29 a dosarului - arată că în perioada în care V. G. a locuit în Ocna M., el a locuit la mama sa naturală în localitatea Sântimbru, jud. A. și ulterior în loc. Zlatna unde a urmat cursurile scolii profesionale.
Mai mult, reclamantul si explică acest fapt, prin aceea că V. G., fiind mereu urmărită, a dorit să nu-l expună unor situații neplăcute, astfel că a solicitat fratelui mai mare - P. Partrenie - să se ocupe de reclamant - fila 2 alin 4.
Ori, așa cum rezultă atât din dispozitivul cât și din considerentele Decizii 9/2014 a ICCJ, pot beneficia de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 membrii familiei, daca aceștia au locuit împreună cu aceasta în perioada de referință, și sub rezerva îndeplinirii acelorași condiții ca și persoana principal vizată de măsura administrativă.
Din prev art . 10 alin 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 rezultă că
(1) Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Cum reclamantul nu a probat îndeplinirea condițiilor cumulative cerute de lege pentru a beneficia de drepturile DL 118/1990, respectiv nu a locuit cu persoana persecutată în perioada de referință 1952-1961și nici nu a îndeplinit aceleași condiții ca și persoana principal vizată de măsura administrativă, instanta reține că Decizia nr 1024/19.08.2015 a fost misă de pârâtă cu respectarea cerințelor legale de fond și de formă, procedănd la o interpretare si aplicare legala a temeiului de drept.
In consecință acțiunea reclamantului se constată a fi neîntemeiată, urmând a se respinge cererea formulată de reclamantul P. V. T., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDETEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A..
Văzând și disp. art 451 NCPC, în cauză nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul P. V. T., CNP_, cu domiciliul în A. I., ., jud. A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDETEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ A., cu sediul în A. I. .. 10 B., jud. A..
F. cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare. Recursul si motivele de recurs se depun la Tribunalul A. sub sanctiunea nulitatii.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2016.
Președinte, F. Ș. Vicepreședinte Tribunalul A. | ||
Grefier, B. A. Grefier șef de secție |
Redactat F.Ș. / Tehnoredactat B.A.
4 exemplare / 14 Ianuarie 2016
| ← Pretentii. Sentința nr. 35/2016. Tribunalul ALBA | Alte cereri privind executarea silită. Decizia nr. 21/2016.... → |
|---|
