Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 154/2016. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 154/2016 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 154/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBALB:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 154/C./2016
Ședința publică de la 23 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta FUNDAȚIA P. A. în contradictoriu cu pârâtul O. I. REGIONAL PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE - REGIUNEA CENTRU, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. S. S. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocatul reclamantei depune la dosar chitanța prin care face dovada achitării cauțiunii și concluzii scrise. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cererea de suspendare în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri de fond.
Avocatul reclamantei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor de la dosar. Solicită suspendarea executării procesului verbal nr._/2015 în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 50 al. 8 din OUG nr. 66/2011. Fundația P. a implementat în perioada 15.10.2014 – 14.10.2015 un proiect, în baza căruia au fost efectuate mai multe cheltuieli. În urma unui control de audit s-a stabilit că au fost decontate eronat la capitolul bugetar „Resurse umane” cheltuielile efectuate cu salariile contabililor angajați în cadrul proiectului pentru lunile octombrie – decembrie 2014. Ulterior, în baza acestui raport al auditului, pârâtul a întocmit procesul verbal a cărui suspendare se solicită, prin care a extins perioada controlată de audit până în 17.03.2015. Prin acest proces verbal pârâtul a stabilit că cheltuielile efectuate cu salariile contabililor nu numai că sunt decontate eronat, cum a stabilit auditul, ci sunt și neeligibile, pentru că nu au fost încadrate pe linia bugetară a „Cheltuielilor indirecte/Cheltuieli generale de administrație,” pierzând din vedere anumite aspecte pe care tot pârâtul le-a constatat anterior ca fiind valabile. Cu privire la procedură apreciază că nu au fost respectate dispozițiile art. 21 al. 11 din OUG nr. 66/2015, referitoare la faptul că structura verificată poate să își exprime punctul de vedere pe parcursul verificărilor. S-au respectat doar prevederile art. 21 al. 14 din același act normativ, în sensul că reclamanta și-a respectat punctul de vedere, s-a făcut mențiune despre acest lucru în procesul verbal dar acest punct de vedere a fost înlăturat fără nicio motivare. Raportat la acest lucru reclamanta a apreciat că nu există nicio argumentație pentru care apărările reclamantei au fost înlăturate, astfel încât procesul verbal este lovit de nulitate.
Cu privire la cheltuielile reprezentând salariile contabililor angajați în proiect, arată că la momentul inițierii proiectului aceste cheltuieli au fost încadrate la capitulul „Resurse umane”, pentru considerentul că aceste persoane desfășurau activități specifice managementului de proiect. Potrivit prevederilor legale în vigoare la momentul inițierii proiectului aceste cheltuieli au fost corect încadrate. Acest proiect poartă viza de legalitate al pârâtului, a fost aprobat și în baza lui s-a încheiat contractul de finanțare.
La data de 01.10.2014 a apărut Ordinul 989/2014 care stabilește că aceste cheltuieli de personal trebuie încadrate la altă linie bugetară, respectiv la „Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație”. Pârâtul consideră aceste cheltuieli neeligibile, pierzând din vedere faptul că acestea au fost efective, legale, probate prin proiectul depus la pârât și în baza căruia s-a încheiat contractul de finanțare. Pârâtul a stabilit că au fost încălcate prevederile Ordinului nr. 989/2014, deși acest Ordin nu se regăsește în cadrul contractului. Deși contractul a fost încheiat ulterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 989/2014, în cuprinsul său nu se face nicio referire la prevederile acestui Ordin. Procesul verbal de control emis de pârât are la baza aceeași documentație aprobată tot de pârât anterior și pentru care a avizat cinci cereri de rambursare, prin care a stabilit că cheltuielile efectuate cu salariile contabililor sunt eligibile. Cheltuielile decontate eronat, așa cum a stabilit controlul de audit, nu înseamnă că acestea sunt neeligibile, așa cum susține pârâtul. Între părți s-a încheiat un act adițional la contract, prin care s-au reîncadrat corect aceste cheltuieli și s-a ajustat salariul unuia dintre contabili.
Cazul justificat rezidă din motivele vădite de nelegalitate. Potrivit art. 5 lit. b din OUG nr. 66/2011, „Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația luării tuturor măsurilor necesare prevenirii neregulilor și fraudelor, inclusiv prin activități ce constau în informarea corectă și la timp a beneficiarilor”. Din punctul său de vedere apreciază că pârâtul și-a încălcat această obligație, în primul rând prin încheierea unui contract de finanțare în care nu se face nicio referire la dispozițiile Ordinului nr. 989/2014. Ulterior pârâtul a invocat încălcarea contractului izvorâtă din încălcarea prevederilor acestui Ordin, deși pârâtul nu a făcut nicio referire la acest Ordin iar contractul de finanțare poartă avizul de legalitate al pârâtului. Deci pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de informare și monitorizare privind încadrarea respectivelor cheltuieli la capitolul „Resurse umane”. Pârâtul are și obligația de monitorizare tehnică a proiectelor. Pârâtul a analizat și aprobat până în prezent cinci cereri de rambursare, confirmând practic legalitatea acestora.
La dosar este depus și raportul auditorului independent, care confirmă caracterul neeligibil doar a unei mici părți din sumă, respectiv cca 6500 lei, raportat la condițiile prevăzute de lege. Motivul vădit de nelegalitate este, din punctul de vedere al reclamantei, faptul că, după ce în repetate rânduri pârâtul a confirmat caracterul legal al cheltuielilor făcute de reclamantă, decontează cinci cereri de reambursare în baza constatărilor făcute tot de pârât, ulterior, în baza raport de audit, care spune că cheltuielile sunt decontate eronat, nu neeligibile, pârâtul consideră că aceste cheltuieli trebuie returnate de către reclamantă. Pârâtul nu își poate invoca propria culpă și trebuie să își asume responsabilitatea documentelor pe care le întocmește. Art. 17 din OUG nr. 66/2011 stabilește că orice neregulă constatată trebuie să respecte principiul proporționalității. În cauză nici măcar nu s-a dovedit prejudiciul produs.
Reclamanta invocă și o incompatibilitate a OIRPOSDRU - Regiunea Centru în a stabili aceste nereguli, raportat la dispozițiile art. 20 al. 3 lit. b, al. 5 lit. b și al. 6 din OUG nr. 66/2011, care stabilesc că „În cazul în care structura de control este organizată în interiorul autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene atunci aceasta este incompatibilă în ceea ce privește constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare în situația în care este necesară investigarea unor posibile nereguli, altele decât cele prevăzute la lit. a), pentru care autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene poate fi stabilită ca debitor.” Câtă vreme reclamanta a făcut dovada unui management defectuos în cadrul pârâtului atunci se poate reține și incompatibilitatea acestuia în a stabili propriile nereguli.
În ceea ce privește paguba iminentă, arată faptul că reclamanta este o organizație neguvernamentală, nonprofit, care a susținut proiectul din fonduri proprii, urmând ca acestea să îi fie rambursate. În noiembrie 2015 reclamanta a depus cererea de rambursare nr. 10, care nu a fost onorată la plată nici până în prezent, deși avea termen de 30 de zile. Prin aceasta pârâtul își constituie încă o garanție de executare a acestui eventual debit. Pârâtul are dreptul de a reține din suma de rambursat suma care este considerată neeligibilă. Mai arată că valoarea cererii de rambursare nr. 10 este de 149.409,37 lei, iar eventualul debit ar fi de cca 6500 lei. Pentru derularea proiectului reclamanta a contractat credite, care sunt purtătoare de dobânzi și a ajuns să-și restrângă activitatea de la 45 de angajați la 5 angajați, în prezent, din cauza problemelor financiare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.01.2016 sub dosar nr._ reclamanta Fundația P. A., în contradictoriu cu pârâtul O. I. Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Centru a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executorii procesului verbal nr._/28.12.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, emis de OIR POSDRU Centru, până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond în anularea acestuia, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 50 al. 8 din OUG nr. 66/2011.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în fapt că a implementat în perioada 15.10._15, în calitate de beneficiar al proiectul „FORTIS - Ferestre deschise incluziunii sociale pentru persoanele vulnerabile” - ID Proiect_, Cod SMIS_, conform contractului de finanțare POSDRU/168/6.1/S/_, finanțator AM POSDRU - O. I. pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - OIR POSDRU - Regiunea Centru.
Autoritatea de audit a sesizat că au fost decontate eronat la capitolul bugetar „Resurse Umane” cheltuieli în sumă de 18.374 lei, aferente salariilor pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2014 ale contabililor angajați în cadrul proiectului.
Prin procesul - verbal nr._/28.12.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale, emis de OIR POSDRU Centru, s-a extins perioada verificată asupra cheltuielilor cu salariile celor două funcții contabile, respectiv pentru dl. C. G. și dna. C. C., pentru perioada 15.10._15, dată când, la propunerea Fundației P. A., a fost aprobat actul adițional nr. 11/17.03.2015, de modificare a încadrării salariale a celor două persoane la capitolul bugetar „Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație” și respectarea noilor plafoane maxime de remunerație pentru categoria de personal administrativ.
Reclamanta a menționat că în cadrul activității de constatare nu s-a respectat una dintre etapele procedurale stabilite conform art. 21 al. 11 din OUG nr. 66/29.06.2015, respectiv „Pe parcursul activităților de constatare structura verificată are dreptul să își exprime punctul de vedere, care se analizează de echipa de verificare.”
Posibilitatea exprimării punctului de vedere al structurii verificate, Fundația P. A., a fost acordată numai potrivit art. 21 al. 14 din actul normativ menționat, fapt dovedit și din cuprinsul scrisorii OIR POSDRU Centru nr._/16.12.2015, adresate reclamantei.
În continuare, deși reclamanta a comunicat pârâtului punctul său de vedere referitor la cele menționate în proiectul procesului verbal, actul contestat s-a întocmit cu încălcarea prevederilor art. 21 al. 21 din OUG nr. 66/2011, potrivit cărora " Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare trebuie să conțină următoarele elemente:... mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. 14 si 15”.
Deși la punctul 1 lit. b din procesul - verbal se face referire la faptul că reclamanta și-a exprimat punctul de vedere, acesta fiind înregistrat sub nr._/23.12.2015, echipa de control s-a limitat a menționa că își menține punctul de vedere inițial, fără a argumenta în vreun fel respingerea apărărilor reclamantei. Față de această situație, reclamanta a apreciat că nu au fost îndeplinite rigorile impuse de actul normativ aplicabil conținutului actului contestat, acesta fiind astfel lovit de nulitate.
După cum reclamanta a menționat și în punctul de vedere exprimat inițial, conform prevederilor fișelor de post, specifice proiectelor cu finanțări nerambursabile din fonduri europene, pentru dl. C. G. și pentru dna. C. C., atribuțiile lor în calitate de contabili, cod C._, sunt în principal cele care rezultă din sarcini derivate activității de contabilitate, constând din asigurarea înregistrării operațiunilor contabile, reflectării și gestionării corecte a fluxurilor financiare în cadrul proiectului, inclusiv gestionarea prefinanțării, participarea la elaborarea rapoartelor tehnico-financiare și a celorlalte rapoarte și evaluări, cereri de prefinanțare, cereri de plată și ramburs. Toate aceste activități pot fi considerate activități specifice managementului de proiect, motiv pentru care, la momentul elaborării și depunerii proiectului în vederea obținerii finanțării, contabilii au fost încadrați pe linia de „Resurse Umane - Cheltuieli cu managementul de proiect.” Reclamanta a menționat faptul că depunerea proiectului și a documentelor anexă, inclusiv bugetul proiectului, s-a realizat cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare, inclusiv cele date de Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministrului Finanțelor Publice nr. 1.117/2.170/2010, pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei de cheltuieli eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”, proiectul fiind evaluat, aprobat și contractat ca atare.
Totodată, din chiar proiectul de raport de audit nr._/., privind rezultatul preliminar al auditului de operațiuni, anexa nr. 9, reiese faptul că, în accepțiunea raportului de audit, respectivele cheltuieli au fost decontate eronat la capitolul bugetar „Resurse Umane”, nefiind considerate neeligibile. Acest lucru reiese și din definirea cheltuielilor eligibile dată de Ordinul comun nr._, modificat prin Ordinul Ministrului Fondurilor Europene nr. 989/29.09.2014.
Din precizările legislative de mai sus reiese faptul că, indiferent de linia bugetară pe care au fost încadrate și ulterior decontate, respectivele cheltuieli cu salariile contabililor sunt eligibile conform legii, cu respectarea plafoanelor de decontare impuse prin Ghidul Solicitantului - Condiții Generale - iulie 2014, și ca urmare nu pot fi declarate cheltuieli neeligibile în totalitate, așa cum sunt prezentate în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului Convergență nr._/28.12.2015 la punctul 5 - Prezentarea verificărilor efectuate și punctul 8 - Concluziile activității de verificare.
Având în vedere faptul că pentru dl. C. G. salariul de încadrare, conform contractului individual de muncă nr. 27/18.10 2014 era, pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2014, ianuarie, februarie și parțial martie 2015, de 5200 lei/lună la o norma de lucru de 6 ore/zi, 30 de ore/săptămână, rezultă un tarif orar de 41,27 lei (calculat la 21 de zile lucrătoare/luna x 6 ore lucrate/zi). Conform Ghidului Solicitantul - Condiții Generale - iulie 2014, pentru personalul administrativ/auxiliar cu studii superioare și vechime de peste 3 ani, plafonul salarial brut maxim este de 5.500 lei/lună la o normă de lucru de 8 ore/zi, 40 de ore/săptămână, 21 zile/lună, rezultând un tarif orar maxim de 32,74 lei/oră. Astfel, reîncadrarea contabilului de pe linia bugetară “Resurse Umane” pe linia bugetară „Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație”, conform modificărilor determinate de apariția și aplicarea Ordinului nr. 989/29.09.2014 privind regulile de eligibilitate a operațiunilor finanțate prin POSDRU 2007-2013, face ca diferența dintre tariful orar rezultat din contractul individual de muncă și cel prevăzut de plafonul maxim impus de Ghidul Solicitantului - Condiții Generale - iulie 2014, respectiv 8,53 lei (41,27 lei - 32,74 lei) să ducă la o cheltuială neeligibilă solicitată prin cererile de rambursare nr 1, 2, 3, 4 și 5.
Rezultă astfel că, în urma încadrării contabilului C. G., de pe linia bugetară “Resurse Umane” pe linia bugetara „Cheltui indirecte/Cheltuieli generale de administrație,” ca urmare a plafonărilor salariale impuse prin Ghidul Solicitantului - Condiții Generale - iulie 2014, rezultă o cheltuială solicitată prin cererile de rambursare nr 1, 2, 3, 4, 5, ce devine neeligibilă de 6.514 lei.
În urma reîncadrării contabilului C. C. de pe linia bugetară “Resurse Umane” pe linia bugetară „Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație”, având în vedere faptul că salariul de încadrare al acesteia, de 2.520 lei/lună la o normă de timp de 4 ore/zi și 20 ore/săptămână, nu depășește plafonul salarial brut maxim de 5500 lei/lună la o normă de lucru de 8 ore/zi, 40 de ore/săptămână, 21 zile/lună stabilit prin Ghidul Solicitantului - Condiții Generale - iulie 2014, pentru personalul administrativ/auxiliar cu studii superioare și vechime de peste 3 ani, cheltuiala salarială înregistrată în lunile octombrie, noiembrie decembrie 2014, ianuarie, februarie, martie 2015 este în întregime eligibilă.
Acest fapt, coroborat cu regulile de eligibilitate a cheltuielilor enunțate mai sus fac ca precizările de la punctul 5 - Prezentarea verificărilor efectuate și punctul 8 - Concluziile activității de verificare din procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivul Convergență nr._/28.12.2015, care consideră întreaga cheltuială salarială a contabililor C. G. și C. C. pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2014, ianuarie, februarie și martie 2015, solicitată prin cererile de rambursare nr. 1, 2, 3, 4 si 5, ca fiind neeligibilă, să fie incorecte, din suma de 44.798 lei considerată neeligibilă în respectivul proces verbal, doar suma de 6.514 lei putând fi considerată neeligibilă conform regulilor de eligibilitate și cheltuielilor, și ca atare încasată necuvenit.
De asemenea, în condițiile în care cheltuiala eligibilă cu salariile contabililor ar fi suportată, pentru perioada octombrie, noiembrie, decembrie 2014, ianuarie, februarie și parțial martie 2015, de pe linia bugetară „Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație”, valoarea totală a liniei bugetare „Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație” nu ar depăși procentul de maxim 7% din „Total cheltuieli directe,” mai puțin cheltuielile de tip FEDR ( vezi documente atașate - buget inițial aprobat și buget revizuit aprobat).
Nu este de neglijat nici faptul că procesul verbal a fost comunicat cu încălcarea termenului prevăzut de art. 34 al. 2 din OUG nr. 66/2011.
Față de cele arătate anterior reclamanta a considerat neîntemeiate cele reținute în procesul - verbal și a apreciat că sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la caracterul justificat și la existența pagubei iminente a prezentei cereri, având în vedere că procesul - verbal în discuție constituie titlu executoriu, potrivit art. 43 din OUG nr. 66/2011, iar potrivit art. 42 din același act normativ creanțele stabilite sunt scadente la 30 de la data comunicării actului, moment de la care sunt producătoare și de dobânzi, iar comunicarea s-a efectuat în data de 04.01.2016.
In temeiul art. 50 al. 9 din OUG nr. 66/2011 reclamanta a solicitat instanței obligarea sa la plata unei cauțiuni în cuantum de cel mult 5% din suma contestată, având în vedere resursele financiare reduse ale Fundației P., care provin, în cea nai mare parte, din sponsorizări și activități ale voluntarilor și sunt orientate în principal către acțiuni și activități cu caracter social în comunitate.
În susținerea cererii reclamanta a învederat faptul că Fundația P. A. este o organizație neguvernamentală, nonprofit, cu activități și acțiuni în domeniul social, economic și de susținere a persoanelor cu nevoi sociale deosebite. A fost înființată în baza Legii nr. 21/1924 și a dobândit personalitate juridică prin sentința civila nr. 1182/20 septembrie 1995 a Tribunalului A., iar prin Hotărârea Guvernului României nr. 229/2013, Fundația P. A. a fost recunoscută ca fiind de utilitate publică, datorită activității sale.
În probațiune reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv: minuta ședinței de încheiere a misiunii de audit pe teren; adresa nr._/16.12.2015, a OIR POSDRU Regiunea Centru către Fundația P. A., privind aplicarea OUG nr. 66/2011, art. 14 și 15; proiect proces - verbal de contestare a neregulilor; punctul de vedere al Fundației P. A. comunicat cu adresa 1700B/23.12.2015 și înregistrat la OIR POSDRU Regiunea Centru sub nr._/23.12.2015; adresa nr._/28.12.2015 a OIR POSDRU Regiunea Centru către Fundația P. A. privind transmiterea procesului - verbal de contestare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare; procesul - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergenta nr._/28.12.2015; bugetul sintetic al proiectului ID POSDRU/168/6.1/S/_ - varianta inițială; bugetul sintetic al proiectului ID POSDRU/168/6.1/S/_ - varianta revizuită; contractul individual de muncă nr. 27/18.10.2014, fișa postului și decizia nr 86/20.10.2014; contractul individual de muncă nr. 147/06.11.2014, fișa postului și decizia nr. 6/07.11.2014; adresa nr. 2157/17.03.2015; actul adițional nr. 2 la contractul POSDRU/168/6.1/S/l45650; dovada îndeplinirii procedurii prealabile contestației (nr. 425/18.01.2016).
La data de 08.02.2016 pârâtul OIRPOSDRU Regiunea Centru a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare formulată de către Fundația P. A. ca fiind neîntemeiată.
Referitor la cererea de suspendare a executării procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._/28.12.2015, emis de pârât până la soluționarea litigiului în anularea actului, pârâtul a solicitat respingerea, având in vedere prevederile art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, conform dispozițiilor legale citate mai sus, suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusa atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții - existența unei sesizări, cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Pârâtul a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
1. În ceea ce privește existența unui caz bine justificat pârâtul a considerat că reclamanta nu a făcut dovada că această condiție este îndeplinită. Așa cum s-a arătat în doctrină și s-a susținut și de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, în soluționarea unei cereri de suspendare instanța poate numai să „pipăie" fondul cauzei, evitând însă a se pronunța asupra acestuia. În acest sens pârâtul a precizat că instanța poate verifica numai dacă sunt motive de vădită nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, act cu privire la care există o prezumție de legalitate.
În sensul celor arătate s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal, prin decizia nr. 2447/11.05.2007, în care s-a reținut că „susținerile elaborate ale reclamantei în sensul existenței cazului bine justificat nu pot fi constatate întrucât nu s-a demonstrat existența unor motive temeinice care să pună la îndoială legalitatea actului administrativ fiscal." Totodată, prin decizia nr. 257/27.10.2006 Curtea Constituțională a reținut că „suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate".
2. În ceea ce privește cealaltă condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acesteia. Astfel, paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, drept prejudiciu material viitor dar previzibil, cu evidența, sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Așa cum s-a arătat în jurisprudență, „suspendarea executării este o măsura de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului” (decizia nr. 2419/10.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ ).
Deci executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente, întrucât nu rezultă din probele administrate că această vătămare este ireparabilă pentru reclamant.
Totodată, în ceea ce privește condiția pagubei iminente, prin decizia nr. 3534/16.10.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal, a constatat că „nu există nicio dovadă din care să rezulte că executarea actelor administrative examinate ar fi determinat un prejudiciu material viitor și previzibil (art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004).
Jurisprudență relevantă în această materie a stabilit ca iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute ca atare în acțiunea formulată.
Având în vedere cele arătate anterior pârâtul a solicitat să se constate că în speță nu este îndeplinită nici condiția referitoare la paguba iminentă.
Condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prin caracterul lor restrictiv - imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natura a argumenta existența unui caz bine justificat si a iminenței producerii pagubei.
Or, față de cele mai sus arătate, în prezenta cauză nu se poate reține îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se putea dispune măsura suspendării.
Pârâtul a învederat faptul că reclamanta, în motivarea suspendării, nu a prezentat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prezentând doar fondul cauzei.
Mai mult, pârâtul a arătat că pe rolul Tribunalului și Curții de Apel A. s-au aflat si dosarele nr._ si nr._, care au avut ca obiect cereri de suspendare a executării actului administrativ, în speță tot procese verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență emise de OIRPOSDRU Regiunea Centru și care au fost respinse de către instanță prin sentința nr. 549/C./2015 pronunțată de Tribunalul A., rămasă definitivă prin decizia nr. 2879/2015 pronunțată de Curtea de Apel A. în dosarul nr._ și prin sentința nr. 557/C./2015 pronunțată de Tribunalul A., rămasă definitivă prin decizia nr. 3366/2015 pronunțată de Curtea de Apel A. în dosarul nr._ .
În ceea ce privește fondul cauzei pârâtul a învederat faptul că reclamanta a implementat, în calitate de beneficiar al contractului de finanțare POSDRU/168/6.1/S/_, proiectul „FORTIS - Ferestre deschise incluziunii sociale pentru persoanele vulnerabile,” în perioada 15.10._15.
Contractul de finanțare antemenționat a fost semnat în data de 08.10.2014, iar în data de 01.10.2014 a intrat în vigoare Ordinul nr. 989/2014 privind modificarea și completarea Ordinului Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministrului Finanțelor Publice nr. 1117/2.170/2010, pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013", care a reglementat modalitatea de încadrare a postului de contabil precum și modalitatea de decontare a salariului aferent acestui post și anume că aceasta trebuie făcută din bugetul detaliat de la linia bugetară "Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație".
Prin proiectul raportului de audit nr._/. privind rezultatul preliminar al auditului de operațiuni de sistem, Anexa 9, s-a constatat că au fost decontate în mod eronat la capitolul bugetar "Resurse Umane" cheltuieli cu salariile contabililor angajați în cadrul proiectului. Având în vedere proiectul raportul de audit nr._/., Anexa 9, precum și suspiciunea de neregulă nr._/03.12.2015, echipa de control din cadrul OIRPOSDRU Regiunea Centru a extins perioada verificată asupra cheltuielilor cu salariile decontate contabililor în cadrul proiectului iar prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr._/28.12.2015, s-a stabilit un debit în cuantum de 43.902,04 lei.
Contrar celor susținute de reclamantă, procesul verbal de constare nr._/28.12.2015 a fost emis cu respectarea procedurii administrative, instituite de dispozițiile OUG nr. 66/2011. Astfel, structurii verificate i s-a dat posibilitatea exprimării punctului de vedere iar procesul verbal antemenționat conține elementele prevăzute de art. 21 din OUG nr. 66/2011.
Echipa de control a ținut cont de punctul de vedere formulat de reclamantă, drept dovadă fiind menționarea acestuia în cuprinsul procesului verbal contestat, la punctul 1 litera b, însă acesta nu a adus niciun element probant care să fie de natură să modifice constatările echipei de control. Punctul de vedere exprimat de reclamantă a fost analizat și a fost consemnat și în cuprinsul procesului verbal contestat.
Contrar celor susținute de reclamată, OIRPOSDRU Regiunea Centru a respectat etapele procedurale stabilite conform art. 21 alin. 11 din OUG nr. 66/29.06.2015 și nu a îngrădit în nicun fel dreptul reclamantei de a formula un punct de vedere. Mai mult decât atât, după transmiterea punctului de vedere acesta a fost analizat în mod serios, efectiv și fără omisiuni, de către echipa de control.
Prin punctul de vedere formulat de reclamantă nu au fost depuse documente sau invocate motive întemeiate care să schimbe constatările reținute prin procesul verbal antemenționat și prin proiectul raportului de audit.
Împotriva procesului verbal antemenționat Fundația P. A. a depus contestație iar comisia de soluționare a contestației, realizând o verificare a activităților prevăzute în fișele postului pentru cei doi contabili, și anume domnul C. G. și doamna C. C., a constatat ca acestea sunt activități suport pentru desfășurarea activităților echipei de implementare.
Conform art. 1 alin. 4 lit. d din HG nr. 759/2007, costurile directe eligibile reprezintă „costurile care pot fi atribuite unei anumite activități individuale din cadrul operațiunii și pentru care poate fi demonstrată legătura cu activitatea în cauză".
Conform Ordinului nr. 1117/2010, cu modificările și completările ulterioare, în categoria personal administrativ/auxiliar sunt încadrați și contabilii. Art. 1 din Ordinul nr. 1117/2010 lit. g definește în mod clar și fără echivoc, exemplificând posturile care fac parte din categoria personalului administrativ/auxiliar:
Art. 1 lit. g: „Personalul administrativ/auxiliar - membri ai echipei de implementare/persoane care desfășoară activități de suport pentru activitățile principale ale beneficiarului/partenerului, cu atribuții de audit intern, secretariat, casier, contabil, arhivar, respectiv șofer, personal pentru curățenie, administrator de clădire, paznic, responsabil de medicina muncii, responsabil resurse umane etc;”
Având în vedere cele menționate mai sus, salariile contabililor, precum si contribuțiile salariale aferente ar fi trebuit decontate de la capitolul bugetar „Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație", neputând fi atribuite direct unei anumite activități individuale pentru a putea fi decontate la categoria costurilor directe.
Fundația P. A. nu a respectat prevederile art. 4 din contractul de finanțare POSDRU/168/6.1/S/_, care prevede: "Cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare."
Potrivit art. 4 din contractul de finanțare antemenționat, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile (pot fi rambursate de către AMPOSDRU) în condițiile stabilite de HG nr. 759/2007, de Ordinul comun MFP și MMFPS nr._, de Ghidul Solicitantului, de prezentul contract, de Instrucțiunile AMPOSDRU, precum și de alte dispoziții legale aplicabile.
Conform capitolului "Eligibilitatea Cheltuielilor" din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale (unde sunt reunite toate condițiile generale de eligibilitate prevăzute de legislația națională și comunitară) pentru a fi eligibilă o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:
1. să fie efectiv plătită de la data prevăzută în contractul de finanțare nerambursabilă;
2. să fie necesară pentru realizarea activităților din cadrul proiectului;
3. să fie prevăzută în bugetul estimativ al proiectului;
4. să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost-rezultate;
5. să fie înregistrată în contabilitatea beneficiarului, să fie identificabilă, verificabilă și să fie dovedită prin facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor;
6. să nu fi făcut obiectul altor finanțări publice;
7. să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare;
8. să fie conformă cu prevederile legislației naționale si comunitare;
9. să fie menționată în lista cheltuielilor eligibile prezentată în Condițiile Specifice pentru fiecare cerere de propuneri de proiecte.
Cheltuielile cu salariile contabililor nu au fost încadrate corect, fiind decontate în mod eronat la capitolul "Resurse umane." Acestea ar fi trebuit să fie încadrate la capitolul "Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație", respectând astfel prevederile art. 1 alin. 4 lit. d din HG nr. 759/2007, care arată: „Costurile directe eligibile reprezintă costurile care pot fi atribuite unei anumite activități individuale din cadrul operațiunii și pentru care poate fi demonstrată legătura cu activitatea în cauză."
Astfel, reclamanta, nu a ținut cont de prevederile art. 1 lit. d din HG nr. 759/2007 și ale art. 1 lit. g din Ordinul nr. 1117/2010, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile cu salariile acordate contabililor fiind încadrate în mod eronat la capitolul bugetar „Resurse Umane”, nefiind astfel eligibile de la acest capitol bugetar.
Prin actul adițional nr. 2/17.03.2015 la contractul de finanțare (buget), de modificare a încadrării salariale a celor doi contabili la capitolul bugetar „Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație”, salariile celor doi contabili au devenit eligibile prin încadrarea corecta la acest capitol bugetar.
Reclamanta, prin actul adițional nr. 2/17.03.2015 la contractul de finanțare (buget), a înțeles astfel să mute cheltuielile salariale ale contabililor de la capitolul bugetar „Resurse umane” la capitolul bugetar „Cheltuieli indirecte/Cheltuieli generale de administrație” ale proiectului, cheltuielile cu salariile celor doi contabili putând astfel a fi decontate de către autoritatea contractantă.
Potrivit, prevederilor art. 10 din contractul de finanțare POSDRU/168/6.1/S/_, încheiat între reclamantă și autoritatea contractantă, precum și ale Instrucțiunii 104/18.03.2015 emisă de AMPOSDRU - Capitolul II B, în vederea declarării de către OIRPOSDRU Regiunea Centru a sumei contestate ca fiind eligibilă la plată ar fi trebuit să existe un act adițional la contractual de finanțare antemenționat (bugetul proiectului) de modificare a încadrării salariale a celor doi contabili precum și modificarea contractelor de muncă a celor doi contabili, or, în absența acestor documente OIRPOSDRU Regiunea Centru are obligația legală, ca semnatară a contractului de finanțare, de a respecta prevederile contractului de finanțare și ale legislației naționale referitoare la încadrarea și eligibilitatea cheltuielilor.
În continuare pârâtul a enumerat prevederile ale actelor normative încălcate de reclamantă, respectiv art. 4 din contractul de finanțare POSDRU/168/6.1/S/_, Ghidul solicitantului - condiții generale și specifice - plafoanele maxime de salarizare, art. l din Ordinul Ministrului Fondurilor Europene nr. 989/2.170/2010, art. 1 alin. 4 lit. d din HG nr. 759/2007, art. 2 alin. 1 din HG nr. 759/2007.
În drept pârâtul a invocat: art. 205-208 c.pr.civ., art. 223 c.pr.civ., art. 453 c.pr.civ., Legea nr. 554/204 cu modificările și completările ulterioare, OUG nr. 66/2011, HG nr. 875/2011 de aprobare a Normei metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 66/2011, HG nr. 925/2006, Ordinul nr. 1117/2010, Ghidul Solicitantului, cererea de finanțare, contractul de finanțare.
În probațiune pârâtul a depus următoarele înscrisuri: contractul de finanțare POSDRU/168/6.1/S/_ cu anexele cuprinzând cererea de finanțare, acte adiționale și bugetul proiectului; raportul de audit nr._/., Anexa 9, înregistrat la OIRPOSDRU Centru cu nr._/21.12.2015.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a implementat, în calitate de beneficiar al contractului de finanțare POSDRU/168/6.1/S/_, proiectul „FORTIS - Ferestre deschise incluziunii sociale pentru persoanele vulnerabile,” în perioada 15.10._15.
Prin procesul verbal nr._/28.12.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, emis de pârât (f.25), s-a reținut că salariile contabililor C. C. și C. G. pe perioada decontării acestora de la capitolul bugetar „Resurse Umane” reprezintă cheltuieli neeligibile, stabilindu-se că fundația datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 43.902,04 lei.
Așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 7, reclamanta a formulat contestație împotriva actului mai sus menționat.
În conformitate cu dispozițiile art.14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Raportat la dispozițiile anterior menționate, instanța sesizată cu cererea de suspendare a unui act administrativ este limitată la examinarea îndeplinirii cerințelor de formă și de fond prevăzute de acest text de lege.
Cerințele de formă, respectiv existența unei acțiuni de anulare a actului și caracterul de act administrativ unilateral, sunt îndeplinite în speță.
De asemenea, reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii stabilite de instanță în cuantum de 2695 lei.
Achitarea cauțiunii este o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru a se dispune suspendarea executării, aceasta fiind prevăzută doar în cazul actelor administrativ fiscale nu și în cazul actelor administrative propriu zise. Prevederile Codului de procedură fiscală au într-adevăr caracter special în raport cu Legea nr. 554/2004, însă pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ fiscal trebuie îndeplinite cumulativ atât condițiile prevăzute de legea specială cât și acelea prevăzute de legea generală.
În ceea ce privește cerințele de fond, și anume existența unui caz bine justificat și riscul producerii unei pagube iminente, tribunalul apreciază că acestea nu sunt îndeplinite.
Aspectele invocate de reclamantă cu privire la nelegalitatea actului atacat sunt aspecte de fond ce nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare a executării actului administrativ, acestea putând fi examinate doar cu ocazia soluționării în fond a acțiunii privind anularea acelui act.
În plus, se reține că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe principiul autenticității și veridicității.
Principiul legalității actelor administrative presupune ca autoritățile administrative să nu încalce legea iar deciziile lor să fie întemeiate pe lege.
Prin urmare, în procesul executării actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari astfel încât acțiunile autorităților publice să nu fie discreționare, iar legea să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative reprezintă un instrument procedural pentru a se asigura respectarea principiului legalității. În considerarea principiului legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu suspendarea executării, constituie o situație de excepție, care poate dispusă numai în condițiile exprese prevăzute de lege indicate anterior.
Cu privire la cazurile bine justificate, art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004 definește cazul bine justificat ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Analiza dispozițiilor din cuprinsul procesului verbal a cărui suspendare se solicită pe această cale nu relevă puternice îndoieli asupra actului administrativ, care să impună suspendarea în condițiile art.14 din Legea 554/2004.
Aceste dispoziții sunt întemeiate formal în drept pe un act normativ a cărui incidență va fi examinată de instanță, așa cum s-a arătat anterior atunci când se soluționează cererea referitoare la anularea actului respectiv.
Totuși, în analiza impusă de art.14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la cazul bine justificat, se reține că în fapt, deși reclamanta afirmă încălcarea de către pârât a dispozițiilor art.21 alin.11 din OUG 66/2015, nu indică în ce fel a fost împiedicată de pârâtă să-și exercite dreptul de a-și exprima punctul de vedere pe parcursul activităților de constatare.
Apoi, se reține că au fost respectate și prevederile art.21 alin.14 din același act normativ, întrucât pârâtul a precizat expres în conținutul procesului verbal a cărui suspendare se solicită că a analizat punctul de vedere al beneficiarului (în speță reclamanta) și că echipa de control își menține punctul de vedere exprimat în cadrul proiectului de proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Or, atâta timp cât pârâtul și-a argumentat acest punct de vedere în mod exhaustiv în acel proiect, în mod evident nu se impuneau a fi reluate toate aspectele invocate în acest document.
Referitor la sumele imputate, se reține că independent de clauzele contractului de finanțare, reclamanta avea obligația să se conformeze dispozițiilor actelor normative în vigoare la data la care a devenit beneficiara finanțării, așa cum de altfel a înțeles că trebuie să procedeze din momentul în care inițiat procedura pentru încheierea actului adițional nr.2 la contract. Astfel, așa cum rezultă din memoriul justificativ la actul adițional (f.92), reclamanta a avut în vedere ca pentru perioada ultimelor 7 luni din contract, cheltuielile cu salariul contabilului să se suporte de la „Cheltuielile generale de administrație”.
Nu pot fi primite apărările că pârâtul se află în culpă pentru faptul că inițial aceste cheltuieli au fost suportate de reclamantă de pe linia bugetară „Resurse Umane” (întrucât și acesta este parte în contractul de finanțare), în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, reclamanta este cea care avea obligația să se conformeze dispozițiilor legale care guvernează materia în discuție.
Faptul că cererile de rambursare (care aveau în vedere acele cheltuieli ca făcând parte din linia bugetară „Resurse Umane”) au fost acceptate la plată de către pârât nu poate duce la concluzia că și acesta este în culpă și că această situație exclude orice culpă a reclamantei iar prin urmare și dreptul autorității de a constata nereguli. Astfel, este inadmisibil a accepta această teză, tocmai pentru că s-ar ajunge la situația în care OUG 66/2011 nu s-a mai putea aplica niciodată, în condițiile în care acest act normativ reglementeaza activitatile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire si de recuperare a creantelor bugetare rezultate din neregulile aparute in obtinerea si utilizarea fondurilor europene (…), or obținerea și utilizarea acestor fonduri presupune în mod obligatoriu că cel puțin o cerere de rambursare a fost admisă la plată.
Distinct de aceste aspecte, se impune a se reține că în chiar motivele cererii, reclamanta afirmă că cel puțin suma de 6514 lei reprezintă cheltuială neeligibilă, astfel că cel puțin din această perspectivă recunoaște legalitatea procesului verbal.
În fine, aspectele care țin de încălcarea termenului de comunicare a procesului verbal, termen prevăzut de art.34 alin.2 din OUG 66/2011, nu pot înlătura prin ele însele prezumția de legalitate a actului a cărui suspendare se solicită, în condițiile în care, pe de o parte nu este prevăzută nicio sancțiune pentru nerespectarea dispozițiilor legale anterior menționate, iar pe de altă parte, comunicarea actului reprezintă o etapă ulterioară emiterii acestuia și prin urmare nu poate determina nelegalitatea lui.
În ce privește condiția necesității prevenirii unei pagube iminente impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, se reține că potrivit art. 2 alin. 1 litera ș din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă constituie un prejudiciu material viitor și previzibil.
Într-adevăr, urmare a faptului că reclamantei i-au fost impuse sumele indicate în procesul verbal, se poate vorbi de un prejudiciu, însă acest aspect nu este de natură să impună suspendarea actului, întrucât așa cum s-a reținut anterior, condițiile cumulative care trebuie întrunite sunt pe de o parte existența unui caz bine justificat și pe de altă parte, riscul producerii unei pagube iminente. Or, în ce privește prima condiție, aceasta nu este întrunită și prin urmare nu se poate face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Față de cele de mai sus, constatând că pe fond, în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de prevederile legale precitate, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantă.
Cum reclamanta a pierdut procesul, văzând dispozițiile art.453 Cod pr.civilă, nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de acesta în cauză. Pe de altă parte, pârâtul nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta FUNDAȚIA P. A., cu sediul în A. I., ..30, jud.A. – C. RO_, în contradictoriu cu pârâta OIRPOSDRU- REGIUNEA CENTRU, cu sediul în A. I., P-ța I. M., nr.10, jud.A., privind suspendarea executării procesului verbal nr._/28.12.2015.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs 5 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2016.
Președinte, M. P. | ||
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.M.P.
4 ex./25.02.2016
| ← Pretentii. Sentința nr. 94/2016. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 54/2016. Tribunalul ALBA → |
|---|
