Anulare act administrativ. Sentința nr. 3473/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3473/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 10812/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3473/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta M. T., în contradictoriu cu pârâtul C. L. GALICEA M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, asistată de av. G. C. și pârâtul, reprezentat de cons. jur. P. Ș.-C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Cons. jur. P. Ș. pentru pârât depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța, date fiind prevederile art. 131 N. C.pr.civ., pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. – Secția contencios administrativ și fiscal de a soluționa cererea de chemare în judecată.
Av. G. C. pentru reclamantă apreciază că Tribunalul D. – Secția contencios administrativ și fiscal este competent cu soluționarea cauzei, invocând dispozițiile art. 58 din HG nr. 168/2007, coroborate cu dispozițiile art. 66 din același act normativ.
Cons. jur. P. Ș. arată că notificarea de reziliere nu este un act administrativ în concepțiunea Legii nr. 554/2004.
Av. G. C. pentru reclamantă arată că și aceste acte sunt supuse legii contenciosului administrativ.
Instanța reține cauza asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului D..
INSTANȚA
La data de 04 august 2014 s-a înregistrat pe rolul instanței cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. T., în contradictoriu cu pârâtul C. L. Galicea M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a notificării de reziliere nr. 4348/16.06.2014; să fie obligat pârâtul C. L. Galicea M. să-i pună la dispoziție actul în baza căruia a dispus rezilierea contractului de concesiune; avizul proprietarului terenului si modalitatea prin care i-a fost comunicat, cu ocazia semnării contractului de concesiune, acest aviz obligatoriu, în vederea înscrierii contractului de concesiune in Cartea Funciara și de asemenea, să-i pună la dispoziție toate documentele ce se referă la proprietarul terenului concesionat reclamantei și punerea in posesie imediat după încheierea contractului de concesiune. Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, pe care le va efectua cu acest proces.
În fapt, la data de 23.06.2014 reclamanta a primit din partea paratului Consiliului L. Galicea M., notificarea de reziliere a contractului de Concesiune nr. 7899/22.12.2011, act emis de pârât, dar semnat de Primarul Comunei și stampilat de o altă instituție decât cea care a emis actul a cărui nulitate se solicită. S-a adresat în două rânduri către pârât să-i comunice, pe lângă o . acte, si actul în baza căruia a dispus rezilierea contractului de concesiune, însă așa cum rezulta din cuprinsul acestor adrese de răspuns, paratul nu i-a pus la dispoziție documentul în cauză. Astfel, consideră că, atâta timp cât la încheierea acestui contract s-a avut în vedere adoptarea unei Hotărâri de Consiliu L. (în speță HCL 28/28.07.2011) la rezilierea aceluiași act ar fi necesară adoptarea unei asemenea Hotărâri de Consiliu L., și nu a unei notificări de reziliere, și mai mult pârâtă ar fi trebuit să se adreseze instanței de contencios administrative care potrivit legii si dispozițiilor contractual ar fi competentă în soluționarea unui asemenea litigiu.
În atare situație consideră că aceasta notificare este nulă absolut. datorită faptului că nu este de acord notificarea referitoare la rezilierea contractului de concesiune, rezilierea putând fi decisă doar de instanța de judecată. Mai mult, a solicitat să-i fie comunicat, în termenul dat în notificarea trimisa pârâtului, actul, în baza căruia s-a procedat la rezilierea contractului de concesiune, întrucât acea notificare nu este suficientă, însă nici până în prezent acest înscris nu i-a fost comunicat.
Astfel potrivit art. 58 din HG nr. 168/2007, în cazul nerespectării din culpă a obligațiilor asumate de către una dintre părți prin contractul de concesiune sau al incapacității îndeplinirii acestora, cealaltă parte este îndreptățită să solicite tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul concedentului, să se pronunțe cu privire la rezilierea contractului, cu plata unei despăgubiri, dacă părțile nu stabilesc altfel." Mai mult potrivit art. 66 - (1) Soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea (rezilierea) contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. (2) Acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului. (3) Împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secția de contencios administrativ a curții de apel, conform prevederilor legale.
Arată că nici până în prezent paratul nu a respectat această dispoziție legală, fapt pentru care solicită să se constate nulitatea notificării de reziliere, întrucât doar instanța de judecata este cea care se poate pronunța cu privire la încetarea contractului de concesiune. Motivul pentru care se încearcă rezilierea contractului de concesiune contravine hotărârii de consiliu local, potrivit cu care primarul Comunei Galicea M. să îndeplinească condițiile de publicitate imobiliară prevăzute de lege, ori nu exista vreun asemenea demers din partea persoanei împuternicite. De asemenea, în procedura prealabilă a solicitat paratului să-i fie puse la dispoziție toate documentele ce se refera la proprietarul terenului concesionat reclamantei și punerea în posesie imediat după încheierea contractului de concesiune.
A solicitat să-i pună la dispoziție avizul proprietarului terenului si modalitatea prin care ne-a fost comunicat, cu ocazia semnării contractului de concesiune, acest aviz obligatoriu, în vederea înscrieri contractului de concesiune în Cartea Funciara. Astfel nici prin răspunsul la cererea prealabilă paratul nu și-a respectat obligațiile legale și nu ni-a pus la dispoziție actele solicitate, astfel că solicită obligarea pârâtului să-i pună la dispoziție acestea documente, întrucât este prejudiciată în exercitarea drepturilor si obligațiilor ce decurg din executarea contractului de concesiune de atitudinea sfidătoare a acestui parat.
Astfel consideră este prejudiciată de acțiunile pârâtului C. L. Galicea M., prin actele abuzive ce le emite, drept pentru care solicită să se constate că acțiunea sa este întemeiată, drept pentru solicită să se constatate nulitatea absoluta a notificării de reziliere nr 4348/16.06.2014; să fie obligat pârâtul C. L. Galicea M. să-i pună la dispoziție actul, in baza căruia a dispus rezilierea contractului de concesiune; să-i pună la dispoziție avizul proprietarului terenului și modalitatea prin care i-a fost comunicat, cu ocazia semnării contractului de concesiune, acest aviz obligatoriu, în vederea înscrierii contractului de concesiune în Cartea Funciară; să fie obligat pârâtul să-i pună la dispoziție toate documentele ce se referă la proprietarul terenului concesionat și punerea în posesie imediat după încheierea contractului de concesiune; să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
A depus la dosar contract de concesiune, taxa judiciară de timbru de 50 de lei, HCL 28/28.07.2011, contract de concesiune, notificare de reziliere, adresele nr. 4704/04.07.2014, 4968/18.07.2014, emise de C. L. Galicea M., protocol din data de 12.03.2001, inventarul suprafețelor, certificat identificare bunuri imobile către Primăria . de expediere.
La data de 20.10.2014 pârâtul C. L. Galicea M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În fapt, la data de 16.06.2014, ca urmare a nerespectării obligației contractuale prevăzută de art. 7 lit. e), în termen de 30 zile de la încheierea contractului de concesionare, concesionarul are obligația de a înscrie concesiunea, pe cheltuiala sa, în documentele de publicitate imobiliară (carte funciară)", am procedat la întocmirea notificării de reziliere a contractului de concesiune nr. 7899/22.12.2011, notificare înregistrată sub nr. 4348/16.06.2014 și cu care reclamanta nu a fost de acord. Analizând notificarea de reziliere nr. 4348/2014, arată că la art. 9 alin (1) din contractul de concesiune, noi părțile am stabilit una din modalitățile de încetare a contractului, respectiv prin reziliere, în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, cu plata de despăgubiri.
În ceea ce privește contractul de concesiune, menționează că acesta a fost semnat de către primarul comunei Galicea M. în calitatea sa de împuternicit al Consiliului L. Galicea M., prin hotărârea nr. 28/2011. Totodată, conform art. 1 (1) lit. d) și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, C. L. este autoritate deliberativă, iar primarul este autoritate executivă, care pune în aplicare și duce la îndeplinire hotărârile Consiliului L., conform art. 61 și 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Raportându-ne strict la autonomia locală, și, având în vedere dispozițiile art. 66 și 69 din Legea nr. 215/2001, se poate spune că primarul are trei categorii de sarcini: de reprezentare, de execuție a Consiliului L. și de șef al administrației locale și al aparatului propriu.
Cu privire la formalitățile de publicitate imobiliară, art. 71 din OUG 54/2006 stipulează regula potrivit căreia "Contractele de concesiune a terenurilor de orice natură vor fi înregistrate de către concesionar în registrele de publicitate imobiliară sau în cartea funciară" și, potrivit art. 7 lit. e) din contractul de concesiune nr. 7899/2011, această obligație îi revenea reclamantei, fără a fi necesar un aviz al proprietarului terenului. Precizăm că înscrierea contractului de concesiune în cartea funciară se face potrivit art. 28 din Legea nr. 7/1996, nefiind condiționată de emiterea unui aviz din partea proprietarului. De asemenea, arată că prin adresa nr. 4968/18.07.2014 i-a comunicat reclamantei protocolul din 12.03.2001 și anexa nr. 1 la protocol prin care primăria comunei Galicea M. a efectuat un schimb de teren cu Primăria Băilești și care cuprinde suprafața de teren ce face obiectul contractului de concesiune.
A depus la dosar contract de concesiune, notificare de reziliere nr. 4348/16.06.2014, certificat identificare bunuri imobile nr._/19.05.2014, Hotărârea nr. 28/28.07.2011 a Consiliului L. Galicea M., adresa nr. 4968/18.07.2014 emisă de Primăria Galicea M., Protocol din 12.03.2001 și inventarul suprafețelor anexa 1.
La termenul de judecată din data de 26.11.2014, instanța, pentru o mai bună administrare a justiției, a dispus disjungerea cauzei, în sensul că cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a notificării de reziliere nr. 4348/16.06.2014 va constitui obiectul prezentului dosar, iar celelalte cereri, având ca obiect obligația de a face, vor constitui obiectul dosarului ce se va disjunge, acesta din urmă având termen de judecată la data de 03 decembrie 2014, formându-se dosarul cu nr._/63/2014.
În prezenta cauză, a prorogat discuția referitoare la competența instanței, în raport de obiectul cauzei: constatarea nulității absolute a notificării de reziliere nr. 4348/16.06.2014 și a acordat termen de judecată la data de 03 decembrie 2014.
La termenul de judecată din data de 03 decembrie 2014, instanța, date fiind prevederile art. 131 N. C.pr.civ., a pus în discuția părților, competența generală, materială și teritorială a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal de a soluționa cererea de chemare în judecată și a reținut cauza pentru soluționare asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului D..
Analizând cu precădere excepția necompetentei materiale a instanței, ce face de prisos judecata în fond a pricinii în conformitate cu art. 248 alin. 1 C pr. Civ., se reține că excepția invocată este întemeiată, raportat la obiectul acțiunii formulate de către reclamanta M. T. privind constatarea nulității notificării de reziliere a contractului de concesiune nr. 7899/22.12.2011, emisă de către pârâtă.
Instanța reține că între reclamanta M. T. și pârâtul C. local Galicea M. a fost încheiat contractul menționat supra având ca obiect concesionarea pe o perioadă de 49 de ani, începând cu data de 22.12.2011, a terenului în suprafață de 10 ha., aparținând domeniului privat al comunei Galicea M., jud. D..
Astfel, potrivit dispozițiilor. art. 553 alin. 1 din Codul civil ,,sunt obiect al proprietății private toate bunurile de uz sau de interes privat aparținând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale".
În temeiul art. 4 din Legea nr. 213/1998 ,,domeniul privat al statutului sau al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din toate bunurile aflate în proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestora instituțiile au un drept de proprietate privată".
În continuarea aceluiași raționament, conform art. 121 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala ,,Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, daca prin lege nu se prevede astfel".
Din interpretarea dispozițiilor legale sus enunțate rezultă că în speța nu este vorba de un litigiu derivat dintr-un contract administrativ în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004 și nici nu este atacat un act administrativ de natură a atrage competența Secției contencios a Tribunalului D., ci un litigiu care are ca obiect atacarea unui act de administrare a domeniului privat și o solicitare derivată dintr-un contract de drept comun (contract de închiriere) ce se va soluționa de către instanțele judecătorești de drept comun potrivit Codului de procedura civilă.
Instanța de contencios administrativ este competentă potrivit art. 8 alin. 2 și art. 2 din Legea nr. 554/2004 să soluționeze numai acele litigii legate de contestarea unui act administrativ și privind contractele administrative, respectiv a acelor contracte care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică sau a altor categorii de contracte administrative reglementate expres prin legi speciale.
Cât privește susținerea părților privind faptul că în cuprinsul contractului s-a menționat că părțile au inserat clauza potrivit căreia litigiile decurgând din menționatul contract se judecă de instanțele de contencios administrativ și fiscal, instanța reține că această clauză nu poate avea efecte juridice, întrucât părțile nu pot deroga de la normele de competență materială stabilite prin lege.
Totodată, se constată că nu sunt incidente în cauză dispozițiile HG nr. 168/2007, invocate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată, dat fiind că acest act normativ se aplică contractelor de concesiune ce au ca obiect bunurile proprietate publica a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, potrivit art. 3 din ordonanța de urgenta, așa cum dispune expres art. 2 din HOTĂRÂREA nr. 168 din 14 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.
În speță, cererea având ca obiect contestarea unui act de administrare a domeniului privatal comunei Galicea M. nu se încadrează în sfera de reglementare a art. 2 din Legea nr. 554/2004.
În raport de situația de fapt existentă în cauză și prevederile legale aplicabile, soluționarea litigiului aparține judecătoriei, în conformitate cu dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) din Codul de procedură civilă, și nu instanței de contencios administrativ care judecă numai acele cauze date de legiuitor expres în competența acesteia.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. și va declina cauza spre competenta soluționare în favoarea Judecătoriei C., în baza art. 129 alin. 2 lit. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 132 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului D..
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M. T., cu domiciliul procesual ales la av. G. C., cu sediul în C., stgr. N. I., nr. 126, ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. L. GALICEA M., cu sediul în Com. Galicea M., ., jud. D., în favoarea Judecătoriei C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2014.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 4 ex./L.N. 11 Decembrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 05/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2550/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
