Anulare act administrativ. Sentința nr. 1772/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1772/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 3673/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1772/2014
Ședința publică de la 19 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant M. S. M. și pe pârât M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic T. A. pentru pârât, lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Consilier juridic T. A. depune la dosar împuternicire.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod proc.civ, pune în discuție competența soluționării cauzei.
Apărătorul pârâtului apreciază că instanța este competentă să soluționeze cauza de față.
Instanța apreciază că este competentă general, material, și teritorial, potrivit disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999.
În baza dispoz. art. 254 N.c.pr.civ., instanța acordă cuvântul asupra probatoriilor.
Apărătorul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei .
Constatând ca proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, în dovedirea celor susținute în întâmpinarea formulată de pârât, este utilă și admisibilă și poate sa ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 raportat la dispoz. art. 258 Cod proc.civ., o încuviințează.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Arată apărătorul pârâtului că demisia este un act unilateral de voință, angajatorul doar luând act de aceasta. Susține acesta că nr de fax la care s-a făcut comunicarea de către reclamantă nu aparține pârâtului, și, chiar în situația în care fax-ul ar fi ajuns la pârât, revocarea nu era obligatorie.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 12.03.2014, reclamanta M. S. M., a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, pentru anularea Ordinului Ministrului M., Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice nr. 2571/06.12.2013 si repunerea în situația anterioară prin reintegrarea în funcția de Director executiv al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud - Vest Oltenia, pentru următoarele motive:
În fapt, reclamanta arată că, în data 14.11.2013, ca urmare a emiterii Ordinului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 2419/13.11.2013, prin care a fost detașat de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de munca O. la OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia in funcția de director executiv adjunct, dl. M. C. C., a transmis MMFPSPV demisia înregistrată la OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia sub nr. 1998/14.11.2013 ce a fost înregistrata la M. M., Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice sub nr. 4106/15.11.2013.
Ulterior in data 06.12.2013 a fost emis Ordinul Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice nr. 2571/06.12.2013 prin care a fost dispusă măsura încetării începând cu data de 15.12.2013 a raportului de serviciu, deși în data de 04.12.2013 reclamanta formulase și transmisese în atenția d-nei ministru M. C. solicitarea de retragere a demisiei.
În acest sens față de emiterea Ordinului Ministrului M. Familiei și Protecției Sociale nr. 2571/06.12.2013 reclamanta a formulat plângere prealabilă înregistrată la O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud - Vest cu nr._/09.12.2013 prin care a solicitat revocarea Ordinului Ministerului M. Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice nr. 2571/06.12.2013, însă solicitarea a fost respinsă de minister prin adresa nr. 3321DJLMC/4275DRU/ 17.12.2013/23.12.2013.
Față de situația juridică descrisă mai sus, reclamanta învederează următoarele considerente in susținerea cererii de anulare a Ordinului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 2571/06.12.2013.
1. Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nu a analizat cererea de retragere a demisiei formulată de către reclamantă ce a fost înregistrată la O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud - Vest Oltenia sub nr._/04.12.2013, așa cum rezultă și din copia registrului de intrări ieșiri al OIRPOSDRU Regiunea Sud - Vest Oltenia si transmisă pe numărul de fax al Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice în data de 04.12.2013 (conform raportului de transmitere). Afirmația Ministerului M. Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice formulate prin întâmpinarea la cererea de suspendare a Ordinului MMFPSPV nr. 2571/06.12.2014 conform căreia "reclamanta afirmă în cererea de chemare în judecată că a revenit asupra demisiei anterior emiterii ordinului contestat, nu a administrat probe în acest sens pentru a dovedi că a fost înregistrată această solicitare în evidențele instituției" si de asemenea că cererea care nu se regăsește în dosarul profesional și nici la registratura Direcției Resurse Umane, nu reprezintă aspecte care să îi fie imputabile ci reprezintă cel puțin deficiențe de natură organizatorică la nivelul departamentului resurse umane din cadrul Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, ce atestă vicierea procedurii de emitere a Ordinului MMFPSPV nr. 2571/06.12.2013.
2. Aspectele reținute de către Direcția juridică si respectiv de Direcția resurse umane din cadrul Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice sunt nejustificate. Astfel afirmația conform căreia "nu există posibilitatea legală de aprobare de către conducătorul instituției a continuării activității de către funcționarul public dacă funcționarul public s-a răzgândit cu privire la demisia sa, ministerul aflându-se în imposibilitatea de a da curs solicitării de revocare" este nereală, practica judecătorească fiind constantă în a aprecia că manifestarea de voința a salariatului cu privire la încetarea din inițiativa sa a raportului de serviciu este irevocabilă însă retractarea ei este posibilă numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului.
În acest sens reclamanta învederează că se află in situația unui refuz nejustificat de soluționare a solicitării de revocare a Ordinului MMFPSPV nr. 2571/2013 raportat la nesoluționarea cererii de retragere a demisie, cu atât mai mult cu cât chiar pârâta recunoaște prin întâmpinarea la cererea de suspendare a Ordinului MMFPSPV nr. 2571/06.12.2013 ce face obiectul dosarului Tribunalului D. nr._ că potrivit principiului simetriei, o revenire asupra deciziei de demisionare trebuia formulată în scris și înregistrată în evidențe."
3. Adresa de răspuns nr. 3321DJLMC/4275DRU/17.12.2013/23.12.2013 trebuia asumată de către conducătorul Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice întrucât ministrul își exercită atribuțiile prin intermediul direcțiilor de specialitate din cadrul ministerului, aceasta nu este în măsură să deroge de la prevederile art. 11 alin. 3 din H.G. 10/2013, privind organizarea și funcționarea Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, conform căreia "Ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul din aparatul propriu al ministerului."
Astfel având în vedere că cererea de revocare a Ordinului MMFPSPV nr. 2571/06.12.2013 este accesorie actului administrativ de eliberare din funcție, competența legală de soluționare atât a cererii de revocare a Ordinului MMFPSPV nr. 2571/06.12.2013 cât si a cererii de retragere a demisiei, revenea în exclusivitate Ministrului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice
Mai mult decât atât reclamanta arată faptul că la nivelul Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, au fost delegate atribuții cu privire la activitatea AMPOSDRU si ale organismelor intermediare, secretarului de stat Stefoni D. si respectiv dl. P. R. P. J. pentru semnarea în lipsa ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice a ordinelor de ministru cu privire la raporturile de serviciu ale personalului de conducere și respectiv de execuție din cadrul MMFPSPV.
Din analiza Ordinului MMFPSPV nr. 2571/06.12.2013 și a ordinului MMFPSPV nr. 2419/13.11.2013, ordine recente ce vizează modificarea raportului de serviciu și respectiv încetarea raportului de serviciu, se constată că acestea sunt semnate de către secretarului general al Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, respectiv de dl. P. R. P. J., singura persoană îndrituită să semneze pentru ordonatorul principal de credite actele ce vizează numirea modificarea sau încetarea raporturilor de serviciu din cadrul MMFPSPV. Acest aspect este de natură să sublinieze faptul că atât Directorul Direcție Resurse Umane- L. C. P. cât și respectiv Directorul Direcției Juridică, Legislația M. și C.- E. C. nu erau abilitați de către Ministrul M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice să soluționeze prin adresa nr. 3321DJLMC/4275DRU/17.12.2013/23.12.2013, cererea de revocare a Ordinului MMFPSPV nr. 2571/06.12.2013, cerere de revocare care este accesorie Ordinului MMFPSPV 2571/06.12.2013, de încetare a raportului de serviciu, caz în care această cerere trebuia în mod obligatoriu asumată prin semnătură fie de către Ministrul M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, fie de către Secretarul General al Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
4. În preambulul Ordinului MMFPSPV nr. 2571/06.12.2013 sunt menționate strict și limitativ ca temei legal al emiterii ordinului doar următoarele dispoziții legale,:
-Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
-Hotărârea Guvernului nr. 10/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, cu modificările și completările ulterioare;
-Ordinul Ministrului M., Familiei și Protecției Sociale nr. 2583/2012 privind structura organizatorică cadru a Organismelor intermediare regionale pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane;
-Ordinul Ministrului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 1066/2013 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Organismelor Intermediare Regionale pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane – Regiunea Sud Vest Oltenia;
-Demisia doamnei M. M. S., director executiv, gradul II, clasa 105 de salarizare nr._/14.11.2013 înregistrată la M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice cu nr. 4106/15.11.2013.
Ținând seama de baza legală mai sus menționată, reclamanta apreciază că Ordinului Ministrului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 2571/06.12.2013 este emis fără temei legal având în vedere faptul că deși se evocă că acesta a fost emis în temeiul art. 12 din H.G. 10/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia "în exercitarea atribuțiilor sale, ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice emite ordine, norme și instrucțiuni", ordinul contestat nu este semnat de către d-na M. C., Ministrul M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și nici nu se menționează ca temei legal nici un ordin de delegare de atribuții a ordonatorului principal de credite către secretarul de stat, secretarului general, secretarului general adjunct și, după caz, unor persoane cu funcții de conducere din aparatul ministerului, deși această cerință este instituită în mod expres prin prevederile art. 10 alin. 2 din H.G. 10/2013, conform căreia " Prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice unele atribuții pot fi delegate secretarilor de stat, secretarului general, secretarului general adjunct și, după caz, unor persoane cu funcții de conducere din aparatul ministerului" si de asemenea în preambul Ordinului MMFPSPV nr. 2571/06.12.2013 nu se regăsește cererea de retragere a demisie și deci cererea de retragere a demisiei nu a fost cenzurată de către M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin emiterea ordinului mai sus menționat.
Astfel, motivarea Ordinul nr. 2571 din data de 06.12.2013 emis de M.M.F.P.S.P.V de eliberare din funcția publică de conducere de director executiv, reprezintă o condiție de valabilitate și legalitate a acestuia, pârâtului revenindu-i obligația de a indica neechivoc toate elementele de drept și de fapt care au stat la baza soluției adoptate, pentru a putea fi cunoscute de reclamantă și în funcție de care să-și poată formula apărării, pe de o parte, precum și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului, pe de altă parte. Or, și din acest punct de vedere ordinul a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, este deficitar, întrucât nu este pe deplin motivat, lipsindu-i spre exemplu orice motivare cu privire la analiza și soluționarea competentă și legală a cererii de revocare a demisiei; la actul de delegarea a dreptului de asumare prin semnătură a ordinului contestat de către un secretar de stat, în locul și pentru ministru.
5. Refuz nejustificat de soluționare a solicitării de revocare a Ordinului MMFPSPV nr. 2571/2013 raportat la nesoluționarea cererii de retragere a demisie reprezintă în fapt o măsură abuzivă luată ca urmare a semnalării unei încălcări a legii.
În acest sens, arată reclamanta că, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea 571/2004 a adus la cunoștință Ministrului M., că dl. C. C. M. este detașat in calitate de director executiv adjunct la O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud - Vest Oltenia de la A.J.O.F.M. O., instituție publică în subordinea Agenției Naționale de Formare Profesională a Adulților, unde în calitate de director a implementat proiectul POSDRU/82/5.1 /S/_, care la acest moment se află în verificări spre competentă soluționare la nivelul compartimentului constatare și stabilire nereguli din cadrul OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia și ținând seama că în gestiunea OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia se află proiecte in monitorizare al căror beneficiari sau parteneri sunt instituții publice aflate in subordinea Agenție Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă cât și procese pe rol cu acești beneficiari și pentru care directorul executiv adjunct a refuzat să își asume responsabilitățile ce îi revin.
Această sesizare prin raportare la prevederile art. 5 și 6 din Legea 571/2006 reprezintă avertizare în interes public, avertizare asupra căreia conducerea ministerului muncii nu a dispus nici un fel de măsură nici până în prezent deși sesizarea vizează protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene și se impunea a fi soluționată cu celeritate întrucât viza limitarea efectelor unui potențial conflict de interese ce poate determina constatarea unei nereguli de sistem, cu impact financiar direct asupra fondurilor alocate de către Uniunea Europeană pentru România si punerea in discuție a mecanismelor de gestiune si control ce sunt asumate de către România conform art. 317 din Tratatul privind
De asemenea, reclamanta arată că Directorului Executiv Adjunct C. C. are in responsabilitate directă coordonarea si gestionarea activități compartimentul constatare si stabilire nereguli din cadrul O.I.R.P.O.S.DR.U. Regiunea Sud - Vest Oltenia .
În acest sens pe fondul unei stări precare de sănătate ce s-a agravat pe parcursul activității in cadrul OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia, reclamanta a înaintat demisia.
Reclamanta învederează instanței că demisia sa reprezintă un semnal de alarmă asupra acestei stării conflictuale ca formă de protest, nici de cum ca un act voit și asumat, constituind în fapt lansarea unei avertizării de interes public semnalată d-nei M. C. în calitatea sa de Ministru la acea dată, în baza art. 5 -6 din Legea nr. 571/2004, care semnalează încălcări ale legii, sperând astfel ca gestul său să fie unul de determinare a luării unei măsuri active de evitare a perturbării grave a funcționării O.I.R.P.O.S.D.R.U: Regiunea Sud - Vest Oltenia, nici de cum de asumare și acceptare a demisiei ca formă de protest, dovadă stând lipsa acestui element intențional din partea sa, cererea de revocare a demisiei, necesitatea acceptării unei astfel de cererii venind din probitatea morală și profesională de care a dat dovadă în exercitarea funcție publice de conducere și intervenind ca urmare a dovedirii lipsei intenției sale de a demisiona, acțiunea sa fiind urmarea Ordinului nr. 2419 din data de 13.11.2013 emis de M.M.F.P.S.P.V., fiind forțată astfel să tragă un semnal de alarmă în modul cel mai serios cu putință, care mai degrabă arată ca o concediere impusă, decât ca o demisie voluntară și neviciată, dovadă stând și articolele de presă anexate concluziilor depuse.
Ca atare, reclamanta a solicitat instanței de fond să analizeze Ordinul nr. 2571 din data de 06.12.2013 emis de M.M.F.P.S.P.V și sub aspectul încălcării drepturilor sale în ceea ce privește statutul pe care îl are, în sensul că cererea de demisie din 14.11.2013 nu este una voluntară, ci dimpotrivă, la presiunea exercitată de numirea în funcția de director executiv adjunct a dl. M. C. C., persoană aflată într-un potențial conflict de interese, astfel că violența morală fiind în acest caz intrinsecă cererii de demisie, ea răzbătând din însăși modul de formulare, această stare de fapt fiind întărită și de conținutul cererii de revenire asupra demisiei, respectiv al plângerii prealabile formulate la data de 09.12.2013. Deci, demisia nu a fost expresia liberului arbitru, ci a fost rezultatul unor presiuni și dispoziții eronate din partea angajatorului, ea neputând produce efecte juridice, astfel că Ordinul nr. 2571 din data de 06.12.2013 emis de M.M.F.P.S.P.V, prin care s-a constatat încetarea raportului de serviciu, ca urmare a demisiei, nu poate, la rândul său, să producă efecte juridice.
Ca o consecință a abuzurilor Directorul executiv adjunct, învederează instanței că începând cu data de 12.12.2013 deși se afla în concediu medical, certificatele medicale au fost refuzate la plată în mod abuziv ținând seama că prevederile Ordinul MMFPSPV nr. 2571/06.12.2013, de către Directorul executiv adjunct al OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia dl. M. C. C., deși in situația dată, prevederile art. 36 din Legea 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare ce vizează că "în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză" erau incidente având în vedere că a formulat o cerere de retragere a demisie in data de 04.12.2013 înainte de emiterea Ordinului MMFPSPV nr. 2571/06.12.2013.
Astfel, refuzul de plată a certificatelor medicale (CCMAG nr._ înregistrat la OIR sub nr. 03/06.01.2014; CCMAE nr._ înregistrat OIR sub nr. 493/22.01.2014; CCMAE nr._ înregistrat la OIR sub nr. 494/22.01.2014; CCMAF nr._ înregistrat la OIR sub nr. 992/04.02.2014 și CCMAF nr._ înregistrat la OIR sub nr. 993/04.02.2014) comunicat prin adresa OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia nr. 1079/05.02.2014 pune reclamanta in imposibilitatea de a-și achita creditul bancar contract la BCR, având în vedere că în prezent nu are alte surse de venit.
Concluzionând față de situația prezentată, reclamanta solicită anularea Ordinului Ministrului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 2571/2004, ținând seama că situația descrisă se încadrează și in dispozițiile art. 9 din Legea 571/2004.
În drept: reclamanta își întemeiază susținerile pe prevederile Legii 554/2004, Legii 188/1999, Legii 571/2004, H.G. 10/2013, TFUE, forma consolidata.
La data de 01.04.2014 pârâtul a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
Pârâtul arată că, în data de 06.12.2013 a fost emis Ordinului Ministrului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 2571/06.12.2013 prin care se dispune faptul că începând cu data de 15.12.2013 încetează raportul de serviciu al doamnei M. M. S., prin demisie.
Având în vedere cele ce preced, reclamanta a demarat un litigiu prin care solicită instanței anularea ordinului contestat cu consecința repunerii în situația anterioară prin reintegrarea în funcția de Director executiv al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia.
Având în vedere cererea de chemare în judecată pârâtul solicită să se constate și să se admită următoarele:
În conformitate cu HG nr. 10/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, MMFPSPV se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, având rol de sinteză și de coordonare a aplicării strategiei și politicilor Guvernului în domeniile muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.
La Anexa 2 la această hotărâre sunt enumerate instituțiile care funcționează în subordinea, și sub autoritatea MMFPSPV. Organismele intermediare regionale pentru Programul operațional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane sunt în subordinea ministerului, iar numirea și eliberarea directorilor executivi se face prin ordin al ministrului muncii.
Potrivit art. 10 alin 1 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Organismelor Intermediare Regionale pentru Programul Operațional pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice nr. 1066/2013 conducerea OIRPOSDRU se asigură de către directorul executiv, respectiv directorul executiv adjunct, funcții publice de conducere, aceștia fiind numiți și eliberați prin ordin al ministrului muncii, în condițiile legii.
Prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 2217/29.09.2011, doamna M. M. S. a fost numită în funcția publică de conducere de director executiv al OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia.
La data de 15.11.2013 la cabinetul ministrului a fost înregistrată cererea doamnei M. M. S. cu nr. 4106, prin care se comunică demisia sa din funcția de director executiv.
Urmare a cererii anterior menționate, la data de 06.12.2013 a fost emis ordinul ministrului muncii, familie, protecției sociale și persoanelor vârstnice nr. 2571 privind încetarea raportului de serviciu al reclamantei cu data de 15.12.2013, dată la care expira termenul de preaviz de 30 zile calendaristice de la depunerea cererii, termen prevăzut de art. 102 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Ordinul nr. 2571/06.12.2013 a fost comunicat prin fax la OIRPOSDRU la nr. fax_ la data de 06.12.2013, precum și reclamantei prin poștă cu confirmare de primire.
La data de 09.12.2013 a fost înregistrată la Cabinetul ministrului adresa doamnei M. M. S. cu nr. 4466 prin care solicită revocarea Ordinului 2571/06.12.2013 și menționează că la data de 04.12. 2013 a transmis o cerere de revenire asupra demisiei, cerere care nu se regăsește în dosarul profesional și nici la registratura Direcției resurse umane.
Potrivit art. 97 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică și are loc în următoarele condiții: a)de drept;b) prin acordul părților, consemnat înscris;c)prin eliberare din funcția publică;d)prin destituire din funcția publică;e)prin demisie.
Deci demisia este una din modalitățile de încetare a raporturilor de serviciu a funcționarilor publici, acesta fiind reglementată de art. 102 din lege ,, Funcționarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris persoanei care are competența legală de numire în funcția publică . Demisia nu trebuie motivată și produce efecte după 30 zile calendaristice de la înregistrare.
Demisia reprezintă manifestarea unilaterală de voință a funcționarului public, fără a fi necesar acordul sau aprobarea conducătorului autorității publice, încetarea raporturilor de serviciu urmând a opera de la data expirării termenului de 30 zile calendaristice, prin act administrativ.
În doctrină se precizează că termenul de preaviz este dat pentru a nu-l prejudicia pe angajator, astfel încât în această perioadă, cel în cauză este obligat să își continue activitatea, potrivit programului de lucru.
Notificarea de demisie nu trebuie acceptată de angajator. Acesta notificare își produce efectele de la data comunicării ei către angajator, și nu depinde de o aprobare scrisă sau tacită a acestuia.
Angajatorul este protejat împotriva denunțării intempestive a contractului individual de muncă de către salariat, prin obligația pe care o are salariatul de a respecta preavizul prevăzut de lege, pe durata căruia contractul continuă să își producă efectele.
Totodată, în situația demisiei, angajatorul respectiv conducătorul instituției publice, ia act de demisia funcționarului public, neputând interveni în nici un fel asupra manifestării unilaterală de voință a acestuia de a înceta raportul de serviciu.
În consecință nu există posibilitatea legală de aprobare de către conducătorul instituției a continuării activității dacă funcționarul public s-a răzgândit cu privire la demisia sa, legiuitorul neprevăzând nicio procedură de „aprobare tacită" a unei cereri de revenire asupra unei comunicări scrise de demisie. Dimpotrivă, demisia, ca orice act unilateral, este irevocabilă.
Din momentul în care a ajuns la cunoștința instituției, salariatul nu mai poate reveni asupra manifestării sale de voință decât cu acordul expres sau tacit, dar obligatoriu neechivoc, al angajatorului.
Or, în cauză, un acord expres nu a fost exprimat, iar acordul tacit nu ar putea fi dedus din împrejurările pricinii,
Mai mult, deși reclamanta afirmă în cererea de chemare în judecată că a revenit asupra demisiei anterior emiterii ordinului contestat, nu a administrat probe în acest sens pentru a dovedi că fost înregistrată acesta solicitare în evidențele instituției noastre,
Or, potrivit principiului simetriei, o revenire asupra deciziei de a demisiona trebuia formulată în scris și înregistrată în evidențele instituției noastre, cerere care însă nu se regăsește în dosarul profesional și nici la registratura Direcției resurse umane.
Pârâtul precizează că nr. de fax_, ce apare în raportul de transmitere fax, depus de reclamantă nu aparține MMFPSPV.
Susținerile reclamantei cu privire la faptul că adresa de răspuns nr. 3321DJLMC/4275 DRU /17.12.2013/23.12.2013 nu este asumată de către conducătorul Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nu pot fi primite, având în vedere că ministrul își exercită atribuțiile prin intermediul direcțiilor de specialitate din cadrul ministerului.
Așadar, pentru toate cele ce preced, pârâtul solicită să se constate și să se admită că solicitarea reclamantei de anulare a Ordinului Ministrului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 2571/06.12.2013 și de repunere în situația anterioară prin reintegrarea în funcția de Director executiv al O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia este nefondată, și, pe cale de consecință, să se respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În dovedire, pârâtul depune la dosar: Ordin nr. 383/07.03.2014, Ordinul 2217/29.09.2011,Ordinul nr. 2571/06.12.2013,Cererea nr. 4106/15,11.2013, Dovezile de comunicare a Ordinului nr. 2571/06.12.2013, respectiv confirmările de comunicare prin fax și prin poștă, Adresa nr. 4466/09.12.2013, Extras site MMFPSPV cu date de contact.
La data de 15.04.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei "Răspuns la întâmpinare" .
Învederează reclamanta că cererea de revenire asupra demisiei a fost transmisă pe faxul Ministerului și a fost înregistrată la OIRPOSDRU sub nr._/04.12.2013, așa cum rezultă din copia registrului de intrări-ieșiri. De asemenea arată că nu sunt reale susținerile pârâtei conform cărora nu este posibilă aprobarea continuării raportului de serviciu în situația în care funcționarul public s-a răzgândit, retractarea demisiei fiind posibilă cu acordul expres sau implicit al angajatorului.
Subliniază reclamanta că ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de soluționarea a solicitării de revocare a Ordinului 2571/2013 prin nesoluționarea cererii de retragere a demisiei.
În ceea ce privește faptul că cererea de retragere a demisiei nu a fost găsită de pârât, acest aspect nu-i poate fi imputat reclamantei.
Cu privire la apărările pârâtei privind faptul că adresa nr 3321DJLMC/4275DRU/17.12.2013/23.12.2013, nu trebuia asumată de către conducătorul pârâtei, reclamanta arată că, așa cum rezultă din Ordinele 2571/06.12.2013 și 2419/13.11.2013, acestea au fost semnate de secretarul general al ministerului, singura persoană îndrituită să semneze actele ce vizează numirea, modificarea sau încetarea raporturilor de serviciu.
Concluzionează reclamanta că nici Directorul Direcției Juridice și nici Directorul Direcției Resurse Umane nu aveau competența să soluționeze cererea de revocare a Ordinului 2571/2013.
Reclamanta reiterează susținerile privind faptul că emiterea Ordinului 2571/06.12.2013 s-a făcut fără temei legal, nefiind semnat de Ministrul și nefiind menționat nici un ordin de delegare atribuții către secretarul de stat, secretarul general sau secretarul general adjunct, iar în preambulul Ordinului, nu se menționează, cererea de retragere a demisiei .
De asemenea reclamanta reia susținerile din cererea de chemare în judecată referitoare la faptul că demisia sa nu a fost un act voit și asumat ci a constituit o avertizare de interes public semnalată Ministrului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data 14.11.2013, a fost emis Ordinului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 2419/13.11.2013, prin care a fost detașat de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca O. la OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia in funcția de director executiv adjunct, dl. M. C. C..
La data de 15.11.2013 la cabinetul ministrului a fost înregistrată cererea doamnei M. M. S. cu nr. 4106, prin care se comunică demisia sa din funcția de director executiv, cererea nefiind motivată de către reclamantă.
La data de 04.12.2013 reclamanta a depus la O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia, cererea înregistrată sub nr._, solicitând aprobarea retragerii demisiei anterior formulate, cerere care, de asemenea, nu a fost motivată de către reclamantă.
La data de 06.12.2013 a fost emis ordinul ministrului muncii, familie, protecției sociale și persoanelor vârstnice nr. 2571 prin care se dispune faptul că începând cu data de 15.12.2013 încetează raportul de serviciu al doamnei M. M. S., prin demisie
Ordinul nr. 2571/06.12.2013 a fost comunicat prin fax la OIRPOSDRU la nr. fax_ la data de 06.12.2013, precum și reclamantei prin poștă cu confirmare de primire.
La data de 09.12.2013 a fost înregistrată la Cabinetul ministrului adresa reclamantei cu nr. 4466 prin care solicită revocarea Ordinului 2571/06.12.2013 și se menționează că la data de 04.12. 2013 a fost transmisă o cerere de revenire asupra demisiei, cerere care însă nu a fost soluționată..
De asemenea se aduce la cunoștința ministrului faptul că directorul executiv adjunct, dl. M. C. C., numit prin Ordinul Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 2419/13.11.2013, a implementat proiectul POSDRU/82/5.1/S/_, care se află în verificări la nivelul Compartimentului Constatare și Stabilire Nereguli.
La data de 06.01.2014, prin adresa nr. 38, semnată de Director Directia Resurse Umane și Director Directia Juridică, s-a comunicat reclamantei imposibilitatea pârâtului de a da curs solicitării de revocare a Ordinului, motivat de faptul că nu există posibilitatea legala de aprobare a continuării activității funcționarului care s-a răzgândit cu privire la demisia sa.
Ulterior, reclamanta a depus la OIRPOSDRU spre decontare mai multe concedii medicale, dar instituția a refuzat motivând că raportul de muncă al reclamantei a încetat cu data de 15.12.2013.
Conform art. 97 din Lg 188/1999 " Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică și are loc în următoarele condiții:
(…) e)prin demisie".
Conform art.81 din Legea nr.53/2003 "(1)Prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
(2)Angajatorul este obligat să înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă.
(3)Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
(4)Termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere.
(5)Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele.
(6)În situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
(7)Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.
(8)Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă".
Articolul 102 din Legea nr. 188/1999- privind statutul funcționarului public prevede că funcționarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris persoanei care are competența legală de numire în funcția publică. Demisia nu trebuie motivată și produce efecte după 30 de zile calendaristice de la înregistrare.
Din interpretarea sistematică și teleologică a prevederilor legale menționate rezultă faptul că în materia încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici termenul de preaviz instituit expres de către art. 102 din Legea nr. 188/1999 a fost stabilit de către legiuitor exclusiv în favoarea și interesul angajatorului instituție publică.
Față de cele reținute mai sus, instanța apreciază că se poate renunța la termenul de preaviz și în această situație „contractul încetează la data renunțării totale de către angajator la termenul respectiv” ipoteză care s-a produs și în speță, deoarece manifestarea de voință a reclamantei, exprimată în cererea de demisie din 14.11.2013, s-a întâlnit cu acceptarea totală și necondiționată a acesteia de către instituția publică, s-a emis în mod necesar și legal Ordinul 2571/06.12.2013 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, dispoziție ce și-a produs efectele de îndată, fără a fi supusă nici unui termen sau condiție suplimentară.
Deși se menționează de către reclamantă că demisia sa nu a fost expresia liberului său arbitru, ci rezultatul unor presiuni și dispoziții eronate ale angajatorului, acest fapt nu este susținut de probele existente la dosarul cauzei. Astfel, instanța constată că, deși susține reclamanta că demisia sa a reprezentat un protest adresat Ministrului, determinat de numirea în funcția de director executiv adjunct a numitului M. C. C., motivele demisiei nu sunt menționate nici în demisie nici în cererea de revenire asupra demisiei, singurele mențiuni privind numirea în funcția de director executiv adjunct a numitului M. C. C., fiind făcute în cererea de revocare a Ordinului 2571/06.12.2013.
Astfel, instanța consideră că nu se poate reține că demisia ar fi afectată de vreun viciu de consimțământ, în lipsa unor probe concludente, pertinente și utile cauzei în acest sens, probe care nu au fost solicitate și administrate de reclamantă.
De altfel, Lg 571/2004, invocată de către reclamantă, reglementează obligativitatea semnalării unor fapte de încălcare a legii pe calea formulării unei reclamații, enunțând principiul responsabilității, conform căruia "orice persoană care semnalează încălcări ale legii este datoare să susțină reclamația cu date sau indicii privind fapta săvârșită".
În ceea ce privește aspectul că nu s-a formulat un răspuns la solicitarea reclamantei de retragerea demisiei, instanța reține că nu s-a făcut dovada de către reclamantă a comunicării adresei nr._/04.12.2013. Astfel, în lipsa coroborării cu alte probe, instanța nu poate reține ca a fost efectuată transmiterea textului adresei_/2013 către pârât, cât timp nu s-a făcut dovada nici a faptului că nr de fax aparține pârâtului și nici că documentul transmis la ora 13.26 în data de 06.12.2013 a fost chiar adresa mai sus menționată. Or, în cauză, reclamanta nu a solicitat administrarea altor probe, deși sarcina probei îi revenea în conformitate cu prevederile art. 249 C.P.Civ.
În consecință, instanța apreciază că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al pârâtului de a soluționa cerere, cât timp nu s-a făcut dovada comunicării cererii către acesta.
Instanța are în vedere totodată aspectul că cererea fiind adresată pârâtului trebuia comunicată acestuia, iar nu OIRPOSDRU, primul fiind cel chemat să răspundă, astfel că apreciază ca fiind neîntemeiată susținerea reclamantei referitoare la faptul că necomunicarea adresei se datorează organizării deficitare a pârâtului.
Nici susținerea reclamantei privind faptul că adresa 3321DJLMC/4275DRU/17.12.2013/23.12.2013 trebuia semnată de conducătorul instituției nu este apreciat ca întemeiat de către instanță, tribunalul, contrar celor susținute de către reclamantă, considerând că răspunsul la plângerea prealabilă formulată de către reclamantă nu constituie un act accesoriu Ordinului de încetare a raporturilor de serviciu .
În ceea ce privește ordinul 2571/06.12.2013, lipsa în preambulul actului a mențiunii privind semnarea acestuia prin delegarea competenței nu este în măsură să atragă nulitatea acestuia, cât timp poartă semnătura unei persoane abilitate, or însăși reclamanta în Răspuns la întâmpinare arată că acesta este semnat de "singura persoana abilitată să semneze actele ce vizează numirea, modificarea, încetarea raporturilor de serviciu".
Față de considerentele de mai sus, instanța constată că nu există motive de nulitate a ordinul 2571/06.12.2013, acesta constatând doar încetarea raporturilor de serviciu prin demisie.
În ceea ce privește faptul că, în preambul nu s-a menționat despre cererea de retragere a demisiei, instanța apreciază că nici acest fapt nu este în măsură să atragă nulitatea actului, pe de o parte pentru că, așa cum s-a reținut mai sus, nu s-a făcut dovada că o astfel de cerere a fost primită de către pârât înainte de emiterea ordinului, iar pe de altă parte, legea nu obligă angajatorul să justifice poziție sa de a nu fi de acord cu retragerea demisiei.
Referitor la refuzul de plată a certificatelor medicale, aspect invocat în cererea de chemare în judecată de către reclamantă, instanța constată că nefiind formulată nicio cerere în legătură cu acestea nu se impune analizarea lor.
În consecință, în considerarea celor de mai sus, instanța apreciind neîntemeiată cererea reclamantei, o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta M. S. M., cu domiciliul în C., .. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE - PRIN REPREZENTANT LEGAL MINISTRUL ROVANA P., cu sediul București, sector 1, ., nr. 2-4.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare cererea urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2014.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, C. N. |
C.N. 21 Mai 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2035/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1083/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
