Anulare act administrativ. Sentința nr. 1901/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1901/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 4791/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1901/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanții S. E.-L. și S. A. G., în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, F. P. S.A. și D. C. S.A., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. S. A. pentru reclamanți, lipsă fiind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că reclamanții au depus precizări la acțiune.
Av. S. A., pentru reclamanți, depune la dosar dovezile privind comunicarea către pârâți a precizărilor la acțiune, învederând că nu s-au întors confirmările de primire. Menționează că nu are alte solicitări.
Se acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate de pârâți, respectiv excepția netimbrării acțiunii, excepția necompetenței instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCI și Fondului P. SA. și excepția prematurității, după care, asupra fondului acțiunii.
Apărătorul reclamanților solicită respingerea excepției netimbrării acțiunii, susținând că nu intră sub incidența dispozițiilor OUG 80/2013, ci sunt aplicabile dispozițiile art.146/1997 chiar dacă competența s-a stabilit ulterior. Referitor la excepția necompetenței instanței consideră că a rămas fără obiect după pronunțarea regulatorului de competență. Solicită de asemenea, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a CNCI și a Fondului P. SA., susținând că tranzacționarea acțiunilor a fost făcută prin intermediul Fondului P.. În ce privește excepția prematurității acțiunii solicită respingerea acesteia, susținând că s-a făcut dovada procedurii prealabile.
Pe fond, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost precizată la data de 23.05.2014 de către reclamanți, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziilor nr.48 și 49 din 04.01.2011 reprezentând titlu de conversie, obligarea pârâtelor ANRP și CNCI la emiterea a 2 titluri de despăgubire conform art.41 alin.5 din Legea nr.165/2013 care să conțină diferența dintre valoarea nominală de conversie a acțiunilor și valoarea efectivă la care s-a făcut tranzacționarea ( în prima ședință de tranzacționare valoarea de deschidere a fost de 0,675 lei/ unitate). Consideră că se află în situația în care comunicarea după 5 luni a actului administrativ, în cazul în care nu există o sancțiune administrativă pentru comunicarea după termenul de recomandare de 30 de zile, s-a produs reclamanților un prejudiciu deoarece s-au aflat în imposibilitatea tranzacționării acestor acțiuni. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.05.2012 pe rolul Curții de Apel C., reclamanții S. E.-L. și S. A. G. au chemat în judecată pe pârâții C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, F. P. S.A. și D. C. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor nr.48 și 49 emise de ANRP la data de 4.01.2011, decizii ce reprezintă titluri de conversie în acțiuni la F. P.; precum și obligarea pârâtelor la emiterea a două titluri de conversie în acțiuni, care să respecte valoarea medie de tranzacționare a acțiunii din săptămâna referință anterioară comunicării titlurilor de conversie.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.247/2005, Legii nr.554/2004, OUG nr.81/2007.
Prin încheierea de ședință nr.5 din data de 15 februarie 2013 Curtea de Apel, având în vedere obiectul acțiunii, precum și dispozițiile privind competența materială a instanțelor prevăzute în Legea pentru degrevarea instanțelor judecătorești nr.2/2013 și dispozițiile art.XXIII alin.3 din aceiași lege, a dispus scotarea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Tribunalului D. – Secția C. spre soluționare.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul D. – Secția C. sub nr._ și s-a dispus citarea părților.
Prin sentința nr.6794 din 04.06.2013 Tribunalul D. – Secția C. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S. E.-L. și S. A. G., în contradictoriu cu pârâții C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, F. P. S.A., și D. C. S.A., în favoarea Curții de Apel C., secția contencios administrativ și fiscal.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ și s-a dispus citarea părților.
Prin sentința nr.319/12.09.2013 Curtea de Apel C. – Secția C. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S. E.-L. și S. A. G., în contradictoriu cu pârâții C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, F. P. S.A., și D. C. S.A., în favoarea Tribunalului D., secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict de competență și a înaintat dosarul la ÎCCJ – Secția C. în vederea soluționării acestuia.
Prin Decizia nr.7658 din 06.12.2013 ÎCCJ a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția C..
Având în vedere dispozițiile Deciziei ÎCCJ s-a repus cauza pe rol și s-a acordat termen la data de 29.04.2014 cu citarea părților.
La data de 22.04.2014 C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus cerere prin care a solicitat introducerea în cauză a CNCI.
La data de 22 aprilie 2014 pârâta ANRP a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și excepția netimbăririi cererii de chemare în judecată. Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
La termenul din 29 aprilie 2014 instanța având în vedere dispozițiile Legii nr.165/2013 conform cărora atribuțiile CCSD au fost preluate de CNCI, a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârâtă a CNCI în loc de CCSD.
La data de 07 mai 2014 pârâtul F. P. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii având în vedere faptul că, potrivit prevederilor legale în vigoare FP nu poate face conversii.
La data de 23 mai 2014 reclamanții au depus la dosar următoarele precizări prin care s-au învederat următoarele:
1 .Valoarea acțiunilor dobândite, a acțiunilor vândute si a sumelor obținute cu titlu de despăgubire de către cei 2 reclamanți:
- C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul ANRP a emis Decizia reprezentând Titlu de Despăgubire nr.8906/28.10.2010 prin care s-a stabilit în favoarea reclamanților, cumulate, o despăgubire de 1.000.514,59 lei.
- La data de 04.01.2011 ANRP a emis (DAR NU A COMUNICAT DECÂT DUPĂ 4 LUNI) două Decizii de conversie în acțiuni la F. P., respective Decizia nr.48/04.01.2011 pentru suma de 500.257,30 lei pentru S. A.-G. și decizia nr.49/04.01.2011 pentru suma de 500.257, 30 lei pentru S. E.-L..
- Conform valorii de conversie de 1 leu/acțiune, conversia a fost efectuată la 500.257 acțiuni pentru S. A.-G. și 500.257 acțiuni pentru S. E.-L..
Ambii reclamanți au înstrăinat totalitatea celor 1.000.514 acțiuni prin intermediul societății de brokeraj Raiffeisen Capital&Investment, cu sediul în București, Piața Charles Laugier nr.15, sector 1.
- Potrivit adresei nr._/08.01.2013 emisă de Raiffeisen Capital&Investment subsemnatul S. E.-L. am încasat din
vânzarea acțiunilor suma totală de 234.213,77 lei, prețul unei acțiuni variind între 0,487 lei la 25.05.2011 și 0,535 lei la 21.12.2012.
Concret, valoarea medie a unei acțiuni vândută de reclamant a fost de 0,507 lei pentru 1 acțiune.
- Conform adresei nr._/08.01.2013 emisă de Raiffeisen Capital&Investment subsemnatul S. A.-G. am încasat din vânzare acțiunilor suma totală de 250.370,39 lei prețul unei acțiuni variind între 0,503 lei la 24.05.2011 și 0,490 lei la 25.05.201 l(în ceea ce îl privește, vânzarea acțiunilor s-a făcut dintr-o dată, pentru întregul pachet deținut).
Valoarea medie de tranzacționare în cazul reclamantului a fost de 0.497 lei pentru 1 acțiune.
S-a obținut prin conversie 1.000.514 acțiuni cu valoarea nominală de leu și valoare totală de 1.000.514 lei și a obținut prin vânzarea acestora suma totală de 484.584,16 lei, adică sub 1/2 din valoarea de despăgubire.
S-au anexat situațiile detaliate ale vânzărilor și sumelor încasate comunicate de Raiffeisen Capital&Investment, acestea regăsindu-se deja și la filele 354-358 din dosarul nr._ al Curții de Apel C..
2. Prin prezenta acțiune reclamanții au învederat că nu tind si nu îi interesează obținerea diferenței dintre valoarea nominală de conversie a acțiunilor(de 1 leu/acțiune) și valoarea efectivă medie la care s-a făcut tranzacționarea, atâta timp cât prețul fluctuant al acțiunilor putea să urce și să depășească valoarea nominală, caz în care nu ar putea fi obligați la restituire. Din acest punct de vedere, practica judiciară invocată de A.N.R.P.-Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar prin notele de ședință depuse la 15.02.2013(fila 361 dosar_ al C.A.Cv.), respective sentințele irevocabile nr.517/2011 a Curții de Apel Cluj și nr.387/2011 a Curții de Apel A.-I. nu au absolute nicio relevanță în prezenta cauză deoarece vizează un cu totul alt obiect.
Se consideră însă că sunt persoane prejudiciate în procedura de despăgubire deoarece ANRP a emis deciziile de conversie în acțiuni la data de 04.01.2011 si ni le-a comunicat abia la data de 16 mai 2011 (rugăm instanța să observe că la fila 344 din primul dosar ANRP depune un răspuns la adresa instanței prin care arată că nu infirmă data comunicării menționată de reclamanți în acțiune și că nu poate face dovada comunicării celor 2 titluri de conversie). Prima ședință de tranzacționare la BVB a acțiunilor deținute la F. P. s-a desfășurat la data de 25.01.2011. Până atunci a fost suspendată listarea la bursă a acestor acțiuni. Noi nefiind în posesia titlurilor de conversie, am fost în imposibilitatea de a tranzacționa aceste acțiuni în intervalul 25.02._11, cu toate că titlurile de conversie erau emise pe numele nostru încă din 04.01.201 l.Nefiindu-ne însă comunicate, cele două acte administrative erau lipsite de orice efect.
ANRP avea posibilitatea să ne comunice cele două acte administrative în intervalul 04.01.-25.01.2011, pentru a da astfel posibilitatea să participe la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor din 25.01.2011, situație în care prezenta acțiune în instanță era lipsită de obiect.
Prin faptul că s-au comunicat cele două acte administrative cu o întârziere de 5 luni, ANRP a creat un prejudiciu cert, cuantificabil și nereparat încă. Acest prejudiciu se constituie în diferența între valoarea per acțiune pe care ar fi putut-o obține la prima ședință de tranzacționare (dacă titlurile de conversie ar fi fost comunicate în termen, în condițiile în care unul dintre reclamanți a vândut întregul pachet de acțiuni într-o singură zi) și prețul efectiv obținut după 5 luni. Evident, se pot afla și în situația în care valoarea acțiunilor ar fi crescut după 4 luni, caz în care s-ar fi apropiat mai mult de valoarea de despăgubire propriu-zisă din Decizia reprezentând Titlul de Despăgubire. Nefiind în această situație, este lipsit de echivoc că prin atitudinea culpabilă a ANRP-refuz de comunicare act administrativ în termenul legal, se află în cazul deposedării reclamanților de un bun, repararea prejudiciului produs prin expropriere nefiind făcută în termenul rezonabil prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, valoarea de despăgubire recunoscută de statul român nefiind acordată în mod just și echitabil.
Astfel, la prima ședință de tranzacționare din 25.01.2011 acțiunile Fondului Proprietate au fost vândute la o valoare de 0,6750 lei/unitate.
2.1. Prejudiciul reclamanților constă în diferența per acțiune: a)-fie dintre valoarea de tranzacționare de la prima ședință și valoarea medie la care am tranzacționat după data de 25.05.2011, respectiv 0,507 lei/acțiune pentru S. E.-L. și 0,497 lei/acțiune pentru S. A.-G.;
b)-fie dintre valoarea nominală a acțiunilor stabilită prin cele două titluri de conversie, aceea de 1 leu/acțiune și valoarea medie la care am tranzacționat după data de 25.05.2011, respectiv 0,507 lei/acțiune pentru S. E.-L. și 0,497 lei/acțiune pentru S. A.-G.,
Modalitatea de individualizare a uneia dintre valorile prejudiciului rămânând strict la aprecierea instanței după efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea acestor diferențe în ambele cazuri și valoarea acțiunilor pe care ar trebui să o primească suplimentar.
3. Din punct de vedere al temeiurilor în drept s-a observat că legea nr.247/2005 sau OUG nr.81/2007 nu conține prevederi exprese privind situațiile în care titularii dreptului de despăgubire sunt nemulțumiți de modalitatea în care sunt emise titlurile de conversie în acțiuni sau căile de atac pe care aceștia le pot urma dacă au astfel de nemulțumiri.
S-a observat totuși că legea nr.l65/2013 (noul cadru legislativ) nu aduce modificări dispozițiilor din legea nr.247/2005 și OUG nr.81/2007 privind procedura emiterii titlurilor de conversie, valoarea nominală, valoarea la care se emit aceste titluri după prima ședință de tranzacționare etc. Conform art.4, declarat la rândul său neconstituțional prin Decizia din 16.04.2014 a Curții Constituționale(M.Of. nr.281/2014), legea nr.l65/2013 se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a legii.
Prin urmare, nimic nu poate împiedica ANRP să emită pe numele reclamanților două titluri de conversie suplimentare care să conțină numărul de acțiuni echivalente valorii prejudiciului indicat anterior la pct.2.1., prejudiciu stabilit conform uneia dintre cele două modalități.
In situația în care instanța ar aprecia că emiterea unor alte titluri de conversie sau a unor titluri de conversie suplimentare nu mai este posibilă, s-a apreciat că se pot emite două titluri de despăgubire conform art.41 alin.5 din legea nr.165/2013, textul legii vizând, cităm, "(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 27", nefiind exclusă prin urmare acordarea unor titluri de despăgubire și în situațiile în care se stabilesc valori de despăgubire ulterior intrării în vigoare a legii nr.165/2013.
S-a menționat că s-au comunicat aceste înscrisuri și pârâtelor din prezenta cauză cu scrisoare recomandată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamanții au solicitat anularea deciziilor nr.48 și 49 emise de ANRP la 4.01.2011; obligarea pârâtelor ANRP și CNCI la emiterea a altor două titluri de conversie care să respecte valoarea medie de tranzacționare a acțiunii din săptămâna de referință anterioară comunicării titlurilor de conversie; obligarea Fondului P. să convertească în acțiuni suma de_,59 lei și să emită un număr de_ acțiuni, la valoarea nominală de 0,485 lei; obligarea depozitarului central să înregistreze pe numele reclamanților un număr de_ acțiuni.
În subsidiar, în cazul în care nu este posibilă anularea în întregime a deciziilor nr.48 și 49 emise de ANRP la 4.01.2011, a solicitat obligarea pârâtelor ANRP și CNCI la emiterea unor titluri de conversie suplimentare care să conțină numărul de acțiuni corespunzătoare valorii de tranzacționare din săptămâna comunicării deciziilor 48 și 49, respectiv aceea de 0,485 lei/acțiune.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța constată că, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, aceasta a fost stabilită prin pronunțarea regulatorului de competență de către Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia nr.7658/6.12.2013); invocarea excepției necompetenței materiale la un moment ulterior pronunțării regulatorului de competență este inadmisibilă, întrucât încalcă puterea de lucru judecat a celor statuate de Înalta Curte.
Referitor la excepția netimbrării, de asemenea instanța o apreciază neîntemeiată, în raport de obiectul acțiunii, respectiv anularea deciziilor nr.48 și 49 emise de ANRP la 4.01.2011 în procedura prevăzută de legea 247/2005, și dispozițiile legii 146/1997 (în vigoare la data introducerii acțiunii) care stabilesc că sunt scutite de plata taxei de timbru acțiunile întemeiate pe prevederile legilor speciale de restituire, ca în speță.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CNCI este întemeiată; se observă că cererea de chemare în judecată privește anularea celor două decizii emise de ANRP și obligarea la emiterea altor două titluri de conversie pentru un anumit număr de acțiuni, obligație care incumbă tot ANRP, potrivit art.3 lit.i din legea 247/2005. Prin celelalte petite nu se urmărește obligarea CNCI la executarea vreunei obligații.
De altfel, în cauză se constată că CNCI emis titlul de despăgubire nr.8906/2010 ce nu a fost contestat.
Constatând că obligațiile a căror executare se solicită prin prezenta acțiune nu incumbă pârâtei CNCI, urmează ca acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă să fie respinsă, pentru lipsa calități procesuale pasive.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului F. P., se reține că reclamanții au solicitat obligarea acestui pârât la convertirea în acțiuni a sumei de_,59 lei și la emiterea unui număr de_ acțiuni, la valoarea nominală de 0,485 lei.
Deși este real că între reclamanți și FP se stabilesc raporturi juridice ca urmare a emiterii titlului de conversie, totuși nu se poate reține în sarcina acestui pârât obligarea la realizarea conversiei.
Conversia sumei în acțiuni este stabilită în sarcina ANRP.
În consecință, urmează ca petitul formulat în contradictoriu cu pârâtul F. P., având ca obiect obligarea acestuia la convertirea în acțiuni a sumei de_,59 lei și la emiterea unui număr de_ acțiuni, la valoarea nominală de 0,485 lei, să fie respins, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Excepția prematurității acțiunii, ca urmare a faptului că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă în contradictoriu cu acest pârât, nu va mai fi analizată, fiind de prisos față de constatarea lipsei calități procesuale pasive a acestui pârât.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamanții se plâng, în esență, de faptul că deși deciziile nr.48 și 49 au fost emise de ANRP la 4.01.2011, au fost comunicate reclamanților la 16.05.2011 și că reclamanții au suferit un prejudiciu egal cu diferența dintre valoarea nominală din titlul de conversie (1 leu/acțiune) și valoarea de tranzacționare de la data comunicării (respectiv 0,485 lei/acțiune); au mai susținut reclamanții că cel puțin diferența dintre valoarea acțiunii din prima zi de tranzacționare și valoarea de la data de 16 mai 2011 reprezintă prejudiciu cert; au mai susținut că deciziile comunicate la 16 mai 2011 trebuiau să respecte valoarea medie de tranzacționare a acțiunilor de la data comunicării.
Instanța reține că, prin prezenta acțiune, reclamanții solicită practic diferența de valoarea între suma primită ca urmare a vânzării acțiunilor și cea nominală stabilită prin titlurile de conversie contestate; în subsidiar, reclamă prejudiciul constând în diferența dintre valoarea acțiunii din prima zi de tranzacționare și valoarea de la data de 25 mai 2011, la care au tranzacționat.
Pnetru prejudiciu, reclamă fapta culpabilă a pârâtului ANRP care a emis titlurile de conversie în ianuarie 2011 și le-a comunicat în mai 2011.
Avțiunea este nefondată și va fi respinsă în consecință, pentru următoarele argumente;
În primul rând, se constată că titlurile de conversie au fost emise ca urmare a opțiunii reclamanților, din 3.01.2011, prin care aceștia au înțeles să-și valorifice titlul de despăgubire în condițiile art.181 alin.3 lit a din legea 247/2005, respectiv prin primirea exclusiv de acțiuni emise de F. P..
Trebuie menționat că potrivit art.181 alin.4 din legea 247/2005, reclamanții aveau un termen de 3 ani de la data emiterii titlului de despăgubire (decembrie 2010) pentru valorificarea acestuia, termen care oricum nu expira înainte de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor la F. P..
Așadar, opțiunea pentru valorificarea titlului de despăgubire, respectiv înainte de tranzacționarea la bursă, a aparținut reclamanților.
Titlurile de conversie au fost emise la valoarea nominală de 1 leu/acțiune, impusă de art.187 alin.1 din legea 247/2005, având în vedere momentul la care s-a optat pentru valorificarea titlului de despăgubire, respectiv 3.01.2011.
Așadar, solicitarea reclamanților de a se emite alte două titluri de conversie care să respecte valoarea medie de tranzacționare a acțiunii din săptămâna de referință anterioară comunicării titlurilor de conversie, este neîntemeiată, deoarece emiterea titlului de conversie a avut în vedere data opțiunii reclamanților care au ales să valorifice titlul de despăgubire înainte de listarea la bursă a acțiunilor, caz în care valoarea acțiunii este de 1 leu; iar opțiunea reclamanților a fost liberă, nefiind dovedită vreo împrejurare prin care ar fi fost obligați în acest sens.
Ulterior, reclamanții nu au contestat titlurile de conversie emise ci, dimpotrivă, au procedat la tranzacționarea acțiunilor.
Prin urmare, nu numai că aceste acte administrative contestate (titlurile de conversie) au intrat în circuitul civil și au produs efecte, dar acest fapt a fost rezultatul acțiunii reclamanților, care au ales să se prevaleze de efectele acestor acte.
În aceste condiții, solicitarea reclamanților, de anulare a celor două decizii, nr.48 și 49 emise de ANRP la 4.01.2011, reprezentând titluri de conversie, după ce au ales să le dea efectul cuvenit și să beneficieze de efectele acestor acte, este neîntemeiată.
În condițiile în care reclamanții apreciau prejudiciabile cele două acte, aveau posibilitatea contestării lor; nu numai că nu au contestat aceste acte, dar au înțeles să le valorifice, prin tranzacționarea acțiunilor.
De altfel reclamanții nu invocă vreo cauză de nulitate a acestor decizii, ci doar valoarea la care a fost convertită suma în acțiuni, valoare care, așa cum s-a arătat, la acel moment a fost impusă de dispozițiile legale, respectiv art.187 alin.1 din legea 247/2005.
Or, cauzele de nulitate se verifică la momentul emiterii actului administrativ, iar la acel moment, instanța nu identifică vreo situație care să atragă nulitatea actelor.
În ceea ce privește prejudiciul suferit, reprezentând diferența de valoarea între suma primită ca urmare a vânzării acțiunilor și cea nominală stabilită prin titlurile de conversie contestate, instanța nu poate reține că este urmarea faptei pârâtei ANRP; dimpotrivă, momentul la care reclamanții au ales să valorifice titlul de despăgubire a fost opțiunea acestora; reclamanții au ales să solicite convertirea în acțiuni înaintea listării acțiunilor la bursă, și tot reclamanții au ales momentul tranzacționării acțiunilor, respectiv iunie 2011.
Prin urmare, nu poate fi reținută vreo legătură de cauzalitate între prejudiciu și fapta pârâtei ANRP.
Referitor la prejudiciul suferit, reprezentând diferența dintre valoarea acțiunii din prima zi de tranzacționare și valoarea la care au tranzacționat după data de 25.05.2011, respectiv 0,507 lei/acțiune și 0,497 lei/acțiune, instanța reține că nici acesta nu poate imputat pârâtei.
În primul rând, se impune a menționa că valoarea acțiunii în prima zi de listare la bursă (25.01.2011) a fost de 0,6495 lei/acțiune, iar la data comunicării titlului (16 mai 2011), prețul mediu ponderat calculat pentru ultimele 60 de ședințe de tranzacționare anterioare, avut în vedere pentru convertirea în acțiuni, a fost de 0,59 lei/acțiune (acestea fiind informații publice regăsite pe site-ul fondul proprietatea);
Cu toate acestea, reclamanții au ales să tranzacționeze, așa cum susțin, la prețul de 0,507 lei/acțiune și respectiv 0,497 lei/acțiune.
Există în mod cert o diferență de valoare, însă împrejurarea că reclamanții ar fi obținut despăgubiri într-un cuantum superior în condițiile în care ar fi tranzacționat anterior momentului comunicării deciziilor ar putea reprezenta cel mult un prejudiciu eventual, nu cert, opțiunea reclamantului în privința alegerii momentului tranzacționării depinzând de propria voință.
Exact în aceleași condiții, a valorii de 0,64 lei/acțiune în prima zi de listare la bursă, reclamanții puteau alege să tranzacționeze în octombrie 2013, moment în care acțiunea avea valoarea de 0,80 lei, sau în decembrie 2013, moment în care acțiunea avea valoarea de 0,86 lei, cazuri în care nu mai puteau invoca vreun prejudiciu constând în diferența dintre valoarea acțiunii din prima zi de tranzacționare și valoarea la care au tranzacționat.
Ceea ce se dorește a fi explicat este faptul că eventualul prejudiciu a fost consecința opțiunii reclamanților, referitoare la momentul tranzacționării acțiunilor.
Susținerile reclamanților referitoare la protecția oferită de art.1 din Protocolul 1 CEDO în ceea ce privește dreptul la despăgubire, deși reală, nu poate conduce la o altă concluzie.
Bunul reclamantului sub forma creanței, reprezentând suma stabilită prin titlul de despăgubire nr.8906/2010 emis de CNCI, s-a convertit, în urma emiterii titlurilor de conversie ca urmare a opțiunii reclamanților, în despăgubiri în acțiuni, iar din acest moment valoarea bunului este supusă regulilor ce guvernează evoluția pieței bursiere.
Cum valoarea acțiunilor la F. P. este fluctuantă, atât anterior cât și ulterior listării la bursă, valorificarea acestora este la aprecierea exclusivă a reclamanților, care aleg momentul valorificării într-un mod cât mai profitabil.
În această situație, vânzarea acțiunilor, la un preț mai mic sau mai mare decât cel stabilit în titlul de conversie, este rezultatul propriei alegeri a reclamanților care, devenind acționari la FP, suportă consecințele fluctuațiilor valorii acțiunilor pe piața bursieră, și nu a unui fapt culpabil din partea pârâtei.
În raport de considerentele expuse, urmează a fi respinsă în totalitate acțiunea formulată, pe temeiuri diferite, constatând lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor CNCI și F. P., și netemeinicia cererii formulate în contradictoriu cu pârâții ANRP și D. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile netimbrării și necompetenței.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții S. E.-L., domiciliat în C., cartier Lăpuș, ..1B, ., ., și S. A. G., domicilia tîn C., ..2, jud. D., în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, ambele cu sediul în București, ..202, sector 1, F. P. S.A., cu sediul în București, .-80, ., și D. C. S.A., cu sediul în București, Bld. C. I, nr.34-36, sector 2. .
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2014.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 8 ex./12 Iunie 2014
C.I./M.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 666/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 5641/2014.... → |
|---|
