Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 03/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 14210/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 106/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul PAȚA B. NICUȘOR împotriva sentinței civile nr._ din 03.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. - BIROUL POLITIEI RUTIERE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție cererea intimatei prin care solicită amânarea cauzei de a i se comunica motivele de apel pentru a formula întâmpinare.
Apelantul PAȚA B. NICUȘOR lasă la aprecierea instanței.
Instanța respingere cererea intimatei având în vedere că motivele de apel aufost comunicate în procedura de regularizare așa cum reiese din actele din dosar.
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul PAȚA B. NICUȘOR având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat iar pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Constată că prin sentința civilă nr._ din 03.10.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul PAȚA B. NICUȘOR, în contradictoriu cu intimatul P. M. C. - BIROUL POLITIEI RUTIERE.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.04.2013, petentul Pața B.-Nicușor a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei, avertisment și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus autovehiculul Cielo cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. C. iar la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător, pe sensul său de mers. De asemenea, nici nu a purtat centura de siguranță, conducătorul auto aflându-se singur în autoturism.
Petentul a semnat cu obiecțiuni procesul-verbal - "Nu sunt de acord cu cele menționate".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, probe ce au fost administrate de către instanță.
Prin urmare, cum petentul, deși a uzat de toate garanțiile privind dreptul său de apărare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut vinovăția petentului în savarsirea contravențiilor constatate.
Astfel, instanța, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei si susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, constată că acesta se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
Cât privește depoziția martorului audiat, care a declarat că, la momentul constatării contravențiilor, se afla întâmplător în zona Grădinii Botanice din mun. C. deoarece un amic al său era sancționat contravențional pentru o traversare neregulamentară a străzii, instanța reține că aceasta se coroborează doar în parte cu restul probatoriului administrat în cauză, martorul confirmând că petentul a circulat în ziua de 18.04.2013, ora 17,00 în intersecția . . mun. C., însă martorul susține că la momentul traversării petentului pe trecerea de pietoni corespunzător semnalizată nu s-ar fi aflat angajată în traversare nici o persoană, fiind însă evident că prin modalitatea concretă de derulare a faptelor prezentată de acesta, nu se încearcă decât înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului pentru fapta reținută în sarcina sa, motiv pentru care instanța va îndepărta ca părtinitoare și subiective aprecierile martorului în acest sens.
În plus, susținerile martorului cu privire la împrejurările concrete ale producerii faptei contravenționale sunt nesincere, în sensul că deși martorul susține că se afla în zona respectivă deoarece însoțea un cunoscut al său care fusese sancționat contravențional, acesta nu a fost în măsură să precizeze datele de identificare ale acestei persoane pentru a putea fi ascultată de instanță, pe de o parte, iar pe de altă parte, în condițiile în care nu cunoaște datele de stare civilă ale unui amic al său, poate relata în detaliu cele petrecute petentului, un simplu necunoscut pentru martor, în data de 18.04.2013, la ora 17,00, dar nu-și amintește ce a făcut dumnealui în aceeași zi în jurul orei prânzului.
În aceste condiții, instanța constată că martorul nu a cunoscut în mod direct împrejurările relatate, ci doar reproduce susținerile petentului din cuprinsul plângerii pentru a conferi în acest fel credibilitate variantei prezentate de parte, față de împrejurarea că, în actul sancționator, a fost consemnat că petentul se afla singur în autoturism.
Se reține și că petentul nu a contestat contravenția constând în lipsa centurii de siguranță.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, potrivit fișei de cazier auto, și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, dată fiind și conduita nesinceră a petentului, care a încercat în mod intenționat să inducă în eroare instanța de judecată, cu atât mai gravă cu cât acesta este cadru militar activ (f.35), a respins plângerea formulată de petent și a menținut ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/18.04.2013 întocmit de IPJ D..
Împotriva sentinței a declarat apel petentul Pața B.-Nicușor solicitând admiterea apelului, iar pe fond admiterea plângerii, restituirea permisului de conducere și exonerarea de plata amenzii.
Critică instanța de fond că nu a avut în vedere cele menționate în procesul verbal de contravenție, intimata nu a adus nici o altă dovadă în susținerea celor menționate în procesul verbal.
Prin urmare,consideră ca nu este dovedita dincolo de orice dubiu existenta faptei contravenționale pentru care am fost sancționat ci dimpotrivă reiese faptul ca nu se face vinovat de cele reținute prin procesul verbal de contravenție in sarcina mea.
Astfel,pentru protecția subsemnatului in sensul beneficierii de prezumția de nevinovăție sarcina probei in procedura convenționala in fata instanței de judecata revine in primul rand organului constatator si nu petentului. Acest aspect a fost reiterate de CEDO in cauza A. vs.Romania (cauza penala) unde este de remarcat ca "petentul ar trebui sa facă dovada contrarie celor consemnate in procesul verbal doar in situația in care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța in privința vinovăției "acuzatului"dincolo de orice îndoiala rezonabila.Prin urmare prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul verbal nu are caracter absolut,dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât pana la limita la care prin aplicarea ei s ar ajunge in situația ca persoana invinuita de săvârșirea faptei contravenționale sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul verbal desi din probele administrate de organul sancționator instanța nu poate fi convinsa de vinovăția contravenientului dincolo de orice indoiala rezonabila. Prezumția de nevinovăție poarta si asupra sarcinii probei,care revine agentului constatator,iar indoiala profita petentului(Australia vs.ltalia,Annuaire de la Convention voi. VI pag.783).
De altfel, CEDO amintește in cauza Ziliberberg c. Moldovei,ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificata ca având caracter penal in sensul prevederilor Conventiei,prima chestiune care trebuie determinate este daca textul normei de drept care definește contravenția apartine,in sistemul legal al statului reclamat,legii penale,apoi trebuie determinate natura contraventiei, si in sfarsit,natura si gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicata persoanei care se face vinovata de comiterea contraventiei.Toate aceste aspect trebuie examinate,luand in considerație obiectul si scopul articolului 6 al Convenției,sensul termenilor articolului respective,precum si legislația Statelor Contractante(Garyfallou AEBE c. Greciei,hotarare din 24 septembrie 1997,Rapoartele Hotărârilor si Deciziilor 1997-V,p.l830).
Desi contravenția a cărei savarsie a fost reținuta nu este reglementata in domeniul dreptului intern ca fiind de natura penala totuși reglementările dreptului intern al statului au o valoare relative dupa cum afirma Curtea Kadubec c. Slovaciei,hotărârea din 2 spetembrie 1998,raparte 1998-VI)
Este, prin urmare, necesar de a examina contravenția prin prisma celui de al doilea si al treilea criteriu mentionte mai sus. În acest sens,arat ca aceste criterii sunt alternative si nu cumulative:pentru ca articolul 6 al Convenției sa fie aplicat este suficient ca o contravenție sa fie de natura penala din punct de vedere al Convenției,sau ar trebui ca persoanei declarate vinovate de comiterea contravenției sa ii fie aplicata o sancțiune care prin antura si gradul de severitate,sa se refere la sfera penala(Lutz c. Germaniei,hotarare din 25 august 1987,. nr.l23,p.23).Acest lucru nu exclude sa fie luat in considerație aspectul cumulative al criteriilorjn cazul in care o analiza separate a fiecărui criteriu nu face posibila elaborarea unei concluzii clare cu privire la existent unor "acuzații de natura penala".(Janosevic c. Suediei,nr.3461/97/CEDO 2002-VII).
Cu privire la natura contravenției consemnate in sarcina petentului nstanta retinenorma legala arătata ca fiind ncalcata se adresează tuturor cetățenilor si nu unui grup anume care sa posede un statut speial;toti cetatentii trebuind sa respecte normele de drept in material circulației rutiere(Ozturk c. Germaniei,hotarare din 21 februarie 1984 .,nr.73).
Pronunțându-se in acest sens,Curtea a arătat ca ,in principiu caracterul general al normelor care reglementează contravenția si scopul pedepselor cu caracter de prevenire si pedepsire,este sufficient pentru a dovedi faptul ca o persoana a fost găsita vinovata prin infaptuirea unor fapte cu caracter penal in sensul articolului 6 al Conventiei(lauko c. Slovaciei,hotărâre din 2 septembrie 1998,R. 1998-VI).
F. de cele reținute mai sus tinand cont de criteriile stabilite de CEDO se poate trage concluzia ca acuzația adusa este o acuzație penala in sensul contravenției motiv pentru care petentul este îndreptățit si in procedura contravenționala sa beneficieze de prezumția de nevinovăție.
In aceste condiții sarcina probei revine organului constatator,in cauza de fata agentul constatator nu a putut susține credibil cele consemnate in proces verbal iar eu voi face dovada cu martori a unei alte situații de fapt.
Cu privire la cele susținute de IPJ în întâmpinarea respectiva ca nu a respectat disp.art.254 NCPC acestea sunt nefondate arată in primul rand ca s-a conformat celor puse in vedere de către instanța de judecata prin adresa emisa la_ si am indicat probele actele dosarului si martor cu nume prenume adresa,ce vreau sa le solicit instanței sa mi le încuviințeze pentru a le administra nemijlocit Oricum in prezenta speța consider ca sunt aplicate disp.art.254 NCPC alin.2 si 4 iar eu am formulat personal plângerea contravenționala nu prin avocat si nu am studii juridice pentru a cunoaște toate aceste aspect de procedura civila,pe care le am acoperit ulterior.
Pentru aceste considerente mai sus menționate izvorâte din principiul de drept "cine confirma trebuie sa si probeze",solicit admiterea plângerii contravenționale asa cum a fost formulata,anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 18.04.2013,in sensul exonerării de la plata amenzii contravenționale in cuantum de 300 de lei,a celor 4 puncte de penalizare aplicate si a restituirii permisului de conducere.
In fapt arat ca tot ce a declarant martorul este real iar faptul ca acesta nu a putut preciza datele de stare civila ale persoanei cu care se afla de vorba in zona Grădinii Botanice,nu poate constitui un motiv de înlăturare a declarației sale. Arată ca pe de o parte acesta se afla sub imperiul emoțiilor din fata instanței de judecata iar pe de alta parte,este aproape imposibil sa ii ceri unei persoane sa cunoască datele de stare civila ale cunoștințelor si chiar prietenilor săi. Menționează ca martorul a văzut direct situația relatata si nu doar a reprodus susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului ,anularea hotărârii primei instanțe si pe fond admiterea plângerii contravenționala, restituirea permisului de conducere si exonerarea de plata a amenzii.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică modul în care instanța de fond a procedat la administrarea probatoriului, susținând că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, Tribunalul reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității însă, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
De asemenea, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, Tribunalul apreciază că s-au efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, in sensul ca nu se aflau pietoni pe trecerea de pietoni, nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu susținerile petentului.
In mod corect prima insanta a inlaturat declaratia martorului audiat in cauza, apreciata ca nefiind sincera, aspectele declarate de acesta referitoare la motivul pentru care se afla in acel loc, persoana cu care se afla, a carei identitate îi este necunoscuta, desi sustine ca este vorba de un prieten, au format convinderea instantei asupra faptului ca martorul nu a cunoscut în mod direct împrejurările relatate, ci doar reproduce susținerile petentului din cuprinsul plângerii pentru a conferi în acest fel credibilitate variantei prezentate de parte, față de împrejurarea că, în actul sancționator, a fost consemnat că petentul se afla singur în autoturism. Aspectele cu privire la care martorul a fost audiat, desi nu au legatura cu fapta pentru care petentul a fost sanctionat, prezinta relevanta in ceea ce priveste sinceritatea martorului, pentru stabilirea imprejurarilor ce au determinat prezenta martorului la fata locului, deci pentru stabilirea cu exactitate a perceperii, in mod direct, de catre martori, a evenimentului sanctionat prin actul contestat.
Având în vedere cele expuse, institutia parata a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, ca instanta de fond a apreciat in mod corect probele administrate in cauza, față de dispozițiile art. 480 NCPC, urmează a fi respins apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul petent PAȚA B. NICUȘOR cu domiciliul in C., ., .,, împotriva sentinței civile nr._ din 03.10.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. - BIROUL POLITIEI RUTIERE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | |
Grefier, C. A. |
Red.AMS/03.04.2014
Tehn.C.A.
Martie 2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 555/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 272/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
