Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 107/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 29980/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 107/2014
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului declarat de apelantul intimata POLIȚIA L. MUNICIPIUL C. împotriva sentinței civile nr._ din 03.10..2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimații Z. A. și P. M. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr._ din 03.10..2013 Judecătoria C. a dispus" Admite excepția prescripției dreptului agentului constatator de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni contravenționale, admite plângerea contravențională privind pe petent Z. A., cu domiciliul în C., ., județul D. în contradictoriu cu intimatele POLIȚIA L. MUNICIPIUL C. și P. M. C.; anulează procesul verbal de contravenție nr._ din 13.10.2011 încheiat de pârâta Poliția M. C., exonerează petentul de plata amenzii aplicate în cuantum de 10.000 lei ( zece mii lei), respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului municipiului C..Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată."
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie .._ din 13.10.2011,emis de intimata Politia Locala a municipiului C.,prin primar, a fost sacționat petentul Z. A., cu amendă contravențională în sumă de 10.000 lei ,reținîndu-se de organul constatator că în urma controlului efectuat de acesta in ziua de 13.10.2011,in materie de constructii pe raza municipiului C. a constatat ca petentul,in ziua de 13.10.2011,a efectuat lucrari de extindere locuinta parter si mansarda fara a avea autorizatie de constructie pentru imobilul proprietete situat in C.,..Fapta retinuta in sarcina petentului nu este dovedita prin alte probe materiale in afara procesului verbal precizat si contestat care se bucura doar de o prezumtie relativa de legalitate,conform literaturii de specialitate si practicii judecatoresti consolidata in acest domeniu,pina la proba contrara ce ar fi efectuata in aparare.Pe de alta parte,potrivit jurisprudentei CEDO,o cauza in care se contesta un proces verbal de contraventie sub aspectul faptelor retinute de agentul constatator se judeca dupa procedura cauzelor penale in care faptuitorul se bucura de o prezumtie legala de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia ci partea care acuza este obligata sa produca probe care sa-i sustina faptele acuzate iar procesul verbal de contraventie,un inscris singular fara alte probe materiale care sa confirme aspectele mentionate in cuprinsul sau nu este de natura a face dovada absoluta,dincolo de orice indoiala, a veridicitatii celor consemnate de agentul constatator care se comporta in aceasta ipostaza ca un veritabil acuzator,respectiv un procuror care intocmeste un rechizitoriu privind faptele ce le acuza unei persoane dar pe care este obligat conform dispozitiilor legii romine cit si art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului sa le si probeze.
Din continutul fotografiilor depuse la dosarul cauzei de intimat ca reprezentind extinderile la locuinta retinute in procesul verbal de contraventie contestat nu rezulta cu certitudine ca aceste extinderi au fost edificate in ziua de 13.10.2011 asa cum a retinut agentul constatator in procesul verbal de contraventie si nota de constatare din aceeasi data intrucit cele doua imagini foto-color au inregistrat imobilul proprietatea petentului avind extinderile finalizate facind corp comun cu intregul imobil-casa de locuit si nu reprezinta lucrari de extindere in curs de desfasurare din ziua de 13.10.2011.
Pe de alta parte,petentul a facut dovada contrara cu declaratiile martorilor precizati mai sus ca a realizat extinderile la locuinta constind in prelungirea parterului cu doua camere si inaltarea acestuia cu o mansarda,in primavara anului 2009,lucrari pentru care a obtinut certificat de urbanism nr.1878/13.09.2011 si autorizatie de constructie nr.12/11.01.2012 emise de autoritatile abilitate din cadrul Primariei C..
Din situatia de fapt prezentata rezulta ca petentul a realizat lucrarile de extindere la locuinta in primavara anului 2009 iar agentul constatator a constatat fapta prezumtiva de a fi calificata contraventie la data de 13.10.2011, dupa un termen de doi ani,dupa implinirea termenului de prescriptie de doi ani prevazut de art.31 din Legea nr.50/1991privin autorizarea constructiilor,asfel ca exceptia de prescriptie a dreptului de a constata contraventia si de a aplica sanctiunea contraventionala este intemeieta urmind a anula procesul-verbal de contraventie contestat si a respinge ,ca neintemeiata,exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a piritului Primarului M. C. avind in vedere ca acesta a fost introdus in cauza la solicitarea instantei de judecata de a se preciza cadrul procesual pasiv in raport de faptul ca din continutul procesului verbal de contraventie,partea a doua rezulta ca sanctiunea contraventionala a fost aplicata de imputernicitul primarului M. C. potrivit dispozitiei nr.9238/06.04.2011.
În drept ,au fost retinute disp.atr.1,art.16 și art.34 din OG.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor in baza carora instanta de judecata a avut competenta legala sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie contestat si sa decida asupra sanctiunilor aplicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata POLIȚIA L. MUNICIPIUL C..
Critică sentința de fond că a anulat procesul-verbal considerînd ca dreptul de a constata contravenția si de a aplica amenda in sarcina petentului a fost prescris.
1. Arătă ca sancțiunea aplicata se încadrează in dispozițiile art. 26, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, care prevede următoarele:"Art. 26. - (1) Constituie contravenții următoarele fapte, daca nu au fost săvârșite in astfel de condiții incat, potrivit legii, sa fie considerate infracțiuni:a) executarea sau desființarea, totala ori parțiala, fara autorizație a lucrărilor prevăzute Ia art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor si executant;
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amenda dupa cum urmează:
- de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a)".
Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăd obligativitatea deținerii autorizației de construire pentru executarea lucrărilor de construire sub sancțiunea legii, pentru categoriile de lucrări, dupa cum urmează:
"(1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum si a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11;".
În acest sens, lucrările executate de contravenient sunt încadrate in dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a, ca lucrări de construire ce necesita existenta autorizației de construire, iar sancțiunea pentru aceasta fapta este de natura contravenționala prin aplicarea amenzii contravenționale prevăzuta de Legea nr. 50/1991.
Conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 50/1991, republicata: "(1) O data cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si, dupa caz, luarea masurilor de incadrare a acestora in prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fara autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, . in procesul-verbal de constatare a contravenției.
(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fara autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in condițiile legii, sau, dupa caz, de instanța. Pentru lucrări ce se executa la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si cultelor. (3) Măsura desființării construcțiilor se aplica si in situația in care, la expirarea termenului de intrare in legalitate stabilit in procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesara".
In ceea ce privește susținerea petentului ca procesul-verbal contestat este lovit ele nulitate deoarece nu conține data concreta a comiterii contravenției, consideram ca este nefondata avind in vedere ca actul sancționator conține toate mențiunile prevăzute de OG nr. 2/2001, fiind intocmit cu respectarea art. 35 din Legea nr. 50/1991, "în condițiile prezentei legi, descrierea faptei ce constituie contravenție se face cu indicarea locului, datei si orei constatării, in conformitate cu dispozițiile art. 31".
Consideră ca petentul avea obligația legala de a solicita si obține autorizația de construire inainte de începerea executării lucrărilor, astfel cum statuează prevederile art. 1 si art. 2 din Legea nr. 50/1991, republicata:
" Art. 1 (1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții -identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
(2) Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor si utilajelor tehnologice, agricole sau de orice alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisa in condițiile prezentei legi, si a reglementarilor privind proiectarea si executarea construcțiilor.
Art. 2 (1) Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.
(2) Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii."
4.Critica cu privire la prescrierea dreptului de a constata contravenția si de a
aplica amenda, potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991, R.
Consideră ca este neîntemeiata susținerea instanței de fond ca dreptul de a constata contravenția si de a aplica amenda a fost prescris, tinand cont ca prevederile art. 37 din Legea nr. 50/1991, republicata, statuează ca:
"(1) Persoanele fizice si juridice care realizează lucrări de construcții in condițiile prezentei legi au obligația de a executa integral lucrările pana la termenul prevăzut in autorizație.
(2) Lucrările de construcții autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevăzute in autorizație si daca s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv in situația realizării acestor lucrări in regie
proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului
administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire. (.................)
(5) Construcțiile executate far a autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situație se aplica in continuare sancțiunile prevăzute de lese".
5.Mai mult decât atat, certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.f
In conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, republicata, inceperea lucrurilor este permisa numai dupa obținerea autorizației de construire, iar certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construire, astfel:
"Art. 6, alin. (1) Certificatul de urbanism este actul de informare (...............)
(5) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții".
6.De asemenea, arătam instanței faptul ca asa cum reiese din cuprinsul sentinței
rîcurate, petentul a intrat in legalitate la data de 12.01.2012, de unde rezulta faptul ca nici
la momentul edificării construcției si nici la momentul constatării contravenției
acesta nu deținea autorizație de construire.
Potrivit Deciziei nr. 7/20.11.2000 a Secțiilor Unite ale înaltei Curți de Casație si Justiție, data in soluționarea unui recurs in interesul legii, obținerea autorizației de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătura caracterul ilicit al faptei, o atare împrejurare putând fi avută în vedere numai la individualizarea sancțiunii contravenționale.
Din textele legale menționate, rezulta ca fapta petentului este certa (realizarea unei construcții fara autorizație de construire), are caracter contravențional, iar dreptul de a constata contravenția nu a fost prescris, procesul verbal de contravenție contestat bucurandu-se de prezumția de legalitate pana la dovada contrara, ori petentul nu a dovedit contrariul temeiniciei si legalității actului constatator contestat.
De asemenea, consideră ca sancțiunea aplicata este proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, iar agentul constatator a intocmit actul sancționator cu respectarea prevederilor O.G. nr. 21 2001 si Legii nr. 50/1991 R, având in vedere ca s-a ales sancționarea faptei cu amenda contravenționala in cuantum de_ lei pe o scara reglementata de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții de la 1000
lei la_ lei.
Având in vedere considerentele expuse, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței nr._/03.10.2013 in sensul respingerii plângerii formulate de petentul Z. A. si menținerea temeiniciei si legalității procesului verbal de contravenție nr._/13.10.2011 eliberat de intimata Politia Locala a M. C..
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv Nota de constatare nr._/13.10.2013 si planșele foto efectuate la fata locului.
În drept, își întemeiază prezentele motive de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă si pe dispozițiile legale anterior menționate.
In temeiul art. 242 Cod procedura civila solicită judecarea cauzei in lipsa.
Analizând recursul formulat, instanța îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 37 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 R, lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate, dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate. De asemenea, potrivit art. 5 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 R, construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.
Contrar celor reținute de instanța de fond, Tribunalul apreciază că în cauză nu a fost prescris dreptul recurentei de a constata contravenția săvârșită, având în vedere că ridicarea fără autorizație a unei construcții este o contravenție continuă, întrucât legiuitorul stabilește că data la care o construcție este terminată nu este cea când faptic dobândește utilitatea pentru care a fost edificată, ci doar atunci când a fost ridicată cu respectarea condițiilor de legalitate, constatate prin recepția finală, conform art. 37 alin. 2 și alin. 5 din Legea 50/1991. Această intenție a legiuitorului rezultă și din art. 28 și art. 32 din Legea 50/1991 care vorbesc de oprirea lucrărilor, cu alte cuvinte se apreciază că lucrările sunt în curs până la obținerea autorizației de construire, iar data constatării este, de fapt, cea a ,,săvârșirii faptei,, în sensul art. 31, ce reglementează prescripția răspunderii contravenționale.
Din coroborarea acestor texte, rezultă că intenția legiuitorului a fost de a reglementa o contravenție continuă, data constatării marcând începutul termenului de prescripție a răspunderii contravenționale. Nu sunt întemeiate susținerile petentului referitoare la curgerea termenului de prescripție de la data terminării construcției, datorită împrejurării că legiuitorul însuși a stabilit că lucrările nu pot fi considerate finalizate până când nu se obține autorizația.
Pe de altă parte, din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu rezultă o altă stare de fapt decât cea reținută în actul de contravenție contestat.
Astfel, conform depoziția martorului R. I., petentul a construit o camera, o baie și o mansardă, în anul 2009.
Cu toate acestea, el nu a solicitat, înainte de edificarea acestei construcții, eliberarea autorizatiei de construire. Or, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 R, construcțiile civile de orice fel, se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, lucrările executate de intimatul petent încadrându-se în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 R, ca lucrări de construire ce necesită existența autorizației de construire, iar sancțiunea pentru această faptă este de natură contravențională.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate pentru comiterea contravenției reglementate de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 R, Tribunalul consideră că gradul de pericol social al respectivei fapte este unul ridicat, de natură a justifica aplicarea sancțiunii amenzii.
Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin 6 din Legea 50/1991 este interzisa aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul contravențiilor prevăzute de Legea 50/1991.
Conform acestui text de lege "În condițiile prezentei legi ( Legea 50/1991), nu se aplică sancțiunea avertisment".
Cu toate acestea instanța poate aprecia asupra cuantumului amenzii, în raport de pericol social concret al faptei, în limitele prevăzute de textul legal pentru contravenția săvârșită.
Conform art 26 alin 1 lit a) și alin 2 din Legea 50/1991, textul legal în baza căruia a fost sancționat petentul, "executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant" se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei, în cazul persoanelor fizice.
Agentul constatator a apreciat în mod corect că față de gradul de pericol social al faptei nu se impune aplicarea unei amenzii în cuantumul maxim de 100.000 lei, aplicând o amendă în cuantum de 10.000 lei.
Tribunalul reține însă că și acest cuantum al amenzii este prea ridicat față de situația de fapt concretă care a dus la edificarea de către petent a unei construcții fără autorizație de construire și față de tipul construcției edificate, prin procesul verbal contestat fiind dispusă măsura intrării în legalitate și nu demolarea construcției edificate de petentul-intimat.
Observând actele depuse la dosar tribunalul constată că petentul, anterior sancționării, 13.09.2011, a obținut eliberarea certificatului de urbanism nr. 1878 iar ulterior în anul 2012, a obținut autorizația de construire nr. 12/11.01.2012.
Având însă în vedere faptul că petentul a intrat in legalitate obținând autorizație de construire pentru extinderea construcției, instanța apreciază că pentru a determina conformarea petentului la cerințele legii 50/1991 este suficientă aplicarea unei amenzi în cuantum de 5.000 lei.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul constată că prima instanța a pronunțat o soluție nelegală, fără a observa prevederile art 26 alin 6 din Legea 50/1991, astfel încât in baza art. 304 pct 9 rap la art 312 alin. 3 si 4 C.p.civ. și art. 304 1 C.p.civ., recursul va fi admis, modificată sentința recurată, în sensul că va fi redus cuantumul amenzii aplicate de la 10.000 lei la 5.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul recursului declarat de apelantul intimata POLIȚIA L. MUNICIPIUL C. împotriva sentinței civile nr._ din 03.10..2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimații Z. A. și P. M. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte plângerea și dispune reducerea amenzii contravențională aplicată intimatului petent de la_ lei la 5.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2014.
Președinte, M. O. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, C. A. |
Red.E.S./24.03.2014
Tehn.C.A. / Martie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2523/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 839/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
