Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 11-11-2014, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 20265/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 290/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei recursului declarat de recurentul petent B. F. D., împotriva sentinței civile nr._/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. D. BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul petent, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Se legitimează recurentul de către instanță, acesta prezentând carte de identitate.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul petent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe fond, admiterii plângerii.
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civile nr._/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ instanța de fond a luat act de renunțarea petentului B. F. D., cu domiciliul în C., ..15, ..1, ., la judecarea plângerii contravenționale formulate în contradictoriu cu intimatul I. D. Biroul Rutier, cu sediul în C., județul D..
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 406 alin.1 C.proc.civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin.4, dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți
Astfel cum rezultă din aceste dispoziții legale, partea care a introdus cererea de chemare în judecată se poate desista oricând de proces, fie verbal, fie în scris, fără ca instanța să poată cenzura această manifestare de voință.
Or, în cauză, la termenul de judecată din data de 15.11.2013 petentul B. F. D. a învederat instanței că înțelege să renunțe la judecarea plângerii contravenționale formulate, iar prin adresa nr._ din data de 04.12.2013, intimatul și-a exprimat acordul expres față de cererea de renunțare la acțiune formulată de petent.
Față de cele expuse, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 406 C.proc.civ., instanța a luat act de manifestarea de voință a petentului de renunțare la judecarea plângerii contravenționale formulate.
De asemenea, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B. F. D., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond și, rejudecând să fie anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ și să-i fie restituit permisul de conducere.
În motivare, recurentul arată că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . C., pe partea dreapta si stânga fiind oprite autoturisme, a apărut auto cu nr._, care inițial a semnalat din faruri, a crezut că acesta îl permite să se deplaseze, dar acesta și-a continuat deplasarea și s-au lovit.
Agentul a întocmit documentele de constatare în baza unor declarații și nu la fața locului, cum era normal si a stabilit că vina îi aparține petentului, fapt pentru care a dispus reținerea permisului de conducere si amendă.
De asemenea, procesul verbal nu era completat la toate rubricile. Procesul verbal de contravenție nu corespunde realității.
Reclamantul a semnat că a luat la cunoștință de procesul verbal, arătând în mod clar, că are obiecțiuni. Arată că este conducător de 18 ani, neavând niciodată permisul suspendat. Consideră că un astfel de comportament din partea agentului constatator este nedrept. Nu este adevărat că nu a acordat prioritate pietonilor angajați în traversare. Procesul verbal nu probează prezumtiva fapta. Prezumția de nevinovăție nu este înlăturată. Practica CEDO stabilește clar modalitatea judecării plângerii contravenționale, în sensul aplicării prezumției de nevinovăție în procesele contravenționale, cu consecința obligației pentru organul constatator de a face dovada celor afirmate in procesul verbal de constatare a contravenției.
Astfel art.6 din Convenție, mult dezbătut in practica CEDO, statuează că orice persoana se bucură de prezumția de nevinovăție în materie penală.
Arată că procesul verbal nu poartă semnătura vreunui martor, astfel că este lovit de nulitate. Consideră că dovada acestei probe este în sarcina agentului constatator și că depoziția martorului propus de acesta nu a fost luată în considerare.
Consideră că procesul verbal nu probează săvârșirea contravenției.
În drept, invocă dispozițiile art. 118 din OUG NR.195 /2002, art. 24 din Constituția României si art. 6 din Convenție.
Intimatul I.P.J. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, având în vedere că din probele depuse la dosar, rezultă vinovăția petentului în săvârșirea contravenției.
Analizând sentința recurată, tribunalul constată că recursul nu este fondat.
Astfel, prin sentința recurata instanța de fond in raport de dispozitiile art. 406 C.pr.civ., a luat act de renunțarea recurentului/petent, la judecarea plângerii contravenționale formulate
Conform prevederilor art. 406 C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Prin urmare, renunțarea la judecarea unei cereri de chemare în judecată poate interveni în orice stadiu al procesului, inclusiv în recurs.
Potrivit dispozitiilor art. 410 din C.pr.civ., hotararea prin care s-a luat act de renuntarea la judecata este supusă recursului, care se judecă de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțarea la dreptul pretins.
Se reține astfel că actul procesual de dispoziție al renunțării la judecata cererii este un act juridic unilateral, caracterizat, asemănător tuturor actelor juridice unilaterale, prin principiul irevocabilității.
Aceasta presupune că un act juridic unilateral nu poate fi revocat, efectele produse de acesta, dacă este efectuat fără vicii de consimțământ sau fără a fi lovit de cauze de nulitate relativă sau absolută, fiind irevocabile.
Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze hotărârea prin care s-a luat act de renunțarea la judecata.
Cum, în speță, recurentul prin cererea de recurs nu invocă vicii de consimțământ sau cauze de nulitate relativă sau absolută a renunțării la judecata cererii care să poată fi analizate în recurs, cererea de recurs putând viza în speță doar aceste motive și nu aspecte ce vizează fondul cauzei așa cum invocă recurentul, tribunalul constată că sentința atacată este legală și temeinică, motivele invocate ce vizează fondul cauzei neputând fi analizate pe calea recursului împotriva sentinței prin care s-a luat act de renunțarea petentului la judecarea cererii astfel încât recursul declarat de către recurent, nu este fondat, urmând a fi respins în baza art. 499 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurentul petent B. F. D., cu domiciliul procesual ales în C., .. 21, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr._/13.12.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. D. BIROUL RUTIER, cu sediul în C., ., jud. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014.
Președinte, M. O. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, L. V. N. |
Red. E.S./02.12.2014
L.N. /4 ex./14 Noiembrie 2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 277/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1783/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
