Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 338/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 338/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 3017/317/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 492/2014
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător C. E. I.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de Inspectoratul de Poliție al județului Gorj împotriva sentinței civile nr. 338 din data de 18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Segarecea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat Ș. P. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul Ș. P. C., lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Intimatul Ș. P. C. solicită respingerea acțiunii.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 338 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul Ș. P. C. cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Gorj, cu sediul în Tg J., ., Gorj.
A fost anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 10.07.2013 încheiat de intimat și exonerat petentul de la plata amenzii în cuantum de 500 lei aplicate prin procesul-verbal menționat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Tg. Cărbunești, la data de 31.07.2013, petentul Ș. P. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, a solicitat anularea procesului verbal ., nr._/10.07.2013, emis de Secția 6 Poliție Tg. Cărbunești, și exonerarea sa de plata amenzii.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că acest proces verbal este o „confuzie tendențioasă”, care nu are nicio legătură cu persoana sa, întrucât nu a fost niciodată în orașul Tg. Cărbunești și nici chiar în Județul Gorj, iar la ora săvârșirii contravenției petentul se regăsea la domiciliul său din . familia și nicidecum nu a apelat serviciul de urgență .
A mai susținut petentul că cele consemnate sunt false, că agentul de poliție nu a știut să identifice pe adevăratul făptuitor, scop în care trebuia să identifice telefonul de pe care s-a apelat.
Petentul nu a indicat temeiul de drept.
În dovedire, petentul a depus procesul verbal contestat.
Prin rezoluția președintelui de complet din data de 27.08.2013 i s-a pus în vedere să depună încă un exemplar de pe plângere și de pe înscrisurile confirmate de acesta, precum și să achite taxa judiciară de timbru de 20 lei, în termen de 10 zile de la comunicare, obligație îndeplinită la data de 05.09.2013.
La data de 09.09.2013, în temeiul art. 201 alin. 1 din C.proc.civ. i s-a comunicat intimatului plângerea și înscrisurile atașate punându-i-se în vedere ca în termen de 25 de zile de la comunicare să formuleze întâmpinare, obligația nefiind îndeplinită, astfel că s-a acordat termen de judecată la data de 22.11.2013, pentru când s-au citat părțile.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2770/22.11.2013, în temeiul art. 132 alin.3 C.pr.civ., Judecătoria Târgu- Cărbunești și- a declinat competența de a soluționa plângerea contravențională formulată de petent în favoarea Judecătoriei S..
La data de 19.12.2013 cauza a fost înregistrată, pe rolul Judecătoriei S., sub același număr -_, fixându-se termen de judecată la data de 28.01.2014, termen pentru care s-a dispus citarea părților.
Deși legal citata intimatul nu și-a trimis reprezentant în instanță și nu a formulat alte cereri .
La termenul de judecată din data de 28.01.2014, instanța din oficiu, a procedat la luarea unui interogatoriu petentului, interogatoriu consemnat și fila atașată la dosar și emiterea unei adrese către intimat pentru a comunica actele care au stat la baza încheierii procesului- verbal de contravenție atacat.
La data de 17.02.2014, prin adresa nr. 7055/13.02.2014, intimatul a depus la dosar actele solicitate. ( filele 8- 13).
La termenul de judecată din data de 18.02.2014 instanța a dispus din oficiu emiterea unei adrese către intimat pentru a indica numărul de telefon de la care s-a făcut sesizarea la 112 și dovezile care au stat la baza acestei identificări, dovezile din care a rezultat că apelul telefonic a fost efectuat din S., județul D..
Intimatul, la data de 17.02.2014, a răspuns solicitării instanței cu adresa nr._/12.03.2014, indicând numărul de telefon de la care s-a făcut sesizarea la 112 și dovezile care au stat la baza acestei identificări, respectiv copia procesului -verbal . nr._ din data de 10.07.2013 încheiat de intimat și a unui raport întocmit de agent principal T. D. în data de 13.02.2014 ( Secția Poliție Rurală Tg Cărbunești) .
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 10.07.2013, întocmit de Secția 6 Poliție Tg-Cărbunești, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei. S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 10.07.2013, ora 22.20, în localitatea S., județul D., a apelat Serviciul Național Unic Apeluri de Urgență 112, sesizând aspecte false, fapt ce a fost stabilit în urma verificărilor întreprinse de organele specializate de intervenție, fiind încălcate în acest mod prevederile art. 34 alin. 1 lit. b din OG 34/2008.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici obligația intimatului de a suporta întreaga sarcină a probei.
Din susținerile petentului și probele administrate a reieșit că petentul nu a semnat personal procesul verbal de contravenție și nici nu se face dovada că starea de fapt reținută este conformă cu realitatea.
Astfel, potrivit declarațiilor petentului, cu ocazia ascultării sale de către instanță și din actele care au stat la baza întocmirii procesului- verbal de contravenție, instanța constată că starea de fapt descrisă în actul atacat nu se confirmă și ca atare, sancțiunea aplicată nu are temei legal.
În acest sens s-a reținut că intimatul nu a făcut dovada certă a faptului că petentul este cel care ar fi apelat serviciul 112, sesizând aspecte false, în condițiile în care se constată existența unor neconcordanțe vădite în actele care au condus la sancționarea petentului.
În primul rând s-a constatat că, din fișa de informații privind sesizările preluate prin SNUAU 112 din 10.07.2013, este indicată o altă persoană care ar fi apelat serviciul 112, pe nume Serbanu N.. De asemenea, s-a constatat că intimatul nu a făcut dovada că numărul de telefon de pe care s-a efectuat apelul (_) aparține petentului, care cu ocazia ascultării, a indicat că posedă un alt număr de telefon, decât cel de la care a fost efectuat apelul.
Totodată, raportul întocmit de agentul de poliție T. D. S. și procesul- verbal întocmit de agenții de poliție, acte care au condus la încheierea procesului- verbal, nu au făcut dovada certă a faptului că petentul este cel care a efectuat apelul.
Proba celor reținute în procesul-verbal privind contravenția reținută în sarcina petentului trebuie făcută de agenții constatatori în mod cert, dincolo de orice bănuială.
S-a constatat astfel că intimatul nu a adus probe certe în sprijinul vinovăției petentului. Astfel, intimatul nu a răsturnat prezumția de nevinovăție.
Petentul este prezumat nevinovat, cele reținute în procesul-verbal fiind nedovedite și deci neadevărate (este cunoscut vechiul principiul de drept Ubi est non esse .>, adică este același lucru a nu exista cu a nu proba).
Față de această situație, s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție și a fost exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
Împotriva sentinței civile nr. 338 din data de 18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Segarecea, în dosarul nr._ a formulat apel pârâta Inspectoratul de Poliție al județului Gorj, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că în condițiile în care intimatul nu a adus nicio probă în sprijinul susținerilor sale, potrivit cărora nu el ar fi persoana care a apelat numărul pentru apeluri de urgență, anularea documentului de sancționare a contravențiilor nu se justifică.
Intimatul Ș. P. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul apreciază ca nefondat apelul declarat, pentru următoarele considerente:
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.249 C.p.civ care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentului/intimat de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, petentului i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia a fost răsturnată.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din fișa privind sesizările preluate prin SNUAU 112 din data de 10.07.2013, se constată că este indicată a altă persoană decât cea sancționată contravențional și care ar fi apelat la serviciul 112, pe nume Șebanu N.. De asemenea, nu există dovezi că numărul de la care s-a apelat aparține petentului/intimat, iar raportul și procesul-verbal întocmit de agenții de poliție și care au fost avute la întocmirea actului contestat nu conduc la concluzia certă că petentul ar fi efectuat acel apel telefonic.
În raport de considerentele expuse, se apreciază apelul ca nefondat, urmând ca în temeiul art.480 alin.1 C.p.civ. să fie respins, menținând sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de Inspectoratul de Poliție al județului Gorj, cu sediul în Tg- J., județ GORJ, împotriva sentinței civile nr. 338 din data de 18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Segarecea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat Ș. P. C., cu domiciliul în ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014.
Președinte, A. G. V. | Judecător, C. E. I. | |
Grefier, A. A. B. |
RED. JUD. A.G.V./13.10.2014
TEHNORED 4ex/A.B.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 1964/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
