Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 05/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 7440/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 24/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant F. M. împotriva sentinței civile nr._ din 05.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata C. SA C. București, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelantul a depus motivele de apel și intimatul întâmpinare, după care:
Apelantul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri depuse la dosar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant F. M. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și anularea procesului verbal de contravenție.
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Constată că prin sentința civilă nr. nr._ din 05.07.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul F. M. în contradictoriu cu intimata C. SA C. București, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.02.2013 a fost emis procesul verbal de contravenție . 13 nr._/11.02.2013 prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 750 lei, reținându-se că la data de 11.02.2013 s-a constatat că vehiculul categoria B, cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat în data de 24.08.2012 pe DN 6 IȘALNIȚA fără a deține rovinietă valabilă.
Pe procesul verbal este înscris numele agentului constatator și mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2011 și HG 1259/201 de către agentul constatator cu certificatul emis de Certsign SA. (fila 6).
Petentul invocă nerespectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, potrivit cărora lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Din examinarea procesului-verbal de contravenție, se constată că acesta nu conține semnătura olografă a agentului constatator, dar conține semnătura electronică a acestuia.
Conform art. 4 pctele 2 și 3 din Legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.
Împrejurarea că procesul-verbal de contravenție este comunicat contravenienților pe suport de hârtie si nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenție nu este valabil ca înscris electronic.
Potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate, intimatul depunând la dosar certificatul calificat emis pe numele agentului constatator de . 15).
Dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 nu disting cu privire la forma semnăturii ce trebuie aplicată pe procesul verbal de contravenție situație în care, instanța apreciază că lipsa semnăturii olografe a agentului constatator nu este de natură a atrage nulitatea actului câtă vreme intimatul, pentru acoperirea acestei cerințe de validitate, a recurs la prevederile Legii 455/2001 privind semnătura electronică și a depus certificatul calificat ale cărui efecte sunt menționat la art. 9 alin. 2.
În cadrul dezbaterilor, petentul a învederat că nu mai este proprietarul vehiculului în discuție, depunând în acest sens un înscris ce poartă antetul Primăriei Municipiului C. și contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit având data 11.02.2012. (filele 22-23).
Deși aceste motive de nelegalitate nu au fost cuprinse și în plângerea contravențională, fiind aspecte noi invocate de petent în favoarea sa, instanța arată că potrivit art. 7 din OG nr. 15 din_, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, utilizatorilor români, prin "utilizatori români" înțelegându-se, potrivit art. 1 pct. 6 lit. a din Ordinul 769/2010 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG 15/2002, persoane fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al vehiculului, care pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, dispoziții ce se regăsesc și în art. 1 lit. b din OG 15/2002.
În raport de aceste prevederi legale, câtă vreme nu s-a făcut dovada că în certificatul de înmatriculare este înscris la rubrica "deținător" o altă persoană, existența contractului de vânzare cumpărare privind înstrăinarea vehiculului nu are incidență asupra persoanei responsabile de comiterea contravenției iar petentul nu poate fi exonerat de obligațiile reglementate de OG nr. 15/2002, în condițiile în care identificarea se face conform art. 9 alin. 3 din acest act normativ, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul F. M. solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
În motivare invocă că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu este semnat de nicio persoană, obligație prev de art. 17 din OG 2/2001 și nu poate f considerat ca semnat prin semnătură electronică, potrivit Legii 445/2001 care prevede că înscrisul în format electronic este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic. Astfel, procesul verbal de contravenție este emis pe hârtie și nu printr-un program informatic.
Prin răspunsul la întâmpinare apelantul a precizat ca autoturismul depistat in trafic la data de 06.12.2012, nu se mai afla în proprietatea sa încă din 11.02.2012 și, deci nu se poate reține că este vinovat de săvârșirea contravenției.
La data 18.11. 2013 intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală având în vedere că procesul verbal contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002 O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În conformitate cu dispoz.art. 223 cu referire la dispozițiilor art.411 al.1 pct.2 C.p.c. solicită judecarea în lipsă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate si având in vedere disp. art. 476-478 NCPC instanta constata urmatoarele.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 13 nr._/11.02.2013 apelantul/petent a fost sancționat cu amendă în cuantum de 750 lei, reținându-se că vehiculul categoria B, cu nr. de înmatriculare_ aparținând acestuia a circulat în data de 24.08.2012 pe DN 6 IȘALNIȚA fără a deține rovinietă valabilă.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Apelantul invoca nulitatea procesului verbal motivat de lipsa semnăturii agentului constatator sustinand inaplicabilitatea Legii 455/2001.
Critica apelantului este neîntemeiata.
În mod corect instanța nu a reținut susținerile apelantului/petent referitoare la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator și inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 445/2001.
Se constată că actul constatator și sancționator comunicat apelantului/petent a fost generat automat de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică.
Din punct de vedere al semnificației, semnatura electronica este forma digitala a semnăturii olografe, în sensul ca este reflexia in spațiul virtual al acesteia. O semnătura electronica are aceleasi functionalitati si aplicabilitati ca si semnatura olografa si chiar mai mult decat atat, modul ei de utilizare recomandand-o din punctul de vedere al securitatii si integritatii. In plus, daca in cazul semnaturii olografe exista suspiciuni in cazul recunoasterii identitatii semnatarului, aceste suspiciuni sunt practic eliminate in cazul semnaturii electronice, facand astfel ca non-repudierea sa fie asigurata .
Avantajele semnaturii electronice extinse rezulta din echivalarea sa, din punct de vedere juridic, cu a unei semnaturi olografe. O astfel de semnatura este greu de contestat in instanta, asigurand autentificarea unica a semnatarului si integritatea documentelor semnate.
Practic, în cauza de față, semnatura electronica încorporată în actul constatator este echivalenta cu procesul de autentificare a unui document creat electronic printr-un certificat digital calificat.
Față de dispozițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, întrucât procesului-verbal de contravenție i s-a încorporat, atașat sau asociat o semnătură electronică extinsă (art. 5 și urm. din lege), acesta poate fi avut în vedere ca probă.
Prin urmare, Tribunalul nu poate să rețină susținerile apelantului/petent în sensul că legea spune că documentele pe hârtie trebuie să aibă semnătură olografă, iar semnătura electronică ar fi valabilă doar pentru actele în format electronic, cu atât mai mult, cu cât dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 sancționează cu nulitatea absolută actul sancționator dacă acesta nu este semnat de agentul constatator, nefăcându-se distincție între semnătură olografă și cea electronică reglementată de Legea nr. 455/2001.
De asemenea,Tribunalul reține netemeinicia susținerilor apelantului/petent referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 455/2001, invocând teza parțială a art. 4 pct. 2, privind înțelesul înscrisului în formă electronică.
Astfel, analizând textul de lege invocat de către petent în integralitate și coroborat cu pct .1,3 al art. 4, precum și art. 5,6 și 7 din același act normativ se constată că înscrisul în formă electronică este cel creat, prelucrat în formă electronică care poate fi trimis, stocat, primit în forma electronică, însă comunicarea poate fi efectuată atât în program electronic sau alt procedeu similar, cât, și pe un suport de hârtie în modalitățile prevăzute de lege, precum cele reglementate de codul de procedură civilă.
În acest sens, sunt și dispozițiile art. 7 din legea nr. 455/2001 conform cărora, „ În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Or, în cauza de față, astfel cum s-a reținut mai sus actul constatator și sancționator, care s-a comunicat petentului a fost generat automat prin sistem informatic de agentul constatator, printat și trimis prin poștă, având semnătură electronică încorporată, ceea ce echivalează cu procesul de autentificare a acestui document creat electronic printr-un certificat digital calificat, depus de intimată.
În aceste condiții, față de cele de mai sus, se constată că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea atât a dispozițiilor prevăzute de art. 16 cât și cele reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege.
In ceea ce priveste temeinicia procesului verbal, instanta de fond a retinut ca, prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară.
Apelantul, critica hotararea instantei de fond sub aspectul solutiei referitoare la temeinicia procesului verbal, aratand că instanța nu a ținut cont de probele cu înscrisuri depuse la dosar, respectiv contractul prin care înstrăinat autoturismul încă din data de 11.02.2012.
Apararea apelantului nu poate fi retinuta.
În concret,apelantul/petent a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art.8 alin.2 din OG 15/2002, reținându-se că, autoturismul, cu numărul de înmatriculare_ aparținând acestuia a circulat în data de 24.08.2012 pe DN 6 IȘALNIȚA fără a deține rovinietă valabilă.
În concret,apelantul/petent a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art.8 alin.2 din OG 15/2002, reținându-se că, autoturismul, cu numărul de înmatriculare_ aparținând acestuia a circulat în data de 24.08.2012 pe DN 6 IȘALNIȚA fără a deține rovinietă valabilă.
Tribunalul constată că obligația de plată a rovinietei revine utilizatorului iar, prin utilizator se înțelege, în accepțiunea OG 15/2002 "persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;"
Așadar, pentru ca fapta să fie imputabilă cumpărătorului, așa cum solicită petentul, era necesar ca acesta să figureze înscris în certificatul de înmatriculare, fiind fără relevanță cine figurează înscris în evidențele fiscale cu acest autoturism.
Este adevărat că, dispozițiile art. 11 din OUG 195/2003, impun pentru cumpărătorul unui autoturism obligația de a solicita autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, însă, în același timp dispozițiile art. 19 din același act normativ stabilesc ca procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabileste prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Prin urmare, sunt aplicabile dispozitiile Ordinului 1501/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor care stabilesc in concret procedura de radiere si inmatriculare in cazul transmiterii dreptului de proprietate. Astfel, dispozitiile art. 24. alin 2 lit d, din acest Ordin prevăd ca proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
În cazul concret, apelantul/petent nu și-a îndeplinit obligația legală, de a solicita radierea pentru ca noul proprietar sa fie, la randul sau, obligat sa solicite înmatricularea si prin urmare menționarea în certificatul de înmatriculare a identității acestuia.
Petentul nu poate invoca propria culpă pentru a se exonera de răspundere.
Așa cum corect susține intimata, contractul de vânzare cumpărare întocmit produce efecte între părți, opozabilitatea față de terți asigurându-se, în cazul de față, prin menționarea în certificatul de înmatriculare a identității cumpărătorului, mențiune ce nu a fost făcută.
Omițând să solicite radierea autoturismului, apelantul/petent și-a asumat răspunderea pentru faptele care, potrivit legii, sunt săvârșite de către cumpărător.
Cum procesul verbal de contravenție a fost emis prin Sistemul informatic SIEGMCR, după consultarea bazei de date a MAI – Direcția regim permise conducere și înmatriculare a vehiculelor, persoana sancționată a fost petentul, întrucât doar aceasta era cunoscută agentului constatator.
Față de considerentele expuse, Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 480 alin.2 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant F. M. cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr._ din 05.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | |
Grefier, C. A. |
Red.E.S./30.01.2014
Tehn.C.A./4 ex.
Ianuarie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 151/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 446/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
